Tag: publicare

  • Oraşul care interzice complet fumatul: după interiorul spaţiilor publice, urmează interzicerea acestuia şi pe terase

    Oamenii nu vor mai putea să fumeze în spaţiile special amenajate din afara barurilor şi restaurantelor din Barcelona, în urma noului proiect de lege, conform The Independent.

    Fumatul în spaţii publice a fost interzis în Spania în ianuarie 2011, chiar dacă fumătorilor li se permitea folosirea terasei. La acel moment, mulţi oameni de afaceri credeau că îşi vor pierde clienţii din cauza noilor reglementări. Cu toate acestea, autorităţile din Catalonia, vor să meargă încă un pas în faţă pentru a eradica fumatul din toate terasele barurilor şi restaurantelor din regiune.

    Oficialii susţin că legea este de obicei ignorată de oamenii care folosesc spaţiile amentaje pentru fumat, de aceea se vor face inspecţii pentru a se asigura respectarea legii.

    Noile reglementări ar putea să intre în vigoare anul viitor şi fumatul ar putea să fie interzis şi în interiorul maşinilor, în incinta centrelor de sport în aer liber, refugiilor pentru autobuze şi trenuri.

    Guvernul Spaniei plănuieşte să crească preţul tutunului, ca urmare a direcţiei spre care urmează să se îndrepte Catalonia, iar numărul fumătorilor din Spania a scăzut la 22%, conform datelor Eurostat.

  • ANAF vrea să publice, pe lângă “lista ruşinii”, “lista alba” a celor “mai buni” contribuabili

    ANAF a publicat luna trecută, pe site-ul insituţiei, un plan de măsuri ce prevede eficientizarea colectării veniturilor la Bugetul General Consolidat.

    Planul de măsuri pentru eficientizarea colectării veniturilor la Bugetul General Consolidat, publicat în data de 25 iunie 2019, prevede o serie de măsuri pentru eficientizarea colectării de bani la bugetul de stat şi o serie de alte obiective.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Acestea sunt cele mai bune hoteluri din lume în 2019 – FOTO

    Site-ul TripAdvisor publică anual un clasament realizat pe baza voturilor venite de la utilizatori. În 2019, cel mai bun hotel din lume a fost desemnat Tulemar Bungalows & Villas din Costa Rica.
     
    Iată cum arată top 10 al celor mai bune hoteluri în 2019:
     
    1. Tulemar Bungalows & Villas (Costa Rica)
     
     
    2. Hotel Belvedere (Italia)
     
     
    3. Viroth`s Hotel (Cambodgia)
     
     
    4. Kenting Amanda Hotel (Taiwan)
     
     
    5. Hotel Alpin Spa Tuxerhof (Austria)
     
     
    6. French Quarter Inn (Statele Unite ale Americii)
     
     
    7. The Resort at Pedregal (Mexic)
     
     
    8. Belmond Palacio Nazarenas (Peru)
     
     
    9. Kayakapi Premium Caves (Turcia)
     
     
    10. Hanoi La Siesta Hotel & Spa (Vietnam)
     
     
    Sursă foto: TripAdvisor
  • Prima fotografie clară cu chipul lui Neil Armstrong când a păşit pe Lună a fost făcută publică după 50 de ani

    Deşi a fost primul om care a păşit pe Lună, pe 20 iulie 1960, există puţine instantanee clare cu Armstrong pe suprafaţa satelitului natural al Pământului, pentru că el a fost cel care a şi făcut fotografiile.

    Imaginea în care chipul lui Neil Armstrong se vede extrem de clar în timp ce păşea pe Lună a fost descoperită de un fotograf amator britanic. Andy Saunders, în vârstă de 45 de ani, a remarcat că expresia feţei lui Armstrong este vizibilă în trei cadre din înregistrarea video de înaltă definiţie făcută publică de NASA. Astfel încât a îmbinat cadrele şi a obţinut o imagine detaliată a chipului astronautului, pe care cercetătorii l-au descris drept “tăios” şi “emoţionant”.

    De obicei, astronauţii îşi păstrează coborâtă viziera căştii, pentru a evita razele solare. Dar Neil pare că şi-o ridicase pentru a avea o mai bună vizibilitate în umbra modulului de aselenizare. Imaginea a fost realizată la scurt timp după ce a rostit ceea ce a devenit una dintre cele mai celebre fraze din istorie: “Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Prima fotografie clară cu chipul lui Neil Armstrong când a păşit pe Lună a fost făcută publică după 50 de ani

    Deşi a fost primul om care a păşit pe Lună, pe 20 iulie 1960, există puţine instantanee clare cu Armstrong pe suprafaţa satelitului natural al Pământului, pentru că el a fost cel care a şi făcut fotografiile.

    Imaginea în care chipul lui Neil Armstrong se vede extrem de clar în timp ce păşea pe Lună a fost descoperită de un fotograf amator britanic. Andy Saunders, în vârstă de 45 de ani, a remarcat că expresia feţei lui Armstrong este vizibilă în trei cadre din înregistrarea video de înaltă definiţie făcută publică de NASA. Astfel încât a îmbinat cadrele şi a obţinut o imagine detaliată a chipului astronautului, pe care cercetătorii l-au descris drept “tăios” şi “emoţionant”.

    De obicei, astronauţii îşi păstrează coborâtă viziera căştii, pentru a evita razele solare. Dar Neil pare că şi-o ridicase pentru a avea o mai bună vizibilitate în umbra modulului de aselenizare. Imaginea a fost realizată la scurt timp după ce a rostit ceea ce a devenit una dintre cele mai celebre fraze din istorie: “Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • ANAF va publica “lista ruşinii” în această lună. Verifică dacă lucraţi la o companie cu datorii

    În “lista ruşinii” sunt incluse firmele care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către Fisc în T2 2019. ”Lista ruşinii” este reglementată de Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Revoluţie în transparentizarea salariilor. După 10 iunie 2019 toate salariile şefilor de companii listate vor deveni publice

    Companiile listate din România vor fi nevoite să îşi revizuiască întregul proces privind remunerarea conducătorilor, pentru a se asigura că respectă cerinţele unei directive europene ce ar fi trebuit transpuse de la 10 iunie 2019, a observat Elena Doagă, Tax Manager în cadrul departamentului de taxe, persoane fizice, din KPMG, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Esenţial în business, realizată de ZF în parteneriat cu KPMG în România. 

    Directiva 828/2017  vizează mai multe arii, inclusiv remuneraţia conducătorilor, prin „conducător” înţelegând orice membru al consiliului de administraţie, al consiliului de supraveghere, precum şi al directoratului, inclusiv directorul general sau directorul general adjunct.

    Această directivă face parte dintr-o iniţiativă mai amplă a Comisiei Europene privind guvernanţa corporativă a companiilor din Uniunea Europeană.  Scopul acesteia este de a asigura un cadru legislativ consolidat, uniformizat la nivelul Uniunii, care să conducă la o creştere pe termen lung a sustenabilităţii companiilor europene, prin doua mecanisme: o implicare mai activă a acţionarilor şi creşterea gradului de transparenţă privind procesele decizionale la nivelul companiilor, potrivit explicaţiilor oferite de Elena Doagă.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Câţi bani face cherhanaua din Vama Veche, unul dintre simbolurile staţiunii

    La Cherhana Vama Veche este unul dintre cele mai cunoscute restaurante de pe litoral şi un simbol al staţiunii asociate cu libertatea de la malul Mării Negre.

    Potrivit datelor publice publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, afacerile cherhanalei, operate prin firma Pescanav SRL, au evoluat constant în ultimii ani.

    În 2013, aceasta înregistra venituri nete de 92.264 lei, la un număr mediu de patru angajaţi, iar anul trecut, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, valoarea veniturilor generate de aceasta erau de peste 10 ori mai mari, ajungând la 994.080 lei. Potrivit mfinante.ro, profitul net se plasa anul trecut la aproximativ 440.000 de lei şi restaurantul avea 6 angajaţi.

     

     

  • Ce se va întâmpla cu Amazon la un sfert de secol după înfiinţarea companiei

    “Nu există nicio garanţie că Amazon.com poate fi o companie de succes. Ceea ce încercăm să facem este foarte complicat”, a spus Jeff Bezos în 1999, la doar cinci ani de la lansarea firmei online.
     
    Ceea ce a început ca retailer de cărţi online a devenit un gigant global, cu abonamente de membru, magazine fizice, produse alimentare la vânzare, propriile dispozitive inteligente şi un sistem de livrare care poate livra comenzile clienţilor în doar o oră.
     
    Anul trecut, Amazon a devenit cea de-a doua companie publică din lume, evaluată la 1.000 de miliarde de dolari, după Apple, şi are cea de-a doua cea mai mare valoare de piaţă din lume, după Microsoft.
     
  • Opinie – Lars Wiechen, partener coordonator consultanţă financiară, Deloitte România: „Despre liderii din zilele noastre şi cultul CEO-ului“

    Jack Welch şi General Electric. Bill Gates şi Microsoft. Mark Zuckerberg şi Facebook. Atribuim în mod natural succesul unei afaceri de miliarde de dolari, cu sute de mii de angajaţi, unei singure persoane. Îl iubim pe eroul nostru, creatorul care făureşte o companie dintr-o viziune puternică, cu îndrăzneală şi carismă. Stăm pe margine şi aclamăm cu fervoare, pe măsură ce figura mesianică se înalţă pentru a revigora un brand pe moarte.

    Termenul „CEO celebru“ a început să fie folosit la începutul secolului al XX-lea, descriind iniţial baroni industriali precum Henry Ford sau John D. Rockefeller. În ultimii ani, atenţia publicului s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra lumii afacerilor, cu figuri emblematice doborâte de scandaluri sau lideri politici carismatici dispărând aproape peste noapte. Carierele au devenit mai maleabile, iar executivii ambiţioşi pot acum să se dezvolte în orice direcţie, de la televiziune, la politică sau chiar sport.

    Mai mult, în epoca actuală a mass-media instante, directorii celebri au devenit tot mai prevalenţi, mai vizibili, iar percepţia şi stima de sine au devenit din ce în ce mai legate de atenţia primită zilnic prin intermediul reţelelor sociale – atenţie, la care şi cei mai mari regi, cuceritori, sau alte figuri proeminente din istorie ar fi putut doar visa. Atenţia autoindusă prin intermediul mass-media provoacă adesea un sentiment nesănătos de grandoare, făcând liderii să se simtă exponenţial mai mari decât poziţia sau capacitatea lor reală. Acest lucru se poate dovedi dăunător, deoarece îi împinge adesea pe oameni într-un complet „divorţ de realitate”.

    Mulţi lideri nu realizează că pun mai multă valoare pe a fi etichetaţi de către ceilalţi ca fiind „extraordinari”, luptând fără încetare pentru a obţine o anumită percepţie de la cei din jur şi pierzând din vedere lucruri de bază, precum faptul că impresia celorlalţi nu se află în sfera noastră de influenţă. În schimb, toată această poleială nu este altceva decât o iluzie, o dorinţă de recunoaştere născută din narcisism, o cale indirectă de a se duela cu propria nesiguranţă. Totuşi, e bine să nu ne scape din vedere că „dintre toate decepţiile, cea mai gravă este auto-dezamăgirea” (Platon).

    Astfel, trebuie să ne asigurăm mai întâi că suntem împăcaţi cu sinele, deoarece adevărata validare vine printr-un dialog onest cu noi înşine, mai degrabă decât din a căuta fără sfârşit o confirmare exterioară. În timp ce lupta continuă pentru menţinerea imaginii de sine poate deveni o misiune extenuantă şi alienantă pentru cei care o duc, oamenii se lasă uşor fermecaţi de imaginea publică şi reputaţia liderilor, adesea asociindu-i cu un personaj mesianic.

    Suntem captivaţi de aparenţe, iar acesta este punctul nostru sensibil. În loc să încercăm să descifrăm caracterul oamenilor, alegem să admirăm, să angajăm şi să lucrăm cu oameni pe baza reputaţiei lor impecabile, a CV-urilor strălucitoare şi a carismei lor debordante, trezindu-ne mai apoi la baza mediocrităţii, suferind de pe seama liderului şovăielnic sau a micromanagerului. Prin urmare, trebuie să depunem eforturi pentru a ne schimba perspectiva, ignorând mitul auto-promovat care înconjoară mulţi lideri şi începând să le măsurăm contribuţia şi să le analizăm calitatea leadershipului prin standarde obiective.

    Longevitatea multor lideri de afaceri este adesea însoţită de o rezistenţă la schimbare, în ciuda faptului că promovează schimbarea intens în discursurile lor publice. Să luăm ca exemplu clasamentul celor mai admiraţi CEO din lumea afacerilor. Cu excepţia câtorva lideri enigmatici, precum Martha Steward, Henry Ford, Steve Jobs sau Bill Gates, care au devenit idoli culturali prin personalităţile lor grandioase sau prin tehnologiile revoluţionare, nu există aproape nicio figură nouă.

    Mulţi CEO ajunşi la statutul de superstar, precum Elon Musk sau Sheryl Sandberg, au subestimat pericolul care vine odată cu acest statut. Reputaţiile construite pe baza reţelelor sociale se pot prăbuşi în urma unui mesaj de pe Twitter sau a unei postări toxice. Faima care atrage atenţia publică transformă un lider într-o ţintă, iar legea consecinţelor nedorite atârnă greu pe umerii CEO-ului aflat în faţa acţionarilor şi angajaţilor.

    Auzim adesea lideri vorbind despre construirea unei moşteniri. Din păcate, mulţi dintre ei nu o fac de dragul continuităţii, ci de dragul glorificării personale. Testul final al unui leadership eminent nu stă în anii de funcţionare a unei companii, ci în creşterea şi selectarea succesorilor care pot conduce compania către succese şi mai mari. Aceasta necesită însă o doză generoasă de modestie, combinată cu o ambiţie aprigă îndreptată în primul rând spre companie, şi nu spre autoglorificare.

    Selectarea unor lideri celebrităţi şi lăsarea în umbră a celor cu adevărat valoroşi este una dintre cele mai dăunătoare tendinţe din istoria modernă. Sam Walton (Walmart), David Maxwell (Fannie Mae), Darwin Smith (Kimberly Clark) sau Bill Allen (Boeing) nu au acoperit în mod constant paginile ziarelor, dar au creat moşteniri nepreţuite pentru companiile lor. Ceea ce i-a diferenţiat de liderii celebri a fost un ataşament profund legat de scopul lor real şi devotamentul faţă de adevărata lor activitate, nepăsându-le câtuşi de puţin de imaginea lor publică.

    O caracteristică comună a multor lideri este un puternic impuls de a dobândi cât mai multă putere aparentă, pentru a umple golul de putere reală pe care nu o au, însă de care un CEO celebru nu se poate bucura din cauza unui consiliu de administraţie disparat, a unui consiliu de supraveghere solicitant sau a unor acţionari prea exigenţi. Este interesant de observat însă că liderii care au cu adevărat putere evită în mod deliberat atenţia publică. Laurence Fink, CEO al BlackRock, cel mai mare fond de investiţii din lume, care administrează active de peste 6.000 de miliarde de dolari, este probabil cel mai influent CEO al lumii capitaliste de astăzi. Deşi ministerele de finanţe, băncile centrale, fondurile de pensii ale autorităţilor de reglementare şi cele mai mari companii din lume se consultă cu el înaintea deciziilor importante, el este cunoscut mai mult cercurilor de pe Wall Street şi într-o mică măsură publicului larg.

    Ca lideri de afaceri, este esenţial să cultivăm un mediu în care se pune preţ pe colaborare şi substanţă, în locul celui bazat pe competiţie şi glorie, împreună cu stabilirea unui ţel cu adevărat important, cu mult peste aplauzele şi laudele celorlalţi. Dacă nu ne aflăm într-o poziţie de conducere, sarcina noastră este să înţelegem ceea ce vedem. Lumea, aşa cum este portretizată astăzi, nu reprezintă lumea reală, iar oamenii pe care îi idolatrizăm pe baza apariţiilor lor publice sunt de multe ori idoli de carton care vor cădea la prima briză.

    Este de datoria noastră să ne disciplinăm pe noi înşine pentru a vedea dincolo de faţada pe care o afişează cei din jur şi de a căuta să identificăm profunzimea caracterului şi competenţa. Mai mult, trebuie să depunem efort, să adoptăm cooperarea şi integritatea în viaţa noastră de zi cu zi, căci fără acestea este imposibil să creăm o moştenire de durată.