BusinessMagazin

Tag: talent

  • Soţia lui „Thor” e o actriţă de origine română. Cum arată aceasta – FOTO

    Pe numele real Elsa Lafuente Medianu, Elsa Pataky (41 ani) e  a trăit prima parte a vieţii în Spania, unde jucat într-o mulţime de filme, deşi a absolvit Facultatea de Jurnalism, la fel ca şi mama sa. Apropo de mama sa, Cristina Pataky Medianu, află că aceasta are rădăcini româneşti.
     
    Elsa Pataky a fost logodită vreme îndelungată cu actorul american Adrien Brody, iar din 2010 este căsătorită cu actorul australian Chris Hemsworth (34 ani), interpretul lui Thor. Împreună, cei doi au trei copii, Tristan, India Rose şi Sasha.
     
    Într-un interviu recent acordat publicaţiei GQ Australia, Chris Hemsworth a declarat: “Eu şi soţia mea, ne-am îndrăgostit, am făcut copii, nu ne-am prea văzut unul cu altul pentru câţiva ani, apoi ne-am îndrăgostit din nou. Ea, cu siguranţă, s-a sacrificat pentru relaţia asta mai mult decât mine”.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • Un nou show de talente vocale va debuta primăvara aceasta in România

    Antena 1 a achiziţionat licenţa formatului „Final Four – Cei patru”, un nou show de talente vocale, ce va debuta primăvara aceasta. Noul format va fi produs de Claudiu Oprea, care mai produce X Factor şi iUmor.

    ”Final Four – Cei patru” vor fi selectaţi de un juriu format din nume relevante ale industriei muzicale din România, astfel încât fiecare va merita cu prisosinţă unul dintre cele patru scaune, însă nu îşi vor permite să se instaleze foarte comod!

    Dacă în mod normal finalistul unei competiţii este aşteptat de-a lungul mai multor ediţii, noua provocare a ”Final Four – Cei patru” va fi, întocmai ca în industria muzicală, ca cei aleşi să îşi păstreze locul deja câştigat şi să devină mai buni de la o săptămână la alta. În fiecare ediţie a emisiunii, noi şi noi tineri muzicieni talentaţi şi dornici să le ia locul îi vor provoca, astfel că niciunul dintre ”Cei patru” nu va fi în siguranţă! Iar dacă pentru a obţine şansa de a provoca pe cineva la duel fiecare nou-venit are nevoie de toate voturile juraţilor, scaunul acestuia îl poate avea doar dacă reuşeşte să cucerească inimile publicului, scrie okmagazin.ro

  • Povestea orfanului de 14 ani din Romania care vrea să vindece lumea cu talentul lui. Acum doi ani a fost declarat cel mai bun tânar pianist din lume

    “Fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu şi fiecare zi pe care am trăit-o e o zi frumoasă. Niciuna nu este pierdută, decât în cazul în care nu râd. Ziua in care nu râd e o zi pierdută …. Dumnezeu mă iubeşte, mami mă iubeşte de acolo de unde e, am steluţă norocoasă”. Ce îi place la ţara lui : “Cultura!“. Ce nu ii place: “Aici sunt treburi de politică ….. Viitorul este în mâinile altor persoane care se ocupă de asta…şi politica nu este un punct forte al meu (râde)“.

    Fabiani Pricsina a rămas de mic fară tată şi a devenit orfan şi de mamă, care a murit în urma unui accident rutier, când el avea 10 ani.

    Fabiani este crescut de mătuşa maternă şi de unchiul său, Beatrice şi Remus Muntean, împreună cu proprii lor copii, oameni cu venituri mici, dar cu suflete mari, de la care Fabiani a învăţat că ”familia este prietenul care te iubeşte necondiţionat şi care, ori că pică satelitul în faţa ta, tot te scoate, ori că pică satelitul pe ea, tot te scoate din orice …. nu poate fi comparată cu nimic altceva”.
    Fabiani are în palmares zeci de premii naţionale şi internaţionale. A fost remarcat de Andreea Bocelli, care l-a invitat sa cânte împreună cu el în concert. Visează să cânte peste tot în lume. ”Fiecare loc merită să aibă muzică. Fiindcă muzica… este fericirea pură, pe lângă iubirea dată de o persoană”.

