BusinessMagazin

Tag: seriale

  • Profesor de istoria filmului din SUA explică de ce se uită românii la Suleyman Magnificul

    Toni Perrini predă cursuri de film la Universitatea Grand Valley State University din Michigan încă din 1989. A venit în România la invitaţia directorului Departamentului de Jurnalism, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi spune că o să revină pentru că îi place foarte mult.

    Toni Perrini nu are nimic din rigiditatea profesorilor universitari de la noi şi recunoaşte că din când în când îşi mai ia câte o perioadă sabatică pentru a se recupera. Când am întâlnit-o, era în drum spre Istanbul. Scrie o lucrare despre identitatea turcilor în filme, dar şi-a croit drum prin Europa pornind din Italia.

    Este impresionată de căldura românilor şi spune că, deşi a călătorit mult, nu a întâlnit niciodată oameni mai calzi ca aici. Îi plac filmele româneşti şi se uită cu plăcere la toate producţiile premiate la festivalurile internaţionale. De altfel, are şi câteva filme preferate printre care şi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile despre care spune că stârneşte polemică la ora asta în America.

    Pentru că face o lucrare despre cinematografia din Turcia, am întrebat-o de ce sunt atât de populare serialele turceşti şi a răspuns râzând: “Pentru că sunt un fel de Game of Thrones fără sex”.

    În America predă o paletă largă de cursuri de film. Spune că îi pare rău că nu predă televiziune sau media, pentru că uneori i se pare că e limitată. Cu toate acestea, recunoaşte că se bucură că studenţii o ascultă. “Este foarte plăcut să predai ceva de care studenţii sunt foarte interesaţi. Predau istoria filmului din America, a documentarelor, cinema experimentală, istoria cinematografiei, teoria filmului. Acopăr cam tot”, a spus încântată profesoara, scrie relaitatea.net

  • Cronică: Twin Peaks, un serial controversat

    E firesc să fie aşa, pentru că Twin Peaks e considerat şi azi, la 27 de ani de la apariţie, una dintre cele mai tulburătoare producţii destinate micului ecran. Născut din imaginaţia lui David Lynch, Twin Peaks a deschis drumul pentru multe alte seriale similare – cel mai cunoscut exemplu fiind Dosarele X. Atât Lynch cât şi Frost au fost influenţaţi, la acea vreme, de cea mai dominantă formă de televiziune a anilor ’90: soap opera. Gândiţi-vă la seriale precum Dallas sau Dynasty, care dominau peisajul TV. Ce a transformat însă Twin Peaks într-un succes este modul în care povestea debutează ca o dramă normală şi se transformă, încet-încet, într-una presărată cu viziuni înspăimântătoare.

    Lynch e cunoscut pentru stilul său neconvenţional, prin care îşi supune spectatorii la un exerciţiu de imaginaţie. Printre cele mai importante filme pe care şi-a lăsat amprenta trebuie să amintesc Mulholand Drive şi The Elephant Man, cel din urmă fiind nominalizat la nu mai puţin de nouă premii Oscar. Meritul lui Frost a fost acela de a structura investigaţia legată de moartea Laurei Palmer astfel încât serialul să aibă o ancoră; cel al lui Lynch a fost de a introduce toate elementele ce diferenţiază Twin Peaks de oricare alt serial produs.

    Twin Peaks şi-a introdus fanii într-o atmosferă sumbră, întunecată, diferită de ceea ce obişnuiau reţelele de televiziune să prezinte. Povestea se schimbă de numeroase ori şi aproape toate personajele influenţează într-un fel sau altul desfăşurarea lucrurilor. Unii dintre voi îşi amintesc, probabil, că ultimele secvenţe ale serialului original o prezintă pe Laura Palmer spunându-i agentului Dale Cooper: ”Ne vedem peste 25 de ani„. Coincidenţă sau nu, este exact perioada care a trecut de când spectatorii şi-au luat rămas bun de la locuitorii din Twin Peaks.

