Robotul Sophia poate recrea expresii faciale şi purta conversaţii, acesta a obţinut simpatia publicului când a fost prezentată la un summit economic din Riad, săptămâna aceasta.
Robotul a fost anunţat miercui de către un moderator al televiziunii CNBC că Arabia Saudită a garantat Sophiei ”prima cetăţenie saudită pentru un robot”.
”Sunt foarte onorată şi mândră de această distincţie unică. Este un lucru istoric să fii primul robot din lume ce are cetăţenie ”, a declarat Sophia.
Programul, care se numeşte COIN (de la Contract Intelligence) reuşeşte să realizeze job-ul extrem de dificil de interpretare a contractelor de împrumuturi comerciale, a intrat online în iunie, şi a reuşit să economisească 360.000 de ore lucrate în fiecare an de avocaţii din companie. Software-ul poate face review-ul unui document în câteva secunde şi este mai puţin probabil să greşească. De asemenea, nici nu-şi ia vreodată concediu.
Într-un dialog ilustrat de companie, roboţii care folosesc tehnologie avansată, pe nume Bob şi Alice, utilizează un cod pentru a-şi perfecţiona propria limbă. Ceea ce este interesant este faptul că roboţii AI funcţionează pe principiul recompensei şi urmăresc beneficiul într-o acţiune, atitudine pe care o putem observa şi la oameni. Chiar dacă astfel de ştiri nu atrag de obicei atenţia, proiectul celor de la FAIR ridică anumite semne de întrebare, legate mai ales de faptul că un robot ar putea pretinde, în anumite situaţii, că e de fapt un om.
Cercetătorii în domeniul inteligenţei artificiale din lumea întreagă lucrează de ceva vreme la aspectele complexe ale ideii de negociere, pentru că aceasta e extrem de importantă pentru viitorul tehnologiei. Unul dintre obiective ar fi acela de a putea ”trimite“ roboţi personali pe internet pentru a se ocupa de lucruri de care noi nu mai avem timp, aşa cum ar fi rezervarea unui hotel sau chemarea unui instalator. Dar nimeni nu vrea să plătească un preţ mai mare decât cel al pieţei, aşa că e firesc să mai negociezi tariful.
Există atât de mulţi oameni care lucrează pe acest segment, încât există chiar şi o olimpiadă pentru aceştia: ediţia a opta a Competiţiei Internaţionale a Agenţilor Automatizaţi de Negociere s-a desfăşurat în Melbourne, Australia, în luna august.
După cum au arătat cercetătorii de la Facebook, roboţii de azi pot efectua sarcini simple şi pot interacţiona cu oamenii, dar limbajul lor nu conţine încă nuanţe. Pentru a ajunge acolo, roboţii ar trebui să parcurgă etapele pe care le parcurgem şi noi: să realizeze un model mental al celui cu care interacţionează, să anticipeze reacţii, să citească dincolo de mesajul transmis, să comunice într-un limbaj fluent şi să mai joace, din când în când, la cacealma. Iar inteligenţa artificială a celor de la Facebook a trebuit să facă toate aceste lucruri pe cont propriu: cercetătorii au scris un cod bazat pe tehnologia machine learning, iar apoi au lăsat robotul să exerseze cu oameni şi cu alţi roboţi.
Acesta a fost momentul în care lucrurile au ieşit din tipar.
În primul rând, oamenii cu care exersa robotul nu ştiau că vorbesc cu o maşină. în timp, roboţii au început să obţină înţelegeri mai bune decât oamenii, dar au făcut asta minţind. ”Acest comportament nu se regăsea în limbajul pe care cercetătorii noştri l-au programat“, au scris reprezentanţii Facebook pe blogul companiei. ”Totuşi, robotul a descoperit că minciuna este o metodă eficientă de a-şi atinge scopurile.“
Lucrurile au început să se precipite atunci când roboţii din proiectul FAIR au început să dezvolte propriul lor limbaj pentru a termina sarcinile mai repede. Reacţia celor de la Facebook a venit prompt: ei au modificat codul pentru a-i obliga pe roboţi să folosească doar limba engleză. ”Interesul nostru era să avem roboţi care pot comunica cu oamenii“, a explicat unul dintre cercetători.