    În interviul acordat Mediafax şi Gândul.info, Fabiani Pricsina vorbeşte despre muzică, despre România şi despre viitor cu puritatea unui copil de 14 ani. Un copil care vrea să schimbe lumea şi să o vindece cu muzica lui.

    Redăm integral interviul acordat Agenţiei Mediafax şi Gândul.info de Fabiani Pricsina.

    Reporter: Care sunt cele mai importante premii de pâna acum?

    Fabiani Pricsina: În primul rând, primul premiu pe care l-am luat, fiindcă ăla a fost, cum să spun, starterul la tot, apoi premiile din olimpiadă care s-au acumulat, premiile de la celelalte concursuri. Pot să spun că primul premiu din fiecare categorie a fost important: primul premiu din olimpiadă, primul premiu dintr-un concurs naţional , apoi primul premiu dintr-un concurs internaţional, dar ce-i drept, au existat şi premii care, cum să spun, au diferenţiat faţă de alte palmarese.

    Reporter: Care sunt acelea?

    Fabiani Pricsina: Cum ar fi premiul de la Nisa, din Franţa. Premiul acela, chiar a fost altceva.… deci nu mă duc în oraşul vecin şi câştig şi gata, ca premiu este o realizare foarte mare. Altfel concursurile, premiile, eu consider că toate contează.

    Reporter: Care sunt concertele cele mai importante de până acum?

    Fabiani Pricsina: La fel ca şi la premii, primul recital, că o singură dată am susţinut un concert, concertul cu Andreea Bocelli. Primul recital, apoi celelalte, fiecare are o anumită importanţă, fiecare are un dozaj diferit de emoţie, de încărcare sufletească.

    Reporter: Cum a fost experienţa să cânţi cu Bocelli?

    Fabiani Pricsina: Ceva nou şi care nu se întâmplă oricui, e o emoţie, un tip de emoţie nou, e altceva.,. Dumnezeu mă iubeşte, pot să spun, sfinţii mă iubesc, Doamne ajută! Mami mă iubeşte, am steluţă norocoasă, am, cum să spun, o am pe matuşa şi pe unchiul care mă susţin şi mă ajută şi fac şi dreg pentru mine (rade) şi merg şi umblă şi vorbesc ….

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arta cu pedale

    Expoziţia găzduită de galeria Designspace din cadrul San Francisco State University grupează peste 50 de pedale de efecte din toată lumea, unele rare sau chiar unicate, pe un fond de imagini, muzică şi cu o instalaţie interactivă care să le arate vizitatorilor cum e să fii muzician.

    Unele dintre pedalele expuse sunt decorate cu imagini inspirate de activitatea a diverşi muzicieni, iar altele cu tot felul de desene, organizatorii expoziţiei considerând că stilul ilustraţiilor de pe aceste pedale le face reprezentative din punct de vedere cultural pentru vremurile în care au fost realizate.

  • Toni Nadal: ”În business este la fel ca şi în sport: anul acesta poţi să vinzi foarte mult, iar anul următor o iei de la capăt”

    „ Oamenii cred că talentul este un dat, dar este mai mult decât atât. Picasso spunea că atunci când vine inspiraţia, trebuie să îl găsească muncind. Asta se întâmplă şi în sport: poţi să ai foarte mult talent, dar trebuie să munceşti mereu, nimeni din cei care au talent nu va ajunge numărul 1, 2 sau în top 5 fără foarte multă muncă. E nevoie de muncă şi de îmbunătăţire. Cel mai important talent din lume, pentru mine, este capacitatea de a te îmbunătăţi. Există oameni care au această capacitate şi sunt alţi oameni care nu o au“, spune Toni Nadal, în interviul acordat la debutul turneului Roland Garros.

