Tag: raul

  • Albalact l-a numit pe Stephane Batoux director general al companiei

    ”Albalact a crescut mult în ultimii ani, a ajuns cea mai mare companie românească de lactate şi astăzi este lider pe segmente importante din industrie. Strategia companiei vizează în continuare creşterea. Tocmai am încheiat investiţii noi şi am extins capacităţile de producţie, am inovat portofoliul şi am adus produse unice în piaţă, iar alte proiecte mari sunt în pregătire. Albalact intră într-o noua etapă de dezvoltare, una decisivă, iar pentru a susţine această etapă avem nevoie de un management bine structurat şi vizionar. |ntotdeauna am căutat să construim strategia companiei cu oameni buni, care ştiu nu doar unde să caute oportunităţile de creştere, dar şi să vadă perspectiva”, declară Raul Ciurtin, preşedintele Albalact.

    Stephane Batoux se află la conducerea companiei Albalact, în timp ce Raul Ciurtin rămâne preşedintele consiliului de administraţie al companiei.

    “Sunt extrem de fericit să mă alătur uneia dintre cele mai dinamice companii de pe piaţa românească a lactatelor din ultimii cinci ani, o companie care şi-a dovedit abilitatea de a fi câştigătoare cu îmbunătăţirea profitabilităţii”, spune Stephane Batoux, noul director general Albalact.

    Stephane Batoux vine la Albalact după un mandat de doi ani în poziţia de director general la Coca-Cola HBC România. Anterior acestei funcţii, Stephane Batoux a condus timp de trei ani afacerile companiei Danone România, tot în funcţia de director general.

    Noul director general Albalact are 49 de ani şi titlul MBA obţinut la înalta şcoală de Comerţ (École Superieure de Commerce) din Bordeaux, Franţa. Stephane Batoux este tatăl a trei fete.

    Albalact, cel mai mare producător de lactate cu capital majoritar românesc, a urcat anul acesta pe locul 2 în topul producătorilor din industria românească de lactate. Compania a raportat anul trecut o cifră de afaceri de peste 423 milioane de lei, în creştere cu 23%, şi a obţinut un profit de 8,4 milioane de lei, cu 14% mai mare decât profitul din anul precedent.

    Albalact a dezvoltat recent brand-ul Zuzu cu o nouă identitate vizuală, dar şi cu ambalaje şi produse noi. Compania a lansat în premieră pentru România primul lapte la bidon de plastic cu mâner sub brand-ul Zuzu – un ambalaj pentru familii şi pentru consumatorii de volum, foarte popular pe piaţa americană a laptelui. Compania a introdus în portofoliul său si laptele în PET sub brand-ul omonim De Albalact, un brand de tradiţie care a căpătat de asemenea o nouă identitate vizuală. Pentru noile ambalaje, compania a adus în fabrică unul dintre cele mai moderne echipamente de ambalare a laptelui în recipiente de plastic.

    Pentru proiectele lansate anul acesta, dar şi pentru cele viitoare, Albalact a investit aproximativ 8 milioane de euro în modernizarea şi extinderea capacităţii de producţie a fabricii de la Oiejdea, din judeţul Alba. Investiţiile au fost gândite să susţină creşterea companiei în următorii ani şi să-i consolideze poziţia pe mai multe segmente de piaţă.

    Albalact este lider cu brand-ul Zuzu pe segmentul laptelui pasteurizat, dar este lider cu Zuzu şi în total piaţă de lapte (lapte UHT şi lapte pasteurizat). Albalact este de asemenea lider de piaţă pe segmentul untului de masă şi pe segmentul smântână, cu brand-ul omonim De Albalact. Extinderea în categoria iaurt cu portofoliul Zuzu a adus compania între primii trei producători de iaurt din ţară, iar cu brand-ul Rarăul şi portofoliul său de brânză proaspătă de vaci, lansat acum doi ani, compania a urcat pe locul 2 în această categorie.

    Albalact – Alba Iulia este cea mai mare companie cu capital majoritar românesc din industrie. înfiinţată în 1971 şi transformată în societate comercială pe acţiuni în 1990, Albalact a fost privatizată în 1999. Compania Albalact are peste 800 de angajaţi şi peste 6000 de acţionari şi este listată la categoria Rasdaq a Bursei de Valori Bucureşti. Albalact deţine şi 99,01% din pachetul de acţiuni al societăţii Rarăul Câmpulung Moldovenesc. Albalact comercializează produse proaspete pasteurizate şi UHT sub brand-urile sale Fulga, Zuzu, Fruzu, Rarăul, De Albalact şi Poiana Florilor.