    Seria nouă începe cu o serie de evenimente care par să nu aibă legătură între ele şi continuă prezentându-l pe Dale Cooper (acelaşi Kyle McLachlan) alături de un grup de personaje noi; de-a lungul primelor două episoade ne reîntâlnim cu mai mulţi dintre cei prezenţi în povestea din ’91. Impresia pe care mi-a lăsat-o Lynch este că nu caută să cucerească alţi fani, ci mai degrabă să îi păstreze doar pe cei care au apreciat cu adevărat Twin Peaks.

    E o învălmăşeală generalizată în prima parte a sezonului şi recunosc că şi eu am rămas de câteva ori întrebându-mă care este ideea urmărită de regizor. Începând cu al patrulea episod, Twin Peaks începe să semene cu Twin Peaks. Reapar scenele de umor negru şi se reduce numărul firelor narative, astfel încât spectatorul poate crea o anumită legătură cu cei prezenţi pe ecran.

    Din punct de vedere tehnic, stilul lui Lynch este nealterat: cadre lungi, bine definite şi care sunt punctate ocazional cu elemente de culoare aprinsă. Acestea fiind spuse, Twin Peaks este un serial pe care îl recomand cu încredere, mai ales celor care au fost încântaţi de episoadele originale. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu stilul lui David Lynch, poate ar fi bine să înceapă cu un lungmetraj şi să treacă, apoi, la povestea bizară din Twin Peaks.

    NOTĂ: 8,5/10

    SEZOANE: 3 (1990-1991, 2017)

    NUMĂR EPISOADE: 18 (SEZONUL 3)

    DURATĂ: 1 ORĂ

    DATA LANSĂRII: 21 MAI

    DISPONIBIL ÎN ROMÂNIA PE HBO, HBO 3, HBO GO

     

  • Cele mai bune seriale TV ale tuturor timpurilor

    De curând, criticii de film şi televiziune de la publicaţia L’Express au făcut un top al celor mai bune seriale TV ale tuturor timpurilor.

    Unul dintre ele este “Breaking Bad”, în care un profesor de chimie superinteligent, care nimereşte într-un “college” dintr-o suburbie americană se gândeşte într-o zi cum se iasă din mizerie. Aflase ca-i bolnav de cancer. Costul tratamentului era exorbitant pentru un salariu de profesor, fie el cetăţean în Ţara tuturor posibilităţilor.

    Vezi aici cele mai bune seriale TV ale tuturor timpurilor – VIDEO

  • Top 5 seriale în această toamnă

    Ca în fiecare toamnă, apar seriale noi sau se continuă sezoanele din anii trecuţi. Toamna aceasta ne pregăteşte seriale noi, pe care abia aşteptăm să le vedem.

    De la western-uri sci-fi, cu Anthony Hopkins şi Ed Harris, la avocaţi căzuţi în dizgraţie şi animaţii combinate cu realitatea.

    Suntem foarte curioşi cum se vor prezenta următoarele:

    1. “Westworld”
    Premiera: 09.10.16
    Western sci-fi, inspirat din filmul din ’73 – cu acelaşi nume, cu Anthony Hopkins, Ed Harris şi Evan Rachel Wood în rolurile principale.

    Vezi aici top 5 seriale în această toamnă. Unde le puteţi vedea
     

  • Ce seriale ne-au impresionat în 2016

    The Night Of este un serial poliţist care îl are ca personaj central pe Nasri Khan, un tânăr care ajunge într-o situaţie extrem de nefericită. Naz, aşa cum este alintat tânărul, fură taxiul tatălui său pentru a ajunge la o petrecere; pe drum el întâlneşte o domnişoară cu obiceiuri îndoielnice şi petrece noaptea cu ea. Când se trezeşte, o găseşte pe fată ucisă şi de aici începe o serie de probleme. Naz face toate greşelile pe care ar putea cineva să le facă în situaţia dată; vorba unui coleg de redacţie: „Zici că nu s-a uitat în viaţa lui la un film poliţist”.

    Pilotul a fost extrem de bine realizat şi m-a ţinut în tensiune până spre final; nu acelaşi lucru pot spune şi despre al doilea episod (singurele care au apărut până la data scrierii acestui articol), care are însă meritul de a dezvolta povestea protagoniştilor. Este un serial bun, care are potenţial – rămâne de văzut dacă producătorii vor profita de recenziile bune de până acum.