    Întrebat care sunt legăturile dintre afaceri şi sport, Toni Nadal afirmă: „Ce este bun pentru sport este în mod normal bun pentru business. În sport lucrezi mulţi ani, pentru ca în final să fii un jucător bun. În business, faci o investiţie bună pentru ca în câţiva ani sau după mulţi ani să ai o afacere bună. În tenis, ce s-a întâmplat anul trecut nu mai contează anul viitor. În business este la fel: anul acesta poţi să vinzi foarte mult, să câştigi mulţi bani, dar anul următor o iei de la capăt. Trebuie să lucrezi în fiecare an; concurenţa este aceeaşi, dar trebuie să te îmbunătăţeşti constant şi poţi să lucrezi foarte mult, apoi vine Djokovic şi este mai bun decât tine sau Federer şi este mai bun decât tine. Este la fel pentru Lavazza sau pentru orice alt business. Lucrezi foarte mult, apoi vine concurenţa. În afaceri este mereu la fel ca în sport“, spune Nadal.

    Acesta a fost ultimul Roland-Garros pentru Rafael Nadal cu Toni Nadal în postura de antrenor. Povestea lui este bine cunoscută: l-a antrenat pe nepotul său de când campionul avea trei ani, aducându-l în topul clasamentului mondial. A reuşit să insufle mentalitatea despre care povesteşte şi lui Rafael Nadal, pe care l-a ajutat să devină unul dintre cei mai buni jucători ai tuturor timpurilor. Toni Nadal se declară un jucător înrăit de şah, disciplină potrivită caracterului său datorită strategiei şi răbdării, calităţi esenţiale pentru un antrenor. În plus, Toni Nadal are un rol important în Fundaţia Rafa Nadal, creată de campionul de tenis în 2008, cu scopul de a-i ajuta pe copiii şi adolescenţii dezavantajaţi să se integreze în societate prin promovarea valorilor în sport şi, mai exact, a valorilor care stau la baza jocului de tenis. Anul acesta, Rafael Nadal a anunţat că va înceta colaborarea profesională cu unchiul său în calitate de antrenor, iar din 2018 acesta nu-l va mai însoţi în turnee. În locul lui se va afla Carlos Moya, fost lider mondial şi câştigător al turneului de la Roland-Garros în 1998. „Datorită unchiului meu, care a fost alături de mine de când aveam trei ani, am lucrat împreună mult, am câştigat aceste 10 trofee“, a spus Nadal după ce i s-a oferit Cupa Muschetarilor. 

    Toni Nadal nu numeşte un tânăr jucător cu care i-ar plăcea să lucreze, dar spune: „ Pentru mine, cel mai important lucru este să lucrez cu cineva care are nevoie de ajutorul meu şi este un om bun“.

    Admite că în continuare tenisul este un sport scump, iar reprezentanţii International Tennis Federation nu fac mai uşor acest aspect la competiţiile pentru copii. „ Poate mai mulţi copii ar putea să joace, să aibă turnee, dar câteodată nu au posibilitatea. Doar oamenii bogaţi şi cei din marile federaţii au posibilitatea să joace.“

    În ceea ce-l priveşte pe Rafael Nadal, spune că atunci când el era tânăr, acest sport nu era costisitor: „Avea un antrenor care nu era scump, unchiul lui; niciodată nu am vrut să îl duc la turnee pe alte continent, în Australia, de pildă, ci făceam lucrurile mereu astfel încât să fie foarte uşor pentru el. Acum, antrenorii, jucătorii, părinţii fac lucrurile foarte dificile pentru copiii lor, îi duc în Kazahstan, Hawaii etc.“. Oferă exemplul lui Rafael Nadal, care în copilărie a jucat mereu în Spania şi nu a participat decât la un singur turneu de grand slam de juniori. Aceasta a fost şi decizia lui, iar tânărul Nadal, a jucat doar la Wimbledon, la 16 ani, când era deja bun: „ Nu am fost niciodată la Roland-Garros, Australian Open sau US Open. De ce să joc tenis în Australia, când pot juca în Spania? Biletul spre Australia costă foarte mult şi pot să îmi îmbunătăţesc jocul la fel de bine sau chiar mai bine acasă. Evoluez acasă şi apoi plec la turnee, nu invers. Când joc acasă, fac lucrurile mai uşoare.“ La fel îi sfătuieşte pe tinerii din ţările Europei Centrale şi de Est. „Prima oară îmbunătăţeşte-ţi jocul, iar apoi, când eşti suficient de bun, călătoreşte mai mult.“

