BusinessMagazin

Tag: reprezentare

  • ”On a Sunday”, cântată de Ester Peony, va reprezenta România la Eurovision 2019. Puţinele lucruri care se cunosc despre artistă

    Piesa câştigătoare a adunat un total de 65 de puncte din partea juriului după o luptă în care piesa a concurat strâns cu ”Army of Love”, a Bellei Santiago (după votul juriului cu 50 de puncte) şi ”Dear Father”, cântată de Laura Bretan (cu 48 de puncte după votul juriului). Publicul a acordat 8 puncte Bellei Santiago, 10 puncte pentru Trooper şi 12 puncte pentru Laura Bretan.

    Pe numele real Ester Alexandra Creţu, interpreta care şi-a ales numele de scenă Ester Peony are origini româneşti dar pasiunea pentru muzică a descoperit-o la Montreal, în Canada, unde locuia cu familia. Primul contract cu o casă de discuri din România a venit după ce a ajuns cunoscută în mediul online prin înregistrările pe care le publica pe cont propriu. A debutat cu piesa ”Sub aripa ta”, interpretată împreună cu Vescan. Primul EP l-a lansat abia în 2018, sub titlul ”Dig It”. A scris piesa ”On a Sunday” împreună cu Alexandru Şerbu, în timp ce versurile sunt semnate de Ioana Victoria Badea.
     
    Reprezentantul României la Eurovision a fost ales de un juriu format din Tali Eshkoli, Head of Event & Content Eurovision Song Contest 2019, Emmelie de Forest, laureata ediţiei din 2013, Deban Aderemi şi William Lee Adams, jurnalişti, Şerban Cazan, Head of Production HaHaHa Production, şi artistul moldovean Alex Calancea.
     
    În ultimul act al selecţiei naţionale, punctajele obtinute prin televot au avut ponderea punctajului acordat de un membru al juriului. Publicul şi-a putut exprima votul trimiţând numărul de intrare în concurs al favoritului (01, 02, 03,…12), prin SMS.
     
    Finala selecţiei naţionale pentru ediţia de anul acesta a concursului muzical Eurovision a avut loc duminică seară, la Sala Polivalentă din Bucureşti. Două câştigătoare ale competiţiei, Netta şi Emmelie de Forest, au susţinut recitaluri, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de TVR.
     

  • De ce au început companiile din România să-şi dezvăluie unul dintre cel mai bine păstrate secrete

    Unul dintre cel mai bine păstrate secrete din companiile din România este cel al salariilor, deşi, în ultimii ani, deficitul de personal de pe piaţa muncii a „forţat” unii angajatori să spună, în anunţurile de recrutare, ce salarii oferă la angajare. Considerat ani la rând un subiect tabu, salariul a devenit o temă care naşte dezbateri atât în rândul managerilor, cât şi în rândul angajaţilor din fabrici sau din birouri, chiar şi pentru călătorii din metrou sau pentru clienţii cafenelelor. În plus, legislaţia românească ajută la stimularea controverselor în jurul acestei teme. De ce? În bilanţurile depuse de companii la Ministerul de Finanţe şi la Registrul Comerţului există informaţiile privind cheltuielile de personal ale companiilor, ceea ce permite un calcul al salariului mediu din fiecare companie din România.

    Business MAGAZIN a realizat un top, pe baza informaţiilor de la Registrul Comerţului, al salariilor medii nete oferite de companiile cu cele mai mari mase salariale din 2017, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile. Rezultatele arată că Romatsa, regia autonomă de stat care se ocupă de controlul traficului aerian, are cel mai bine plătiţi angajaţi din economie, cu un salariu mediu de 21.800 de lei net / lună. Pe locul doi în clasament se află Microsoft, furnizorul de servicii IT care oferă un salariu mediu de 10.000 de lei net pe lună, urmat de producătorul de energie Nuclearelectrica, unde salariul mediu a fost de 7.700 de lei net în 2017.

    Nivelul salarial într-o companie depinde de mai mulţi factori, spun specialiştii, de la sectorul în care activează compania, dimensiunea companiei şi dacă este sau nu o multinaţională, la relaţia dintre cerere şi ofertă în industria respectivă, raportul dintre angajaţii blue collars şi white collars, poziţia şi cota de piaţă, profitabilitatea domeniului şi productivitatea muncii în companie, precum şi propriul istoric salarial.
    „O companie care angajează preponderent personal cu studii superioare şi calificări înalte va avea structural salarii mai mari decât una care angajează preponderent personal blue collars.

    De altfel şi legea stabileşte un salariu minim mai mare pentru cei cu studii superioare. Prin definiţie, un astfel de top afişează liderii, companiile de succes sau unicitatea serviciilor realizate, şi dacă ne uităm – toate sunt companii cunoscute şi recunoscute în piaţă. Altfel, într-o logică economică sănătoasă, nu este sustenabil, acele salarii nu ar putea fi oferite dacă firmele respective nu sunt profitabile”, a explicat Sorin Faur, fondator al companiei de consultanţă în resurse umane Academia de HR.

    Nivelul ridicat de stres şi programul de lucru dificil sunt factorii care influenţează nivelul salarial al controlorilor de trafic aerian – cel mai bine plătiţi salariaţi din România. Pe scurt, rolul controlorilor de trafic aerian este acela de a coordona activitatea aeronavelor aflate în spaţiul aerian al României astfel că, pe timp de vară, ei ajung să dirijeze până la 3.000 – 3.500 de aeronave care trec pe deasupra României pe parcursul a 24 de ore, gestionând sectoarele (echivalentul „şoselelor” din aer) şi altitudinea la care aeronavele se deplasează.

    În total, în top 10 companii în funcţie de salariul mediu din 2017 se află şase companii cu activităţi în domeniul IT: Microsoft (10.000 de lei net/lună), Ericsson Telecommunications România (7.600 de lei net), IBM (7.500 de lei net), Endava (7.400 de lei net), Oracle (7.000 de lei net) şi Softvision (6.800 de lei net).

    „Top 10 este şi în prezent dominat de IT (6 din 10 companii) şi va continua să fie şi în viitor: suntem abia la începutul erei digitalizării, se vorbeşte tot mai mult despre artificial intelligence, robotic process automation şi automatizări, nevoia este uriaşă, aşa că aceste firme vor rămâne în top alături de domeniul energetic şi cel de telecomunicaţii”, a mai spus Sorin Faur de la Academia de HR.

    În total, cele mai mari 100 de companii după masa salarială din România au cheltuieli totale cu personalul de 30,2 miliarde de lei, adică 10% din masa salarială totală din economie în 2017 (de circa 310 mld. lei în 2017). Totodată, aceste companii au împreună peste 458.000 de salariaţi, adică 10% din efectivul total al salariaţilor din economie, şi oferă un salariu mediu de 3.850 de lei net pe lună, cu 45% mai mult decât nivelul salariului mediu pe economie din 2017.

    „A fost o surpriză pentru mine să văd că suntem pe locul 81 din economie în privinţa masei salariale, iar acest lucru arată că mai există loc de creşteri salariale în România”, a spus Florin Godean, country manager al Adecco România, liderul pieţei locale de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar.

    Într-adevăr, cu un salariu mediu net de circa 2.400 de lei pe lună şi peste 5.800 de angajaţi în regim temporar în 2017, una dintre companiile grupului Adecco – Adecco Resurse Umane SRL – a avut o masă salarială de 281 de milioane de lei în 2017, clasându-se pe locul 81 în topul companiilor cu cele mai mari mase salariale din economie. Totuşi, trebuie menţionat că în top 100 companii cu cele mai mari mase salariale din România nu sunt incluse instituţiile financiar-bancare (băncile, firmele de asigurări etc.).

    „În rândul angajaţilor temporar am înregistrat o creştere a bill rate-ului, adică a masei salariale, cu 6% per persoană în ultimul an. Chiar dacă numărul de salariaţi în regim temporar a scăzut – nu pentru că aşa am vrut noi, ci pentru că nu mai găsim candidaţi ca înainte – masa salarială a crescut cu 6%”, a mai spus Florin Godean. El explică situaţia prin faptul că majorările de salarii au avut loc în contextul problemelor generate de identificarea candidaţilor şi a presiunii care există în piaţa forţei de muncă, dar şi datorită faptului că a crescut cererea de angajaţi în zona de birouri, care au salarii mai mari decât cei din fabrici.

    Distribuţia pe sectoare de activitate a top 100 companii în funcţie de masa salarială din România arată că cele mai multe activează în sectorul automotive, care este reprezentat de 23 de companii (cei doi producători auto – Automobile Dacia şi Ford – şi alte 21 de companii producătoare de componente auto).

    „În producţie, toţi clienţii cu care mă întâlnesc îmi spun că au comenzi ferme pentru perioade lungi de timp şi au planuri de noi angajări. Pe de altă parte, toată lumea e oarecum speriată de faptul că le este greu să îşi îndeplinească planurile de recrutare din cauza deficitului de candidaţi, chiar şi cu creşterile salariale pe care le-au făcut”, a mai spus Godean.

    De asemenea, statisticile arată că 13 companii din top 100 firme după masa salarială din 2017 activează în sectorul IT&C, 13 angajatori în energie, petrol şi gaze şi 12 companii în sectorul retailului (majoritatea în retailul alimentar).

    „România a devenit o ţară interesantă pentru investitorii care vor să angajeze persoane cu studii superioare, pentru că am observat că există o cerere din ce în ce mai mare din această zonă. Prin urmare, este normal ca salariile să continue să crească, pentru că va creşte ponderea angajaţilor care ocupă poziţii de white collar”, a mai spus Florin Godean. El a adăugat că  se integrează în câmpul muncii absolut orice persoană din această categorie care îşi doreşte să lucreze, pentru că la ora actuală ofertele de locuri de muncă sunt mult mai mari decât resursele pe care le are piaţa muncii.

    Salariile angajaţilor români au crescut semnificativ în ultimii ani pe fondul creşterii salariului minim (prin hotărâri de guvern), al majorărilor salariale din sectorul bugetar, dar şi ca urmare a creşterilor de salarii din mediul privat pentru acoperirea inflaţiei şi pentru combaterea deficitului de personal. Dacă în sectorul bugetar au fost ani în care majorările de salarii au ajuns la 15 – 20% de la an la an, în mediul privat companiile nu au oferit, în medie, creşteri salariale mai mari de 5% pe an.

    „Salariile vor creşte desigur în sectoarele favorizate de legislaţie (de exemplu în construcţii) – acesta este chiar scopul respectivelor măsuri. Sigur, întotdeauna trebuie să ne uităm la corelaţia cu productivitatea muncii din respectivul domeniu şi raportul cerere-ofertă pentru ca aceste creşteri să fie sustenabile pe termen lung, însă pe termen scurt şi cu actualul deficit de personal, vor fi creşteri”, a mai spus Sorin Faur.
    În opinia lui Florin Godean de la Adecco, majorările de salarii vor continua până când vor ajunge într-un punct în care afectează semnificativ profitabilitatea, dar el crede că va mai trece mult timp până atunci.

    „Ca să combată acest lucru, majoritatea companiilor încep să se eficientizeze, adică să îşi urmărească procesele în aşa fel încât costurile pe care le au şi pot fi controlate să fie reduse la maximum ca să poată suporta solicitarea aceasta din zona resurselor umane. Adică se renunţă la anumite etape, anumite activităţi sau chiar se reduce numărul de angajaţi astfel încât cei care rămân să fie mai eficienţi şi mai productivi. Se pune un foarte mare accent în această perioadă pe  transformare şi pe productivitate”, a mai spus Godean. Şeful Adecco nu crede că aşa-numita „a patra revoluţie industrială” va afecta piaţa muncii din România atât de mult în următorii ani astfel încât să rezolve problema crizei forţei de muncă.

    „Vor fi transformări şi vom încerca, în acelaşi pătrat, să facem lucrurile diferit în aşa fel încât să încercăm să obţinem rezultate mai bune cu poate acelaşi număr de oameni sau cu costuri relativ similare, într-un context în care se pune mare accent pe nivelul de satisfacţie al angajaţilor, fie financiar, fie de mediu organizaţional”, a mai spus Godean.

  • Un român şi un francez au gândit în România un gadget pe care îl vând acum clienţilor din toată lumea. Cum au ajuns de la idee, la afaceri ce se îndreaptă spre 7 mil. dolari?

    Un entuziasm general s-a creat în redacţia noastră, venind dinspre majoritatea colegilor, din toate departamentele, când Daniel Văduva şi Mylan Louertani au venit pentru interviu însoţiţi de un umanoid robotic, ce părea desprins din benzile desenate cu supereroi. Vâlva creată în jurul Sound Hero-ului (Sound Heroes este brandul lor de boxe Bluetooth) a crescut când cei doi antreprenori au demonstrat şi utilitatea acestuia: muzica a început să răsune, iar luminile de la baza acestuia au completat momentul.
    I-am invitat pe Daniel Văduva şi Mylan Louertani la interviu după ce am văzut că start-up-ul lor din tehnologie, Kalium Labs, s-a numărat printre cele care au reprezentat România la evenimentul CES 2019, organizat în ianuarie în Las Vegas – recunoscut drept cel mai mare târg de tehnologie pentru consumatori din toată lumea.
    Alături de Kalium Labs se aflau şi Atelierele Pegas, care au prezentat o variantă inteligentă a bicicletelor româneşti reinventate, precum şi start-up-ul Re.Flex, care dezvoltă senzori folosiţi pentru recuperarea pacienţilor la domiciliu. La o primă privire, observăm că numărul românilor la CES este direct proporţional cu numărul produselor tehnologice tip hardware dezvoltate de români; dacă ne gândim că Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat de Andrei Pitiş şi cumpărat ulterior de Fitbit, şi BOX-ul dezvoltat de compania de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender sunt primele nume care îţi vin în minte când te gândeşti la astfel de proiecte.


    Cum dezvolţi un produs de acest tip în România? Şi de ce nu dezvoltăm mai multe?