DINCOLO DE LIMBAJUL DE PROGRAMARE.
În afara laboratoarelor Facebook, alţi cercetători lucrează pentru a ajuta roboţii să înţeleagă emoţiile umane, un alt factor extrem de important în cadrul procesului de negociere. Atunci când vinzi o casă, spre exemplu, vrei să afli cât de mult s-a ataşat cumpărătorul de casă pentru a putea stabili preţul. Rosalind Picard de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) este unul dintre liderii din acest domeniu, pe care ea îl numeşte programare emoţională. Cercetătoarea a şi pus bazele unei companii, Affectiva, ce antrenează roboţi în detectarea emoţiilor prin analiza expresiilor faciale şi a reacţiilor fiziologice. Până acum, sistemul a fost folosit pentru a-i ajuta pe cei din publicitate să afle cum reacţionează oamenii la anumite reclame prezentate. O companie din Rusia, Tselina Data Lab, lucrează la un software de citire a emoţiilor care poate detecta atunci când oamenii mint.
China a mers un pas mai departe, începând să folosească la scară largă inteligenţa artificială şi sistemele de recunoaştere facială pentru a încerca să descopere potenţiali infractori. O parte din tehnologie este furnizată de compania Cloud Walk din Guangzhou. Aceasta dezvoltă un sistem de recunoaştere facială, dar şi tehnologie care urmăreşte mişcările unei persoane. în funcţie de locul în care subiectul merge, dată şi oră, sistemul încearcă să estimeze care este riscul ca persoana respectivă să comită o infracţiune. De exemplu, cineva care cumpără un cuţit de bucătărie nu atrage atenţia. Dar dacă apoi merge şi cumpără un ciocan şi un sac, riscul ca acea persoană să comită o infracţiune creşte, potrivit unui purtător de cuvânt al Cloud Walk. Un alt exemplu binecunoscut de tehnologie artificială este AlphaGo, un program dezvoltat de Google, care prin cele patru victorii contra unui campion de Go a intrat în istoria omenirii aşa cum a făcut-o şi Deep Blue, al IBM, cu meciurile contra marelui şahist Garri Kasparov.
Una din tehnicile de învăţare ale lui AlphaGo a reinventat deja unele servicii online ale Google şi ale altor companii mari de internet, ajutând printre altele la identificarea imaginilor, la recunoaşterea comenzilor vocale, la îmbunătăţirea rezultatelor căutărilor. O altă tehnică de învăţare este folosită la roboţii experimentali ai Google şi în cercetările universităţilor de renume. Inteligenţa artificială a mai fost testată în jocuri; în 1997, supercomputerul Deep Blue l-a înfrânt pe Kasparov, campionul mondial la şah de atunci. într-unul dintre meciuri, maestrul chiar s-a declarat agasat de agresivitatea cu care juca computerul. Prin Deep Blue, programatorii au construit un sistem care încerca să analizeze fiecare deznodământ posibil al fiecărei mutări posibile. însă Go este un joc cu mult, mult mai complex decât şahul. Toate configuraţiile posibile, o bază imensă de date, ar copleşi orice supercomputer, oricât de puternic ar fi el. De aceea, pentru o victorie cu un jucător uman era nevoie de tehnologii revoluţionare, iar AlphaGo le are. Deep Blue poate să bată un maestru şahist, dar n-ar face faţă unui copil de trei ani la aranjatul unor figuri geometrice.
Robotul, care încă nu a primit un nume, este produs de un start-up estonian numit Starship Technologies, ce a fost înfiinţat în 2014 de către doi cofondatori ai Skype, şi anume Ahti Heinla şi Janus Friis. Cei doi au pornit afacerea în 2014, iar până acum roboţii lor au parcurs 50.000 de kilometri în mai multe ţări precum Estonia, Germania, Marea Britanie sau SUA.
Skype a fost creat de suedezul Kilas Zennstrom şi de danezul Janus Friis, în colaborare cu Ahti Heinla, Priit Kasesalu şi Jaan Tallinn, cei trei estonieni care au dezvoltat partea de back-end (partea din spate, de server) a Skype. Softul a cunoscut o răspândire rapidă în toată lumea, iar doar doi ani mai târziu compania a fost cumpărată de eBay pentru 2,6 miliarde de dolari; în 2011 a fost cumpărată de Microsoft pentru 8,5 miliarde de dolari. în timp ce sediul Skype este în Luxemburg, majoritatea echipei care lucrează la dezvoltarea produsului se află în Estonia.
întreaga operaţiune Starship Technologies a pornit cu fonduri proprii. Heinla nu a menţionat o sumă referitoare la valoarea investiţiei iniţiale; în ianuarie 2017, au obţinut o finanţare de 17,2 milioane de dolari din partea a opt investitori, printre ei fiind şi Daimler. Ideea pentru acest proiect a venit în urma unui concurs de construit roboţi care ar putea fi trimişi pe Lună. Estonienii au lăsat însă roboţii spaţiali pentru alţii şi s-au concentrat pe livrarea de pachete şi bunuri.
Astfel, compania estoniană a ajuns să construiască o flotă de roboţi autonomi pentru livrarea de bunuri pe o rază de 3-4 kilometri. Roboţii sunt autonomi, dar sunt monitorizaţi de oameni ce pot prelua controlul atunci când este necesar. Dacă la început erau trei-patru persoane într-o cameră care lucrau pentru acesta, în prezent compania are 160 de angajaţi în Tallinn, Londra, Hamburg, dar şi la Washington DC şi Redwood City. ”Funcţionăm deja, am realizat peste 1.000 de livări până acum pentru partenerii noştri“, spune Ahti Heinla, cofondator şi actual CEO şi CTO al Starship Technologies, care lucrează cot la cot alături de colegii săi într-un birou open-space.
Compania livrează pizza în Hamburg, în parteneriat cu Pizza Hut, lucrează cu poşta Elveţiei şi cu cea a Estoniei pentru livrarea de colete. Recent, Starship Technologies a încheiat un partneriat cu Daimler pentru construcţia de dube Mercedes-Benz adaptate pentru astfel de roboţi pentru a putea livra eficient pachete. Astfel, maşinile companiei germane vor acţiona precum o navă-mamă, capabilă să conţină opt roboţi Starship, precum şi coletele transportate; ultimii kilometri până la destinaţie vor fi făcuţi de micuţii roboţi. Estonienii nu vând produsul, ci oferă servicii de livrare celor interesaţi. ”Taxăm clienţii noştri per livrare, iar acum plătesc o sumă asemănătoare cu cea pe care ar cheltui-o pentru un serviciu de curierat tradiţional. Dar în viitor serviciul nostru va fi mult mai ieftin“, explică Ahti Heinla. ”Ultimii kilometri din lanţul procesului de livrare sunt cei mai scumpi. Ţelul nostru este să ajungem pentru clienţii noştri la un cost de 1 dolar/livrare“, adaugă Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies. ”Interacţiunea umană este cel mai scump lucru din lume“, continuă ea.
”Nu am vrea să vindem robotul, ci să oferim acest serviciu de livrare. Este un model de business mai profitabil vânzarea unui serviciu decât a unui bun. Dacă cineva are de gând să vândă astfel de roboţi, atunci le transmit felicitările mele, pentru că nu au un model de business bun“, mai spune Heinla. Robotul cântăreşte 20 de kilograme şi poate transporta pachete de până la 10 kilograme la o viteză maximă de 9,6 km/h. El va circula doar pe trotuar, alături de pietoni. Autonomia bateriei este de doar 3 km şi aceasta nu se încarcă, ci se schimbă. Kerma susţine că nu este nevoie de o îmbunătăţire a autonomiei deoarece ”vom avea huburi unde putem schimba bateriile în mai multe puncte din oraşe“.
Compania a produs până în acest moment peste 130 de astfel de roboţi, pe care-i testează pe străzile oraşelor. Robotul va funcţiona complet autonom, însă în momentul de faţă este însoţit de un om care are rolul de a scoate robotul din bucluc, dar şi pentru a explica celorlalţi din jur care este rolul robotului şi ce face acesta. Costul de producţie a unui robot este în jur de 6.000 de euro în acest moment. ”Trebuie să realizăm robotul cu produse ieftine, nu ne putem permite să cheltuim prea mult pe componente. Trebuie să folosim camere de 10 dolari bucata şi facem tot ce se poate mai bine cu acestea“, spune Kerma.
Obiectivul intern al companiei este ca preţul să scadă până la 2.500 de euro, însă managerul operaţional nu a precizat şi o dată la care se va întâmpla asta. ”Depindem de avansul tehnologiei, de reducerile de preţ ale componentelor.“ ”Dacă întâlneşte un obstacol, atunci încearcă să-l depăşească, încetineşte dacă e cazul unui pieton mai lent. Dacă se loveşte de o situaţie pe care nu o poate procesa, atunci robotul se opreşte, iar oamenii preiau conducerea de la distanţă pentru a rezolva problema“, explică Kristjan Korjus, head of computer vision and perception al Starship Technologies, felul în care robotul gestionează problemele pe care le poate întâmpina pe stradă.
El susţine că firma ştie care sunt zonele cele mai aglomerate şi care este viteza medie de circulare pe fiecare stradă în parte, astfel încât robotul să aleagă calea cea mai rapidă către destinaţie. De asemenea, el spune că robotul este pregătit să facă faţă intemperiilor, fie ploaie, fie zăpadă.
Ce se va întâmpla cu actualii curieri, câţi îşi vor pierde slujbele în dauna roboţilor? Heidy Kerma este de părere că avansul tehnologic va face ca mai mulţi oameni să-şi piardă slujbele, în cazul de faţă curieri, dar este de părere că se vor crea mai multe joburi decât se vor pierde.
Problema resursei umane este prezentă şi în Estonia, în sectorul IT şi nu numai. Cu o populaţie de 1,3 milioane de locuitori şi cu o piaţă a forţei de muncă de 700.000 de oameni, companiile apelează la străini pentru a găsi oameni potriviţi mai ales datorită faptului că foarte multe companii au ca limbă oficială engleza. în aceste condiţii, echipa Starship Technologies a crescut constant, ajungând la un număr de 160 de angajaţi în toate oraşele în care activează (circa 10% dintre actualii angajaţi au lucrat la Skype). ”Angajăm în mod constant. Numai săptămâna trecută am angajat cinci oameni la divizia de operaţiuni doar în Estonia“, spune Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies, care precizează că este greu să găsească oameni pentru joburi specifice şi că trebuie să apeleze la oameni din afara Estoniei pentru a umple posturile libere.
Acum, în cadrul Starship Technologies, în toate oraşele, sunt prezente în jur de 15 naţionalităţi. Pentru anul în curs, Ahti Heinla are în plan extinderea către alte ţări. ”Nu ştiu în câte ţări vom ajunge, dar vom fi activi în aproximativ 30 de oraşe.“
Echipa Katjei Grace de la Institutul Viitorului Umanităţii al Universităţii Oxford a contactat 1634 de academicieni şi experţi în Inteligenţă Artificială şi i-a întrebat când cred că maşinăriile inteligente vor îndeplini anumite sarcini mai bine sau mai repede decât oamenii.
Dintre aceştia 352 de experiţi au răspuns, apoi cercetătorii au calculat cam în cât timp se va întâmpla o anumită predicţie.
În următorul deceniu, experţii se aşteaptă ca roboţii să depăşească oameni în eficienţă la traducere (până în 2024), să scrie esee de liceu (până în 2026) şi să conducă un camion (până în 2027).
Până în 2031 roboţii vor lucra mai bine decât oamenii în retail, până în 2049 vor fi capabili să scrie un roman best-selling şi până în 2053 vor fi capabil să opereze mai bine decât oamenii.
De asemenea, experţii cred că toate slujbele vor fi automatizate în următorii 120 de ani şi că există 50% şanse ca Inteligenţa Artificială să fie mai eficientă decât omenirea indiferent de slujbă în următorii 45 de ani (un sistem numit high-level machine inteligence -HLMI).
De remarcat este faptul că a apărut o discrepanţă în ceea ce cred experţii asiatici şi nord-americanii. Asiaticii cred că un sistem HLMI este posibil să apară în următorii 30 de ani, pe când cei din America de Nord cred că asta este posibil să se întâmple în următorii 74 de ani.
Forumul Economic Mondial prevede că 5 milioane de slujbe vor fi realizate de către sisteme de Inteligenţă Artificială, autmoatizare până în 2020.
Roboţi-poliţişti vor patrula străzile din Dubai începând cu luna mai 2017, colaborând cu forţele locale de ordine. Cele mai noi prototipuri au fost dezvăluite în cadrul GITEX – Expoziţia de Tehnologie şi Informaţii din Golf.
Un astfel de robot a fost expus la târg, salutând oaspeţii şi strângându-le mâinile. Robotul este dotat şi cu un touchscreen ce poate fi folosit pentru a raporta crime sau pentru a achita amenzi din trafic. Robocop-ul din Dubai are şi capacitatea de a scana feţe.
Robotul a fost văzut pentru prima dată de public la baza turnului Burj Khalifa.
“Scopul nostru este de a creşte numărul de roboţi la 25% din efectivul de poliţie până în 2030”, a declarat Khaled al-Razzooqi, şeful departamentului servicii inteligente de la poliţia din Dubai
Poliţia din Dubai, supercomputerul celor de la IBM Watson şi compania Google lucrează împreună pentru a adăuga un asistent virtual robotului, astfel încât acesta să poată răspunde comenzilor vocale. Folosind inteligenţa artificială, ei speră să creeze roboţi care să poată repera oameni de la 10 sau 20 de metri distanţă, să îi salute şi să discute cu ei.
Robotul are capacitatea de a interacţiona cu trecătorii în mai multe limbi şi poate recunoaşte anumite gesturi de la o distanţă de 1,5 metri. El va fi amplasat în principal în locuri frecventate intens de turişti şi este echipat cu o camera care transmite imagini live şi poate identifica suspecţi urmăriţi de poliţie.
Roboţi-poliţişti vor patrula străzile din Dubai începând cu luna mai 2017, colaborând cu forţele locale de ordine. Cele mai noi prototipuri au fost dezvăluite în cadrul GITEX – Expoziţia de Tehnologie şi Informaţii din Golf.
Un astfel de robot a fost expus la târg, salutând oaspeţii şi strângându-le mâinile. Robotul este dotat şi cu un touchscreen ce poate fi folosit pentru a raporta crime sau pentru a achita amenzi din trafic. Robocop-ul din Dubai are şi capacitatea de a scana feţe.
Robotul a fost văzut pentru prima dată de public la baza turnului Burj Khalifa.
“Scopul nostru este de a creşte numărul de roboţi la 25% din efectivul de poliţie până în 2030”, a declarat Khaled al-Razzooqi, şeful departamentului servicii inteligente de la poliţia din Dubai
Poliţia din Dubai, supercomputerul celor de la IBM Watson şi compania Google lucrează împreună pentru a adăuga un asistent virtual robotului, astfel încât acesta să poată răspunde comenzilor vocale. Folosind inteligenţa artificială, ei speră să creeze roboţi care să poată repera oameni de la 10 sau 20 de metri distanţă, să îi salute şi să discute cu ei.
Robotul are capacitatea de a interacţiona cu trecătorii în mai multe limbi şi poate recunoaşte anumite gesturi de la o distanţă de 1,5 metri. El va fi amplasat în principal în locuri frecventate intens de turişti şi este echipat cu o camera care transmite imagini live şi poate identifica suspecţi urmăriţi de poliţie.
Roboţi-poliţişti vor patrula străzile din Dubai începând cu luna mai 2017, colaborând cu forţele locale de ordine. Cele mai noi prototipuri au fost dezvăluite în cadrul GITEX – Expoziţia de Tehnologie şi Informaţii din Golf.
Un astfel de robot a fost expus la târg, salutând oaspeţii şi strângându-le mâinile. Robotul este dotat şi cu un touchscreen ce poate fi folosit pentru a raporta crime sau pentru a achita amenzi din trafic. Robocop-ul din Dubai are şi capacitatea de a scana feţe.
Robotul a fost văzut pentru prima dată de public la baza turnului Burj Khalifa.
“Scopul nostru este de a creşte numărul de roboţi la 25% din efectivul de poliţie până în 2030”, a declarat Khaled al-Razzooqi, şeful departamentului servicii inteligente de la poliţia din Dubai
Poliţia din Dubai, supercomputerul celor de la IBM Watson şi compania Google lucrează împreună pentru a adăuga un asistent virtual robotului, astfel încât acesta să poată răspunde comenzilor vocale. Folosind inteligenţa artificială, ei speră să creeze roboţi care să poată repera oameni de la 10 sau 20 de metri distanţă, să îi salute şi să discute cu ei.
Robotul are capacitatea de a interacţiona cu trecătorii în mai multe limbi şi poate recunoaşte anumite gesturi de la o distanţă de 1,5 metri. El va fi amplasat în principal în locuri frecventate intens de turişti şi este echipat cu o camera care transmite imagini live şi poate identifica suspecţi urmăriţi de poliţie.
Conform celui mai noi studiu ING International Survey Mobile Banking 2017 – Noi Tehnologii, care a chestionat aproape 15.000 persoane din 15 ţări, nouă din 10 europeni (91%) nu ar lăsa robo-consultanţii – programe digitale ce învaţă preferinţele consumatorului şi investesc banii bazându-se pe modele comportamentale – să le gestioneze finanţele unilateral.
Totuşi, pentru 26% dintre respondenţi aceasta ar fi o opţiune dacă aprobarea finală a deciziei este dată de ei. Cu toate acestea, numai 3% sunt dispuşi să renunţe complet la control şi să lase un robo-consultant să ia deciziile fără aprobarea lor. În România, 38% ar fi dispuşi să apeleze la robo-consultanţi, dar numai dacă ei iau hotărârea finală, şi 30% ar citi recomandările trimise de astfel de programe.
Studiile comportamentale arată că oamenii sunt reticenţi în a ceda controlul – sau percepţia controlului – chiar dacă ar putea obţine un rezultat mai bun prin externalizare sau delegare. Oamenii declară că s-ar simţi mult mai confortabil dacă robo-consultanţii ar oferi numai consultanţă, fără a lua decizii în numele lor.
Atunci când au nevoie să se sfătuiască, oamenii preferă tot interacţiunea umană, cu doi din cinci (40%) europeni mărturisind că vor solicita recomandările unui specialist atunci când iau decizia să investească. Pe locul următor în topul preferinţelor este internetul, cu 16% fiind dispuşi să caute informaţiile pe website-uri specializate şi 14% fiind deschişi la sfatul familiei sau prietenilor.
Pe ultimul loc este recomandarea oferită de un software, probabil din cauza aversiunii faţă de algoritmi de calcul, dobândită în urma unei experienţe neplăcute. Odată ce încrederea în capabilităţile unui software este pierdută, cei mai mulţi vor abandona aceste opţiuni în favoarea interacţiunii umane – chiar dacă rezultatele primelor sunt mai bune. Aceasta poate fi o explicaţie pentru care 36% dintre europeni nu vor să interacţioneze cu software-uri financiare deloc, în timp ce în România numai 22% resping sfaturile financiare din partea unui software.
Întrebaţi ce i-a determinat să folosească serviciile de mobile banking, 55% dintre românii chestionaţi aleg comoditatea şi 23% au început să îl folosească pentru că a fost făcut disponibil de către banca lor. Pe de altă parte, principala reţinere pentru care nu ar alege să folosească mobile banking este grija faţă de securitatea operaţiunilor – 47% faţă de media europeană de 56%.
Românii folosesc mobile banking cel mai des pentru a verifica soldul din conturi (52% dintre utilizatorii de mobile banking), plata facturilor – 46% şi pentru a primi alerte privind activitatea bancară – 41%.
Europenii devin cu atât mai neîncrezători cu cât suma de bani este mai mare. Spre exemplu, respondenţii se simt relativ confortabili să lase o aplicaţie să transfere bani din contul de economii (34%) sau să cumpere online lapte de la un magazin alimentar (32%), dar mai puţin confortabil să îşi facă noi asigurări de sănătate (21%) sau să facă investiţii (13%).