“Am ajuns la un acord intern privind propunerea pe care o adresăm Uniunii Europene, o formulă ce reprezintă absolut ceea ce au votat cetăţenii britanici” în referendum. “Au votat pentru preluarea controlului asupra fondurilor noastre, legislaţiei şi frontierelor, iar noi vom face exact acest lucru”, a reacţionat Downing Street.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Prof. Alfred Taudes este director academic al Institutului de Cercetare în Criptoeconomie, WU Vienna University of Economic şi profesor al WU Executive Academy
Un blockchain este o bază de date descentralizată pentru stocarea criptată a tranzacţiilor, astfel încât acestea să nu poată fi falsificate. La prima vedere, l-am putea compara cu un registru în care este consemnată fiecare nouă tranzacţie. Ceea ce îl face special este că, deşi există câte o copie în computerul fiecăruia dintre utilizatori, consistenţa intrărilor este garantată.
Cea mai cunoscută utilizare a acestei tehnologii este criptomoneda bitcoin, un sistem monetar descentralizat care a suscitat un considerabil interes, mai ales datorită creşterii cotaţiilor pentru această monedă. În momentul actual sunt vehiculate mai multe „mituri” despre blockchain şi bitcoin menite să stârnească nedumerire în rândul opiniei publice, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când apare o nouă tehnologie.
Internetul secolului XXI
Această situaţie este similară începuturilor internetului, în anii 1990. E-mailul a fost prima aplicaţie a internetului şi nimeni nu ar fi putut spune atunci ce avea să urmeze. Se spunea că e-commerce-ul nu avea să meargă niciodată, din cauza dorinţei clienţilor de a avea experienţa fizică a produselor pe care le cumpără, pentru că nu ar fi existat metode adecvate de plată şi pentru că livrarea ar fi fost prea costisitoare şi complexă. Oricum ar fi fost, realitatea ne-a arătat că multe dintre tehnologii au depăşit provocările perioadei de început. Recent, Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a devenit cel mai bogat om din lume. Şi în cazul tehnologiei blockchain vor fi multe aplicaţii complet noi care vor ajunge să domine toate aspectele de business. Suntem doar în faza de încercări.
Mitul 1: Blockchain şi bitcoin sunt unul şi acelaşi lucru
Bitcoinul este doar prima utilizare a tehnologiei blockchain. Primul blockchain a fost dezvoltat cu scopul de a stoca tranzacţiile cu bitcoini. De atunci, au apărut multe variante modificate sau extinse ale conceptului original, fiind folosite drept bază pentru multe alte operaţiuni, mergând de la reorganizarea operaţiunilor de supply chain până la servicii de new banking sau de prelucrare a datelor personale. În momentul actual, cea mai mare parte a veniturilor generate de platformele media merg către operatorii acestora, în timp ce artiştii pe care ele îi promovează nu primesc mai nimic. Criptomoneda şi blockchain-ul ne-ar permite să cumpărăm direct de la artişti.
Mitul 2: Tehnologia blockchain nu va reuşi pentru că este prea mare consumatoare de energie
Aşa zisul mecanism de validare, folosit pentru a verifica validitatea tranzacţiilor din blockchain, este consumator de energie. Rezolvând un puzzle matematic, ceea ce presupune o putere considerabilă de calcul, deci energie, furnizorul puterii de calcul poate adăuga un nou tip de tranzacţie în blockchain, făcând posibilă generarea de bitcoini. În schimbul acestui serviciu, furnizorul încasează o taxă de tranzacţie. Mecanismele de validare (sau de exprimare a consimţământului) mai puţin consumatoare de energie reprezintă un subiect de cercetare în întreaga lume. Mai mult, argumentul consumului mare de energie îşi pierde din forţă dacă privim sistemul ca un întreg şi nu doar tranzacţia în mod individual. De ce nimeni nu vorbeşte despre câtă energie consumă banii de astăzi?
În contextul folosirii aplicaţiilor blockchain de către grupuri de companii, argumentul consumului de energie devine irelevant pentru că în acest caz particular sunt folosite mecanisme mai puţin elaborate de validare, având în vedere că procesul implică partenerate solide şi familiare.
Mitul 3: Blockchainul E o toană trecătoare
Aplicaţiile bazate pe tehnologia blockchain sunt testate în nenumărate contexte, în lumea întreagă. În domeniul închirierilor de maşini din Germania, de pildă, ea a făcut posibilă simplificarea unor proceduri până atunci foarte complicate, de la alegerea unei maşini până la încheierea unor contracte personalizate de închiriere, într-aşa măsură încât sistemul poate opera fără o infrastructură sau contracte cu furnizorii serviciilor de plăţi. Un proiect descentralizat de reţea din New York, care implică contoare inteligente şi contracte inteligente, a permis caselor care funcţionează cu energie solară să îşi calculeze automat consumul de energie electrică şi să vândă surplusul de energie electrică către cele „convenţionale”. Şi în Austria au început să apară moduri tot mai lăudabile de utilizare, în Viena, de exemplu, în sectorul serviciilor financiare şi al furnizării de energie.
Nu aş putea spune care va fi preţul bitcoinului de acum în trei ani şi câte alte criptomonede vor mai atunci. Cu toate acestea, sunt convins că tehnologia blockchain se va menţine şi va revoluţiona lumea.
Mitul 4: BlockchainUL nu E potrivit pentru a fi folosit ca bază a sistemelor de plăţi, având în vedere că numai un număr limitat de tranzacţii pot fi procesate
Faptul că există un plafon maxim care nu poate fi depăşit este rezultatul mecanismelor de validare discutate când am vorbit despre mitul 2. Sistemele de tip blockchain folosite în cadrul grupurilor de companii menţionat atunci nu sunt afectate de acest aspect, iar în ceea ce priveşte sistemele publice, au început deja să se dezvolte noi tehnologii. Una dintre acestea este Bitcoin Lightning Network, în cadrul căreia un canal de plată este deschis între două „noduri”, permiţând transferul plăţilor fără a fi necesare proceduri complexe de verificare. Verificarea şi validarea sunt solicitate doar la deschiderea şi închiderea canalului.
Mitul 5: Blockchainul înseamnă sfârşitul protecţiei datelor
Intrările în blockchain trebuie să fie lizibile de-a lungul tuturor nodurilor, altfel este imposibilă verificarea descentralizată a tranzacţiilor şi „minarea” de bitcoin. Să nu uităm însă că aceste conturi nu sunt identificate cu ajutorul datelor personale, ci prin pseudoadrese pe care oricine le poate crea folosind aşa-zisul portofel.
Aşadar, în interiorul acestui blockchain, tranzacţiile unui user sunt private. Cu toate acestea, dacă cineva reuşeşte să asocieze adresa bitcoinului cu proprietarul ei, toate tranzacţiile încheiate anterior de acea persoană pot fi identificate. Există însă alte criptomonede, ca de exemplu Dash, care sunt complet anonime şi care oferă userilor protecţie totală.
Mitul 6: Tehnologia blockchain are un viitor luminos. Curând, toate aplicaţiile IT se vor baza pe această tehnologie
Acest lucru nu este plauzibil. Prin comparaţie cu bazele de date, blockchainul e prea scump şi nu suficient de eficient pentru businessurile tradiţionale precum contabilitatea. În astfel de contexte, tehnologia blockchain nu îşi are rostul; ea ar trebui folosită doar acolo unde schimburile de date sunt, de regulă, nesigure şi ineficiente, de exemplu în cazul tranzacţiilor dintre părţile implicate în lanţurile globale de aprovizionare.
Mitul 7: Blockchainul nu E sigur. Deseori auzim că banii au fost furaţi ori s-au pierdut
Odată ce tranzacţiile sunt stocate în blockchain, nimeni nu poate altera, citi, falsifica sau şterge consemnările din baza de date. Prin urmare, plăţile care folosesc acest sistem sunt considerate sigure. Dacă ceva se fură, asta înseamnă că acea cheie privată de acces a unui utilizator a picat în mâini greşite. Este similar cu furtul PIN-ului unui card bancar!
„În IT, nu criza de personal este cea mai mare, ci criza de management în interiorul companiilor, în special în cele mari: sigur că toţi ar vrea programatori rachetă, echivalentul a 10-15 ani de experienţă, productivi pe 4-5 tehnologii importante şi încă pe atâtea de nişă, plătiţi pe 1.000 de euro (cei avansaţi). Nu se poate.
În IMM-uri, la fel, criza este de management: 95% nu au cultură antreprenorială, neavând nici cultură certificată printr-o diplomă de studii superioară obţinută pe bune.
Când ai criză de management, nu poţi face prea multe.
Când vorbiţi despre recomandările de manageri, probabil vă referiţi la un număr redus de companii, iar informaţia provine de la aşa-zişii experţi în recrutare/head-hunting, care nu sunt în esenţă decât nişte indivizi care bifează un checklist generat de un soft făcut de unii mai deştepţi… Extrem de puţini măsoară calitatea resursei umane, sunt activi în a atrage, creşte şi dezvolta talente.
IMM-urile sunt praf pe zona recrutării. Nu pot depăşi bariera angajării prin recomandare, cel ce recomandă vrea să îl ajute pe cel pe care îl recomandă, nu pe cel care i-a solicitat recomandarea.
Aţi urmărit ce tipuri de joburi există, câte apar zilnic, în ce industrii, ce firme publică anunţuri pe ejobs.ro, bestjobs.ro, hipo.ro, infomunca.ro, myjob.ro, pe olx.ro, anuntul.ro, publi24.ro?
V-aţi uitat vreodată la CV-urile celor care fac recrutare şi decid soarta altor oameni, ale celor cărora manageri nepregătiţi şi care nu au timp pentru asta le deleagă integral – fără supraveghere, mai ales calitativă – activitatea de recrutare a firmei?
Pe vremea mea, anii ’90, cei din vârf se regăseau la anumite licee, la anumite facultăţi. Uitaţi-vă puţin pe CV-urile celor care sunt în zona
HR-ului să vedeţi cam pe unde le este nivelul şi comparaţi.
Văd în jurul meu o mulţime de bărbaţi la 30-45 de ani angajaţi ca paznici! Atenţie, nu agenţi de intervenţie, paznici! Adică o mare pierdere de resursă umană!!! În loc să laşi paznicii să fie bătrâni, de plus 55 de ani, să fie meseria celor care sunt spre pensie, iar cei de 40 de ani eventual să se recalifice în 2-3 ani, să devină sudori, instalatori, operatori CNC etc. şi să construieşti capitalismul cu ei, îi vezi în metrou sau la mall plimbându-se prin magazine pe salariul minim pe economie.”
Căderea comunismului ne-a prins pe nepregătite, iar rezultatul după 30 de ani este extrem de împărţit: România este şi mai mult divizată din punct de vedere economic, politic şi social. Avem o creştere economică substanţială – în 1989 PIB era 40 de miliarde de dolari, iar acum este 200 de miliarde de dolari, exporturile au crescut de la 8 miliarde de dolari la peste 70 de miliarde de dolari pe an, dar nu avem o dezvoltare economică, iar acest lucru se vede şi la nivel micro în toate companiile. Nu există o uniformitate din punctul de vedere al cunoştinţelor, mulţi dintre cei care ajung manageri ajung nu pentru că şi-ar dori acest lucru şi s-au pregătit, ci pentru că cineva trebuie să ocupe o poziţie atunci când pleacă altcineva. Iar acest lucru se vede în business, în relaţiile cu oamenii, în cultura companiei şi în final în capacitatea companiei de a creşte.
Foarte mulţi patroni, acţionari, investitori se plâng că nu au cu cine să facă investiţiile şi dezvoltarea firmei, cu toate că au resurse financiare sau acces la tehnologie. Roboţii pot înlocui anumite poziţii, dar încă nu au ajuns la manageri.
Viaţa de manager a ajuns prea stresantă şi nu mulţi vor să-şi ia această cruce, mai ales când ştiu că nu sunt pregătiţi şi nu au nici cunoştinţe.
Căderea comunismului a fost atât de rapidă şi bruscă, încât societatea românească nu a avut timp să se aşeze, lupta pentru a acapara, a cumpăra resurse a devenit extrem de rapidă, încât prea puţini s-au mai gândit la dezvoltare. Totul a fost o chestie de preluare, asigurarea rapidă a câştigului şi cam atât. Cred că primul deceniu de după ’90 a mai avut manageri cu o calificare în spate, dar după 2000, odată ce economia s-a schimbat prin intrarea masivă a investiţiilor străine, foarte mulţi tineri s-au calificat ca manageri la locul de muncă.
După criză şi pe fondul plecării masive a unor întregi generaţii la muncă în străinătate, ne-am trezit cu un gol mare, care acum se vede.
Înainte să avem o criză de personal, avem o criză de management, iar când ai criză de management, nu poţi face mare lucru. Cu cine vrei să construieşti capitalismul, aşa cum observă cititorul, cu bărbaţi la 30-45 de ani, angajaţi ca paznici?
“Vom continua să lucrăm la rezolvarea acestor probleme”, a declarat cancelarul german Angela Merkel. “A fost multă bunăvoinţă de a realiza acest lucru astăzi (duminică, n.red), şi în afară de câteva diferenţe, a fost multă unitate”, a adăugat Merkel.
Liderii care au participat la reuniune au indicat că vor continua să acţioneze în următoarele zile pentru a găsi o soluţie, în contextul în care toţi liderii UE urmează să participe la finalul săptămânii la summitul Consiliului European.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
“Unii politicieni s-au grăbit să vorbească despre suspendare. Nu va exista nicio suspendare, pentru că nu există niciun temei pentru suspendare, iar dacă unii pesedişti se trezesc vorbind de suspendare ca să pară mai intersanţi la televizor, atunci este problema lor”, a afirmat preşedintele.
Întrebat când ar trebui să dea un răspuns, Iohannis a spus: “Sigur este nevoie să reacţionez într-un timp rezonabil. Nu putem să stăm de exemplu până în decembrie, dar nu cred că cineva serios aşteaptă de la mine să aplic mecanic o decizie într-o zi sau două. Nu-mi doresc să ajungem un stat care se bazează pe o formă fără fond, ci doresc, dacă aceste teme acum au apărut, să avem o dezbatere, să avem o discuţie, să ne lămurim înainte să facem un pas”.
În invitaţie se arată că: “având în vedere opiniile exprimate de Guvern în legătură cu evoluţii recente din politica externă, în temeiul dispoziţiilor art. 86 din Constituţie, vă invit pentru consultări în data de 15 mai a.c., ora 11:00, la Palatul Cotroceni. Consultările vizează clarificarea unor aspecte ce ţin de politica externă a României, inclusiv problematica relocării ambasadei României din statul Israel, care constituie probleme urgente şi de importanţă deosebită”.
Totodată, în document se precizează că la întâlnire premierul poate fi însoţit şi de miniştrii de resort.
“Măreaţa noastră echipa financiară se află în China pentru a încerca să negocieze un teren comercial echilibrat! Aştept să fiu alături de preşedintele Xi Jinping în viitorul nu prea îndepărtat. Vom avea mereu o relaţie foarte bună”, a transmis Donald Trump prin Twitter.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Conform Tema Energy, organizatorul evenimentului DataCenter Forum, Centrele de Date din Romania insumeaza o puterea de circa 38.000 Kw si un consum de peste 912 MWh, echivalent cu energia necesara Bucurestiului intr-o zi de canicula. In sezonul de vara 2017, consumul de energie electrica in Capitala a fost intre 850 si 936 MW, cu un record de 1.023 MW.
„Consumul de energie electrica asociat Centrelor de Date a crescut considerabil in ultimii 2-3 ani. Tendinta este alimentata de cresterea consumului de servicii Cloud, continut multimedia, streaming video, aplicatii mobile care necesita resurse mari de procesare etc., care sunt utilizate pe scara tot mai larga. Am facut o estimare generala a acestui consum pentru piata locala, aproximand valorile totale ale Data Centerelor, data room-urilor, crypto farm-urilor si salilor IT, iar rezultatul este de peste 912 MWh – valoare care acopera atat Centrele de Date traditionale (responsabile pentru peste 28.000 KW), cat si fermele de servere care proceseaza criptomonede si blockchains (aproximativ 10.200 KW). Este o valoare foarte mare, de aceea eficienta energetica va fi unul dintre principalele subiecte pe care le vom dezbate in cadrul DataCenter Forum 2018, eveniment care reuneste cei mai importanti furnizori mondiali de solutii pentru reducerea consumului“, afirma Mihai Manole, Director General Tema Energy.
Peste 350 de specialisti in Centre de Date vor analiza in cadrul editiei 2018 a DataCenter Forum evolutia consumului de energie electrica, precum si solutiile practice de reducere a acestuia disponibile in piaţa la momentul actual. Avand un regim de functionare 24/7, Centrele de Date conteaza pentru 2% din amprenta de carbon la nivel global. Consumul de energie electrica este in crestere cu 4-6% anual, pe masura ce apar noi Data Centere, iar cele existente cresc densitatea echipamentelor IT. In medie, 40% din electricitate este consumata de sistemele de racire – 24% in cazul centrelor cu eficienţa crescuta si 61% in cazul celor care folosesc tehnologii mai vechi. Pentru orice Data Center functional consumul de energie electrica – utilizata atat la functionarea echipamentelor IT, cat si la racirea acestora – reprezinta principalul cost operational.