    Daniel Văduva şi Mylan Louertani au creat start-up-ul Kalium Labs (activităţile din România sunt operate prin firma Jetlag Advertising) pentru a dezvolta dispozitive hardware inteligente; au început cu o serie de boxe Bluetooth de formă umanoidă şi dimensiuni apropiate. Sound Heroes vin în varianta de 45 de centimetri (AD’OM Prime), dar şi într-o variantă de 75 de centimetri (AD’OM Premium). Antreprenorii au obţinut o finanţare de 613.000 de dolari pe platforma de crowdfunding Indiegogo, au vândut 3.000 de „roboţi”, iar pentru anul în curs ţintesc venituri de peste 7 milioane de dolari şi vânzarea produselor prin canale de distribuţie online şi în retail cu preţuri de 350 şi 700 de dolari. Au o echipă în China, în Shenzen, formată din 9 angajaţi; în România au trei angajaţi, dar lucrează şi cu o echipă de marketing din Marea Britanie. În planurile lor intră extinderea în alte părţi ale lumii – Singapore fiind una dintre potenţialele viitoare destinaţii. Produsele sunt vândute în prezent prin intermediul distribuitorilor în China, Japonia, India şi Canada – vor începe în curând şi în Statele Unite.
    „Am decis să reinventăm modul în care arată majoritatea boxelor Bluetooth de pe piaţă; am vrut să facem altceva”, descrie Daniel Văduva modul în care au decis să intre pe această nişă. Boxele lor se diferenţiază de celelalte produse de pe piaţă mai ales prin design – majoritatea speakerelor Bluetooth au forme simple, rotunde sau cubice; acesta are o formă umanoidă şi este prevăzut cu lumină ambientală ce poate fi controlată prin intermediul unei aplicaţii realizate tot de ei. „Este ceva ce oamenii vor să aibă în case. Nu este un produs de care ai nevoie, dar este un produs pe care îl vrei cu siguranţă şi este unul creat în România”, descrie Daniel Văduva proiectul. 
    Cum s-au hotărât să creeze un produs fizic şi nu o aplicaţie? „Provocarea era să punem ceva nou pe platformele de crowdfunding. Aşadar am verificat ce se vindea şi ce nu, iar apoi, fiindcă ne plăceau muzica şi designul, am decis să combinăm cele două domenii”, povesteşte Daniel Văduva. Apoi, şi-au propus să creeze un obiect care să fie rezultatul unei îmbinări între artă, tehnologie şi muzică.
    Doar designul produsului a durat câteva luni, iar cei doi spun că au făcut peste 500 de iteraţii până să ajungă la rezultatul final. Mylan Louertani, directorul de creaţie, a ajuns până la urmă să fie şi modelul acestuia: umanoidul este creat după forma propriului corp. Boxa lor îmbină de asemenea software-ul cu hardware-ul, fiindcă produsul poate fi folosit împreună cu o aplicaţie.
    „Am lucrat zi de zi pentru găsirea formei, a opţiunilor de finanţare, apoi pentru adăugarea de caracteristici; am adăugat prea multe opţiuni, apoi am avut probleme la producţia în China şi a trebuit să o luăm de la capăt. Procesul lansării unui produs este unul laborios. Acesta trebuie mai întâi validat. Nu poţi să investeşti bani într-un prototip fără să ai o validare a produsului însuşi. „Am făcut randări peste randări, un mic film, o pagină, anunţuri pe Facebook care să aducă oameni pe pagină”, descrie Louertani etapele de început ale proiectului.
    În ceea ce priveşte finanţarea, au ales să folosească platforma de crowdfunding Indiegogo. După lansarea pe Indiegogo au strâns 60.000 de dolari încă din prima zi.
    „Odată ce îţi pui detaliile cardului de credit acolo, înseamnă că eşti pregătit să cumperi, putem să facem o medie şi o rată de conversie care să ne spună câţi bani vom primi în schimb. Spre exemplu, dacă avem un ROI al bugetelor de marketing de 300 – 350%, avem dovada că va fi un business profitabil, putem să începem să investim bani în produs”, descrie Mylan finanţarea tip crowdfunding, care, în afară de banii necesari dezvoltării, aduce şi o validare a businessului de la potenţialii clienţi. O astfel de finanţare presupune că, în baza comenzilor făcute iniţial, primii lor clienţi primesc un discount şi sunt notificaţi când acesta va ajunge la ei – proces care poate dura câteva luni.
    „A fost cea mai bună soluţie pentru testarea produsului. Îţi oferă vizibilitatea necesară pentru a intra în legătură cu firme de distribuţie şi magazine mari care urmăresc platformele de crowdfunding fiindcă acesta este trendul în anii ce vor urma”, spune Mylan Louertani.  
    Prin crowdfunding au vândut aproximativ 3.000 de unităţi. „Toată lumea crede că faci 600.000 de dolari. Dar nu faci bani, practic îţi acoperi cheltuielile; este un pod între începerea unei afaceri, pentru construirea prototipurilor, dar nu te face mai bogat. Obţii conexiunile de care ai nevoie pentru a începe businessul”, explică Louertani. „Oamenii care cumpără produsul se transformă în investitori în ideea ta. Cumpără produsul la un preţ foarte scăzut şi aşteaptă o perioadă lungă de timp pentru acesta. Prin urmare, investesc în ideea ta, în echipa ta şi, în cele din urmă, ajung la acest produs cu preţ redus”, descrie şi Văduva procesul de crowdfunding.
    „Unul dintre motivele pentru care o campanie de crowfunding eşuează este pentru că trebuie să stabileşti un preţ chiar înainte de a cunoaşte preţul producţiei. Aşadar ai putea să le vinzi la un preţ mai mic decât costul producţiei”, îl completează partenerul său de afaceri în descrierea acestui tip de finanţare.
    În ceea ce priveşte producţia, aceasta este realizată în prezent în China. După obţinerea finanţării, cei doi spun că au cheltuit mai mult de 600.000 de dolari – „astfel că a trebuit să mai adăugăm bani din buzunarul propriu, până când începi nu vei şti exact cât vei cheltui, ne-am lovit de multe lucruri pe parcurs. Acesta este businessul şi aceasta este producţia, dar învăţăm din greşelile trecutului şi încercăm să optimizăm produsele dezvoltate”.
    De ce nu au mizat pe producţia locală? „Am încercat, dar nu s-a putut”, spune Louertani. Au încercat să realizeze primul prototip cu ajutorul unei imprimante 3D. „Nu aveam contactele potrivite la momentul respectiv, am încercat cu o companie de aici şi nu am fost mulţumiţi de rezultate.” Am spus apoi: „Okay, hai să începem în China”.
    Chiar dacă producţia locală nu ar fi mai ieftină, cei doi spun că este de preferat, în contextul în care comunicarea cu chinezii nu este una facilă niciodată. Aşadar, spun că nu exclud ca în viitorul apropiat să se axeze pe producţia în România; următoarele prototipuri vor fi realizate aici. De altfel, nici vânzările nu se realizează în volum mare aici şi ca urmare a faptului că nu s-au concentrat pe promovarea pe plan local. Potrivit tinerilor antreprenori, consumatorii din România nu sunt foarte familiarizaţi cu crowdfundingul, însă observă că acest segment începe să crească.
    Daniel Văduva şi Mylan Louertani sunt rareori împreună, Louertani de obicei este la biroul companiei din China, unde au nouă angajaţi, Văduva fiind prezent la biroul din România. Cei doi sunt prieteni – s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au descoperit că interesele lor de business sunt similare, astfel că s-au orientat înspre lansarea acestei afaceri. Louertani a avut în China pentru câţiva ani o companie care se ocupa importuri; Daniel Văduva – a lucrat ca manager timp de patru ani la o companie care se ocupa de import-export de aur şi argint din România şi avea birouri şi în Germania şi Istanbul. „Chiar dacă am fost managerul companiei timp de patru ani, am decis să pornesc pe cont propriu şi să creez ceva care să reziste peste timp”, spun ei.
    Acesta este primul produs dintr-o serie pe care şi-au propus să le dezvolte; vor să creeze mai multe produse din IoT; cum ar fi un prelungitor smart, care beneficiază şi de o conexiune Wi-Fi. „Aşadar vrem să reinventăm orice produs vechi. Vrem să îi facem un design nou şi să adăugăm tehnologie inteligentă pe acesta. Este un business pentru viitor”, spune Daniel Văduva. „Următorul produs pe care îl vom lansa este un prelungitor – care nu a fost reinventat de foarte mult timp în România, care să fie prevăzut cu Wi-Fi şi să poată fi controlat cu telefonul; astfel, dacă uiţi un obiect în acesta, să poţi să îl deconectezi de la distanţă”. 
    „Încercăm să reinventăm designul şi să adăugăm tehnologie smart (inteligentă) unor produse clasice”, descrie misiunea afacerii şi Louertani, adăugând că în viitor iau în calcul colaborarea cu alte firme de tehnologie în acest scop – un exemplu este firma românească Tremend.
    Un alt produs deja dezvoltat sunt boxele Bluetooth Kat, de dimensiuni mai mici şi care pot fi ataşate telefonului; acestea transmit date direct din telefon. „Acesta este viitorul în tehnologie – să îmbini fashionul, designul, cu utilitatea”, concluzionează Mylan Louertani.
    Cei doi au observat că mulţi români au idei bune, similare, pentru dezvoltarea de astfel de produse, prin prisma e-mailurilor pe care ei înşişi le-au primit. „Am primit multe e-mailuri de la persoane care vor să lanseze produse, au idei, dar nu ştiu cum se derulează procesul transformării acestora în business”, spune Daniel Văduva. Ca urmare a acestor observaţii, în planurile lor pe termen scurt intră astfel şi crearea unui hub, a unui loc în care să adune designeri şi ingineri – acum se gândesc la Universitatea Politehnica din Bucureşti pentru dezvoltarea acestuia. Observă că în cadrul universităţii există o secţiune de prototipare şi oameni foarte inteligenţi. „În România sunt foarte mulţi oameni cu potenţial, dar nu ştiu de unde şi cum să înceapă o astfel de afacere, nu prea există sprijin în acest proces.Noi nu am avut parte de foarte mult ajutor, am pierdut astfel timp şi bani şi încercăm să reparăm asta.” Astfel, în maximum doi ani vor să deschidă „casă a creativităţii” unde cei care îşi doresc vor putea veni gratis şi vor avea acces la specialişti din toate domeniile, de la design la marketing, acces la echipamente precum imprimantele 3D şi calculatoare puternice.
    Când vine vorba de sfaturi pentru aceşti tineri creativi, cei doi spun: „Să creadă cu adevărat în ceea ce fac şi să se distreze, dar să fie perseverenţi şi să nu renunţe pentru că în primii doi ani este foarte greu”, spune Mylan. Iar Daniel Văduva adaugă: „Trebuie să fii deschis să înveţi din greşelile proprii şi să evoluezi.”


    Drumul produselor tehnologice „made in Romania”
    Dificultatea procesului de lansare a unui produs hardware este demonstrată şi de mari jucători de pe piaţa locală.
    „Acum zece ani, nu ne-am imaginat că putem face hardware în România. Acum zece ani, era crimă şi pedeapsă să încerci să produci hardware în România. Acum au început să apară inclusiv în România fabrici tehnologizate, robotizate”, observa şi Florin Talpeş, fondator şi CEO al producătorului de soluţii de securitate cibernetică. El spunea că dacă România nu ar fi fost sediul central al Bitdefender, era puţin probabil să lanseze pe piaţa locală Bitdefender BOX. „România este o piaţă mică, nu este una de atacat pentru BOX. Dar totuşi BOX e lansat în România, în al doilea val, după America de Nord. Asta pentru că România este sediul nostru central, pentru că avem aici echipele noastre de cercetare şi dezvolare şi pentru că ne interesează felul în care este privit Bitdefender în România, cum este privit la Politehnică. Vrem să vină la noi cei mai talentaţi oameni.”
    Producţia unui dispozitiv hardware devine dificilă şi când este vorba despre o companie de dimensiunea Bitdefender. Potrivit declaraţiilor de anul trecut ale lui Florin Talpeş, odată cu anunţul referitor la producţia Bitdefender BOX la Satu Mare, realizarea acestor obiecte în China implica o muncă dificilă. În 2015, când au demarat producţia primei variante Bitdefender BOX, nu erau condiţii în România pentru producţia, între timp însă, spunea el acestea s-au schimbat semnificativ. „La producţia primei variante a Bitdefender BOX o echipă de la Bitdefender trebuia să meargă în China, să stea câte o lună acolo. Când produci la o asemenea distanţă dacă nu stai cu ochii pe fabrică îţi iese altceva decât ai cerut. Producând în România câştigăm şi pentru că avem lucrurile sub control, putem face repede lucruri. Bitdefender BOX este un echipament proiectat în România, nu asamblăm un kit «no name» luat de pe piaţă”, spunea el atunci, admiţând totuşi că valoarea costurilor este mai ridicată decât cele din China, România fiind totuşi în UE.
    Deputatul Varujan Pambuccian, membru în comisia de IT&C din cadrul Camerei Deputaţilor, observă faptul că IT în România se traduce, în majoritatea cazurilor, prin outsourcing; fenomenul se explică astfel: „Noi avem competenţe în IT, cu excepţia competenţelor în marketing şi vânzări şi de asta facem outsourcing. Ceea ce nu e deloc bine, pentru că în IT outsourcingul va fi în curând ameninţat foarte serios de apariţia pe scena inteligenţei artificiale a unor sisteme care vor face programare”. Din punctul lui de vedere, soluţia pentru a nu ajunge în această situaţie este să venim rapid cu un plan de tranziţie, or India face deja acest lucru. „Anul trecut, în aprilie, India a venit cu un plan naţional de tranziţie de la industria lor de IT la inteligenţă artificială spunând, în planul lor, că probabil doar o treime dintre cei care lucrează acum în industria de IT vor rămâne mai departe. Noi suntem acum într-o euforie care va dura puţin, ar trebui să fim foarte atenţi la ce facem.”
    Deputatul observă că crowdfundingul nu este prea popular nici pe piaţa locală, nici în afara graniţelor. „Crowdfundingul nu prea a prins în România şi văd că acum este şi o uşoară retragere a lui peste tot în lume. Dar asta nu înseamnă că este o metodă de investiţie compromisă, care nu va avea succes în viitor.” Deputatul observă şi că în România start-up-urile din zona tehnologiei au folosit în general ca sursă de finanţare venture capital-ul, dar şi acesta a fost destul de puţin accesat. „De obicei, sunt foarte multe companii care se zbat în zona asta, au lucruri foarte interesante, dar nu reuşesc să îşi găsească drumul spre o piaţă majoră şi aici e marea problemă. Nu investiţia e importantă, că bani se găsesc. Problema este să găseşti acea companie care îţi deschide o piaţă. Până la urmă, dacă produci şi nu vinzi, nu mai ai cum să alimentezi ciclul economic”, constată Varujan Pambuccian.
    Când cel mai bun finanţator este clientul
    Ce este, însă, crowdfundingul? Ideea de bază e una cât se poate de simplă: să convingi cât mai multe persoane să îţi doneze o sumă mică de bani – 10, 50 sau 100 de dolari. Pe măsură ce numărul celor care donează creşte, suma pe care ai obţinut-o poate ajunge la ordinul sutelor de mii.
    Crowdfundingul a devenit posibil datorită unor platforme interactive care permit artiştilor, muzicienilor sau oamenilor de afaceri să strângă bani. Este, dacă vreţi, varianta modernă a unei strângeri de fonduri.
    În prezent, există peste 600 de platforme de crowdfunding, iar sumele oferite anual se ridică le nivelul miliardelor de dolari.
    La finalul anului trecut, Kickstarter –  cea mai mare platformă de profil din lume – a mai doborât un record, devenind primul site de crowdfunding pe care oamenii au donat 4 miliarde de dolari. Primul prag major, cel de un miliard, fusese depăşit încă din martie 2014.
    Un studiu realizat de compania de cercetare Fundly arată că, în 2017, valoarea cumulată a sumelor strânse prin intermediul platformelor de crowdfunding s-a ridicat la 34 de miliarde de dolari. În ceea ce priveşte regiunile, topul este condus de America de Nord, cu un total de 17,2 miliarde de dolari – peste jumătate din suma colectată la nivel global.
    Potrivit aceluiaşi studiu, proiectele care au necesitat o mai mare perioadă de pregătire au fost şi cele care s-au bucurat de cel mai mare succes. O altă statistică interesantă arată că proiectele care au strâns încă din prima săptămână 30% din suma stabilită au reuşit, în general, să atingă pragul propus.
    Munca în echipă contează şi aici: proiectele depuse de mai multe persoane au strâns cu 38% mai mulţi bani decât cele depuse de un singur om. De asemenea, cele cu un plan de marketing bine pus la punct şi-au asigurat sume cu 180% mai mari decât cele prezentate fără o schemă clară de promovare.
    Deşi există câteva proiecte de succes semnate de antreprenori români, aceştia nu sunt încă foarte prezenţi pe platformele de crowdfunding: doar 127 de proiecte plecate din România sunt listate pe Kickstarter, în vreme ce numărul de pe Indiegogo este şi mai mic, de doar 70.
    Există însă explicaţii pentru acest fapt, numeroşi doritori apelând la prieteni din străinătate (în cele mai multe cazuri din Statele Unite) pentru a da o „mai mare greutate“ proiectului prezentat.
    Enzo Njoo, manager în cadrul Indiegogo, o descrie pe aceasta drept „platforma cel mai uşor de înţeles pentru lansarea pe piaţă şi parteneriate pentru antreprenorii care realizează produse hardware tip direct to consumers. În topul ţărilor care folosesc această platformă se numără Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia, Germania, Italia, Spania, Franţa, India şi Israel. În ceea ce îi priveşte pe români, el spune că s-au înscris până acum 5.000 de antreprenori pe această platformă, iar dintre ei, 1.400 au primit finanţări totale de 2 milioane de dolari. Potrivit managerului de la Indiegogo, pe această platformă sunt bineveniţi „toţi antreprenorii care au o idee originală, dar concentrarea noastră principală este pe furnizarea unei platforme care să îi ajute pe antreprenorii hardware de toate mărimile care vor să depăşească canalele tradiţionale şi să implementeze o strategie direcţionată exclusiv pe consumatori”.
    Ce trebuie să faci ca să ai succes pe o astfel de platformă? Enzo Njoo răspunde în interviul acordat Business MAGAZIN: 1. Să creezi o comunitate – dar şi zgomot în social media şi prin e-mail marketing înainte de momentul iniţial de lansare a unei campanii; crearea de active – producţia de materiale video, fotografii şi alte activităţi colaterale prin care sunt vizualizate efectiv conceptul şi brandul; PR – media / influenţă pentru a obţine validarea unei părţi terţe pentru un produs şi pentru a susţine produsul respectiv; advertising – cu scopul de a creşte exponenţial momentul lansării în paralel cu toate cele de mai sus; curarea campaniei – draftul paginii campaniei pe care platforma Indiegogo îi ghidează pe antreprenori furnizându-le cele mai bune practici. 

    Când cel mai bun finanţator este clientul
    Finanţarea în grup (crowdfundingul) reprezintă o colecţie de finanţări menită să permită dezvoltarea unei idei, venită din partea mai multor susţinători – grupul. Indiegogo, Kickstarter, ArtistShare, EquityNet, Rockethub şi Fundgeek sunt câteva dintre  platformele care leagă iniţiatorul unui proiect de cei care îi pot finanţa ideea. Conceptul de crowdfunding se referă în general la campanii desfăşurate pe internet şi presupune în cele mai multe cazuri colectarea unor sume mici de bani de la un număr semnificativ de persoane. Un exemplu istoric de finanţare în grup este cel al Statuii Libertăţii. În 1884, organizaţia americană responsabilă cu piedestalul celebrei statui a rămas fără fonduri, iar ziarul New York World a publicat o serie de articole în care îi îndemna pe locuitorii din New York să doneze bani pentru finalizarea lucrărilor. În mai puţin de şase luni, organizaţia a strâns peste 100.000 de dolari din donaţii cu valoarea medie de mai puţin de un dolar.

    Tintag un alt proiect românesc de tehnologie care a reuşit să strângă mai mulţi bani decât suma cerută iniţial este Tintag –  dispozitiv reîncărcabil de localizare a obiectelor pierdute. Proiectul, dezvoltat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, Andrei Vig şi Alexandru Chiş, a fost finanţat în total cu aproximativ 260.000 lei (71.000 de dolari). Campania a fost iniţiată pe platforma americană indiegogo.com, suma solicitată pentru producerea dispozitivelor Tintag fiind de 180.000 lei (50.000 dolari). Tintag este un dispozitiv care se ataşează la diferite obiecte, precum chei, poşetă, portofel, zgarda animalului de companie, astfel încât acestea să poată fi găsite uşor de utilizatori. Localizarea obiectelor pierdute se face prin intermediul tehnologie.

    FaceRig
    Holotech Studios, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată, a obţinut o finanţare de 2 mil. dolari de la fondul american de investiţii SignalFire prin intermediul căreia va dezvolta în continuare programul de animaţie în timp real FaceRig dedicat utilizatorilor finali, precum şi pentru lansarea unei platforme B2B (business to business). Înfiinţată la finalul lui 2013, compania a pornit activitatea din primvăvara lui 2014, odată cu finanţarea primită pe platforma americană de crowdfunding pentru dezvoltarea  soluţiei software numite FaceRig, care îi permite oricui să se transforme instantaneu (prin intermediul analizei în timp real a expresiilor feţei) în personaje digitale fantastice,  folosind dispozitive electronice uzuale, deja existente pe piaţă. Holotech Studio a cerut atunci o finanţare de 120.000 dolari, însă a reuşit să strângă mai mult decât dublul acestei sume –
    300.000 dolari.

    Produse româneşti, clienţi globali
    Lampster – The Lamp with Attitude
    Radu Niţă şi Andrei Amărăşteanu au combinat tehnologia cu ideea de design old school într-o lampă pe care au numit-o The Lamp with Attitude. Cu acest proiect au participat pe platforma americană de finanţare kickstarter.com, unde în decurs de 45 de zile au reuşit să adune 1,4 mili­oane de dolari, cea mai mare finanţare obţinută pe această platformă de cineva din România. „Am pus produsul pe kickstarter în noiembrie 2015, iar după 45 de zile am adunat 1,4 mili­oane de dolari, cea mai mare sumă obţinută de cineva din România, poate chiar din Europa. Avantajul pe care îl ai atunci când participi pe o astfel de platformă este că poţi să iei finanţare fără a ceda procente din companie“, a spus Radu Niţă, iniţiatorul proiectului într-un interviu ZF. 

    Când are succes o idee înscrisă pe o platformă de finanţare de tip crowdsourcing?
    Potrivit lui Enzo Njoo, manager hardware şi design outreach al platformei de finanţare Indiegogo, există câteva elemente care pot indica încă de la început potenţialul succesului unui produs:
    1. Experienţa echipei
    Au lansat anterior o campanie de crowdfunding de succes?
    2. Pedigriul echipei
    Au produs şi livrat anterior produse unor susţinători (backers)?
    3. Statusul produsului
    Cât de apropiat de producţie este prototipul? A reuşit echipa să stabilească cine sunt partenerii de producţie şi care să ducă înspre rezultatul final produsul, înainte de lansarea acestuia?
    4. Dimensiunea comunităţii şi engagementul
    Cât de mare este lista de e-mail şi cât de entuziasmaţi sunt subscriberii de susţinerea produsului înainte de lansarea acestuia?
    5. Ratele de conversie pentru advertising Sunt anunţurile publicitare optimizate?
    6. O piaţă competitivă
    Cât de mare este piaţa şi cât de originală este oferta?

    Cumpărate înainte să fie lansate

    Câteva dintre cele mai de succes produse finanţate prin Kickstarter şi Indiegogo:

    Pebble Time
    (vândută ulterior către Fit­bit): smartwatch-ul deţine recordul pentru finanţările tip crowdfunding strânse vreodată – acestea au ajuns la peste 20,3 mili­oane de dolari.

    Peak Design:
    o campanie pe Kickstarter pentru câteva genţi pentru fotografi a strâns finanţări de peste 6,5 milioane de dolari.

    Coolest Cooler:
    o ladă frigorifică dotată cu boxe a strâns pe Kickstarter finanţări de peste 13,2 milioane de dolari.

    Ouya:
    un sistem de jocuri pe bază de Android a strâns finanţări de peste 8,5 mili­oane de dolari pe Kickstarter.

    Mate X:
    pe platforma Indiegogo, Mate X este descrisă drept „cea mai cool bicicletă electrică pliabilă“. A fost creată şi are un design conceput din dragoste pentru pedalat în capitala mondială a ciclismului, Copenhaga. Din 2016, compania a livrat biciclete pentru mai mult de 7.000 de utilizatori ai platformei (backers). Peste 14,4 mil. dolari este valoarea finanţării strânse până acum de aceasta.

    Flow Hive:
    produsul ar putea fi descris ca reprezentând „stupul viitorului” – prin intermediul unui dispozitiv, cei care recoltează miere pot ajunge mai uşor la aceasta. Printr-o simplă apăsare de buton, pot direcţiona mierea din stupii Flow Hive direct în borcane. Peste 14,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Flow Hive

    Vinpok Split:
    un touchscreen extern pentru monitoare, compatibil deopotrivă cu laptopurile şi cu telefoanele tip Android. Ecranele smartphone-urilor sau laptopurilor pot ajunge astfel la dimensiunea ecranelor unui desktop. 2,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Vinpok Split.

    Loomo:
    produsul beneficiază de o tehnologie Segway şi este descris de reprezentanţii platformei drept „viitorul mobilităţii personale inteligente”. Acesta poate să îşi urmeze utilizatorul în mod autonom, dar să şi filmeze atunci când este folosit. Produsul are peste 500 de utilizatori beta până în prezent şi a strâns o finanţare de 1,4 milioane de dolari. 

     

  • Compania care rezolvă „to do listurile” clienţilor bogaţi

    Anul 2010 aducea cu el, în plină perioadă de criză, nevoia companiilor de a-şi păstra clienţii, de a-i fideliza, în condiţiile în care bugetele de marketing se micşorau şi perioada cadourilor ce constau în vacanţe pentru clienţii importanţi sau în discounturi era la final. Am identificat această nevoie de fidelizare şi, deci, oportunitatea de business. Ne-am unit eforturile şi cunoştinţele în marketing, finanţe, turism şi evenimente şi am iniţiat această nouă piaţă în România, cea a serviciilor de concierge”, descrie antreprenoarea Carmen Voicu începuturile businessului, pornit alături de Mioara Ionescu cu o investiţie de 200.000 de euro din resurse proprii.

    Ea spune că au ajutat-o „experienţa în marketing, dar şi cunoaşterea clienţilor şi a produselor financiare care aveau cea mai mare nevoie de a-şi păstra clienţii, deoarece fuseseră cel mai mult afectate de criză”. Compania a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de circa 1 milion de lei,  în creştere cu peste 40% faţă de anul anterior. În ceea ce priveşte investiţiile, acestea ocupă anual un procent de circa 10-15% din valoarea cifrei de afaceri. Dacă 2018 a fost „anul în care s-a investit în alinierea la cerinţe de GDPR şi dezvoltarea de alte proceduri interne”, proiecte cărora li s-au atribuit investiţii de circa 25.000 de euro, pentru 2019 conducerea Consiergo are în vedere creşterea echipei şi dezvoltarea tehnologică. Astfel, compania va investi circa 50.000 euro în personal şi crearea unei aplicaţii pentru serviciile premium.

    Pe lângă statutul de membru fondator, Carmen Voicu ocupă şi funcţia de CEO al Consiergo. Ea a urmat un MBA româno-canadian în marketing şi resurse umane, iar de-a lungul carierei a ocupat poziţii în companii multinaţionale de publicitate, însă nu se află nici la prima iniţiativă antreprenorială. A dezvoltat, de asemenea, o agenţie de consultanţă în marketing şi publicitate, o companie de hobby-uri şi ateliere pentru companii şi o companie multilevel de produse de frumuseţe – Charlott, cu peste 100 de agenţi de vânzări în ţară. Printre pasiunile sale s-au numărat dintotdeauna moda, călătoriile şi cititul. Nici Mioara Ionescu nu este novice într-ale antreprenoriatului. Ea a fondat, încă din anii ’90, o companie de turism. În prezent, este membru fondator şi partener al Consiergo.
    Potrivit executivului companiei, concierge-ul reprezintă „asistenţa personalizată, la un nivel premium”, oferită de o echipă care se află la dispoziţia clienţilor şi a familiilor lor 24/7: „Concierge-ul reprezintă un diferenţiator major pe nişa serviciilor de lifestyle, iar nevoia oamenilor de a avea mai mult timp pentru ei îi va determina să apeleze la o echipă specializată, aflată oricând la dispoziţia lor. Acesta le oferă clienţilor acces rapid acolo unde uşile par a fi închise, cu maximă confidenţialitate şi, mai ales, salvând timpul oamenilor ocupaţi”, explică Carmen Voicu.

    În prezent, Consiergo are un portofoliu de peste 10.000 de clienţi premium, însă aşteptările celor două antreprenoare pentru anul acesta vizează o creştere de 20% a numărului celor care apelează la serviciile companiei. Cine sunt însă clienţii cu dare de mână dispuşi să plătească preţul în bani a ceea ce Carmen Voicu consideră a fi cea mai importantă resursă a vremurilor noastre, timpul? „Gestionăm cei mai importanţi clienţi ai primelor opt bănci din România, precum şi clienţi şi angajaţi de top ai companiilor din domeniile pharma, IT sau ai caselor de avocatură. Clienţii şi angajaţii lor ne apelează pentru serviciile de concierge în lifestyle, casă şi administrativ, medicină, turism şi evenimente.” În prezent, clienţii corporate reprezintă 80% dintre clienţii companiei. Cu toate acestea, companiile doar achită abonamentele de concierge pentru diverşi angajaţi şi colaboratori, pentru a-i recompensa, prin urmare aceştia sunt adevăraţii beneficiari, alături de familiile lor.

    Un procent mai mic este acoperit de familiile cu venituri peste medie care aleg să încheie un abonament de concierge direct cu compania. În acest caz, un abonament costă 3.000 euro/an şi include servicii de concierge all-inclusive cu solicitări nelimitate, 24/7. În schimb, pentru companii, bugetele sunt personalizate în funcţie de numărul beneficiarilor finali şi serviciile de concierge selectate. „Clientul de concierge este o persoană activă, ocupată, care are nevoie de timp şi acces rapid la servicii. De cele mai multe ori este antreprenor sau angajat în poziţii solicitante în companii. Ca medie de vârstă, acesta se situează între 35 şi 55 de ani, dar pentru că gestionăm familiile clienţilor noştri, avem şi clienţi tineri – copii sau adolescenţi care ne plasează direct solicitările”, descrie Carmen Voicu profilul celor care le solicită serviciile.

    În ceea ce priveşte angajaţii, numărul acestora a rămas constant de-a lungul anilor. Astfel, şi în prezent echipa numără în jur de 10 – 12 angajaţi, „cu experienţă pe client service, turism, evenimente şi administrativ”.

    Antreprenoarea spune că formarea pieţei de concierge în plan local a presupus „un efort maxim din cauza barierelor de percepţie: am început cu familii care au ales să apeleze la serviciile noastre de concierge cunoscând conceptul din străinătate sau îmbrăţişând această idee nouă. În anii ce au urmat, companiile au înţeles că au nevoie pentru clienţii şi angajaţii lor de top de un concierge local şi nu de o companie de concierge străină”.

    Ea îşi aminteşte că a trebuit să bată la multe uşi înainte de a reuşi să promoveze serviciile companiei şi în cele mai multe cazuri se lovea de refuzuri: „Am avut zeci de prezentări, zeci de solicitări rezolvate ca testări, pentru a demonstra că reuşim acolo unde nu reuşeau alţii – companiile de concierge din afară sau secretarele, aşa cum ne transmiteau iniţial potenţialii clienţi: «Nu avem nevoie de astfel de servicii, avem o armată de oameni în jurul nostru»”.

    Cu toate acestea, companiile au început în cele din urmă să sune cu solicitări de ultim moment sau evenimente sold-out ori confidenţiale, mai ales după ce au înţeles că „pentru companiile de concierge străine, un client din România e pus pe lista de aşteptare”, în timp ce pentru cele două antreprenoare „orice solicitare a unui client devine maximă prioritate.”

    Pentru anul acesta, compania urmează să îşi extindă activitatea şi în afara domeniilor în care activează în prezent: „2019 va fi anul deschiderii căre concierge-ul full-service în imobiliare sau clădiri de birouri, în clinici private de sănătate şi, de ce nu, în şcoli private. Consiergo poate prelua solicitările ce nu ţin strict de specificul instituţiei respective, astfel încât conducerea şi stafful să se concentreze pe afacere”, spune Carmen Voicu.

    Cât despre procesul de pornire a unui astfel de business pe piaţa locală, antreprenoarea spune că „nu este deloc uşor. Este un efort uriaş şi rezultatele apar după ani. Mai întâi clădeşti echipe, demonstrezi că poţi, dezvolţi şi consolidezi relaţii cu zeci, sute de parteneri locali şi internaţionali. Îţi trebuie implicare totală, pasiune. Au încercat atât alţi antrepenori români, cât şi companii străine, dar au renunţat pentru că îţi trebuie răbdare, specificul clientului român este cu totul altul decât al celui din străinătate”, spune antreprenoarea.

    În ciuda faptului că în cei şapte ani în care a rezolvat, alături de partenera sa de business, „mii de solicitări grele” şi au depăşit împreună o serie de obstacole care le-au ajutat să se obişnuiască cu provocările, reuşind să treacă, în primul rând, de cea mai mare barieră: mentalitatea, Carmen Voicu spune că în prezent provocările vin din nevoia de a se adapta rapid la schimbări din zona tehnologiei şi de a găsi angajaţi devotaţi şi bine pregătiţi.

    În România, ea spune că „nu avem competitori care să ofere servicii all-inclusive de concierge. Au mai fost încercări de intrare ale altor companii străine sau nou înfiinţate, dar nu au avut succes. Sunt companii de turism sau de intervenţii pentru casă ori auto care spun că oferă concierge, ceea ce e corect, dar o fac strict pe domeniul respectiv.” Şi asta, explică ea, pentru că solicitările clienţilor care apelează la servicii de concierge sunt mult mai complexe. 
    Faţă de alte pieţe din vestul Europei, „rata de utilizare în Romania a serviciilor de concierge este mică, 3-5%, dar aceasta este rata din toată Europa de Est. Ţări ca Polonia şi Ungaria au aceeaşi rată. Este departe de cea din Europa de Vest deoarece nu există cultura de a apela la un ajutor specializat, de a avea asistenţă la dispoziţie”, spune antreprenoarea.

    Iar când vine vorba de posibilitatea ca pe viitor resursa umană să fie înlocuită de inteligenţa artificială în domeniul în care activează, antreprenoarea se declară sceptică: „Eu sunt mai tradiţionalistă. Vor fi anumite proceduri în cadrul activităţii noastre care vor fi înlocuite de roboţi, dar nu în viitorul prea apropiat. Specificul activităţii de concierge, aşa cum o facem noi acum, la nivel premium, este tocmai această personalizare, această atenţie la detalii, înţelegerea nevoii clientului ce nu poate fi standardizată”, crede Carmen Voicu. „Un concierge de masă, pentru un target nesofisticat ar putea apela la roboţi. Dar targetul de masă în România, nu ştie acum nici ce este acela un concierge, deci va dura mult până acolo”, încheie ea.

  • Compania care rezolvă „to do listurile” clienţilor bogaţi

    Anul 2010 aducea cu el, în plină perioadă de criză, nevoia companiilor de a-şi păstra clienţii, de a-i fideliza, în condiţiile în care bugetele de marketing se micşorau şi perioada cadourilor ce constau în vacanţe pentru clienţii importanţi sau în discounturi era la final. Am identificat această nevoie de fidelizare şi, deci, oportunitatea de business. Ne-am unit eforturile şi cunoştinţele în marketing, finanţe, turism şi evenimente şi am iniţiat această nouă piaţă în România, cea a serviciilor de concierge”, descrie antreprenoarea Carmen Voicu începuturile businessului, pornit alături de Mioara Ionescu cu o investiţie de 200.000 de euro din resurse proprii.

    Ea spune că au ajutat-o „experienţa în marketing, dar şi cunoaşterea clienţilor şi a produselor financiare care aveau cea mai mare nevoie de a-şi păstra clienţii, deoarece fuseseră cel mai mult afectate de criză”. Compania a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de circa 1 milion de lei,  în creştere cu peste 40% faţă de anul anterior. În ceea ce priveşte investiţiile, acestea ocupă anual un procent de circa 10-15% din valoarea cifrei de afaceri. Dacă 2018 a fost „anul în care s-a investit în alinierea la cerinţe de GDPR şi dezvoltarea de alte proceduri interne”, proiecte cărora li s-au atribuit investiţii de circa 25.000 de euro, pentru 2019 conducerea Consiergo are în vedere creşterea echipei şi dezvoltarea tehnologică. Astfel, compania va investi circa 50.000 euro în personal şi crearea unei aplicaţii pentru serviciile premium.

    Pe lângă statutul de membru fondator, Carmen Voicu ocupă şi funcţia de CEO al Consiergo. Ea a urmat un MBA româno-canadian în marketing şi resurse umane, iar de-a lungul carierei a ocupat poziţii în companii multinaţionale de publicitate, însă nu se află nici la prima iniţiativă antreprenorială. A dezvoltat, de asemenea, o agenţie de consultanţă în marketing şi publicitate, o companie de hobby-uri şi ateliere pentru companii şi o companie multilevel de produse de frumuseţe – Charlott, cu peste 100 de agenţi de vânzări în ţară. Printre pasiunile sale s-au numărat dintotdeauna moda, călătoriile şi cititul. Nici Mioara Ionescu nu este novice într-ale antreprenoriatului. Ea a fondat, încă din anii ’90, o companie de turism. În prezent, este membru fondator şi partener al Consiergo.
    Potrivit executivului companiei, concierge-ul reprezintă „asistenţa personalizată, la un nivel premium”, oferită de o echipă care se află la dispoziţia clienţilor şi a familiilor lor 24/7: „Concierge-ul reprezintă un diferenţiator major pe nişa serviciilor de lifestyle, iar nevoia oamenilor de a avea mai mult timp pentru ei îi va determina să apeleze la o echipă specializată, aflată oricând la dispoziţia lor. Acesta le oferă clienţilor acces rapid acolo unde uşile par a fi închise, cu maximă confidenţialitate şi, mai ales, salvând timpul oamenilor ocupaţi”, explică Carmen Voicu.

    În prezent, Consiergo are un portofoliu de peste 10.000 de clienţi premium, însă aşteptările celor două antreprenoare pentru anul acesta vizează o creştere de 20% a numărului celor care apelează la serviciile companiei. Cine sunt însă clienţii cu dare de mână dispuşi să plătească preţul în bani a ceea ce Carmen Voicu consideră a fi cea mai importantă resursă a vremurilor noastre, timpul? „Gestionăm cei mai importanţi clienţi ai primelor opt bănci din România, precum şi clienţi şi angajaţi de top ai companiilor din domeniile pharma, IT sau ai caselor de avocatură. Clienţii şi angajaţii lor ne apelează pentru serviciile de concierge în lifestyle, casă şi administrativ, medicină, turism şi evenimente.” În prezent, clienţii corporate reprezintă 80% dintre clienţii companiei. Cu toate acestea, companiile doar achită abonamentele de concierge pentru diverşi angajaţi şi colaboratori, pentru a-i recompensa, prin urmare aceştia sunt adevăraţii beneficiari, alături de familiile lor.

    Un procent mai mic este acoperit de familiile cu venituri peste medie care aleg să încheie un abonament de concierge direct cu compania. În acest caz, un abonament costă 3.000 euro/an şi include servicii de concierge all-inclusive cu solicitări nelimitate, 24/7. În schimb, pentru companii, bugetele sunt personalizate în funcţie de numărul beneficiarilor finali şi serviciile de concierge selectate. „Clientul de concierge este o persoană activă, ocupată, care are nevoie de timp şi acces rapid la servicii. De cele mai multe ori este antreprenor sau angajat în poziţii solicitante în companii. Ca medie de vârstă, acesta se situează între 35 şi 55 de ani, dar pentru că gestionăm familiile clienţilor noştri, avem şi clienţi tineri – copii sau adolescenţi care ne plasează direct solicitările”, descrie Carmen Voicu profilul celor care le solicită serviciile.

    În ceea ce priveşte angajaţii, numărul acestora a rămas constant de-a lungul anilor. Astfel, şi în prezent echipa numără în jur de 10 – 12 angajaţi, „cu experienţă pe client service, turism, evenimente şi administrativ”.

    Antreprenoarea spune că formarea pieţei de concierge în plan local a presupus „un efort maxim din cauza barierelor de percepţie: am început cu familii care au ales să apeleze la serviciile noastre de concierge cunoscând conceptul din străinătate sau îmbrăţişând această idee nouă. În anii ce au urmat, companiile au înţeles că au nevoie pentru clienţii şi angajaţii lor de top de un concierge local şi nu de o companie de concierge străină”.

    Ea îşi aminteşte că a trebuit să bată la multe uşi înainte de a reuşi să promoveze serviciile companiei şi în cele mai multe cazuri se lovea de refuzuri: „Am avut zeci de prezentări, zeci de solicitări rezolvate ca testări, pentru a demonstra că reuşim acolo unde nu reuşeau alţii – companiile de concierge din afară sau secretarele, aşa cum ne transmiteau iniţial potenţialii clienţi: «Nu avem nevoie de astfel de servicii, avem o armată de oameni în jurul nostru»”.

    Cu toate acestea, companiile au început în cele din urmă să sune cu solicitări de ultim moment sau evenimente sold-out ori confidenţiale, mai ales după ce au înţeles că „pentru companiile de concierge străine, un client din România e pus pe lista de aşteptare”, în timp ce pentru cele două antreprenoare „orice solicitare a unui client devine maximă prioritate.”

    Pentru anul acesta, compania urmează să îşi extindă activitatea şi în afara domeniilor în care activează în prezent: „2019 va fi anul deschiderii căre concierge-ul full-service în imobiliare sau clădiri de birouri, în clinici private de sănătate şi, de ce nu, în şcoli private. Consiergo poate prelua solicitările ce nu ţin strict de specificul instituţiei respective, astfel încât conducerea şi stafful să se concentreze pe afacere”, spune Carmen Voicu.

    Cât despre procesul de pornire a unui astfel de business pe piaţa locală, antreprenoarea spune că „nu este deloc uşor. Este un efort uriaş şi rezultatele apar după ani. Mai întâi clădeşti echipe, demonstrezi că poţi, dezvolţi şi consolidezi relaţii cu zeci, sute de parteneri locali şi internaţionali. Îţi trebuie implicare totală, pasiune. Au încercat atât alţi antrepenori români, cât şi companii străine, dar au renunţat pentru că îţi trebuie răbdare, specificul clientului român este cu totul altul decât al celui din străinătate”, spune antreprenoarea.

    În ciuda faptului că în cei şapte ani în care a rezolvat, alături de partenera sa de business, „mii de solicitări grele” şi au depăşit împreună o serie de obstacole care le-au ajutat să se obişnuiască cu provocările, reuşind să treacă, în primul rând, de cea mai mare barieră: mentalitatea, Carmen Voicu spune că în prezent provocările vin din nevoia de a se adapta rapid la schimbări din zona tehnologiei şi de a găsi angajaţi devotaţi şi bine pregătiţi.

    În România, ea spune că „nu avem competitori care să ofere servicii all-inclusive de concierge. Au mai fost încercări de intrare ale altor companii străine sau nou înfiinţate, dar nu au avut succes. Sunt companii de turism sau de intervenţii pentru casă ori auto care spun că oferă concierge, ceea ce e corect, dar o fac strict pe domeniul respectiv.” Şi asta, explică ea, pentru că solicitările clienţilor care apelează la servicii de concierge sunt mult mai complexe. 
    Faţă de alte pieţe din vestul Europei, „rata de utilizare în Romania a serviciilor de concierge este mică, 3-5%, dar aceasta este rata din toată Europa de Est. Ţări ca Polonia şi Ungaria au aceeaşi rată. Este departe de cea din Europa de Vest deoarece nu există cultura de a apela la un ajutor specializat, de a avea asistenţă la dispoziţie”, spune antreprenoarea.

    Iar când vine vorba de posibilitatea ca pe viitor resursa umană să fie înlocuită de inteligenţa artificială în domeniul în care activează, antreprenoarea se declară sceptică: „Eu sunt mai tradiţionalistă. Vor fi anumite proceduri în cadrul activităţii noastre care vor fi înlocuite de roboţi, dar nu în viitorul prea apropiat. Specificul activităţii de concierge, aşa cum o facem noi acum, la nivel premium, este tocmai această personalizare, această atenţie la detalii, înţelegerea nevoii clientului ce nu poate fi standardizată”, crede Carmen Voicu. „Un concierge de masă, pentru un target nesofisticat ar putea apela la roboţi. Dar targetul de masă în România, nu ştie acum nici ce este acela un concierge, deci va dura mult până acolo”, încheie ea.

  • Întrebările anului 2019: Cât se va mai deprecia leul şi la cât va ajunge cursul?

     

    Nici nu s−a terminat bine prima lună din an, că semnele de întrebare au început să apară din toate direcţiile, în toate domeniile, lăsând companiile în cumpănă tocmai în vremea stabilirii bugetelor şi a strategiilor de afaceri. Ce ne va aduce 2019?Cât se va mai deprecia moneda naţională?

    Leul s-a aflat miercuri în cea de-a şaptea zi consecutivă de scădere la minime istorice, ajungând la un curs de schimb leu/euro  de 4,7601 lei, ca urmare a unei creşteri de 0,91% faţă de ziua anterioare. Cursul este influenţat de dezechilibrele din comerţul exterior, dar şi de mediul politic, iar deprecierea va continua.

    Analiştii financiari spun că se vor testa şi niveluri mai ridicate, nefiind exclusă o depreciere a leului şi de 2-3%.

    4.7601

    reprezintă valoarea atinsă de cursul de schimb leu⁄euro luni, 28.01 înainte de închiderea ediţiei, ca urmare a unei
    creşteri de 0,91% faţă de marţi, acesta reprezentând un minim istoric pentru moneda naţională

    Întrebările anului 2019: Cât se va mai deprecia leul şi la cât va ajunge cursul?

  • Nici nu s−a terminat prima lună din an, că semnele de întrebare au început să apară din toate direcţiile. Ce va fi în 2019?

    01

    Cât se va mai deprecia moneda naţională?
    Leul s-a aflat miercuri în cea de-a şaptea zi consecutivă de scădere la minime istorice, ajungând la un curs de schimb leu/euro (înainte de închiderea ediţiei, miercuri, 23.01) de 4,7569 lei, ca urmare a unei creşteri de 0,91% faţă de ziua anterioare. Cursul este influenţat de dezechilibrele din comerţul exterior, dar şi de mediul politic, iar deprecierea va continua.

    Analiştii financiari spun că se vor testa şi niveluri mai ridicate, nefiind exclusă o depreciere a leului şi de 2-3%.

    4,7569

    reprezintă valoarea atinsă de cursul de schimb leu⁄euro miercuri, 23.01 înainte de închiderea ediţiei, ca urmare a unei
    creşteri de 0,91% faţă de marţi, acesta reprezentând un minim istoric pentru moneda naţională

    02

    Cât va mai creşte ROBOR? Ce indicator i−ar putea lua locul?
    Indicatorii ROBOR şi-au continuat galopul de la începutul anului.
    Toţi indicatorii ROBOR importanţi au revenit miercuri (23.01, înainte de închiderea ediţiei) pe creştere, după o zi de stagnare, iar trei dintre aceştia au înregistrat un avans important, arătau datele afişate de Banca Naţională a României (BNR). Indicele ROBOR la 3 luni, de pildă, în funcţie de care se calculează costul creditelor de consum în lei cu dobândă variabilă, a crescut miercuri la 3,03% pe an, de la 2,97% cu o zi în urmă. Ratele ROBOR la trei luni şi la şase luni au devenit motiv de conflict între bancheri şi politicieni şi referinţa aflată la baza noii taxe pe activele băncilor. Politicienii au susţinut că acest indice al dobânzilor interbancare este manipulat printr-o înţelegere de tip cartel între bănci, ca să-şi majoreze profitul, având în vedere că dobânzile variabile la creditele în lei sunt legate de ROBOR. Pe de altă parte, reprezentanţii băncilor spun că politicienii fac acuzaţii fără fundament, construite pe neadevăruri.

    ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile româneşti se împrumută între ele în lei, iar indicele se stabileşte zilnic ca medie aritmetică a cotaţiilor practicate de 10 bănci selectate de BNR. 

    03

    Câte bănci vor pleca din România până la finalul anului?
    Potrivit unui studiu de impact privind „taxa pe lăcomie” (taxa pe activele bancare) al BNR, anul acesta, doar 4 din cele 23 de bănci din ţară vor mai avea profit, iar efectele vor fi resimţite şi de români. În primul rând, vor creşte dobânzile pentru cei un milion de datornici, însă vor întâmpina probleme şi cei care vor vrea să se împrumute. Studiul estimează o pierdere de 680 milioane lei în anul 2019 şi de aproximativ 3,4 miliarde lei în anul 2020. În contextul în care băncile reprezintă cel mai mare finanţator din România, o scădere a profitului ar avea consecinţe în lanţ în economie: investitorii vor căuta alte pieţe mai atractive şi mii de angajaţi ar putea fi disponibilizaţi. Reacţiile bancherilor nu au întârziat să apară: Sergiu Manea, CEO-ul Băncii Comerciale Române (BCR), cea mai mare bancă locală din punctul de vedere al activelor, a declarat recent că banca ia în calcul să îşi amâne planurile de investiţii, ca urmare a introducerii noii taxe pentru bănci. În acest context, sunt de luat în calcul şi decizii mai radicale ale grupurilor bancare prezente pe piaţa locală – inclusiv exitul.

    04

    Ce se va întâmpla cu Pilonul II de Pensii?

    După discuţiile din ultimii ani legate de naţionalizare, OUG 114 a adus noutăţi şi pentru sistemul de pensii.Într-o măsură ce poate fi discutată drept dăunătoare pentru sistemul de pensii Pilon II, statul a eliminat componenta de contribuţie la pensie de 3,75% pentru anumiţi angajaţi.
    În cazul companiilor din construcţii, care au o cifră de afaceri formată exclusiv din activităţi de construcţii, iar aceste activităţi depăşesc 80% din totalul cifrei de afaceri, angajaţii beneficiază şi de alte facilităţi: se elimină impozitul de venit de 10% pentru salariaţi, se elimină contribuţia la sănătate (dar salariaţii încă beneficiază de sistemul public de sănătate), se reduce contribuţia la pensie de la 25% la 21,25% – adică se elimină exact componenta de pensie facultativă, 3,75%, potrivit specialiştilor. Ne îndreptăm treptat spre dispariţia acestui fond?

    “Noi uităm că nu vorbim numai de această ordonanţă (ordonanţa 114⁄2018 − n.red.). Este un adevărat Pentagon al Bermudelor. Mai sunt cele trei iniţiative care au trecut de Parlament, plus o altă iniţiativă legată de recunoaşterea sau nu a provizioanelor. Toate aceste iniţiative care vin cu cadenţă creează premisele unei furtuni perfecte nu doar pentru sistemul financiar−bancar, ci pentru economie˝,
    Sergiu Oprescu, Alpha Bank

    05

    La ce nivel va ajunge deficitul comercial al României?
    Deficitul comercial a ajuns în primele zece luni ale anului trecut la 11,8 miliarde de euro, în creştere cu 15,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017 (plus 1,6 mld. euro). Acesta a fost cel mai înalt deficit înregistrat la zece luni din an din 2009 încoace, indică datele Institutului Naţional de Statistică (INS). Ce urmează?

    06

    Cât de dependentă energetic va fi România În 2019?

    România a ajuns dependentă în proporţie de 20% de importurile de energie, iar procentul ar putea să crească, în contextul în care pe piaţa locală a devenit mai ieftin să aduci energie de peste graniţe decât să o produci aici.
    Creşterea importurilor de energie a venit după rezol­varea problemelor de la Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbuni, care generează în mod normal 25% din producţia de energie.
    După întoarcerea minerilor la cele 10 cariere ale companiei,  România a avut nevoie de circa
    1.800 MW suplimentari, recordul acestui an (până la închiderea ediţiei – n.red.), în mai multe intervale orare, pentru a-şi aco­peri o cerere aflată în limite normale pentru această perioadă.
    Cu aceste premise de început de an, nu putem să nu ne întrebăm ce se va întâmpla în restul anului.

    07

    Va începe Ford producţia unui model nou de maşină la Craiova?
    Ford a confirmat anul trecut o investiţie suplimentară de 200 de milioane de euro şi adăugarea unui număr de 1.500 de locuri de muncă dedicate producţiei unui al doilea vehicul la fabrica sa din Craiova.
    Noul vehicul s-ar adăuga actualului SUV de clasă mică Ford EcoSport şi motorului 1.0 EcoBoost, ambele produse deja la fabrica din Craiova. Pentru a sprijini producţia noului vehicul, Ford România va angaja aproximativ 1.500 de operatori de bază şi calificaţi pentru al treilea schimb. Forţa de muncă actuală de la uzina de clasă mondială care asamblează vehicule şi motoare – mai mult de 4.400 de angajaţi – va fi astfel suplimentată, totalul ajungând la aproximativ 5.900 de angajaţi. Compania anunţa în primăvara anului trecut că noul model şi data de start a producţiei acestuia vor fi confirmate în apropierea momentului lansării acestuia – ar putea fi 2019?

    08

    Care va fi deficitul bugetar la finalul lui 2019?
    Deficitul bugetar de la finalul lui 2019 va trece, probabil, de pragul maximal de 3% cerut de instituţiile europene. Fiind vorba de un an electoral, am putea asista la măriri de salarii sau pensii, iar asta va duce atât la creşterea datoriei publice, cât şi a deficitului bugetar.

    09

    Ce alte taxe va introduce Guvernul?
    Pachetul de măsuri fiscale bugetare prin care guvernul „vrea să susţină şi să aducă bunăstare românilor”, anunţat spre finalul anului trecut, inclusiv mult discutata „taxă pe lăcomie” (pe activele bancare), precum şi taxe noi pentru companiile din sectorul energetic, de telecomunicaţii şi industria jocurilor de noroc, ne face să ne întrebăm ce noi taxe ar putea anunţa guvernul anul acesta.