  • Traderion previzionează afaceri de jumătate de milion de euro anul acesta

    “Traderion este un simulator de pieţe financiare care funcţionează ca un simulator de zbor, doar că este destinat celor care vor să activeze în domeniul financiar, indiferent că vorbim despre bănci, de industria de asigurări, de fonduri de pensii etc.; oferă un mediu interactiv în care jucătorii pot învăţa, pe parcursul unor scenarii, ce înseamnă pieţele financiare, să deprindă tot ceea ce au nevoie pentru a funcţiona la noul loc de muncă – de aceea îl numim jocul pe care îl poţi pune în CV-ul tău“, descrie Florin Cioacă, cofondatorul platformei Traderion, modul în care funcţionează platforma creată de ei.

    Din noiembrie anul trecut, prin Traderion s-au antrenat peste 1.500 de traderi, care lucrează pentru toate marile bănci de investiţii de pe planetă, precum JPMorgan, Goldman Sachs, Wells Fargo, Bank of America, Deutsche Bank etc. – în Londra, Singapore, Hong Kong. ”Acoperim cam toate fusurile orare în momentul acesta“, povesteşte Florin Grosu. Vor genera astfel venituri de circa jumătate de milion de euro anul acesta, care este primul an complet de funcţionare a businessului, iar valoarea la care este evaluată platforma depăşeşte 5 milioane de euro, potrivit fondatorilor. Cei doi antreprenori previzionează ca anul viitor să ajungă la o cifră de afaceri de 3 milioane de euro şi la o valoare a companiei apropiată de 10 milioane de euro.

    Antreprenorii spun că planurile lor includ concentrarea pe două direcţii de dezvoltare – a produsului şi a vânzării acestuia. ”Pentru zona de produs efectiv lucrăm la platforma de MiFID (o reglementare europeană ce se adresează industriei financiare n.red), la regulamente, reglementări etc.; vom avea clienţi care vor avea diverse nevoi, diverse utilizări şi atunci cumva trebuie să îi ajutăm pe toţi şi să facem diverse modificări la platformă; lucrăm şi la un alt produs, tot în zona de reglementări, o platformă de evaluare a modului în care un angajat dintr-o instituţie financiară percepe cultura organizaţională de acolo – companiile pot afla astfel ce diferenţe sunt între apetitul de risc al angajatului, de pildă, de felul în care priveşte procedurile din companie, felul în care rezolvă disputele cu clienţii versus cum ar vrea compania, ca o cultură organizaţională în sine, să le rezolvi pe acestea“, explică Cioacă.

    Astfel, Traderion va putea ieşi din zona industriei financiare şi adresa nevoi şi în alte domenii; lucrează la realizarea acestui proiect împreună cu PwC. Ulterior, vor dezvolta, spun ei, prima platformă cu adevărat importantă de training în investment banking din lume, în parteneriat cu doi dintre clienţii lor actuali, care s-au arătat dispuşi să le ofere conţinutul necesar.

    Vânzările se vor axa în continuare pe marile centre financiare din lume; şi-au propus să continue parteneriatele cu companiile de consultanţă, în special cu acelea specializate pe nişa de compliance, colaborare prin care vor avea acces la  mai multe bănci mari de investiţii: ”Apreciem ca la finalul anului viitor teoretic să lucrăm cu 40-50% din băncile de investiţii din top 50 mondial“.

    Iau în calcul vânzarea platformei? ”Am avut des discuţii pe tema aceasta şi încă ne certăm asupra sumei la care suntem dispuşi să vindem; în mod cert există o strategie de exit pentru noi, iar aceasta priveşte achiziţia companiei noastre de către o companie foarte mare de consultanţă, ei ar fi partenerul ideal pentru a duce compania la nivelul următor, de creştere accelerată – imaginaţi-vă ce înseamnă să fii parte a unei companii din Big Four, care are birouri în 150 de ţări, şi, dintr-o dată, să ajungi să fii în oferta lor pentru toate băncile din lume care sunt clienţii lor.“

