BusinessMagazin

Tag: rezerva federala

  • Tiparniţa de bani americană s-a oprit

    Comunicatul Fed exprimă încrederea în “progresul către o ocupare maximă a forţei de muncă într-un context de stabilitate a preţurilor” (şomajul a scăzut la 5,9% în septembrie, cu 0,4% peste nivelul de la care Fed consideră că se poate vorbi de ocupare maximă a forţei de muncă, iar economia este aşteptată să crească anul viitor cu 2,6-3%). În acelaşi timp, ea ignoră obişnuitele avertismente venite din pieţe care, de fiecare dată când banca se pregătea să încheie un ciclu de tipărire de bani, pledau pentru reînnoirea lui, fie cu argumentul unor posibile prăbuşiri ale burselor, fie cu cel al stării proaste a economiei globale.

    În privinţa unor eventuale majorări de dobânzi, Janet Yellen, preşedintele Fed, i-a convins pe colegii săi mai grijulii cu perspectiva de inflaţie decât cu combaterea şomajului să includă în comunicat asigurarea că dobânzile vor rămâne joase pentru “o perioadă considerabilă” şi că orice majorare va depinde de viitoarea evoluţie a economiei.

    De altfel, Janet Yellen i-a surprins recent pe unii politicieni republicani cu un discurs neobişnuit pentru un şef al Rezervei Federale, vorbind despre adâncirea decalajelor sociale şi de avere din SUA, care după unele calcule au ajuns aproape de cel mai ridicat nivel din ultima sută de ani.

  • Istoria banilor: de la cochiliile de scoici la colţii de câini

    “Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai cânţi şi bine”, spune un vechi proverb evreu. Este, poate, una din cele mai sugestive caracterizări a ceea ce înseamnă banul şi istoria sa pentru omenire.

    Practic, istoria banilor este istoria omenirii, cele două neputând fi separate.

    O spune chiar o personalitate a lumii moderne a banilor, Alan Greenspan, fostul preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite. “Ieri i-am spus unui amic, cam chetuitor, că trebuie să vorbesc despre istoria banilor. <Înţeleg istoria banilor. Cum am câţiva, repede devin istorie>, a răspuns acesta. Din fericire, nu toată lumea este ca prietenul meu”, spunea, în 2002, Alan Greenspan.

    Din fericire, pentru ca prietenul lui Greenspan să poată face istorie, cineva, în zorii omenirii s-a gândit să schimbe greoiul sistem al schimburilor comerciale bazat pe troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii bani ai omenirii, bunuri din păcate greu de mânuit şi perisabile. Între 3000 şi 2000 înainte de Hristos, în Mesopotamia, se pun bazele sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor – produse agricole sau metale preţioase.

    Câteva sute de ani mai târziu, Codul lui Hammurapi legifera activităţile bancare, în Babilon. Ceva mai departe, în China, cu circa 1.200 de ani înainte de Hristos, cochiliile de scoici erau folosite pentru schimburile comerciale; în timp scoicile s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, fiind folosite în unele zone din Africa, chiar până la jumătatea secolului XX.

    Chiar din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi adversari: o legendă greacă vorbeşte de legislatorul Solon, care ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumulările monetare.

    Monedele din piatră se regăsesc şi în insula Yap din Arhipelagul Carolinelor din Pacific: acestea erau găurite la mijloc şi puteau fi transportate, înşirate pe o prăjină, de doi oameni. Cercetătorii nu precizează cum erau transportate monedele de valoare maximă, care aveau 3,5 metri în diametru şi cântăreau până la cinci tone. Un amănunt: insula nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind transportată cu plutele, de la mare distanţă. Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă de jumătate de metru, iar o nevastă una de 1,3 metri.

    Alte forme de bani neobişnuite mai sunt colţii de câine, folosiţi în insula Salomon din Pacific, brăţările folosite pe Coasta de Fildeş, clopoţeii de bronz din Zimbawe sau cuţitele în China.

  • Contribuabilul, veriga slabă a economiei europene

    Ştirea a determinat pe parcursul săptămânii căderea rapidă a monedei euro faţă de dolar şi yen şi un avânt al burselor de acţiuni, cu indicele S&P 500 câştigând timp de patru zile cel mai mult din ianuarie 2013 până acum. Efectul a fost potenţat de zvonurile că, dacă economia americană încetineşte ori dacă apar turbulenţe pe pieţele financiare, Rezerva Federală a SUA ar putea decide la reuniunea de politică monetară din 28-29 octombrie să reînnoiască la rândul ei programul de stimulente monetare, prevăzut iniţial să se încheie în această lună.

    Dacă ar recurge la achiziţia de obligaţiuni corporatiste, BCE ar urma exemplul Băncii Japoniei, care a apelat la acest instrument în cadrul programului său de stimulare monetară a economiei, dar ar întâmpina aceeaşi opoziţie din partea Germaniei ca şi în cazul ideii de achiziţie a obligaţiunilor guvernamentale ale ţărilor cu probleme din zona euro, argumentul fiind acelaşi – transferarea riscurilor de la instituţiile financiare, state şi companii private spre băncile centrale, adică în cele din urmă tot spre contribuabili.

    Pe baza condiţiilor actuale de pe piaţă, JP Morgan a estimat deja că BCE ar putea cumpăra în decurs de un an obligaţiuni corporatiste în valoare de cca 50 mld. euro.

  • Ce înseamnă să conduci lumea

    S-a repetat astfel scenariul din 2013 şi de la începutul acestui an, din cauza speculaţiilor despre o viitoare majorare a dobânzilor după terminarea de către Fed a programului de relaxare monetară cantitativă. Indicele bursier FTSE Emerging Index, care include acţiuni din China, Brazilia, India şi Africa de Sud, a pierdut acum 5% în curs de nouă zile. Potrivit Financial Times, indicele a mai scăzut timp de 10 zile consecutiv numai în august 1998, pe vremea crizelor financiare asiatice şi ruseşti.

    Rezerva Federală a comunicat totuşi că va menţine dobânda de politică monetară aproape de zero pentru o perioadă “semnificativă” după terminarea programului de relaxare monetară, în octombrie, pentru că redresarea economiei SUA rămâne insuficientă.  Fed estimează că PIB va creşte cu 2,6-3% în 2015 şi cu 2,9% în 2016, dar numai cu 2,3-2,5% în 2017. Şomajul este aşteptat să scadă de la 6,1% în prezent la 4,9% în 2017.

  • Europa, mai aproape de pornirea tiparniţei de bani?

    În iulie, inflaţia a scăzut în zona euro la 0,4%, de la 0,5% în iunie – cea mai scăzută rată a inflaţiei din octombrie 2009, iar estimarea de inflaţiei pentru august, difuzată la 29 august de Eurostat, vorbeşte de o nouă scădere la 0,3%. În acelaşi timp, şomajul în zona euro a rămas în iulie la 11,5%, iar în Italia a crescut la 12,6%, ceea ce reprezintă recordul ultimilor 40 de ani. În mod surprinzător, chiar în Germania şomajul a crescut cu 2.000 de persoane, iar indicatorii de încredere în rândul managerilor din industrie, construcţii şi servicii şi în rândul consumatorilor au scăzut pe toată linia la nivelul zonei euro. Toate acestea au întreţinut un anumit optimism pe pieţele financiare, în ideea că orice veste proastă despre economia europeană creşte şansele ca BCE să cedeze şi să se lanseze într-un program de relaxare monetară identic cu cele aplicate de Rezerva Federală a SUA.

    Ministrul german al economiei, Wolfgang Schaeuble, a turnat însă apă rece pe speranţele că Banca Centrală Europeană va porni tiparniţa de bani. “Politica monetară a ajuns la capătul instrumentelor sale. Nu cred că politica monetară a BCE are instrumentele să lupte cu deflaţia. Avem nevoie urgent, în schimb, de investiţii, de recâştigarea încrederii investitorilor, a pieţelor, a consumatorilor”, a spus Schaeuble într-un interviu pentru Bloomberg.

    Situaţia din Europa contrastează puternic cu cea din SUA, unde indicele bursier S&P 500 a depăşit pentru prima oară în istorie pragul de 2.000 de puncte la închiderea din 25 august, iar indicele Dow Jones a marcat la rândul său un record absolut pentru interiorul unei zile de tranzacţionare, ajungând la 17.153 de puncte, peste maximul istoric de 17.138 de puncte la închidere atins la 16 iulie.

    Indicii burselor americane au continuat astfel trei săptămâni de creştere susţinută, motivată de perspectivele îmbunătăţite ale economiei SUA, de rezultatele financiare peste aşteptări ale companiilor listate (companiile incluse în calculul S&P 500 au avut o creştere a profiturilor de 8,4% în T2). Actuala perioadă de boom bursier post-criză a început însă de fapt încă din martie 2009, adică de când a început să-şi facă efectul primul val de bani pompaţi în piaţă de Rezerva Federală: de atunci, indicele S&P 500 a urcat cu aproape 196%, iar în ultimul an a câştigat 8%.

  • Veşti bune pentru economia SUA

    Ştirile nu i-au bucurat însă şi pe investitorii în acţiuni: indicele Dow Jones a pierdut 0,2% în ziua anunţării lor, iar S&P 500 a stagnat, explicaţia fiind că o ameliorare notabilă a economiei exclude prelungirea programului Rezervei Federale de tipărire de bani, program care până acum a încurajat în special speculaţiile la burse.

    Janet Yellen, şefa Fed, a invocat redresarea economiei şi a pieţei muncii spre a anunţa continuarea reducerii achiziţiilor de obligaţiuni de la 35 la 25 mld. dolari pe lună, urmând ca programul de stimulare monetară să ia sfârşit în octombrie.

    În acelaşi timp, Yellen a atras atenţia că deşi rataă şomajului s-a redus constant, piaţa muncii are însă probleme de alt gen. Aceste probleme, discutate de şefa Fed la audierea din Congres din cursul lunii iulie, se referă la stagnarea ritmului de majorare a salariilor, la faptul că mulţi angajaţi cu normă parţială nu reuşesc să-şi găsească slujbe cu normă întreagă şi la proporţia mare a şomerilor care nu au avut de lucru timp de peste şase luni, cu efect negativ asupra viitoarei lor eligibilităţi în ochii angajatorilor.

  • Mintea cea de pe urmă a lui Draghi

    Explicaţia şefului BCE a fost că şedinţele prea dese încurajează volatilitatea pieţelor financiare, care înainte de fiecare şedinţă sunt influenţate de pariurile traderilor nerăbdători să anticipeze ce măsură nouă de stimulare a economiei va anunţa banca. BCE ar urma astfel modelul Fed, care are numai opt şedinţe pe an.

    Draghi a declarat că redresarea economică în zona euro a fost moderată în al doilea trimestru şi că aşteptările privind o creştere a inflaţiei pe termen lung, de la nivelul actual de 0,5% spre orizontul de 2%, sunt “ferm ancorate”. La şedinţa de joi, BCE a menţinut neschimbată dobânda de politică monetară la nivelul minim record de 0,15%.

    În opinia lui Mario Draghi, principalele riscuri pentru zona euro ţin de conflictele din Ucraina şi Irak, cu posibil impact în preţurile energiei, şi de tentaţia guvernelor din zona euro de a “relaxa eforturile de reformare a economiilor” – cu alte cuvinte, de a relaxa politicile de austeritate.

  • Tiparniţa de bani a SUA se pregăteşte să ia o pauză

    Este a cincea reducere progresivă din decembrie încoace a programului de relaxare monetară cantitativă derulat de Fed, reducere care, dacă va continua în acelaşi ritm, se va încheia complet în toamnă. Rezerva Federală a început să scadă cu câte 10 mld. dolari lunar ritmul cumpărărilor de obligaţiuni din decembrie 2013 de la nivelul iniţial de 85 mld. dolari, cu scopul de a dezobişnui de stimulentul monetar economia americană şi mai ales pieţele financiare, care au beneficiat aproape constant de programe de relaxare monetară cantitativă din 2008 încoace. Rezultatul concret al acestor programe a fost că totalul activelor deţinute de Fed s-a umflat de la mai puţin de 1.000 mld. dolari în 2008 la peste 4.000 mld. dolari în prezent, iar indicii bursieri au bătut record după record – indicele Dow Jones, de pildă, a crescut numai anul trecut cu 26%, cea mai mare creştere în 18 ani.

    Yellen a precizat însă că ratele dobânzilor vor rămâne aproape de zero “pentru o perioadă considerabilă” şi după încheierea programului de cumpărări de obligaţiuni, în funcţie de evoluţia economiei. În privinţa inflaţiei, estimările Fed sunt că aceasta va rămâne la 2% sau sub ţinta de 2% până la finele lui 2016, în paralel cu o creştere a economiei pe parcursul lui 2015 spre 3-3,2%, faţă de 2,2% în acest an, şi cu o ameliorare treptată a condiţiilor de pe piaţa muncii.

  • Ce resurse are politica monetară să relanseze economia Europei

    O dobândă negativă pentru depozitele băncilor la BCE este o opţiune, fie şi pentru că trebuie ţinut cumva ritmul cu reducerea continuă a dobânzii de referinţă la credite, sugera în iulie 2012 Benoit Coeure, membru al Consiliului BCE, când dobânda de referinţă fusese redusă la 0,75%, iar dobânda la depozite ajunsese la zero.

    „Nu e clar dacă pieţele pot funcţiona la dobânzi negative. Unele pieţe pot“, reflecta Coure, adăugând că BCE va studia ce se întâmplă în Danemarca, ţară din afara zonei euro, dar a cărei bancă centrală introdusese atunci în premieră o dobândă negativă la depozite ca să se apere de invazia de capitaluri speculative care căutau un refugiu din criza zonei euro, ceea ce pentru coroana daneză a însemnat o apreciere excesivă.

    Anul acesta, în aprilie, experimentul danez a luat sfârşit, iar banca centrală a majorat dobânda respectivă de la -0,1% la 0,05%, ca să stimuleze o apreciere a coroanei, depreciată între timp până la minimul ultimilor opt ani faţă de euro. În luna mai, acelaşi Coeure sugera că a venit momentul şi pentru BCE să acţioneze, fiindcă un euro prea puternic şi inflaţia prea mică subminează relansarea zonei euro.

    O comparaţie cu situaţia din Danemarca nu l-ar mai fi servit, pentru că şi cu dobânda negativă, şi cu coroana depreciată, inflaţia în ţara nordică n-a făcut decât să scadă continuu, de la peste 2% în 2012 la 0,3% în mai 2013, faţă de 0,5% în zona euro, reflectând aceeaşi greutate a economiei reale de a depăşi urmările crizei financiare ca şi în zona euro. Anul trecut, economia daneză a crescut cu 0,4% (la fel ca a Germaniei), în timp ce în zona euro economia a scăzut cu 0,4%.

    Faptul că aprecierea euro contribuie la dificultăţile de redresare a zonei euro este însă o realitate. De la o medie anuală de 1,47 dolari/euro în 2008, cursul a evoluat la 1,39 în 2009, 1,32 în 2010, 1,39 în 2011, 1,28 în 2012, 1,32 în 2013 şi 1,37 în primele cinci luni din acest an. Preşedintele BCE, Mario Draghi, remarca în martie, când euro atinsese 1,39 dolari, că în comparaţie cu minimele din 2012 euro a câştigat 9% faţă de moneda americană, ceea ce ar însemna un minus de 0,4-0,5% la rata actuală a inflaţiei în zona euro.

    Cum mandatul BCE vizează stabilitatea preţurilor (o ţintă de inflaţie de 2%), nu cursul valutar, era normal ca Draghi şi ceilalţi oficiali ai BCE să vorbească despre dezinflaţie drept nume de cod pentru necazurile actuale: o inflaţie foarte mică face dificilă reducerea îndatorării guvernelor, a companiilor şi a familiilor, ceea ce loveşte în primul rând în statele de la periferia zonei euro, împiedică avansul de competitivitate al acestora faţă de Germania şi amână perspectivele de cumpărare pentru companii şi consumatori, în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Ultimele luni însă au mutat centrul discuţiei asupra aprecierii euro faţă de dolar, fiindcă ea a fost mai greu de explicat decât neputinţa clasică a oricărei economii slabe de a genera inflaţie. De unde a venit această întărire a euro?

    La sfârşitul anului trecut, motivele avansate de finanţişti ţineau de îmbunătăţirea perspectivelor zonei euro după cei mai grei ani de austeritate. Treptat, explicaţiile au devenit tot mai legate de factori externi. Pe de o parte, politica Rezervei Federale a SUA: previziunile curente nu dau ca posibilă o majorare a dobânzilor (care ar atrage o apreciere a dolarului) înainte de vara lui 2015, pentru că economia SUA nu şi-a revenit: salariile cresc lent, iar locurile de muncă noi în domeniile cu salarii mari sunt prea puţine.

    Pentru a stopa aprecierea yuanului, Banca Chinei a cumpărat iniţial dolari, umflându-şi rezervele valutare cu 126 mld. dolari în T1, la un total echivalent cu aproape 4.000 de miliarde, dar ca să nu mărească ponderea dolarului în rezerve, a vândut ulterior dolari cumpărând alte monede, în primul rând euro. În februarie, când Banca Chinei a început mişcarea, yuanul a scăzut cu 1,4% faţă de dolar, în timp ce euro a urcat cu 2,3%. Alte explicaţii ţin de întoarcerea investitorilor speculativi spre activele mai sigure din pieţele dezvoltate, după ce în anii precedenţi preferau pieţele emergente.

    Aşa se face că s-au înmulţit vocile din rândul finanţiştilor care au propus ca BCE să contracareze aprecierea euro şi inflaţia prea mică prin singurul instrument de politică monetară cu adevărat neconvenţional: tiparniţa de bani, respectiv o operaţiune de relaxare monetară cantitativă (QE – quantitative easing) după exemplul celor derulate din 2008 până acum de Rezerva Federală a SUA (cumpărări de obligaţiuni federale şi ipotecare pentru a împinge băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia).

    Aceste voci existau încă din 2012, în contextul recesiunii din zona euro, însă pe atunci inflaţia în zona euro era peste 2%, iar cursul euro era suportabil. Între timp, şefa FMI, Chistine Lagarde, a avertizat repetat că pericolul deflaţiei paşte zona euro şi a cerut deschis BCE să ia măsuri neconvenţionale de relaxare monetară. În ultimele luni, Mario Draghi a sugerat că ar putea avea în vedere în ultimă instanţă un astfel de model, ceea ce i-a făcut pe comentatori să estimeze că dacă speculatorii vor duce euro peste pragul de 1,40 dolari, atunci poate vor reuşi să forţeze BCE să acţioneze. Ori măcar să dea un orizont de timp pentru aşa ceva.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 16-22 iunie

    16.06
    CE lansează raportul anual “Taxation Trends”

    17.06
    Eurostat publică indicele costului muncii în primul trimestru pentru UE şi zona euro

    17-20.06
    Conferinţa Europeană pentru Turism Industrial (Ferrol, Spania)

    17-18.06
    Şedinţa de politică monetară a Comitetului Rezervei Federale a SUA

    19.06
    Concert Tori Amos (foto) (Arenele Romane, Bucureşti)

    19.06
    Reuniunea Eurogroup (Luxembourg)

    19-22.06
    Electric Castle Festival 2014 (Castelul Banffy, Bonţida, Cluj-Napoca)

    20.06
    BNR publică indicatorii de risc bancar pentru luna mai

    20.06
    Reuniunea Ecofin (Bruxelles)

    20.06
    DG-ECFIN comunică sondajul privind încrederea consumatorilor în iunie

    20.06
    BCE publică datele privind balanţa de plăţi a zonei euro în aprilie

    21-26.06
    Euroscience Open Forum – ESOF 2014 (Copenhaga)

    până la 30 oct.
    Expoziţia “ZooMonetar – Fauna lumii pe bancnote şi monede” (Muzeul Antipa, Bucureşti)