    10

    Vine criza?
    „Anul acesta se profilează şi apariţia unui set de dezechilibre – adâncirea deficitelor de cont curent şi bugetar, dar şi creşterea inflaţiei, care ar trebui gestionate într-o manieră transparentă şi consecventă. În timp ce indicatorii macroeconomici cel mai probabil vor fi robuşti, mare parte din evoluţia lor va depinde de capacitatea statului de a atrage, facilita şi gestiona investiţii, pe măsură ce nevoia de fluxuri de investiţii – inclusiv prin absorbţia de fonduri UE – va deveni mai pronunţată”, spune una dintre declaraţiile recente referitoare la conturarea unei noi crize la orizont – de data aceasta a lui Johan Meyer, CEO-ul Franklin Templeton Investments. România a fost în 2018 una dintre economiile cele mai performante din Uniunea Europeană, cu o creştere estimată a PIB real de 4% y-o-y. Cu toate acestea, după un avans record şi o accelerare semnificativă în ultimii ani, economia României se îndreaptă acum spre un viitor incert. Schimbările fiscale neaşteptate din sectoare esenţiale ale economiei, adoptate în decembrie 2018, riscă să afecteze serios potenţialul de creştere al ţării, spune managerul.

    11

    Cine il va înlocui pe Mugur Isărescu la conducerea BNR?
    Mugur Isărescu primea pentru cinci ani, cel de-al cincilea mandat pentru funcţia de guvernator pe 16 mai 2014, iar acest mandat se va încheia în 2019. El îndeplineşte această funcţie din 4 septembrie 1990, cu întrerupere de un an (decembrie 1999 – decembrie 2000), când a fost prim-ministru. Cine va fi următorul guvernator al BNR?

    12

    Care va fi noul unicorn al ţării?
    După ce UiPath a devenit primul unicorn de pe piaţa locală, ne întrebăm ce altă companie de tehnologie ar putea să atingă acest statut. Bitdefender se îndreaptă spre pragul de 1 miliard de euro (anul trecut, compania a fost evaluată la peste 689 milioane de euro), însă producătorul românesc de soluţii de securitate cibernetică nu respectă întocmai definiţia unicornului, nefiind un start-up.

    13

    Ce fac fraţii Pavăl cu noua companie tip holding cu un capital de 1 miliard de euro?
    Dragoş şi Adrian Pavăl, proprietarii retailerului Dedeman, au înfiinţat în decembrie anul trecut Pavăl Holding, o companie cu un capital social de un miliard de euro, cea mai mare deţinere directă a unor antreprenori români. Pavăl Holding este cea mai mare companie înfiinţată în 2018 după valoarea capitalului social şi este deţinută de Dragoş Pavăl în proporţie de 60% şi de Adrian Pavăl de 40%. Fraţii Pavăl au realizat în ultimii doi ani mai multe achiziţii, de la pachete de acţiuni în companii energetice la clădiri de birouri. Dedeman a cumpărat în 2018 proiectul The Bridge, în cea mai mare tranzacţie de office de pe piaţa locală, evaluată la 200 de milioane de euro. Ei controlează însă şi 59% din producătorul de cărămizi Cemacon, dar deţin şi pachete de acţiuni în cadrul companiilor energetice Electrica, Transelectrica şi Conpet. 

    ˝Am înfiinţat firma holding pentru flexibilitatea pe care ţi−o oferă această structură în dezvoltarea de noi investiţii ale grupului nostru, dar şi pentru că dorim să ne organizăm să ne structurăm mai bine pe linii de business încât să fim mai eficienţi. Nu intenţionăm să ne listăm la bursă. Pavăl Holding va deţine toate participaţiile pe care le controlăm în prezent˝, Dragoş Pavăl

    14

    Va ieşi Telekom de pe piaţa locală?
    Grupul elen OTE, prin intermediul căruia gigantul german Deutsche Telekom (DT) controlează Telekom România, a infirmat recent informaţiile potrivit cărora ar fi demarat negocieri pentru vânzarea grupului format din fostele companii Cosmote şi Romtelecom cu afaceristul bulgar Spas Roussev, însă pe piaţă zvonurile că nemţii ar fi luat decizia de a ieşi de pe piaţa locală persistă. Subiectul exitului DT de pe piaţa din România, care a început să se vehiculeze anul trecut, a revenit brusc pe piaţă săptămâna trecută după ce omul de afaceri bulgar Spas Roussev, care tocmai a preluat de la grecii de la OTE şi nemţii de la DT subsidiara din Albania, a afirmat pentru Capital.bg că se află în discuţii şi pentru achiziţia Telekom România. „Achiziţia Telekom Albania este primul pas al încercării mele de a consolida piaţa de telecom din Balcani. Negocierile cu Deutsche Telekom continuă pentru operaţiunile lor din România, negocieri în care, datorită dimensiunii tranzacţiei, sunt implicat alături de un partener. Ulterior vor fi discuţii şi pentru Macedonia“, a declarat Roussev.

    15

    Câte fabrici se vor mai închide? 

    Luna aceasta, producătorul elveţian  Nestlé România, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa bunurilor de larg consum, a anunţat oficial că va închide fabrica din Timişoara. Demersurile au început, procesul urmând a fi finalizat până la sfârşitul lunii mai 2019; închiderea fabricii va afecta jumătate din cei 860 de salariaţi din România, iar compania va muta inclusiv producţia napolitanelor Joe, marcă românească preluată de Nestlé, în Ungaria. Închiderile de fabrici au fost constante ale ultimilor ani: în 2017, Dräxlmaier a închis o fabrică ce avea 800 de angajaţi în Piteşti, iar anul trecut, producătorul românesc Lemarco Cristal din Urziceni a fost închis pe motiv că nu era competitiv. 

    16

    Ce investiţii noi vor mai veni pe piaţa locală?
    ​În timp ce unele companii au anunţat închideri de fabrici, există şi motive de optimism: anul acesta de pildă, producătorul de electrocasnice Arctic, controlat de grupul turc Arcelik, va porni producţia de maşini de spălat în noua fabrică a companiei din localitatea Ulmi, judeţul Dâmboviţa.
    Noua unitate de producţie va realiza în 2019 circa 1,1 milioane de electrocasnice, pentru ca în următorii ani cifra să se dubleze. Această nouă investiţie de peste 100 de milioane de euro, din care o treime este ajutor de stat, va susţine creşterea businessului Arctic pe piaţa locală până spre valoarea de 1 mld. euro, conform estimărilor ZF.
    Grupul german Daimler, care deţine marca Mercedes-Benz şi este în top trei cei mai mari exportatori din economia românească, porneşte luna viitoare producţia unei noi cutii de viteze la Sebeş pe lângă cea automată cu nouă trepte, marcând astfel cea de-a doua extindere a producţiei sitului din judeţul Alba din ultimele şase luni.
    Ce fabrici ar mai putea veni în România? Christophe Dridi, noul director general al Group Renault România şi al Automobile Dacia, a declarat luna aceasta că vrea să crească gradul de integrare locală a maşinilor produse la Mioveni şi discută cu mai mulţi furnizori posibilitatea de a-i atrage pe piaţa locală – astfel, numărul producătorilor din automotive ar putea creşte. 

    17

    Cine ar putea să îşi mai vândă compania?
    Piaţa serviciilor medicale şi farma a fost una dintre cele mai căutate în ultimii ani, investitorii strategici şi financiari preluând lanţuri de farmacii, distribuitori farma, clinici şi spitale din România. Domeniul a fost urmat de telecom – în luna mai a anului trecut, grupul american Liberty Global a anunţat oficial – după îndelungi speculaţii – vânzarea operaţiunilor din România, Germania, Ungaria şi Cehia către grupul britanic Vodafone. Va continua trendul sau vor urma vânzări spectaculoase pe alte segmente? Compania de consultanţă şi audit Deloitte România anunţă că piaţa de fuziuni şi achiziţii va înregistra circa 100 de tranzacţii în 2019 şi va continua să reflecte trendul din ultimii zece ani.
    De asemenea, valoarea medie a tranzacţiilor pentru anul 2019 este estimată de Deloitte România la 40 – 50 de milioane de euro, peste media de 40 de milioane de euro din ultimul deceniu.

    18

    Câte restaurante noi se mai deschid?
    Nici nu a început bine anul, că ştirile referitoare la deschideri de restaurante nu contenesc să apară: de la Therme, care a anunţat săptămâna trecută deschiderea unui restaurant în cadrul complexului de relaxare în urma unei investiţii de 3,5 milioane de euro, şi până la cel mai nou restaurant din Floreasca, Ora Experience, rezultatul unei investiţii de 150.000 de euro, al omului de afaceri Bogdan Cervenschi.
    În 2019 şi-a anunţat revenirea pe piaţa locală lanţul de restaurante fast-food Burger King (adus de polonezii de la Amrest); Gregory’s, care deţine deocamdată o unitate în Pipera, şi-a anunţat extinderea spre finalul anului trecut; la fel şi grupul românesc de restaurante Il Calcio, care vrea un al treilea restaurant.

    19

    Ce se va întâmpla cu prima casă?
    Plafonul acordat garanţiilor pentru programul Prima casă va fi de 2 miliarde lei în 2019, la un nivel similar cu anul 2018, contrazicând astfel tendinţele de scădere înregistrate în anul anterior. Pe de altă parte însă, programul Prima casă ar putea să nu mai fie susţinut de bănci, ca urmare a faptului că ratele de dobânzi sunt mai mici faţă de cele standard, iar împărţirea riscului cu clientul este mai mare pentru bancă, de vreme ce avansul este mai mic faţă de creditele ipotecare de listă.

    20

    Cât va mai costa benzina?

    Preţul benzinei va stagna sau va scădea în 2019, apreciază analiştii citaţi de ZF, comform tendinţei de la finalul anului 2018.

    21

    Vor începe căutările de gaze în Marea Neagră?
    OMV şi Exxon trebuie să anunţe în trimestrul I din 2019 dacă zăcământul de gaze este comercial. Exxon şi OMV-Petrom ar putea hotărî în acest an să facă exploatare şi producţie în Marea Neagră. 

    22

    Câţi KM de autostradă va avea România ÎN 2019?
    Potrivit informaţiilor transmise agenţiei Mediafax de CNAIR (Comisia Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) la începutul anului, România ar urma să aibă 118 km noi de autostradă, depinzând însă de constructori; Asociaţia Pro Infrastructura contrazice însă acest obiectiv şi oferă ca variantă fezabilă inaugurarea a 43 de km de autostradă.

    23

    Câţi români vor mai pleca din ţară?
    Deputatul PNL Marilen Pirtea a declarat recent că 500.000 de tineri au plecat din România în ultimii zece ani din cauza „exodului alimentat de guvernarea PSD-ALDE”, precizând că există decalaje mari între aşteptările cetăţenilor şi slaba calitate a vieţii. Doar în 2017 din România au emigrat aproape 220.000 de persoane, potrivit datelor INS, iar numărul românilor plecaţi în străinătate în ultimele două decenii a ajuns la peste 3,6 milioane, cei mai mulţi fiind în prezent în Italia şi în Spania. 

    24

    Vor mai reuşi companiile să facă 100.000 de noi angajări ?
    Numărul de salariaţi va depăşi 5 milioane de persoane, dar economia nu va mai putea angaja peste 100.000 de noi angajaţi în 2019 pe fondul deficitului de candidaţi. Or, potrivit lui Dragoş Petrescu, preşedintele Asociaţiei HORA (patronatul restaurantelor), doar deficitul de personal din industria restaurantelor ajunge la 50.000 de persoane anul acesta.

    25

    Cum va evolua consumul?
    După boomul consumului de anul trecut, specialiştii anticipează o încetinire a acestuia. Spre exemplu, reprezentanţii industriei financiare care s-au reunit la mijlocul lunii ianuarie la Viena, la evenimentul dedicat lor, Euromoney, anticipau o scădere a inflaţiei şi temperarea creşterii cursurilor valutare pe fondul majorărilor salariale care au dus la creşterea puterii de cumpărare, la creşterea consumului şi la susţinerea creşterii economice. Ei spuneau că Europa Centrală şi de Est nu mai poate creşte prin consum, prin creşterea salariilor, fără să aibă o productivitate mare în spate. 

    26

    Cine va candida, în 2019, pentru funcţia de preşedinte al României şi cine va câştiga alegerile?

    Alegerile din 2019 nu poartă o miză la fel de mare ca şi cele de anul viitor, atunci când se va decide componenţa parlamentară. Cu toate acestea, o victorie a lui Klaus Iohannis poate însemna încă cinci ani de conflicte între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni. Cum niciun alt partid nu a desemnat încă un contracandidat, un nou mandat pentru Iohannis pare a fi varianta cea mai plauzibilă.

    27

    Ce partid european va deţine majoritatea în Parlamentul European după alegerile din luna mai?
    Alegerile europarlamentare din luna mai vor aduce clarificări în ceea ce priveşte ascensiunea partidelor eurosceptice sau stabilitatea coaliţiei actuale, în fruntea căreia se află Partidul Popular European. Dispariţia de pe scena publică a unor partide precum Frontul Naţional (Franţa) ar trebui să limiteze accesul partidelor extremiste în forul legislativ european; Parlamentul European va avea, cel mai probabil, o structură similară cu a celui de astăzi.

    28

    Ce partid va câştiga alegerile europar−lamentare desfăşurate pe teritoriul României?
    Fiind un partid de masă, PSD are cele mai mari şanse să câştige şi alegerile europarlamentare din luna mai, în ciuda protestelor populare din ultimele luni. Şansa partidelor mici, aşa cum este noua formaţiune PLUS a lui Dacian Cioloş, este de a aduce la vot cât mai mulţi „votanţi ocazionali” – acel segment de alegători care se prezintă rar la cabina de vot şi care poate modifica rezultatul final. Acest aspect e cu atât mai important în cadrul alegerilor europarlamentare, când prezenţa la vot e una extrem de scăzută.

     

    29

    Cine o să fie şeful Comisiei Europene după alegerile europarlamentare din mai 2019?
    Şefia instituţiilor europene se împarte între partidele care înregistrează cele mai bune rezultate la alegerile europarlamentare; este de aşteptat, prin urmare, ca Partidul Popular European (cea mai mare formaţiune din Parlamentul European) să primească un nou mandat de preşedinte al Comisiei Europene, chiar dacă acesta e în prealabil propus de liderii statelor membre. Un scenariu plauzibil e acela în care Jean-Claude Juncker va rămâne, timp de 5 ani, în fruntea organului executiv al UE.

    30

    Cum o să iasă România după cele 6 luni de preşedinţie a Consiliului UE?
    Cel mai important dosar al României (excluzând Brexitul) este negocierea exerciţiului financiar 2021-2027. Interesele noastre sunt legate în special de fondurile de coeziune, iar presiunea tot mai mare pe o condiţionare a acestora în funcţie de respectarea valorilor europene poate deveni un subiect de controversă în timpul discuţiilor. Ca imagine, România – dacă va reuşi să organizeze cu succes summiturile şi întâlnirile formale – va avea de câştigat la finalul celor 6 luni.

    31

    Va ieşi Marea Britanie din Uniunea Europeană până la finalul anului?
    Este probabil întrebarea momentului, mai ales după înfrângerea istorică suferită de Theresa May pe
    15 ianuarie. Premierul britanic trebuie să negocieze atât cu liderii europeni cât şi cu parlamentarii din Regatul Unit, încercând să găsească o cale de mijloc care să permită ieşirea din Uniunea Europeană în termeni avantajoşi. Principala miză e accesul pe piaţa unică europeană, o piaţă cu peste 500 de milioane de clienţi (în jur de 440 de milioane după ieşirea Marii Britanii).

    32

    Va rămâne Donald Trump preşedintele Statelor Unite până la finalul acestui an?
    Pe măsură ce ancheta condusă de procurorul special Robert Mueller avansează, tot mai mulţi democraţi înaintează varianta suspendării lui Donald Trump din funcţia de preşedinte al Statelor Unite. E un scenariu greu de imaginat, dar şi situaţia lui Donald Trump e una fără precedent. Acuzaţiile legate de colaborarea cu agenţi ruşi ar putea, odată dovedite, să aducă finalul mandatului său la Casa Albă. Toate aceste acuzaţii există însă încă de la preluarea funcţiei, iar Trump a reuşit să reziste în Biroul Oval.

    33

    Cum va evolua războiul comercial dintre Statele Unite şi China?

    Secretarul de stat american, Mike Pompeo, declara, la finalul anului trecut, că Statele Unite sunt angajate într-un proces de a convinge China să se comporte precum o naţiune normală în ceea ce priveşte comerţul”. Liderul chinez, Xi Jinping, nu pare impresionat de ameninţările americanilor, iar negocierile dintre cele două state se află într-un punct mort. E de aşteptat, prin urmare, ca tarifele aplicate reciproc să crească în continuare până la momentul în care una dintre cele două mari puteri va fi dispusă să facă un compromis.

    34

    Vom asista la semnarea unui acord de pace istoric între Statele Unite şi Coreea de Nord?
    Întâlnirea de anul trecut dintre Kim Jong-un şi Donald Trump a fost un moment istoric, care a semnalizat atât deschiderea Coreei de Nord către Vest, cât şi cea a lui Donald Trump către negocieri extinse. Semnarea unui acord de pace reprezintă doar o chestiune de timp, iar 2019 poate fi anul care să aducă normalizarea situaţiei în acea regiune din Asia.

    35

    Vor rămâne Statele Unite în NATO?
    Preşedintele Donald Trump a analizat în mai multe rânduri, în anul 2018, posibilitatea retragerii Statelor Unite din alianţa nord-atlantică. Principalul său motiv de nemulţumire este faptul că partenerii din alianţă nu alocă suficienţi bani apărării. Decizia de a ieşi din NATO ar fi însă una extremă şi cu efecte pe termen lung, aşa că Trump va rămâne, probabil, doar la stadiul de critici.

  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.

    Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.

    Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.

    În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.

    Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie.  „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.

    La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”


    ■ Un scenariu îndepărtat

    Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.

    „Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.

    Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director general Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”

    Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.

    Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.

    Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”

    Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
    Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”

    Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”

    În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”

    Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

    O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.

    Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
    Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.

    Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.

    În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada. 

    „Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.

    În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.

  • Ce spune unul dintre cei mai mari jucători de mobilier ai lumii despre cum vor arăta birourile viitorului

    „Oamenii merg acum la Starbucks ca să lucreze pentru că vor ceva diferit. Flexibilitatea este esenţială fiindcă oamenii lucrează de oriunde în prezent. Nu mai au nevoie de un spaţiu anume la birou, dar au nevoie să se întâlnească cu colegii. Ca atare, spaţiul de birouri trebuie să ofere acum mai multe variante”, a explicat Andrew Duncomb, director de marketing pentru regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa) în cadrul companiei americane Herman Miller, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de mobilier pentru birouri din lume.
    Potrivit unui studiu al companiei de cercetare de piaţă şi consultanţă Leesman realizat pe plan global, peste jumătate dintre angajaţi (57%) nu se simt productivi la locul de muncă în condiţiile în care spaţiile deschise de birouri (open space) nu le oferă atmosfera necesară, caracterizată în primul rând de linişte pentru a se putea concentra în totalitate pe ceea ce au de făcut.


    „Noi am studiat ceea ce fac oamenii la birou, pentru că designul interior pentru spaţiile de birouri nu se referă doar la frumuseţe, ci şi la ergonomie şi funcţionalitate. Nu este vorba doar de mobilă de birou, ci de spaţiul de birouri în sine şi de ceea ce fac oamenii în aceste spaţii. În prezent avem nevoi diferite faţă de acum 10 ani. Oamenii se schimbă şi la fel şi tehnologia”, a subliniat el. În consecinţă, în urmă cu opt ani Herman Miller a realizat un studiu pentru a vedea cum lucrează oamenii în diferite colţuri ale lumii – de pe continentul american (nord şi sud – SUA şi Brazilia) şi Europa (în special ţările nordice) până în Asia (India), la care au contribuit circa 2.000 de persoane.
    „Aşa a luat naştere conceptul living office, acesta fiind practic un liant între oameni, spaţii de birouri, mobilier şi angajaţi. Abordarea living offices presupune crearea de spaţii variate şi diferite în funcţie de activităţile angajaţilor dintr-o organizaţie, spre exemplu spaţii formale pentru şedinţe, spaţii informale pentru discuţiile de după şedinţe, spaţiu pentru lucru individual, spaţiu pentru lucru în echipă, spaţii pentru creaţie şi concentrare, spaţii de relaxare şi spaţii de socializare.”


    Astfel, compania americană Herman Miller, care are o tradiţie de peste 110 ani în producerea de mobilier pentru birouri, fiind inventatorul acelor cubicles (spaţii de birouri individuale separate prin panouri) în anii 1960, a creat întreaga linie de scaune, fotolii, birouri şi mese pe baza studiilor de ergonomie – domeniu de studiu care vizează adaptarea sistemelor tehnice la capacităţile umane (organizarea sistemului om – maşină – condiţii de loc de muncă). Producătorul american lucrează cu o serie de designeri renumiţi pentru a găsi cele mai bune soluţii care să rezolve problemele reale ale oamenilor şi organizaţiilor din întreaga lume. Faptul că nu are designeri proprii face ca Herman Miller să reuşească să inoveze constant, compania fiind recunoscută ca lider al inovaţiei globale în mobilier de birou, accesorii şi servicii ergonomice strategice.
    Primele birouri, de la începutul anilor 1900, au fost în stilul industrial, modelul fiind preluat de la fabrici. Treptat însă, tendinţele s-au schimbat odată cu evoluţia economiilor şi avansul tehnologic, astăzi spaţiile de birouri moderne încercând mai degrabă să recreeze acele spaţii confortabile ale biroului şi sufrageriei de acasă.


    „Nu mai este o linie care separă şi care face diferenţa între mobila de birou şi cea de acasă.  Designul unui spaţiu diferă acum în funcţie de tipul companiei, de oameni şi de modul de lucru al acestora. Spre exemplu, casele de avocatură şi băncile sunt cele mai rigide, mai formale în alegerile făcute pentru amenajarea spaţiilor de birouri, spre deosebire de companiile de tehnologie sau din media”, a menţionat reprezentantul Herman Miller pentru EMEA. Compania americană deserveşte această regiune prin intermediul fabricii din Melksham (Marea Britanie), unde lucrează în total circa 340 de persoane, din care 130 sunt implicate direct în procesul de producţie.
    Cel mai bine vândute produse Herman Miller sunt scaunele pentru birou, acestea reprezentând 55% din livrările brandului american în EMEA. Cel mai popular model este Aeron, acesta îmbinând tehnologia cu un design unic pentru a oferi o ergonomie sporită persoanelor care îşi petrec mult timp la birou, pe scaun, prin menţinerea unei poziţii corecte a coloanei vertebrale, precum şi a întregii posturi.


    În fabrica Herman Miller din Marea Britanie, care are aproape 14.000 mp, sunt asamblate zilnic aproximativ 1.000 de scaune pe zi şi 500 de birouri, producţia la capacitate maximă ajungând la 1.500 de scaune pe zi şi 800 de birouri pe zi. De acolo, mobilierul Herman Miller este trimis în peste 80 de ţări din EMEA, inclusiv în România, unde Workspace Studio este unicul dealer acreditat pe plan local pentru brandul american. Workspace Studio este printre dintre puţinii jucători de pe piaţa românească orientat către designul de tip „human-centric” care stă la baza filosofiei Herman Miller.
    „Amenajările de tip human-centric, bazate pe ergonomie, reprezintă viitorul. Circa 85% dintre angajaţi asociază confortul la birou cu calitatea scaunului, conform unui studiu efectuat de Leesman pe un eşantion de 2.000 de angajaţi. În România, companiile din IT au fost primele care au înţeles puterea amenajării ergonomice a biroului pentru retenţia şi atragerea talentelor”, a menţionat Alexandru-Horaţiu Didea, managing partner în cadrul Workspace Studio, integrator de soluţii de amenajare a birourilor şi dealer autorizat unic al Herman Miller în România.
    Workspace Studio oferă companiilor soluţii personalizate şi integrate, la cheie, pentru amenajarea spaţiilor de birouri, cu accent pe ergonomie şi sustenabilitate din punct de vedere financiar şi cu un design centrat pe oameni şi activităţile şi interacţiunile acestora.
    „Ca să atragă angajaţii, managerii de resurse umane trebuie să asigure în primul rând un mediu de lucru plăcut, iar aceasta presupune în primul rând o amenajare de calitate a biroului. Investiţia într-un post de lucru ergonomic poate asigura retenţia angajatului. Un angajat productiv este în primul rând unul sănătos”, a punctat Alexandu-Horaţiu Didea.


    Workspace Studio, companie înfiinţată în 2014, a amenajat spaţii de birouri pentru sediile locale ale mai multor multinaţionale, printre care se numără în principal cele din sectorul bancar şi din IT, precum banca americană Citibank, unicornul românesc UiPath, Electronic Arts – cel mai mare jucător de pe piaţa de jocuri video, şi gigantul american Adobe.
    Anul trecut, Workspace Studio a înregistrat în 2017 afaceri de 4 milioane de euro, cu 60% mai mare faţă de anul precedent, din care o treime provine din comercializarea produselor Herman Miller, cele mai vândute produse fiind scaunele ergonomice.
    „Cele mai cerute modele de scaune Herman Miller în România sunt Sayl, cu preţul între 300 şi 500 euro, în funcţie de volum, Mirra 2, care costă între 400-700 euro, în funcţie de volum, şi Aeron – 800-1.300 euro, în funcţie de volum”, a precizat Horaţiu Didea. El a adăugat că se observă o creştere semnificativă a interesului faţă de birourile cu reglare electrică pe înălţime, tot de la Herman Miller. „Şi acestea sunt un exemplu simplu de creştere a ergonomiei prin oferirea mai multor opţiuni de poziţii de lucru, inclusiv în picioare.”
    Worskpace Studio este partener acreditat al Herman Miller din 2015, pentru a fi dealer autorizat al brandului american fiind necesară îndeplinirea unei serii de condiţii.
    „Un dealer acreditat Herman Miller trebuie să aibă toate servicile şi capacităţile comerciale, logistice şi de management de proiect la cel mai înalt nivel (există o matrice specifică de evaluare), pentru a putea servi şi susţine orice client global Herman Miller în locaţia pe care o administrează, la un nivel de calitate cerut în SUA, sau oriunde este sediul central. Aceasta presupune capacităţi comerciale, logistice, de design şi project management evaluate de Herman Miller ca fiind de înalt nivel.”
    La nivel global, businessul Herman Miller se ridică la 2,4 miliarde dolari, din care 180 milioane de dolari sunt generate de livrările din regiunea EMEA. Dintre acestea, aproximativ 70 milioane de dolari provin din vânzările realizate în Europa. 

  • Câţi bani au cheltuit românii pe vacanţe anul acesta

    „După mulţi ani de stagnare, turismul a fost puternic impulsionat anul acesta cu ajutorul voucherelor de vacanţă. Fără echivoc, 2018 va înregistra cel mai bun rezultat financiar din ultimii zece ani, iar trendul crescător va fi susţinut şi în anul 2019”, spune Lucian Boronea, preşedintele Comisiei de Turism Intern a ANAT (Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism) şi proprietar al agenţiei de turism Accent Travel & Events. Potrivit datelor furnizate de ANAT, suma estimată să intre anual în piaţă datorită voucherelor de vacanţă este de 400 de milioane de euro, calculată în funcţie de numărul de bugetari (1,2 milioane), la care a fost adăugată şi valoarea voucherelor care se dau, încă din 2009, în sistemul privat. Traian Bădulescu, consultant de turism, susţine la rândul său că „voucherele de vacanţă au avut un impact foarte mare asupra turismului intern. Un exemplu este capătul de sezon 2018 – luna septembrie, care poate fi considerată cel mai bun capăt de sezon din ultimii 15-20 de ani”; la fel, Alin Burcea, CEO al agenţiei de turism Paralela 45, estimează o creştere „de cel puţin 40-50% pe industrie, la nivel de agenţii”.
    Potrivit reprezentantului ANAT, valoarea voucherelor de vacanţă emise anul acesta în perioada ianuarie-septembrie a ajuns la 223 milioane euro, de 7,7 ori mai mare faţă de 2017. Anul trecut, valoarea totală a vânzărilor înregistrate de cele mai mari zece agenţii de turism s-a ridicat la 2,2 miliarde de lei, potrivit ZF.


    Care a fost însă aportul adus de programul voucherelor de vacanţă în dezvoltarea turismului local? Avantajele programului sunt, în opinia reprezenţilor industriei, dintre cele mai diverse: „Hotelierii au avut creşteri de peste 50% ale gradului de ocupare mai ales în perioadele de low season sau middle season, agenţiile de turism şi-au crescut vânzările pe turismul intern. De asemenea, sunt familii care în urma voucherelor au mers pentru prima dată în vacanţă”, spune Amalia Ştefan, specialist în Travel/Turism, managing partner la Juvo Hospitality. Burcea susţine la rândul său ideea că mulţi români, „cel puţin 40-50% dintre clienţii noştri, şi-au luat vacanţe numai de vouchere, de unde rezultă că atât şi-au permis”. El crede că în cazul în care voucherele se vor scoate, aceştia, probabil, nu vor mai veni, deoarece „nu au alocat în buget banii lor, ci doar vouchere”. Pe de altă parte, Traian Bădulescu crede că implementării acestui program i se datorează şi faptul că „mai multe vile şi pensiuni s-au autorizat, pentru a putea primi turişti cu vouchere de vacanţă. Acestea au o contribuţie foarte mare la îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor turistice ale României. Atunci când serviciile sunt bune, la nivel internaţional, le poţi promova şi vinde cu succes şi peste hotare”.


    În opinia lui Boronea, pe lista cu beneficii ale acestui program se află „faptul că banii proveniţi din voucherele de vacanţă au rămas în economia românească şi au fost folosiţi exclusiv pentru serviciile turistice pe teritoriul ţării, creşterea pieţei de turism intern care a stimulat investiţiile locale prin creşterea numărului unităţilor de cazare, construirea de noi unităţi hoteliere şi pensiuni şi investirea unor sume considerabile în renovarea şi modernizarea unităţilor deja existente, dar şi generarea unei creşteri pentru sectoare conexe: transporturi, construcţii, generarea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului”. El susţine că acestea au contribuit şi „la creşterea calităţii vieţii salariaţilor din România, pentru că fiecare dintre noi avem dreptul la vacanţă, măcar o dată pe an. Acordarea voucherelor de vacanţă reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de stimulare economică lansate pe piaţă în ultima perioadă”. Reprezentantul ANAT adaugă că singurul inconvenient pe care îl vede ar fi „anularea programului sau menţinerea lui un număr redus de ani. Succesul acestui program ar permite lansarea altor programe similare, şi aici am în vedere în special programul voucherelor de sănătate sau al voucherelor pentru activităţi sportive”, spune Boronea. La rândul său, Bădulescu susţine că „tichetele de vacanţă, introduse acum zeci de ani în Elveţia şi Franţa, urmând cu succes şi ţări din Europa Centrală şi de Est, impulsionează turismul intern şi pot contribui şi la creşterea calităţii serviciilor – ceea ce ne va face o ţară competitivă pe plan international. Nu văd decât avantaje prin introducerea voucherelor de vacanţă. Totul e ca acestea să fie menţinute în actuala formă şi să permită turistului român să efectueze sejururi doar în propria ţară”.


    În topul destinaţiilor din sezonul de vară, care au înregistrat, potrivit ANAT, creşteri de 25% faţă de anul 2017, s-au numărat „litoralul românesc, unde în lunile iulie şi august unităţile de cazare au avut şi 100% grad de ocupare, cele mai căutate staţiuni fiind Eforie Nord, Saturn şi Venus, staţiunile balneare, zona de agroturism şi Delta Dunării, care au avut un grad de ocupare fără precedent în ultimii zece ani, datorat desigur voucherelor de vacanţă”, spune Boronea. „Noi am crescut cu 60% pe litoral, iar 40% din creştere este datorată voucherelor. Pe balneo, am dublat vînzarea, la peste 100%”, întăreşte ideea şi Burcea. O mare „explozie” a cererilor a fost înregistrată pentru programele tip ”Litoralul pentru toţi”, în special pentru capătul de sezon din septembrie, completează Bădulescu.
    Pe plan extern, principala destinaţie ca număr de turişti este Grecia, iar pe segmentul de curse charter Turcia (în special cu Antalya) are cei mai mulţi vizitatori. Foarte solicitate, potrivit lui Bădulescu, sunt şi Bulgaria, Spania, Italia, Franţa, Portugalia, Malta, Cipru, Croaţia şi Dubai, iar pe partea de city breakuri, în topul solicitărilor se află capitale europene precum Viena, Paris, Roma, Milano, Amsterdam, Barcelona, Londra, Praga, Budapesta sau Berlin. Croazierele şi circuitele europene sau exotice sunt şi ele pe lista turiştilor români, dar şi „vacanţele la schi pentru sezonul de iarnă, cu destinaţiile Bulgaria, Austria, Franţa”, adaugă Boronea. De asemenea, în perioada sărbătorilor de iarnă, „Laponia este vedeta destinaţiilor. Peste 300 de români vor ajunge iarna aceasta în Ţara lui Moş Crăciun”, potrivit reprezentanţilor Paralela 45.

    Bugete în creştere


    Anul acesta, „bugetul românilor a crescut pe plan intern datorită acordării voucherelor de vacanţă. Preţul cazării şi al micului dejun sau chiar şi al altor servicii de masă a fost acoperit, pentru 1,2 milioane de turişti români, de aceste vouchere, clienţii structurilor de cazare având la dispoziţie, astfel, un buget semnificativ mai mare pentru alte cheltuieli (cumpărături, restaurante, excursii)”, explică Bădulescu. Bugetul mediu al unei familii cu doi adulţi alocat anul acesta unei vacanţe în România a fost, potrivit lui Boronea, în creştere datorită voucherelor de vacanţă. Astfel, acestea au crescut de la 1.350 de lei la 1.650 de lei. În ceea ce priveşte vacanţele în afara graniţelor, reprezentantul Paralela 45 spune că anul acesta românii au avut în buget în jur de 600 de euro, în creştere uşoară faţă de anul trecut. Reprezentanţii industriei pun acest fapt mai ales pe seama creşterior salariale, în special din sectorul de stat.


    Potrivit datelor BNR, citate de ZF, o sumă record cheltuită de români în străinătate, cea mai mare din ultimii zece ani, s-a înregistrat anul trecut, respectiv 3,1 miliarde de euro, cu un miliard în plus faţă de anul anterior. Spre comparaţie, suma lăsată de vizitatorii străini s-a ridicat la doar 2,2 miliarde de euro anul trecut, faţă de 1,56 miliarde de euro în 2016.
    Comparativ cu alte state europene, Boronea spune că „din păcate, România se află sub nivelul tuturor celorlalte pieţe din Europa de Est din punctul de vedere al infrastructurii, dar şi al serviciilor turistice oferite”. La fel, reprezentantul Paralela 45 spune că „în România vin pe litoral maximum 50.000 de străini, în timp ce în Bulgaria vin peste 4 milioane. Nici măcar nu mai este o diferenţă, este o discrepanţă”, subliniază el. Bădulescu susţine că pe „partea de incoming, de turism receptor – export de servicii, deşi am înregistrat ani buni, începând cu 2012, mai avem mult de lucru. Ca o comparaţie, Bulgaria a primit, anul trecut, 8,88 de milioane de turişti străini”. El subliniază faptul că România nu are încă dezvoltat turismul de masă pe partea de turism receptor, făcând referire în special la litoralul românesc şi la staţiunile de schi, „unde majoritatea turiştilor sunt români”. Pe partea de turism intern însă, spune că România se poziţionează destul de bine raportat la vecinii săi.
    Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) citate de Traian Bădulescu, în timpul sezonului estival (iunie-august), România a primit 905.000 de străini care au înnoptat în structurile de cazare, faţă de 949.500 de străini înregistraţi în 2017, adică o scădere de 4,7% faţă de anul precedent. Explicaţia pe care el o găseşte este că în 2018 a scăzut numărul evenimentelor găzduite de ţara noastră; Alin Burcea, în schimb, spune că „motivul principal este că nu avem hoteluri. Nu există suficiente hoteluri de 3-4 stele pentru incoming, în care să aducem turişti. Un agent de turism simte că nu sunt investiţii când începe să facă rezervări. În Deltă sunt maximum zece hoteluri şi în jur de 50 de pensiuni. Dacă în Deltă mâine s-ar dubla numărul de pensiuni, tot ar fi insuficiente”.


    Alte probleme cu care se confruntă industria locală a turismului sunt, în opinia lui Bădulescu, lipsa unei promovări coerente şi puternice, o insuficienţă a personalului calificat, precum şi lipsa autostrăzilor. Şi Boronea spune că resursa umană reprezintă cea mai importantă problemă actuală a industriei, care se va acutiza şi va obliga agenţiile şi hotelurile să caute soluţii în zona tehnologiei: „În opinia mea, două sunt problemele majore ale industriei, la care autorităţile, pe lângă eforturile individuale ale antreprenorilor, trebuie să vină cu soluţii urgente: infrastructura şi resursele umane, în sensul deschiderii spre atragerea de resurse umane din străinătate şi specializării personalului care deja activează în industrie”. În opinia lui Alin Burcea, „lipsa de etică faţă de agenţiile de turism, care plătesc, cu excepţia biletelor de avion, un TVA de 19%, mult peste media maximală de 7% a altor pieţe europene”, precum şi lipsa de interes a statului sunt alte două probleme majore care împiedică evoluţia turismului local: „În România, înainte de alegeri se fac promisiuni de dezvoltare a turismului, dar după aceea nu se mai mişcă lucrurile. Doar 4-5% din agenţiile de turism din Romînia fac turism de incoming. Nu există o politică naţională. Nu există nimic care să ne stimuleze să facem incoming, să aducem străini”.

    Încă în urmă?


    La nivel de investiţii, un raport realizat de Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (World Travel & Tourism Council – WTTC) arată că investiţiile locale în turism de anul trecut s-au ridicat la 15,3 miliarde de lei, echivalentul a peste 8% din investiţiile totale realizate la nivel naţional, ceea ce clasează România pe locul 38 în lume, în faţa Greciei, Ungariei, Cehiei, Bulgariei sau Slovaciei. În perioada 2018-2028, se preconizează că acestea vor creşte până la 20,4 mld. lei, adică 8,3% din totalul investiţiilor. Bădulescu spune că în turismul românesc majoritatea investiţiilor au fost făcute fie de către antreprenori români sau rezidenţi în România în construirea şi modernizarea structurilor de cazare, fie de către municipalităţi şi alte organizaţii sau instituţii prin fonduri europene, fiind direcţionate spre modernizarea urbană, domenii schiabile sau infrastructură. În industria hotelieră, potrivit Amaliei Ştefan, „una dintre cele mai importante investiţii de anul acesta este investiţia în valoare de peste 30 milioane de euro de renovare a hotelului Lido din Bucureşti şi a complexului Belvedere-Amfiteatru-Panoramic din Olimp. Urmează deschiderea primului hotel de 5 stele plus din România – Palatul Suter. Braşovul urmează să aibă un nou hotel de 4 stele, proiectul fiind parte a ansamblului multifuncţional Coresi, iar Timişoara va avea cinci hoteluri noi până în anul 2020”.
    În ciuda problemelor identificate la nivelul pieţei, aşteptările reprezentanţilor industriei pentru anul următor sunt optimiste, bazate în special pe faptul că România va prelua la începutul anului viitor preşedinţia Uniunii Europene. Astfel, în opinia lui Bădulescu, „dacă nu vor interveni situaţii neprevăzute, şi 2019 va fi un an bun, cu o creştere pozitivă. Pe partea de incoming, va contribui mult faptul că România deţine, primele şase luni ale anului viitor, preşedinţia Uniunii Europene. Fireşte, depinde de noi cum ne vom gestiona imaginea. Turismul intern va fi impulsionat, în continuare, de acordarea voucherelor de vacanţă. Pe partea de outgoing, apetitul românilor se va menţine ridicat atât pentru destinaţii estivale apropiate, precum Grecia, Bulgaria, Turcia, Spania, Cipru, Croaţia sau Portugalia, precum şi pentru circuite în Europa, Asia, dar şi pentru destinaţii exotice, în cazul celor cu venituri mai mari. Cred că în 2019 vom înregistra creşteri cel puţin similare celor din 2018”. Pe plan intern, „din ce în ce mai mulţi români preferă să îşi petreacă vacanţa în ţară, crescând astfel destinaţii ca Maramureş, Bucovina, nu numai litoralul. Cred într-o creştere a turismului intern cu cel puţin 35%”, concluzionează Amalia Ştefan.


    „Cred că turismul românesc are nevoie de coerenţă în promovare şi în colaborarea dintre instituţiile publice, precum cea între ministere, dar şi între public şi privat. De aici porneşte totul. De asemenea, avem nevoie de o strategie. Potenţial există. Trebuie să fim conştienţi că numai noi ne putem ajuta. Între destinaţii există concurenţă şi competiţie. Contează impulsionarea turismului intern – unde au avut o contribuţie mare voucherele de vacanţă. Dacă românii au încredere în propria destinaţie şi impulsionează turismul intern, se vor ridica şi calitatea serviciilor şi imaginea de ţară. Orice corporaţie sau firmă, înainte de a se promova în extern, trebuie să se asigure că propria echipă crede în produs”, încheie Traian Bădulescu.