    Planurile mai apropiate însă implică ridicarea unei noi finanţări despre care spun că ”ne-ar fi suficientă ca să ajungem în poziţia în care să putem vorbi apoi de o valoare foarte mare a companiei la care să fim vânduţi“. În prezent, valoarea la care este evaluată Traderion este de circa 5 milioane de euro, potrivit lui Florin Grosu. ”Peste un an o să ne gândim serios la ofertele de achiziţie, până atunci ar fi prea devreme pentru noi, suntem într-o etapă de consolidare acum, avem şi resurse financiare suficiente, ne-am consolidat echipa, începem să lucrăm la produse încât să ajungem acolo unde ne propunem, dar deocamdată nu ne gândim la vânzare.“

  • Soţia lui „Thor” e o actriţă de origine română. Cum arată aceasta – FOTO

    Pe numele real Elsa Lafuente Medianu, Elsa Pataky (41 ani) e  a trăit prima parte a vieţii în Spania, unde jucat într-o mulţime de filme, deşi a absolvit Facultatea de Jurnalism, la fel ca şi mama sa. Apropo de mama sa, Cristina Pataky Medianu, află că aceasta are rădăcini româneşti.
     
    Elsa Pataky a fost logodită vreme îndelungată cu actorul american Adrien Brody, iar din 2010 este căsătorită cu actorul australian Chris Hemsworth (34 ani), interpretul lui Thor. Împreună, cei doi au trei copii, Tristan, India Rose şi Sasha.
     
    Într-un interviu recent acordat publicaţiei GQ Australia, Chris Hemsworth a declarat: “Eu şi soţia mea, ne-am îndrăgostit, am făcut copii, nu ne-am prea văzut unul cu altul pentru câţiva ani, apoi ne-am îndrăgostit din nou. Ea, cu siguranţă, s-a sacrificat pentru relaţia asta mai mult decât mine”.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • Soţia lui „Thor” e o actriţă de origine română. Cum arată aceasta – FOTO

    Pe numele real Elsa Lafuente Medianu, Elsa Pataky (41 ani) e  a trăit prima parte a vieţii în Spania, unde jucat într-o mulţime de filme, deşi a absolvit Facultatea de Jurnalism, la fel ca şi mama sa. Apropo de mama sa, Cristina Pataky Medianu, află că aceasta are rădăcini româneşti.
     
    Elsa Pataky a fost logodită vreme îndelungată cu actorul american Adrien Brody, iar din 2010 este căsătorită cu actorul australian Chris Hemsworth (34 ani), interpretul lui Thor. Împreună, cei doi au trei copii, Tristan, India Rose şi Sasha.
     
    Într-un interviu recent acordat publicaţiei GQ Australia, Chris Hemsworth a declarat: “Eu şi soţia mea, ne-am îndrăgostit, am făcut copii, nu ne-am prea văzut unul cu altul pentru câţiva ani, apoi ne-am îndrăgostit din nou. Ea, cu siguranţă, s-a sacrificat pentru relaţia asta mai mult decât mine”.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • Cronică de film: Cum să dai în tribune când eşti singur cu portarul

    Echipa de producţie avea, aşadar, toate coordonatele pentru a aduce în sălile de cinema un film reuşit. Nu ştiu exact ce s-a defectat pe parcurs, dar o să încerc să enumăr problemele fără a dezvălui chiar toată povestea.

    În primul rând, nu există niciun element de noutate legat de personajul interpretat de Fassbender (Harry Hole): vedem clişeu după clişeu după clişeu. De fapt, nu există nimic interesant legat de personaj în afară de nume, iar asta denotă o profundă lipsă de imaginaţie a scenariştilor. Povestea detectivului e prea puţin dezvoltată, iar asta elimină posibilitatea vreunei legături cu cei din audienţă.

    Harry Hole investighează un mister legat de un criminal în serie care construieşte oameni de zăpadă în curtea celor pe care îi ucide, pe post de semnătură. Partenera lui Hole, o poliţistă fără mare fler, ajunge la concluzia că pornirile criminalului sunt cumva generate de căderea zăpezii. Dacă nu vi se pare încă o idee stupidă, ar trebui să adaug şi faptul că acţiunea se petrece în Oslo, Norvegia, unde ninsoarea e ceva la fel de obişnuit ca schimbarea bordurilor în Bucureşti.