  • Opinie Gabriel Biriş: Despre faliment. Personal şi nu numai

    GABRIEL BIRIŞ este avocat, membru al UNPIR


    Ce prevederi conţine noul cod al insolvenţei în legătură cu insolvenţa persoanelor fizice? Răspunsul este simplu: niciuna! Chiar dacă este un „cod„, în fapt noua legislaţie nu acoperă deloc materialul insolvenţei personale şi nu include nici prevederile cu privire la insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

    Subiectul insolvenţei revine în actualitate printr-o nouă lege, Codul insolvenţei. Din dorinţa guvernului de a-l introduce în regim de urgenţă, dorinţă motivată de faptul că actuala legislaţie este, zice-se, prea protectivă cu cei care nu îşi plătesc datoriile către stat, codul a fost aprobat mai întâi prin ordonanţă de urgenţă. Aşa cum era de aşteptat, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional actul emanat de la guvern, motivul fiind unul cât se poate de predictibil: nu se poate justifica caracterul de urgenţă. Drept urmare, actul a fost trimis la Parlament, unde acum se află în proces de aprobare.

    De ce oare legiuitorul se încăpăţânează să nu rezolve această problemă spinoasă? Pentru a afla răspunsul la această întrebare trebuie să ne aducem puţin aminte câteva lucruri despre istoria recentă a creditării în România. Aproape inexistent în 2000, creditul bancar a început să fie disponibil din ce în ce mai mult persoanelor fizice. Mai întâi pentru credite ipotecare (aproape exclusiv în euro, dolari şi, din păcate, în franci elveţieni), apoi pentru credite de consum. După 2004, dar mai ales în 2006, 2007 şi prima jumătate a lui 2008, creditele personale au explodat pur şi simplu. Toată lumea era euforică, se credea că laptele şi mierea vor curge în valuri nesfârşite peste plaiurile mioritice. Dar nu a fost să fie: piaţa s-a prăbuşit, criza a lovit nemilos România, politicul amplificând şi el criza prin măsurile luate. Drept urmare, oamenii nu au mai putut să îşi achite ratele la credite.

    În mod evident, au apărut şi câţiva Feţi Frumoşi, cocoţaţi falnic pe spinarea înaripatului Populism, care au început să propună soluţii pentru protejarea sărmanilor loviţi de criză. I-am întâlnit şi în mediul politic, dar şi la periferia acestuia. Unii, mai aprigi, au propus chiar o lege „a falimentului personal„. La o lectură mai atentă a acelei propuneri legislative realizezi că, de fapt, ce doreau autorii era un instrument pe care debitorii să îl poată folosi ca să scape de o parte din datoriile către bănci. Termenul consacrat este de „hair cut„, dar metoda mai este cunoscută şi prin sintagma „ţeapă„. Metodă care este de altfel folosită pe scară largă în relaţiile comerciale, între companii – legislaţia actuală şi chiar şi cea viitoare fiind foarte grijulie cu debitorii şi nu cu creditorii, aşa cum găsesc eu a fi normal.

    Absolut firesc, băncile s-au opus. Cum vocea ARB nu poate fi neglijată, mai ales când BNR şi FMI o susţin, în mod absolut predictibil legea falimentului personal a fost blocată şi îngropată prin sertarele Parlamentului. La fel s-a întâmplat şi cu alte iniţiative similare, ceea ce nu este neapărat rău. Dimpotrivă: hazardul moral pe care acele prevederi îl introduceau, inclusiv un aşa-zis „faliment scuzabil„, era, în opinia mea, inacceptabil.

    O lege a falimentului personal este însă extrem de necesară şi utilă. Situaţia de acum nu ajută nici creditorii şi nici debitorii.

    Cu câteva luni în urmă, am avut o discuţie pe această temă cu amicii parlamentari din Forţa Civică, amici care m-au rugat să ies din zona mea de confort (fiscalitatea) şi să îi ajut să elaboreze o astfel de propunere legislativă.
    Concluziile la care am ajuns împreună au fost următoarele:
    – nu este nevoie de o lege specială, sunt suficiente câteva amendamente la actuala lege a insolvenţei, lege care de altfel conţine prevederi cu privire la insolvenţa persoanelor fizice autorizate;
    – debitorul nu trebuie să se folosească de lege pentru a nu îşi achita datoriile. Falimentul personal trebuie să fie un eveniment excepţional, de ultim resort;
    – falimentul personal nu trebuie să rămână fără repercusiuni asupra falitului. Anumite drepturi (de exemplu: dreptul de administrare) trebuie limitate. În plus, trebuie să existe un registru public al faliţilor, spre informarea celor interesaţi;
    – falitul îşi pierde dreptul de administrare a patrimoniului personal, acesta trece la lichidator, care va vinde bunurile falitului pentru a acoperi masa credală, dar creditorii nu au drepturi asupra veniturilor viitoare ale falitului (cu excepţia cazului în care acestea sunt în legătură cu drepturi dobândite/servicii prestate înainte de deschiderea falimentului);
    – o minimă protecţie pentru falit şi familia acestuia este necesară.

    Falimentul personal trebuie deci să dea şansa unui nou început, dar şi să prevină ca acesta să însemne noi credite şi noi falimente.

    Rezultatul acestor discuţii a fost o iniţiativă legislativă, iniţiativă care îşi face şi ea veacul prin sertarele Parlamentului.
    Nu sunt aşadar optimist că vom avea într-un viitor apropiat o reglementare a falimentului personal. Frica băncilor de populismul iresponsabil al unora dintre decidenţii noştri le va determina să continue, pe toate căile, să blocheze iniţiativa. Răul făcut de abordările iniţiale este imens.

    Vom avea deci un Cod al insolvenţei care nu va fi „cod„, ci mai degrabă o nouă lege. Să-i zicem însă Cod. Codul insolvenţei va pune în continuare accent pe a da „şansă la viaţă„ companiilor insolvente, prin reorganizare. Reorganizare care însă primeşte nişte termene limită ce par uneori cam scurte.  Vorbind despre reorganizare, despre o a doua şansă, ar fi interesant de văzut statisticile. O analiză a acestora ne poate face să ne punem o altă întrebare: de ce trebuie continuată agonia şi nu se trece direct la faliment şi lichidare? Am o opinie, dar o să vorbesc despre ea într-un articol viitor.

  • Casa Albă afirmă că Barack Obama a schimbat doar banalităţi cu Raul Castro

     Obama, care se îndrepta către tribuna stadionului Soweto în Africa de Sud marţi dimineaţă pentru a pronunţa un discurs în memoria lui Nelson Mandela, a dat mâna cu mai mulţi demnitari pe drum, printre care şi Castro. De marţi, un consilier al preşedintelui american a asigurat că acest contact nu a fost prevăzut dinainte.

    Havana a vrut să vadă această strângere de mână, prima publică între un preşedinte american şi unul cubanez de jumătate de secol, ca fiind “începutul sfârşitului agresiunilor Statelor Unite împotriva Cubei”, conform unui site oficial cubanez.

    Miercuri, purtătorul de cuvânt adjunct al preşedinţiei americane, Josh Earnest, a declarat că scurta interacţiune nu a fost formală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bistriţa: Râul Someşul Mare, poluat pe o distanţă de circa zece kilometri cu noroi de mină

     Poluarea de pe Someşul Mare a fost observată, luni, de pescari, care au sesizat autorităţile că apa râului s-a înroşit.

    Şeful Sistemului de Gospodărire a Apelor Bistriţa-Năsăud, Petru Drăgan, a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, că hoţii de fier vechi au vrut să ajungă în interiorul minei ca să fure şine vechi, iar ca să poată intra au spart gura betonată pentru a evacua apele uzate.

    “Hoţii au spart galeria noaptea ca să curgă apa şi să poată intra şi să ia fierul vechi. Nu puteau intra dacă era galeria plină cu apă. Cei de la Conversmin SA (companie care s-a ocupat de închiderea Minei Rodna – n.r.) şi-au făcut închiderile, au redirecţionat apa în puţuri, dar hoţii au spart ca să poată intra. Apele uzate din interior, adunate la nivelul galeriei 800, au ajuns în Someşul Mare. Noi suntem cu oamenii în procesul de monitorizare, am anunţat şi Conversmin. Au fost şi ei, au văzut ce se întâmplă şi supraveghem cu toţii zona”, a spus Drăgan.

    El a declarat că, deocamdată, nu se înregistrează mortalitate piscicolă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro