Tag: razbunare

  • Cronică de film: Piraţii din Caraibe – Răzbunarea lui Salazar

    Important de spus, încă de la început, acesta este cel mai bun film din serie apărut după producţia din 2003, Blestemul Perlei Negre. Filmul are cam tot ce te-ai fi aşteptat să aibă: aventuri, glume şi efecte speciale. Prea multe efecte speciale, aş zice, şi ajungem astfel şi la prima problemă pe care am sesizat-o.

    Anterioarele filme ale francizei, inclusiv cele care nu s-au bucurat de prea mult succes în rândul fanilor, s-au sprijinit mai ales pe carisma lui Johnny Depp; interpretarea sa excelentă i-a adus chiar şi o nominalizare la Oscar în 2004. Dar pe măsură ce seria a avansat, umorul lui Depp a început, uşor-uşor, să dispară. În Răzbunarea lui Salazar, actorul mi-a lăsat impresia că s-a săturat de rolul de pirat; poate şi scenariul a fost de vină, prezentându-l pe Sparrow mai mereu ”sub influenţa alcoolului“.

    Nu îmi dau seama dacă noile personaje introduse de producători pot ţine în spate greutatea seriei, pentru că mai toată lumea pune un semn de egalitate între Piraţii din Caraibe şi Johnny Depp. Sau poate că producătorii vor mai apela o dată la el; doar timpul ne va spune. Cert este că Jack Sparrow nu mai e piratul amuzant şi fermecător de acum 14 ani.
    În aceeaşi măsură, nu pot însă să nu remarc interpretarea excepţională a lui Javier Bardem; din punctul meu de vedere, este de departe cel mai convingător personaj negativ al francizei.

    Mai exact, Bardem îl interpretează pe Salazar, un fost căpitan spaniol care a ajuns, din varii motive, fantomă. Atunci când blestemul este ridicat, Salazar pleacă în căutarea lui Jack Sparrow, promiţând răzbunare pentru anii petrecuţi în întuneric. Singura scăpare a lui Jack Sparrow stă în legendarul Trident al lui Poseidon, dar, pentru a-l găsi, el este nevoit să formeze o alianţă dificilă cu Carina Smyth (Kaya Scodelario), o specialistă în astronomie, şi cu Henry (Brenton Thwaites), un tânăr şi încăpăţânat marinar al Flotei Regale. Aflat la cârma micii lui corăbii dărăpănate, Sparrow încearcă nu numai să-şi schimbe norocul, ci şi să-şi apere viaţa în faţa celui mai răzbunător duşman pe care l-a întâlnit vreodată.

    După ce Gore Verbinski a fost regizorul primelor trei filme, iar Rob Marshall l-a regizat pe al patrulea, producătorul Jerry Bruckheimer a ales pentru Răzbunarea lui Salazar doi realizatori de film mai puţin cunoscuţi: regizorii norvegieni Joachim Rønning şi Espen Sandberg, care sunt la prima lor producţie cu buget mare. Cu toate acestea, cel mai recent film al lor, Kon-Tiki (2012), a fost nominalizat la premiile Academiei Americane de Film, la categoria cel mai bun film străin. O altă noutate: pentru prima oară în cadrul francizei, coloana sonoră nu mai este semnată de Hans Zimmer, ci de compozitorul Geoff Zanelli, câştigător în 2006 al unui premiu Primetime Emmy pentru compoziţia muzicală din Into the West.

    Pe lângă cei menţionaţi anterior, distribuţia filmului Piraţii din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar îi mai include şi pe Kevin R. McNally (Joshamee Gibbs), Golshifteh Farahani (Shansa), David Wenham (Scarfield) şi Stephen Graham (Scrum). Piraţii din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 26 mai 2017, fiind disponibil în format 3D, IMAX 3D, 4DX 3D şi Dolby Atmos.

    Revenind la poveste, nu cred că Răzbunarea lui Salazar va reuşi ceea ce au sperat producătorii, şi anume să reanimeze o franciză cu un uriaş potenţial. Nu e un film rău, dar pare construit pentru a anunţa ieşirea lui Johnny Depp din Marea Caraibelor.

    NOTĂ: 7,5/10
     

  • Se răzbună PSD? Condiţii noi pentru călătoriile “gratuite” cu trenul ale studenţilor

    ACTUALIZARE 17.02: Senatorul liberal Florin Cîţu anunţă că-şi retrage amendamentul privind limitarea călătoriilor gratuite cu trenul la drumurile dintre centrul universitar şi localitatea de domiciliu.

    În 14 februarie, Comisia pentru buget a Senatului a avizat favorabil, dar cu amendamente, proiectul de lege pentru aprobarea OUG 2/2017.

    Unul dintre amendamente se referă la restricţionarea gratuităţii de transport CFR doar pe distanţa dintre localitatea de domiciliu şi localitatea în care se află unitatea de învăţământ la care studentul frecventează cursurile.

    Al doilea amendament extinde beneficiul gratuităţii călătoriilor CFR şi asupra elevilor din clasele a IX-a – a XII-a.

    Amendamentele au fost admise cu majoritate de voturi.

    Autorii primului amendament sunt senatorii Eugen Teodorovici (PSD) şi Florin Cîţu (PNL).

    Autorii celui de-al doilea amendament sunt senatorii Eugen Teodorovici (PSD) şi Mihu Ştefan (PSD).

    Guvernul a aprobat la începutul lunii o ordonanţă de urgenţă care prevede că studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, beneficiază de gratuitate la transport intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a.

    Ulterior CFR a precizat că studenţii trebuie să aibă asupra lor un bilet de călătorie valabil şi a explicat şi de ce: „Călătoriile gratuite acordate studenţilor presupun costuri pentru companiile feroviare. Aceste costuri sunt asumate de Statul Român şi sunt decontate de la bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor. Monitorizarea numărului de călătorii este obligatorie atât PENTRU evitarea unor situaţii neplăcute (ex supraaglomerare, dublare locuri) pentru pasageri (nu doar pentru studenţi!) prin dimensionarea corectă a capacităţilor de transport, în funcţie de fluxuri, cât şi PENTRU acoperirea costurilor prin compensarea necesară. Această monitorizare se poate realiza în baza unei statistici reale a numărului de călătorii gratuite efectuate de către studenţi, iar biletul este elementul definitoriu după care se poate face decontarea.”

    Cititi mai multe aici 

  • Metoda inedită prin care această femeie a decis să se răzbune pe fostul ei soţ. Vezi ce a făcut cu iahtul de 800.000 de dolari al acestuia

    O femeie din Noua Zeelandă a decis să se răzbune pe fostul ei soţ într-un mod cu totul atipic: a scos la licitaţie iahtul de 800.000 de dolari al acestuia, cu un preţ de rezervă de doar 1 dolar. 
    Licitaţia a atras numeroase oferte şi chiar şi o cerere în căsătorie; iar până la jumătatea licitaţiei, s-a ajuns la un prag de 500.000 de dolari. 
     
    Iahtul fostului soţ al lui Campbell are 20 de metri şi şase cabine. Ea a decis să scoată iahtul la licitaţie online pentru a trece mai departe de despărţirea pentru soţul ei. Cumpărase ea însăşi iahtul luxos, construit iniţial pentru marina australiană, drept cadou pentru soţul ei, potrivit Stuff.co.nz. Vasul se numeşte ”Ruah”, cuvânt care se traduce prin ”vânt” sau ”spirit”, în ebraică. 
     
    ”Doamna Campbell”, după cum o citează reprezentanţii publicaţiei Stuff. co.nz,  voia să scape de iaht pentru a începe bine anul 2017. Ea a declarat publicaţiei că este încântată de modul în care a decurs licitaţia până acum. 
    ”Eram mulţumită să primesc 1 dolar pentru iaht. Evident, faptul că s-a ajuns deja la jumătate de milion de dolari este fantastic”, a declarat ea. 
     
    Licitaţia se va închide pe 16 ianuarie. 
  • Metoda inedită prin care această femeie a decis să se răzbune pe fostul ei soţ. Vezi ce a făcut cu iahtul de 800.000 de dolari al acestuia

    O femeie din Noua Zeelandă a decis să se răzbune pe fostul ei soţ într-un mod cu totul atipic: a scos la licitaţie iahtul de 800.000 de dolari al acestuia, cu un preţ de rezervă de doar 1 dolar. 
    Licitaţia a atras numeroase oferte şi chiar şi o cerere în căsătorie; iar până la jumătatea licitaţiei, s-a ajuns la un prag de 500.000 de dolari. 
     
    Iahtul fostului soţ al lui Campbell are 20 de metri şi şase cabine. Ea a decis să scoată iahtul la licitaţie online pentru a trece mai departe de despărţirea pentru soţul ei. Cumpărase ea însăşi iahtul luxos, construit iniţial pentru marina australiană, drept cadou pentru soţul ei, potrivit Stuff.co.nz. Vasul se numeşte ”Ruah”, cuvânt care se traduce prin ”vânt” sau ”spirit”, în ebraică. 
     
    ”Doamna Campbell”, după cum o citează reprezentanţii publicaţiei Stuff. co.nz,  voia să scape de iaht pentru a începe bine anul 2017. Ea a declarat publicaţiei că este încântată de modul în care a decurs licitaţia până acum. 
    ”Eram mulţumită să primesc 1 dolar pentru iaht. Evident, faptul că s-a ajuns deja la jumătate de milion de dolari este fantastic”, a declarat ea. 
     
    Licitaţia se va închide pe 16 ianuarie. 
  • Mega-amenda Deutsche Bank, o răzbunare a Americii pentru cazul Apple?

    Având în vedere faptul că decizia autori­tăţilor americane de a impune Deutsche Bank o amendă de 14 miliarde de dolari pentru a pune capăt unei anchete privitoare la vânzările acesteia de credite ipotecare în perioada de dinaintea crizei financiare a survenit la numai câteva zile după ce UE a stârnit reacţii dure din partea politicienilor americani impunând companiei Apple plata unor taxe de 13 mi­liarde de euro în Irlanda, în cercurile financiare există suspiciuni că Deutsche ar putea fi victima unei răzbunări a SUA pe Europa, potrivit Financial Times.

    Ministerul german de finanţe a refuzat să comenteze în mod direct cu privire la situaţia Deutsche, spunând că negocierile se poartă între cele două părţi. Însă, remarcând faptul că autorităţile americane negociază cu mai multe bănci, oficialii ministerului au declarat: „Gu­vernul german presupune că se va ajunge la un rezultat corect pe baza unui tratament egal“.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • “Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate precum România poate fi un lucru bun pentru noi”. 10 britanici explică de ce au votat pentru ieşirea din UE

    Au votat brexitul pentru că au vrut să rănească guvernul şi băncile, să se răzbune pe politicienii care au trădat clasa muncitoare sau pentru a se îndepărta de o uniune pe care o percep ca fiind nedemocrată, un eşec şi care i-a dezamăgit pentru că a înglobat…România.

    Lumea se învârte acum în jurul Brexitului, un spectacol regizat de politicieni în care joacă omul de rând, alegătorul, plătitorul de taxe, studentul, muncitorul sau şomerul din Marea Britanie. The Guardian a stat de vorbă cu 10 britanici care au votat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru a afla de ce au ales aşa şi dacă sunt mulţumiţi de rezultat. Iată care au fost răspunsurile lor.

    “AM VOTAT PENTRU STANDARDE MAI BUNE DE VIAŢĂ”.
    DANNY LANCASTER, 30 DE ANI

    Vreau o ţară stabilă în care oamenii din toate regiunile sunt auziţi şi nu sunt hrăniţi cu resturile aruncate din sud. Nu vreau să mă tem că atunci când fata mea va avea copii nu va mai fi loc în şcoli din cauza aglomeraţiei sau că dacă va avea probleme de sănătate va trebui să aştepte o viaţă pentru o consultaţie la medic. Ar trebui să ne simţim în siguranţă cu locurile noastre de muncă şi să nu simţim că dacă nu lucrăm şapte zile pe săptămână şi zece ore pe zi vom fi aruncaţi peste bord în grămada de şomeri. Doar după ce se ajunge la standarde de viaţă decente pentru fiecare britanic banii mei de taxe pot fi cheltuiţi în altă parte.

    Când sistemele statului – asigurările de sănătate, şcoli de stat şi locuinţe sociale – sunt bine echipate, abia atunci vom accepta să facem mai mult pentru alţii. Noi, oamenii mici, sau chiar băieţii mai mari care aparent conduc ţara nu deţinem controlul complet al situaţiei şi dacă salariile care scad trase în jos de economia slăbită de acordurile comerciale sunt preţul plătit pentru a face această ţară şi pe oamenii ei mai bine educaţi şi mai sănătoşi, atunci aşa să fie.

    Imaginea rasismului este departe de adevăr şi nu ar trebui să fie folosită împotriva celor care nu sunt auziţi, a celor care trăiesc zi de zi cu consecinţele deciziilor luate de cei care locuiesc în vreun cartier londonez, departe de viaţa reală. Ce nu realizează oamenii din vreun birou extravagant din Londra sau care stau acasă la o masă scumpă de stejar cu Mac-ul în faţă şi sorbind cafea de la Starbucks este că oamenilor care au votat pentru Brexit, de oriunde ar fi ei, nu le este teamă să-şi suflece mânecile pentru a pune altoiul care va face ţara aceasta măreaţă. 

    “AM VOTAT PENTRU A SIMŢI CĂ SUNT AUZITĂ”.
    FIONA, ASISTENTĂ ÎNTR-UN CENTRU DE ÎNGRIJIRE PENTRU PERSOANE CU PROBLEME MINTALE, 52 DE ANI

    Am votat pentru a mă simţi mai puternică, pentru a simţi că vocea mea este auzită şi că pot participa la schimbare. Compromisul de a rămâne avea un preţ prea mare, îmi arăta că democraţia nu există aici. Actualii lideri nu au reuşit să-i ajute pe cei săraci şi au preferat să-i împace pe cei avuţi. Am vizitat Londra în 2014 şi nu am văzut semne de recesiune. Oraşul s-a înstrăinat de Anglia. Îmi părea ceva obscen. Lucrez în instituţii pentru bolnavi mintal de 30 de ani. În tot acest timp am observat că societatea se reflectă în oamenii care ne accesează serviciile.

    Cea mai mare problemă este că se simt deconectaţi de la societate. Majoritatea îi cuprinde probabil pe oamenii care sunt auziţi cel mai slab, dar care se bazează pe alţi pentru a le promova interesele. Câtă energie şi sprijin financiar le sunt oferite cetăţenilor din UE care sunt vulnerabili, când propriii noştri oameni sunt ignoraţi? N-am văzut niciun beneficiu de la UE pentru îngrijirea celor cu afecţiuni mintale. Mă chinui să înţeleg ce au făcut. Aceasta este o oportunitate. Dacă oamenii reuşesc să vadă dincolo de pierderi, şi percep situaţia ca pe o oportunitate, putem face schimbări pentru ei, pentru felul în care îşi trăiesc viaţa.

    Oamenii care chiar îşi trăiesc viaţa au făcut alegerea. Toţi aceşti oameni care se simt jigniţi. Toţi aceşti oameni aranjaţi care au crezut că nu se va întâmpla arată cât de multă aroganţă există.  

    “CLASA MUNCITOARE A FOST TRĂDATĂ. SĂ FII SĂRAC ESTE ACUM UN PĂCAT”. ANGUS, 52 DE ANI

    Şefii îi iubesc pe muncitorii străini. Aceştia nu au sindicate, sunt ieftini şi modelabili. Britanicii care făceau aceste munci nu s-au dus la universitate, ci să primească ajutor de şomaj, dacă-l primesc. Se mai pune şi problema condiţiilor pe care muncitorii străini le îndură, iar criza locuinţelor nu se mai termină. Elita din media nu a înţeles care sunt îngrijorările oamenilor de rând. Se uită în jos la noi şi ne spun rasişti, dar ei sunt cei vinovaţi de intoleranţă. Marea Britanie a devenit un stat socialist după Al Doilea Război Mondial prin sacrificiul oamenilor de rând. Statul social este recompensa lor.

    Acum, să fii sărac este un păcat şi eşti atacat din toate direcţiile, aşa că acest vot a avut un element de protest. UE a sacrificat coeziunea pentru o extindere care pare condusă de Germania. Angela Merkel a decis să permită ca un milion de emigranţi să intre în Germania, încălcând legislaţia UE şi fără consultul Bundestagului. Germania a frânt Grecia şi negociază pentru a permite Turciei să intre în UE. Ei nu se consultă cu nimeni, iar aceasta nu este o uniune. Marea Britanie părea înţepenită la marginea UE şi calea noastră spre o asimilare mai mare nu era clară. Nu există vreun plan pentru crearea unei Europe cu aceleaşi taxe şi aceleaşi salarii minime, aşa că migraţia oamenilor afectează negativ ţările care oferă condiţii mai bune.

    UE este un monolit şi este greu de înţeles. Spre ce se îndreaptă? Nu a reuşit să facă asta clar. UE a avut un impact negativ asupra ţărilor care o înconjoară, cu Ucraina simţindu-se parte din altă sferă de influenţă şi cu emigranţii din Africa murind în Mediterana pentru că nu s-au făcut planuri potrivite. Eram pro-UE, simţind că europenii au standarde mai bune de viaţă decât noi, dar m-am simţit deziluzionat atunci când UE s-a extins pentru a include ţări precum România. Nu văd cum a fi într-o uniune cu state ratate poate fi bun pentru noi.

    În timpul campaniei pentru referendum am fost şocat de faptul că nu au fost furnizate puncte de vedere echilibrate. Ne-au fost furnizate scenarii care prezentau cele mai grave consecinţe, dar nu şi pe cele mai bune. Sunt fericit, dar şi îngrijorat că dacă Scoţia va avea un referendum pentru a părăsi Marea Britanie, atunci Anglia şi Ţara Galilor vor rămâne împotmolite în iadul grupului Tory pentru un secol. Cred că Scoţia ar trebui să devină independentă. S-ar putea să le fie mai rău din punctul de vedere financiar, dar libertatea merită preţul. Sper că Partidul Laburist (muncitoresc) se va uni sub un lider puternic.

    “AM VOTAT PENTRU A LOVI GUVERNUL ŞI BĂNCILE”. KERRY, 51 DE ANI

    Aş vrea să văd reforme economice în care averea unei persoane nu este datoria alteia şi în care oamenii sunt recompensaţi pentru contribuţiile lor şi nu pentru ce pot stoarce de la alţii prin chirii şi amenzi. Aş vrea o economie în care creşterea este adevărată, ceea ce ar putea însemna reformarea întregului sistem bancar. Aş vrea ca băncile să fie lăsate fără puterea de a crea bani şi ca aceste puteri să se ducă la guvernul central, dar la un guvern care îi reprezintă pe cetăţeni, nu unul care-i controlează. Masa de bani nu ar trebui lăsată în mâinile băncilor private.

    Politic, aş vrea să văd Bruxelles‑ul şi Westminsterul reformate şi pe politicienii şi pe funcţionarii publici aroganţi servind interesul public şi nu cumpăraţi ca nişte prostituate de anumite interese. În cele din urmă, în circumstanţele potrivite, aş vrea să ne vedem revenind într-o UE cu reprezentanţi mobilizaţi mai mult de viziuni şi ideologii, reprezentanţi care să răspundă atât în faţa cetăţenilor de acasă cât şi a cetăţenilor europeni.

    Europa poate fi o structură politică formidabilă care promovează creşterea şi interesele tuturor oamenilor ei. Dar aceasta nu se poate întâmpla cu actuala mentalitate politică. Aroganţa politicienilor de aici şi de peste tot în Europa, care sugerează că oamenii nu sunt suficient de educaţi pentru a fi lăsaţi să decidă, este nedemocratică. Cel mai cel dintre ei este Jean-Claude Juncker. Nu mă bucur că plecăm din UE, dar administraţia din UE şi cea din Marea Britanie au nevoie de o reformă fundamentală care să promoveze vieţile cetăţenilor şi nu împovărarea lor cu datorii pentru a plăti pentru un sistem politic şi economic ratat. Imigraţia nu ar fi o problemă atât de mare dacă Marea Britanie ar construi locuinţe şi infrastructură şi ar pregăti cum trebuie doctori, asistente şi muncitori; dar politicienii creează deliberat lipsuri.

    CITEŞTE CONTINUAREA PE PAGINA URMĂTOARE

  • Un nou trailer al filmului “The Revenant”. Filmul care ar putea sa-i aduca primul Oscar lui Leonardo DiCaprio

    A fost dat publicităţii un nou trailer al celui mai recent film regizat de Alejandro González Iñárritu, câştigatorul de anul trecut al premiului Oscar pentru cel mai bun regizor. 
     
    Filmul îl are în rolul principal pe Leonardo DiCaprio şi spune povestea unui vânător rănit care vrea să se razbune pe cei care l-au lasat să moară. Acţiunea se desfăşoară în secolul 19 în America. Scenariul este bazat pe romanul lui Michael Punke cu acelaşi nume şi adaptat pentru ecran de Iñárritu şi Punke.
     
    În film mai joaca Tom Hardy (Mad Max, The Dark Knight Rises), Domhnall Gleeson (Ex Machina, Star Wars) şi Will Poulter (The Maze Runner). “The Revenant” este programat să apară pe 8 ianuarie 2016 în Statele Unite, iar în România va fi prezent pe ecranele cinematografelor din 22 ianuarie 2016.
     
     

     

  • Primul trailer al filmului “The Revenant”. Filmul care ar putea sa-i aduca primul Oscar lui Leonardo DiCaprio

    Acesta este primul trailer al noului film regizat de Alejandro González Iñárritu, câştigatorul de anul trecut al premiului Oscar pentru cel mai bun regizor. 
     
    Filmul îl are în rolul principal pe Leonardo DiCaprio şi spune povestea unui vânător rănit care vrea să se razbune pe cei care l-au lasat să moară. Acţiunea se desfăşoară în secolul 19 în America. Scenariul este bazat pe romanul lui Michael Punke cu acelaşi nume şi adaptat pentru ecran de Iñárritu şi Punke.
     
    În film mai joaca Tom Hardy (Mad Max, The Dark Knight Rises), Domhnall Gleeson (Ex Machina, Star Wars) şi Will Poulter (The Maze Runner). “The Revenant” este programat să apară pe 25 decembrie 2015 în Statele Unite, iar din 8 ianuarie 2016 sa fie lansat în toată lumea.