    Un alt serial nou este Billions, care aduce la un loc actori de primă mână, precum Damien Lewis şi Paul Giamatti. Este o dramă, care detaliază lupta dintre miliardarul Bobby Axelrod (Lewis) şi unul dintre cei mai buni procurori din New York – Chuck Rhoades (Giamatti). Acuzat de speculă şi manipularea bursei, Axelrod încearcă prin orice metodă să scape de ancheta care îl vizează, dar procurorii găsesc noi şi noi motive de a-l pune sub acuzare.

    Billions nu e un serial foarte alert, dar interpretarea de excepţie a actorilor îl face să se numere printre favoriţii la premiile Emmy. Primul sezon a avut un final extrem de bine realizat, care ne-a făcut să aşteptăm cu nerăbdare sezonul doi, confirmat pentru anul 2017.

    Ballers este un nou serial produs de HBO, care se vrea un soi de cronică a vieţii de fotbalist profesionist. În rolul principal îl regăsim pe Dwayne „The Rock” Johnson, care se apropie de limitele superioare ale talentului său actoricesc. El îl interpretează pe Spencer Strasmore, un fost jucător de fotbal american transformat în manager financiar; alături de el stă Joe (Rob Corddry, pe care îl veţi recunoaşte din Pain & Gain sau What Happens in Vegas), omul care l-a angajat pentru contactele sale din trecut.

    Serialul este bine realizat şi are multe momente amuzante, iar formatul de 30 de minute este inspirat; sezonul 2 a debutat recent pe HBO, aşa că nu trebuie să vă mulţumiţi doar cu cele zece episoade ale primei serii.

    Trebuie să amintesc şi de Mr. Robot, povestea unui hacker care în timpul zilei lucrează pentru o companie respectabilă de software, iar noaptea pune beţe în roată răufăcătorilor cibernetici. Chiar dacă a ajuns la al doilea sezon, Mr. Robot e un serial încă proaspăt; primele două episoade ale sezonului 2 s-au îndepărtat puţin de elementele tehnice prezentate anterior, dar aduc în faţă latura întunecată a personajului principal, interpretat de excelentul Rami Malek (Need for Speed, Night at the Museum). Un alt nume important din distribuţie este Christian Slater (The Name of the Rose, True Romance).

  • Profesor de la Cambridge: Oamenii întreţin tot mai puţine relaţii intime, iar de vină este Netflix şi „Game of Thrones”

    Potrivit profesorului David Spiegelhalter, cuplurile active din punct de vedere sexual, cu vârste cuprinse între 16 şi 64 de ani, făceau, în medie, sex de 5 ori pe lună în 1990. Frecvenţa a scăzut la patru contacte sexuale pe lună în 2000 şi la 3 în 2010.

    David Spiegelhalter, statistician şi autor al cărţii „Sex By Numbers”, estimează că, „dacă acest ritm se menţine, până în 2030 oamenii nu vor mai face sex deloc”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românul care a compus peste 300 de partituri pentru filme sau seriale TV. A obţinut Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume

    Vladimir Cosma  este un violonist, compozitor şi dirijor francez de origine română care a compus coloanele sonore a peste 300 de filme. Acesta a realizat muzica pentru producţii cinematografice de succes, printre care se numără şi capodopera lui Ettore Scola “Balul”. Celebrul compozitor a acceptat să semneze pentru prima dată coloana sonoră a unui film românesc, “Funeralii fericite”, de Horaţiu Mălăele în 2013.

    Cosma s-a născut în Bucureşti într-o familie de muzicieni. Tatăl său a fost pianist şi dirijor, iar mama sa, Carola, autor-compozitor şi unchiul său Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, a condus Orchestra Cinematografiei din Bucureşti.

    După câştigarea primelor sale premii la Conservatorul Naţional de la Bucureşti, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar),în 1963, unde îşi va continua studiile cu Nadia Boulanger şi la Conservatorul Naţional din Paris, potrivit Wikipedia. El îşi câştigă exitenţa concertând în lume ca violonist, iar in 1968, Yves Robert îi încredinţează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau seriale TV.