Preocuparea pentru reducerea consumului este reala printre operatorii de centre din Romania, motiv pentru care si este unul dintre subiectele centrale ale editiei 2018 a DataCenter Forum, eveniment care va avea loc pe 10 mai, la Willbrook Convention Center. DataCenter Forum este organizat de compania Tema Energy, integrator de solutii si infrastructura pentru centre de date, si principalii sai parteneri de afaceri: Schneider Electric, Cummins, Nexans, Uptime Insitute, BICSI, Riello, Ritall, Leoch etc.
Disponibil în România doar pe Netflix, filmul science-fiction e plin de metafore, unele dintre ele destul de bine ascunse în desfăşurarea efectivă a acţiunii. E o poveste plină de suspans şi care nu dă prea multe indicii legate de final. E unul neaşteptat, recunosc, dar nu unul care să mă satisfacă pe deplin.
Atunci când soţul ei (militar de profesie) apare la uşa casei după 12 luni, timp în care nimeni nu ştiuse nimic de el, Lena (Natalie Portman) încearcă să pună cap la cap informaţiile obţinute de la el. Cei doi sunt însă răpiţi şi duşi la o bază armată din apropierea fenomenului numit ”shimmer“ un soi de câmp energetic care se întinde pe o rază în continuă creştere.
Încercând să afle ce s-a întâmplat cu soţul său, Lena se alătură altor patru femei într-o expediţie în interiorul câmpului energetic. Dacă vi se pare că povestea seamănă destul de mult cu cea din The Dome, povestea lui Stephen King, trebuie să ştiţi că lucrurile nu stau chiar aşa. Dincolo de ideea de izolare, cele două producţii nu au mai nimic în comun.
Odată ajunse în ”shimmer“, femeile experimentează tot felul de schimbări genetice şi interacţionează cu diverse creaturi, una mai ciudată decât alta.
După cum scriam ceva mai sus, finalul filmului e cel care aduce şi explicaţii vizavi de ceea ce reprezintă ”shimmer“.
L-am remarcat pe Alex Garland în urmă cu patru ani, atunci când a semnat primul lui lungmetraj, Ex Machina. Nu se dezminte şi face o treabă bună şi cu Annihilation, deşi stilul lui are câteva lucruri care mie, personal, nu îmi plac; spre exemplu, folosirea amintirilor ca mod de a lega diverse elemente din film.
Vorbim însă de un film bun, aşa că e mai bine să mă concentrez pe aspectele pozitive spre exemplu, interpretarea semnată de Natalie Portman. Actriţa recompensată cu Oscar pentru Black Swan reuşeşte să transmită starea de confuzie prin care trece şi chiar groaza, în anumite părţi ale filmului. Alegerea producătorilor a fost una extrem de inspirată, iar restul actriţelor o completează bine pe Portman.
E important de menţionat că Annihilation e produs de Netflix, iar asta înseamnă că filmul nu va rula în sălile de cinema din România. Compania de streaming a ales să îl difuzeze doar în cinematografele din Statele Unite, şi asta pentru a avea probabil acces la competiţiile internaţionale (filmele care sunt disponibile doar pe site-urile de streaming nu sunt eligibile la premii precum Globurile de Aur sau Oscar).
În concluzie, Annihilation e un film care are multe părţi bune şi un exemplu în ceea ce priveşte o echipă de producţie plină de imaginaţie. E un science-fiction cu accente horror, sigur, dar nu e unul pe care să-l evitaţi din această cauză.
NOTA: 8/10
“Subsemnatul Claudiu-Iulius Gavril Năsui, lider al Grupului Parlament USR din Camera Deputaţilor, solicit Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să efectueze demersurile necesare publicării Raportului Ad-hoc privin România, adoptat de Grupul de State Împotriva Corupţiei (GRECO) în cadrul reuniunii din perioada 19-23 martie 2018, având ca temă modificările aduse legilor justiţiei. Astfel, ţinând cont că potrivt Regulamentului de Procedură al GRECO informaţiile conţinute în rapoarte sunt confidenţiale până la autorizarea de către state a publicării, precum şi de interesul public major care justifică liberul acces al cetăţenilor la aceste informaţii, apreciem că Parlamentul României ar trebui să dea dovadăp de transparenţă şi să solicite Guvernului publicarea de îndată a Raportului”, se arată în documentul USR remis MEDIAFAX.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro