Tema acestor discuţii a fost modificarea Constituţiei, având în vedere că Forumul Constituţional îi predă la 27 mai Comisiei Constituţionale conduse de Crin Antonescu raportul consultării populare asupra modificărilor legii fundamentale. Conform calendarului anunţat de Ponta, comisia trebuie să se mişte suficient de repede încât textul modificărilor să poată fi adoptat de Senat până la vacanţa de vară, de Cameră în sesiunea de toamnă şi supus referendumului popular în octombrie.
Deja Senatul a adoptat, marţi, scăderea pragului de prezenţă la referendumuri de la 50% la 30%, în timp ce pragul de validare este de 25%. Dacă opoziţia are suficientă motivaţie şi suficientă susţinere la Bruxelles, ar putea combate scăderea pragului cu argumentul că nu se poate modifica o Constituţie adoptată cu un prag de prezenţă de 50% plus 1 (valabil în 2003) uzând de un referendum cu prag de prezenţă de 30%. Deocamdată însă, probabil şi ca indiciu că motivaţia şi susţinerea în cauză lipsesc, opoziţia s-a apucat să facă o “listă a ruşinii” cu cei 259 de aleşi care au respins, tot marţi, în Camera Deputaţilor proiectul de lege al PDL din 2011 privind revizuirea Constituţiei în acord cu rezultatele referendumului din 2009, care cerea, conform iniţiativei preşedintelui Traian Băsescu, parlament uninominal şi scăderea la 300 a numărului de aleşi.
Linia de luptă politică aleasă de PDL, cu denunţarea trădării voinţei poporului exprimate în 2009, a fost recent sugerată de preşedinte, care anunţase că e gata să convoace în 2014 un nou referendum pentru chestiunea parlamentului uninominal cu 300 de aleşi, dacă USL nu va introduce aceasta în proiectul său actual de revizuire a Constituţiei. E greu de spus ce ecou va avea în electorat reînvierea în sine a temelor din 2009, însă ideea unor cheltuieli inutile presupuse de organizarea a două referendumuri pe aceeaşi temă ar avea, în principiu, potenţial de muniţie electorală.