    De-a lungul carierei sale, Vladimir Cosma a primit două premii César pentru cea mai bună muzică de film, pentru contribuţia sa în cadrul producţiilor cinematografice “Diva” (1982) şi “Le Bal” (1984), precum şi două premii 7 d’Or, pentru cea mai bună muzică TV, în 1986 şi 1991.
    De asemenea, Cosma a obţinut numeroase Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume: Franţa, Germania, Japonia, Anglia, Elveţia, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc

  • Şosetele inteligente care ştiu când ai adormit şi pun pe pauză show-ul pe care-l urmăreai

    Mulţi dintre noi urmărim seriale sau filme înainte de culcare şi de multe ori adormim înainte ca show-ul să se termine.

    Cineva s-a gândit la această problemă şi a propus o soluţie. Netflix, , a dezvoltat o pereche de şosete inteligente care “citesc” corpul individului şi ştiu când acesta a adormit, apoi opresc serialul sau filmul pe care-l urmărea, scrie Business Insider.

    Cum funcţionează?

    Şosetele Netflix utilizează un accelerometru care detectează mişcarea, iar atunci când piciorul nu s-a mişcat de ceva timp Netflix se opreşte. De asemenea, şosetele au un led care se aprinde pentru a te înştiinţa că programul o să fie pus pe pauză, însă dacă utilizatorul se mişcă numerotarea inversă se opreşte.

    Sistemul nu este perfect, dar, trebuie să recunoaşteţi, este un produs interesant.

  • Povestea incredibilă a creatorului unuia dintre cele mai iubite seriale din lume. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial si a scăpat din trei accidente aviatice

    Gene Roddenberry a rămas în istorie ca fiind creatorul unuia dintre cele mai iubite seriale Science Fiction din lume, Star Trek. Aceasta s-a născut pe 19 august 1921 în Texas şi a murit pe 24 octombrie 1991, iar Roddenberry a fost una din primele persoane căria i s-au organizat funeralii spaţiale, după moartea sa cenuşa fiindu-i expediată în spaţiu.

    Dar nu acest lucru este cel mai impresionant din povestea lui Gene Roddenberry. În timpul facultăţii a devenit interesat de inginerie aerospaţială şi a obţinut licenţa de pilot în cadrul armatei. A luptat în Teatrul Pacific din cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 2 august 1943 avionul pe care-l pilota Roddenberry s-a prăbuşit, în urma căreia doi oameni au murit. Această prăbuşire nu avea să fie singura din viaţa lui. Avea să mai fie implicat în alte două accidente, într-unul ca pasager, iar în altul în calitate de co-pilot.

    Zbura pentru Pan American World Airways  pe unul dintre cele mai lungi trasee. Pe 18 iunie 1947 unul dintre motoarele avionului, care circula de la New York spre Calcutta, s-a oprit. Acest lucru a făcut ca celalalt motor să se supraîncălzească şi să ia foc. Pilotul a pregătit avionul pentru o aterizare forţată, iar în acest timp, Gene Roddenberry, în vârstă de 25 de ani, a ieşit din cabină pentru a calma pasagerii.

    El s-a aşezat lângă o femeie singură şi asigurat-o că totul o să fie bine. Motorul s-a desprins de aripă şi avionul cădea cu o viteză uimitoare. Aeronava s-a prăbuşit în deşertul sirian. 14 oameni au murit pe loc şi doar doi membri ai echipajului de zbor au supravieţuit. Roddenberry, deşi rănit, a salvat mai multe persoane. Credea că echipajele de salvare vor ajunge a doua zi, însă nimeni nu a venit, aşa că supravieţuitorii s-au împărţit în două grupuri şi au mers în direcţii opuse.

    Grupul condus de Roddenberry a descoperit un sat care avea un radio şi a chemat ajutoare. Acel moment a fost unul crucial pentru Gene Roddenberry. Şi-a dat seama că nu mai vrea să fie pilot, ci vrea să-şi urmeze visul, acela de a deveni scriitor. Roddenberry a început să scrie scenarii înainte de Star Trek, încă din perioada în care lucra ca poliţist în Los Angeles, sub pseudonimul Robert Wesley. Dar până când Star Trek să devină o piatră de temelie a show-urilor SF, Roddenberry a întâmpinat mai multe dificultăţi.

    Ideea pentru Star Trek i-a venit în 1964, dar peste doi ani avea să devină realitate, după mai multe amânări şi refuzuri din partea mai multor televiziuni.  Universul Star Trek a devenit cunoscut şi îndrăgit de toată lumea datorită celor şase serii de seriale şi altor 10 filme artistice. Pe lângă acestea au fost scrise sute de romane şi nuvele, jocuri video sau pe calculator.

  • Deşi accesul la Internet este foarte limitat, cubanezii urmăresc în fiecare zi seriale şi filme americane. Cum s-a dezvoltat piaţa neagră pentru distribuţia produselor media

    În urmă cu 15-20 de ani internetul nu era foarte răspândit în România, însă pirateria era la fel de populară precum este şi astăzi. Şi acum îmi aduc aminte zilele când îl aşteptam cu nerăbdare pe fratele meu să vină cu cd-uri cumpărate sau împrumutate de la prieteni. Asta însemna o doză  de jocuri video noi, filme, seriale şi muzică. Sursa noastră de distracţie. S-au dus de mult acele vremuri. Acum, internetul şi pirateria sunt la îndemâna oricui, la câteva clicuri distanţă.

    Dacă în România acest procedeu este de domeniul trecutului, în Cuba este prezentul. Ţara comunistă din coasta capitalismului este încă închisă lumii de afară şi internetului. Doar 25% dintre cetăţenii Cubei au accest la internet, de fapt la o reţea de site-uri aprobate de guvern, şi doar 5% au acces la internetul liber, pe care-l cunoaştem cu toţii. Internet café-urile, devenite păsări rare la noi, reprezintă o poartă de acces spre lume în Cuba. Numai că accesul nu este ieftin. O oră în faţa unui calculator îl poate costa pe un cubanez cel puţin 5 dolari (pentru site-uri internaţionale), 1,50 dolari pentru reţeaua naţională, în condiţiile în care salariul mediu este de 17 de dolari pe lună, potrivit The Guardian. Iar dacă acest lucru nu era îndeajuns, până în 2008 pe insulă era ilegală achiziţia unui computer.

    Cu toate acestea, cubanezii sunt la curent cu ce se întâmplă în universul Marvel, cu glumele din Modern Family, cunosc ultimul single al lui Beyoncé şi probabil că ştiu şi poanta cu săgeata în picior iscată de jocul video Skyrim.

    Cum? Au trecut internetul în offline şi l-au pus pe hard diskuri. Aşa a apărut o piaţă neagră pentru distribuţia produselor media digitale (show-uri TV, filme, muzică, jocuri, aplicaţii, programe, reviste etc.) coordonată de traficanţi de astfel de date. În acest mod s-a dezvoltat o reţea complexă, unde oamenii au devenit specializaţi în culegerea de date de pe internet. Fiecare secţiune a pachetului, indiferent că vorbim de muzică, film şi aşa mai departe, este culeasă, preparată şi împachetată de către oameni diferiţi, iar când pachetul atinge 1 terabyte, este gata de drum. Această colecţie se numeşte El Paquete Semanal (Pachetul săptămânal). Tot ceea ce majoritatea dintre noi avem la îndemână în Cuba se află pe un hard disk care vine săptămânal şi conţine tot ce vrei şi ce nu vrei în materie de conţinut digital, fără pornografie şi politică. Preţul variază în funcţie de cât de recent este produsul în sine. Dacă vrei să vezi ultimul episod din Homeland imediat după ce a fost difuzat în State, trebuie să scoţi mai mulţi bani, dar dacă aştepţi câteva zile, preţul scade până la 2,50 de dolari. Astfel, deşi nu au acces la internet, cubanezii au acces la filme şi seriale la calitate high definition, cu subtitrări în spaniolă, la doar câteva ore de la lansarea oficială.

    Pachetul săptămânal este foarte popular, reprezentând singura sursă de informare şi distracţie relativ ieftină. De curând, pe insulă s-a lansat şi serviciul de streaming Netflix, care oferă filme, seriale şi show-uri TV pentru un abonament lunar de 8 dolari. Un serviciu care se adresează oamenilor cu venituri considerabile, dar şi cu acces la metode internaţionale de plată.

    Aşa că pachetul săptămânal rămâne sursa de conţinut digital pentru cubanezi. Cine se ocupă de această reţea? Potrivit unui reportaj făcut de Vox, responsabil pentru alimentarea cu conţinut digital procurat ilegal este un tânăr de 26 de ani. Poreclit Danny Paquete, el este responsabil pentru o mare parte din această reţea ilegală. „Am oameni care sunt răspunzători pentru fiecare parte a pachetului, îşi fac treaba, îmi aduc produsul, apoi eu îl livrez în ţară“, a spus el. Pachetul săptămânal este distribuit în mai multe centre din ţară, iar clienţii pot copia datele care îi interesează sau li se poate livra direct acasă. 

    Aproximativ 10-20 de clienţi pe zi vin să descarce filme şi seriale de la Jorge Fernandez, unul dintre distribuitorii din ţară, potrivit The Guardian. Cum ajunge pachetul la el? „De la cineva care are acces la internet cu o viteză bună. Nu ştiu. Nu întreb“, a spus el. „Ai acces la tot felul de date şi media digitală, însă fără pornografie şi politică. Poţi fi informat în legătura cu lumea exterioară. Nu mai există mistere“, a spus un client.

    Prin acest tip de media ai acces la informaţii şi divertisment, dar consumul este pasiv. Nu există interacţiune pe reţele sociale, bloguri sau alte metode de comunicare interactivă.

    Dar inventivitatea şi-a ivit capul şi în acest caz, iar o comunitate mică şi-a creat o reţea privată de comunicare. Aproximativ 9.000 de calculatoare sunt conectate la această reţea susţinută de antene Wi-Fi ascunse şi cabluri de reţea atârnate deasupra clădirilor. Sute de oameni comunică în chat room-uri, transferă fişiere sau joacă jocuri online precum World of Warcraft. „Nu suntem anonimi, guvernul ştie de existenţa reţelei. Tot ce facem este să comunicăm, jucăm jocuri, nu discutăm politică. Facem ceea ce trebuie şi ei ne lasă în pace“, a declarat Rafael Antonio Broche Moreno, un inginer de 22 de ani care a ajutat la construcţia reţelei Snet. Şi aici, ca şi în cazul pachetului, politica şi pornografia sunt interzise.

    La finalul anului 2014, Statele Unite şi Cuba au negociat restabilirea relaţiilor diplomatice şi redeschiderea ambasadelor, iar pe 20 iulie ambasada americană din Havana a fost deschisă. În ianuarie 2015 Statele Unite au relaxat restricţiile de călătorie în Cuba. Un început care ar putea duce la normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări. Noul concept al capitalismului, aşa-numitul „sharing economy“ , propulsat de companii precum Uber, Airbnb sau BlaBlaCar, a ajuns deja în sistemul comunist al Cubei. Serviciile Airbnb au devenit disponibile pe insulă, nu mai puţin de 1.000 de locuri de cazare fiind disponibile în Cuba prin intermediul platformei.

    Dacă relaţiile se îmbunătăţesc între Statele Unite şi Cuba, iar companiile de telecomunicaţii americane ar oferi acces la internet ieftin şi rapid, pachetul săptămânal ar intra în domeniul nostalgiei, la fel cum românii îşi amintesc nostalgic de proiecţiile de pe casete video din anii ’80.

    În martie, guvernul cubanez a aprobat primul punct Wi-Fi gratuit din ţară, înfiinţat de artistul contemporan Kcho pentru care plăteşte în jur de 900 de dolari pe lună. Între timp, pe insulă au mai apărut alte 35 de puncte Wi-Fi, dar nu sunt gratuite. Pentru a se conecta, un cubanez trebuie să cumpere o cartelă  în valoare de 2 dolari care îi permite acces nelimitat la internet pentru o oră. 35 de puncte de acces la o populaţie de 11 milioane este un pas în faţă, dar unul foarte mic.