Federer este la 480 de puncte de ocupantul locului trei, conaţionalul Stanislas Wawrinka, podiumul fiind completat de sârbul Novak Djokovic şi britanicul Andy Murray.
Rafael Nadal a reuşit, de asemenea, un salt de două poziţii, până pe locul 5, la 570 de puncte în spatele lui Federer, chiar dacă a cedat în faţa elveţianului în finala de la Miami, scor 3-6, 4-6.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Mulţi se întreabă de unde vine această neputinţă de a mai câştigă meciuri; printre explicaţiile aduse se numără, în egală măsură, accidentarea suferită la finalul anului trecut şi neîncrederea în propriile forţe. Realitatea este însă alta.
În tenis, cel mai corect principiu este “victoriile aduc victorii”. Faptul că Simona Halep nu a mai reuşit să câştige turnee poate constitui o cauză pentru forma slabă arătată de sportiva noastră. Dar să luăm un alt exemplu: Roger Federer, campionul elveţian, a avut în 2016 cel mai slab an al carierei. Este adevărat, după semifinala de la Wimbledon (în luna iunie) el nu a mai disputat niciun meci până la finalul anului, luând decizia de a se recupera după o intervenţie chirurgicală – prima a carierei de peste 18 ani – suferită în prima parte a anului. Federer participase însă la turnee în primele 6 luni ale anului fără să câştige niciun titlu – din nou, o premieră în cariera sa ilustră. Care a fost, aşadar, urmarea? Elveţianul a revinut în circuit în luna ianuarie şi a câştigat turneul de mare şlem de la Australian Open, cel de-al 18-lea astfel de titlu din carieră. Câteva săptămâni mai târziu, el era eliminat în primul tur al turneului ATP 500 (categorie inferioară) de către un jucător aflat în cea de-a doua sută mondială. Mai trec două săptămâni, iar Federer câştigă turneul Masters 1000 de la Indian Wells. Concluzia? Şi înfrângerile pot aduce victorii, dacă ştii cum să le gestionezi.
Mă întorc la Simona Halep şi amintesc faptul că în 2016 a avut a doua cea mai lungă serie de victorii din circuitul feminin (doar Victoria Azarenka a reuşit să adune mai multe victorii consecutive), dar asta nu a ajutat-o să îşi treacă în palmares vreun titlu important.
Motivul pentru care sportiva din Constanţa nu reuşeşte să se impună în marile turnee nu este de natură psihică, ci de natură tehnică. Jocul Simonei Halep este unidimensional.
Dacă urmăriţi câteva meciuri ale Simonei (excluzându-le pe cele din 2014), veţi observa că jocul ei se rezumă la lovituri de pe linia din spatele terenului. Baseline player, aşa cum spun americanii; şi chiar dacă a fost o vreme când puterea loviturilor lui Halep era suficientă pentru a-şi învinge adversarii, nefiind nevoie de foarte multe improvizaţii sau veniri la fileu, acea vreme a trecut. Jucătorii trebuie însă se adapteze şi să îşi adapteze jocul: Halep nu a făcut încă acest lucru.
Revin la comparaţia cu Federer: elveţianul şi-a schimbat în ultimii ani mai toate aspectele jocului, începând cu trecerea (după 15 ani) la o rachetă mai lată şi continuând cu agresivitatea extremă cu care abordează meciurile. Câteva date tehnice, pentru a clarifica mai mult acest lucru: dacă în prima parte a carierei sale punctul de lovire a loviturilor se afla, în medie, la 50 de centimetri în spatele linie de fund, din 2015 aceasta a ajuns la peste un metru în interiorul terenului.
Singurul mod în care Halep mai poate concura pentru titluri importante este să adauge o nouă dimensiune jocului său. Ea trebuie să fie mai agresivă, să-şi atace adversarele venind în faţă, spre fileu, şi nu stând în continuare pe linia de fund, acolo unde precizia ei a scăzut în mod vizibil. Simona Halep trebuie să accepte faptul că acele calităţi atletice care au diferenţiat-o de restul jucătoarelor nu mai sunt suficiente. Astfel, poate va reuşi să ne mai dea motive de a pierde nopţile urmărind meciurile ei.
Mulţi se întreabă de unde vine această neputinţă de a mai câştigă meciuri; printre explicaţiile aduse se numără, în egală măsură, accidentarea suferită la finalul anului trecut şi neîncrederea în propriile forţe. Realitatea este însă alta.
În tenis, cel mai corect principiu este “victoriile aduc victorii”. Faptul că Simona Halep nu a mai reuşit să câştige turnee poate constitui o cauză pentru forma slabă arătată de sportiva noastră. Dar să luăm un alt exemplu: Roger Federer, campionul elveţian, a avut în 2016 cel mai slab an al carierei. Este adevărat, după semifinala de la Wimbledon (în luna iunie) el nu a mai disputat niciun meci până la finalul anului, luând decizia de a se recupera după o intervenţie chirurgicală – prima a carierei de peste 18 ani – suferită în prima parte a anului. Federer participase însă la turnee în primele 6 luni ale anului fără să câştige niciun titlu – din nou, o premieră în cariera sa ilustră. Care a fost, aşadar, urmarea? Elveţianul a revinut în circuit în luna ianuarie şi a câştigat turneul de mare şlem de la Australian Open, cel de-al 18-lea astfel de titlu din carieră. Câteva săptămâni mai târziu, el era eliminat în primul tur al turneului ATP 500 (categorie inferioară) de către un jucător aflat în cea de-a doua sută mondială. Mai trec două săptămâni, iar Federer câştigă turneul Masters 1000 de la Indian Wells. Concluzia? Şi înfrângerile pot aduce victorii, dacă ştii cum să le gestionezi.
Mă întorc la Simona Halep şi amintesc faptul că în 2016 a avut a doua cea mai lungă serie de victorii din circuitul feminin (doar Victoria Azarenka a reuşit să adune mai multe victorii consecutive), dar asta nu a ajutat-o să îşi treacă în palmares vreun titlu important.
Motivul pentru care sportiva din Constanţa nu reuşeşte să se impună în marile turnee nu este de natură psihică, ci de natură tehnică. Jocul Simonei Halep este unidimensional.
Dacă urmăriţi câteva meciuri ale Simonei (excluzându-le pe cele din 2014), veţi observa că jocul ei se rezumă la lovituri de pe linia din spatele terenului. Baseline player, aşa cum spun americanii; şi chiar dacă a fost o vreme când puterea loviturilor lui Halep era suficientă pentru a-şi învinge adversarii, nefiind nevoie de foarte multe improvizaţii sau veniri la fileu, acea vreme a trecut. Jucătorii trebuie însă se adapteze şi să îşi adapteze jocul: Halep nu a făcut încă acest lucru.
Revin la comparaţia cu Federer: elveţianul şi-a schimbat în ultimii ani mai toate aspectele jocului, începând cu trecerea (după 15 ani) la o rachetă mai lată şi continuând cu agresivitatea extremă cu care abordează meciurile. Câteva date tehnice, pentru a clarifica mai mult acest lucru: dacă în prima parte a carierei sale punctul de lovire a loviturilor se afla, în medie, la 50 de centimetri în spatele linie de fund, din 2015 aceasta a ajuns la peste un metru în interiorul terenului.
Singurul mod în care Halep mai poate concura pentru titluri importante este să adauge o nouă dimensiune jocului său. Ea trebuie să fie mai agresivă, să-şi atace adversarele venind în faţă, spre fileu, şi nu stând în continuare pe linia de fund, acolo unde precizia ei a scăzut în mod vizibil. Simona Halep trebuie să accepte faptul că acele calităţi atletice care au diferenţiat-o de restul jucătoarelor nu mai sunt suficiente. Astfel, poate va reuşi să ne mai dea motive de a pierde nopţile urmărind meciurile ei.
“Sunt foarte entuziasmat de faptul că voi juca în echipă cu Rafa. Nu am avut niciodată această şansă, pentru că până acum ne-am aflat doar faţă în faţă, de-o parte şi de cealaltă a fileului. Îmi va face mare plăcere să joc alături de el”, a declarat tenismenul elveţian, într-o conferinţă de presă.
Chiar dacă turneul nu face parte din circuitul ATP, Federer spune că va trata toate meciurile cu maximă seriozitate: “Laver Cup este unul dintre cele mai fascinante turnee pe care le-am văzut în tenis în ultima perioadă. Va fi o experienţă diferită şi voi da totul pentru a câştiga”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Roger Federer, favorit 17, devine astfel primul jucător din istorie care câştigă cel puţin cinci titluri la trei turnee diferite de mare şlem: Wimbledon (7 titluri), Australian Open (5 titluri) şi US Open (5 titluri). La Roland Garros elveţianul are un singur titlu obţinut în 2009.
Federer, cel mai vârstnic câştigător de turneu de mare şlem din ultimii 45 de ani, depăşeşte cu această ocazie şi pragul celor 100 de milioane de dolari câştigaţi din premii (al doilea după Novak Djokovic).
Roger Federer va urca de pe locul 17 pe locul 10 în clasamentul ATP.
Roger Federer, favorit 17, devine astfel primul jucător din istorie care câştigă cel puţin cinci titluri la trei turnee diferite de mare şlem: Wimbledon (7 titluri), Australian Open (5 titluri) şi US Open (5 titluri). La Roland Garros elveţianul are un singur titlu obţinut în 2009.
Federer, cel mai vârstnic câştigător de turneu de mare şlem din ultimii 45 de ani, depăşeşte cu această ocazie şi pragul celor 100 de milioane de dolari câştigaţi din premii (al doilea după Novak Djokovic).
Roger Federer va urca de pe locul 17 pe locul 10 în clasamentul ATP.
Tenismenul elveţian Roger Federer (locul 17 în clasamentul mondial) a câştigat, joi, meciul împotriva conaţionalului Stan Wawrinka (locul 4 ATP), scor 7-5, 6-3, 1-6, 4-6, 6-3, şi s-a calificat în finala Openului Australiei, de la Melbourne, primul turneu de Mare Şlem al anului.
Partida a durat trei ore şi patru minute. Wawrinka a controlat schimburile de pe baseline, dar Federer a fost mai agresiv şi a avut succes în majoritatea cazurilor când a urcat la fileu. Federer a servit 11 aşi şi a comis 3 duble greşeli. Roger a fost mai eficient cu primul serviciu (72% mingi câştigate, faţă de 63% Stan), în timp ce Wawrinka a avut un procentaj mai bun de reuşită cu al doilea serviciu (70%, faţă de 58% Federer).
Fiecare dintre cei doi elveţieni a reuşit câte patru break-uri. Federer a înregistrat 47 de puncte direct câştigătoare şi 50 de erori neforţate. Wawrinka a greşit mai puţin, doar 35 de erori neprovocate, şi a reuşit 45 de mingi câştigătoare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Prinţul Charles încearcă gadgetul în timpul unei vizite în Canada. Influentul politician american Newt Gingrich (Partidul Republican) “sponsorizează” ochelarii cu Android printr-o postare pe Twitter, iar NBA aduce spectatorul la marginea terenului, echipând vedete din baschetul american cu Google Glass.
Poliţia rutieră din Dubai a început să folosească dispozitivul futurist pentru a fotografia sau filma conducătorii auto care încalcă legea, iar un jurnalist amator a utilizat ochelarii Google pentru a face fotografii în timpul unei vizite în Coreea de Nord.
Numai în SUA, aproximativ 180 de milioane de persoane poartă ochelari de vedere. Începând din luna aprilie, Google are un parteneriat şi cu grupul Italian Luxottica, proprietarul Ray-Ban şi Oakley, pentru designul, dezvoltarea şi vânzarea de rame fashion pentru Google Glass. Mai recent, Google a numit-o în funcţia de director al diviziei Glass pe Ivy Ross, fost preşedinte al diviziei de accesorii pentru bărbaţi la Calvin Klein şi vicepreşedinte executiv de marketing la Gap. Compania speră că va reuşi astfel să facă din Glass un accesoriu mai atractiv.
Unele companii americane de asigurări specializate în îngrijirea vederii au anunţat deja că vor acoperi, pentru anumite categorii de clienţ i, montarea de lentile de vedere pe dispozitivele Google Glass. Analiştii din domeniu susţin că cererea pentru ochelarii Android din partea persoanelor care au probleme de vedere este deja uriaşă, în special din partea celor care au avut ocazia să testeze noua tehnologie.
Concurenţa nu a întârziat să se anunţe. Samsung, cel mai bun prieten al Google în arena smartphone-urilor, pregăteşte ochelarii Gear Blink, cu funcţii precum posibilitatea de a proiecta o tastatură virtuală pe palmele utilizatorului. Compania sud-coreeană a lucrat deja cu tehnologii care urmăresc mişcarea ochilor, implementate pe smartphone-urile de top din familia Galaxy. Potrivit unor informaţii pe surse şi speculaţii din presa de specialitate, Samsung ar putea aduce la raft concurentul Google Glass încă din luna septembrie a acestui an.
Produsul-vedetă al Google a atras şi critici. Deoarece poate realiza poze şi înregistrări video fără ştirea obiectului, Google Glass a declanşat o nouă dezbatere privind invazia tehnologiei în viaţa privată. Cei care poartă ochelarii inteligenţi în public au fost calificaţi de o parte a publicului, deloc măgulitor, drept Glassholes, iar un grup de cetăţeni nemulţumiţi au înaintat chiar o petiţie către Casa Albă pentru interzicerea ochelarilor în spaţii publice.