    Mi se pare extrem de ciudat că Tomas Alfredson, care a regizat Tinker Tailor Soldier Spy şi Let the Right One In, a fost de acord să urmeze scenariul semnat de Amini, Straughn şi Sveistrup; faptul că vorbim de un scenariu adaptat mi se pare şi mai înfiorător. Materialul original, adică nuvela The Snowman, este semnat de Jo Nesbø, un autor norvegian de thrillere detective care a lucrat ca economist. Până în 2014, cărţile lui Nesbø s-au tradus în peste 40 de limbi şi s-au vândut în peste 23 de milioane de copii, ceea ce mă face să cred că opera scrisă are mult mai multă logică decât ce a ajuns pe masa regizorului. Directorul de imagine (sau de cinematografie, cum îi spun americanii) Dion Beebe este cel care mai salvează ceva din film. Experienţa din alte producţii, precum Edge of Tomorrow, Equilibrium şi mai ales Into the Woods, se vede imediat: imagini clare dar apăsate de nuanţele de cenuşiu sau contrastele excelente dintre culori sunt doar câteva exemple care arată măiestria lui Beebe.

    În concluzie, The Snowman ar fi putut fi mult mai mult decât ce a ajuns pe marile ecrane. E păcat că producătorii au risipit ocazia de a crea un thriller în adevăratul sens al cuvântului, bazându-se doar pe renumele actorilor şi pe o campanie costisitoare de marketing pentru a genera vânzări. Istoria ne-a arătat însă că recenziile bune şi recomandările sunt cele care aduc bani; din acest punct de vedere, aşteptările – de data asta ale lor – ar trebui să fie mult mai mici decât au fost ale noastre.

    Nota: 5/10

  • Povestea ceasornicarului român ce face adevărate opere de artă. A creat peste 100 de ceasuri în doi ani – GALERIE FOTO

    Primul ceas Augustin a fost gata acum 2 ani, de Crăciun, după o muncă de 4 ani. Watchmaker-ul a învăţat singur, pentru că în breaslă şi educaţia este exclusivistă. Pentru partea tehnică a fost autodidact, iar pentru cea artistică l-au ajutat studiile de Artă Sacră de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, dar şi cele de Arhitectură Peisageră de la Universitatea De Stiinte Agronomice Si Medicina Veterinara Bucuresti.
     
    „Nu am avut în spate o familie de ceasornicari. Pur şi simplu am văzut ceasuri pe net care aveau aşa o abordare mai artistică. Mi-am acordat câteva ore să văd despre ce este vorba. Mi-a plăcut foarte mult şi m-am ţinut de el până am reuşit.  Mi-a luat patru ani să fac primul cadran de ceas. Acum poate să îmi ia 3 sau 4 zile. Asta înseamnă că ştiu de unde să încep şi unde să termin. Atunci când targ o linie pe o schiţă, trebuie să ştiu exact şi soluţia tehnică a acelei linii: este şansţ, este tăietură, este altă piesă pentru linie… Aceasta este partea mai grea, găsirea soluţiei tehnice exact din mometul în care desenez…. Mereu mi se rupe sufletul când pleacă un ceas de la mine. Mereu spun că acel model o să mi-l fac şi mie. Nu cred că există cel mai drag ceas. Cred că există povestea din spatele fiecărui ceas şi reacţia clienţilor.” mărturiseşte Augustin.
     
    În 2 ani, aproximativ 100 de cadrane de ceas au ieşit din mânile sale. Carcasele sunt nemţeşti, iar mecanismee elveţiene, de cea mai înaltă calitate. Pentru curele apelează la un alt meşter artist, care manufacturează curele din materiale exotice: piton, aligator, pisică de mare,  şi struţ.  Spune că ceasurie sale nu sunt pentru cei cu bani, ci pentru cei educaţi: „. 99% din clienţii au un nivel de educaţie foarte ridicat. Pentru că eu vând un statut spiritual, nu un statut financiar. ( … ) Augustin este un brand acum, mai ales pentru cei care sunt pasionaţi de ceasuri. Am  comenzi din străintate, dar multe comenzi vin de la noi. Şi parcă mie mai drag să fac ceasuri românilor, decât celor de afară.”