BusinessMagazin

Tag: proprietari

  • Şerban Patriciu, avocat asociat, Patriciu SCA: „Există standarde de piaţă la închirierea spaţiilor de birouri din România?“

    Din păcate, piaţa închirierii de birouri din România nu a atins încă un grad suficient de maturizare pentru a putea vorbi de adevărate standarde de piaţă conturate în mod neechivoc şi acceptate ca atare de către jucătorii de pe piaţă. Piaţa este într-o zonă gri, între începutul preluat ca atare din ţările civilizate, la pachet cu modelele de contracte de sute de pagini, specifice dreptului anglo-saxon, şi perioada de aşezare pe o linie proprie.
    Existenţa unor standarde de piaţă acceptate general ar facilita acest business şi ar aduce beneficii atât proprietarilor de clădiri de birouri cât şi chiriaşilor acestora, multe deal-uri fiind ratate din cauza unor aşteptări nerezonabile ale părţilor.
    Până atunci însă, vă prezint câteva dintre reperele ce pot fi luate în calcul de proprietarii sau potenţialii chiriaşi ai spaţiilor de birouri ce par să se fi cristalizat pe piaţă până în acest moment:

    Acordul
    Ca procedură, prima etapă după contactul iniţial cu reprezentanţii proprietarului clădirii de birouri este semnarea unui acord preliminar neangajant prin care se agreează principalii termeni comerciali (suprafaţă, chirie, durată, facilitaţi etc.). După această etapă, chiriaşii mai sofisticaţi analizează titlul de proprietate asupra imobilului, existenţa certificatului de performanţă energetică şi a autorizaţiilor necesare conform legii (securitate la incendiu, protecţie civilă, funcţionare – după caz şi ISCIR pentru lifturi şi cazane).

    Contractul
    Urmează negocierea şi semnarea contractului de închiriere. Chiriaşul notează apoi contractul de închiriere în cartea funciară a imobilului, se fac măsurarea şi predarea spaţiului închiriat, chiriaşul elaborează planurile de arhitectură şi instalaţii pentru amenajarea spaţiului închiriat şi obţine, după caz, autorizaţia de construire pentru partiţionările interioare, precum şi autorizaţia de securitate la incendiu, dacă este necesar.
    Reperele comerciale şi legale ale unui asemenea contract de închiriere sunt următoarele:
    • Spaţiul: spaţiul închiriabil este format din spaţiul net de birouri la care se adaugă o cotă din spaţiile comune ale clădirii. Această cotă, denumită add-on factor, este calculată ca raport între spaţiile comune ale clădirii şi spaţiul total al clădirii şi variază, de obicei, între 5 si 25%. Se închiriază complementar spaţii de parcare şi spaţii de depozitare.
    • Chiria: este exprimată în mod normal în euro (de regulă între 5 şi 25 euro pe metru pătrat de spaţiu închiriabil), plata fiind făcută lunar, în avans, la cursul de schimb comunicat de către Banca Naţională a României pentru data plăţii. În plus faţă de chirie, se datorează o taxă pe servicii, exprimată de asemenea în euro (între 3 şi 5) pe metru pătrat de spaţiu închiriabil, taxă care cuprinde toate cheltuielile comune ale clădirii (inclusiv asigurarea şi taxele locale aferente clădirii), împărţite pro-rata între chiriaşi şi plătibile la fel şi odată cu chiria. Taxa pe servicii se regularizează anual pe baza cheltuielilor efective, chiriaşii având dreptul să verifice anual calculele proprietarului (sistem open book). De asemenea, chiriaşul va suporta costul utilităţilor consumate în spaţiu care sunt contorizate individual (de obicei electricitate şi apă).
    • Garanţia: chiriaşul constituie o garanţie în favoarea proprietarului, sub forma unei scrisori de garanţie bancară sau a unui depozit, valoarea garanţiei fiind în mod uzual la nivelul a trei luni de chirie şi taxă de servicii.
    • Facilităţi: chiriaşul beneficiază în mod normal de două tipuri de facilităţi din partea proprietarului: o contribuţie pentru lucrările de amenajare (exprimată în euro pe metru pătrat de spaţiu închiriabil, de obicei între 50 şi 150) şi o perioadă de scutire de la plata chiriei (de obicei între 3 şi 9 luni, împărţite pe perioada contractuală).
    • Termen: termenul închirierii este de obicei un termen ferm de minimum 5 ani, chiriaşul având uneori posibilitatea de a denunţa contractul (break option) la/după o anumită perioadă (de obicei minimum 3 ani). Predarea spaţiului către chiriaş se face cu o perioadă (de obicei minimum o lună) înainte de data începerii termenului pentru a permite chiriaşului să amenajeze spaţiul închiriat. Pentru această perioadă nu se datorează chirie, dar se plătesc taxa pe servicii şi utilităţile consumate în spaţiu.
    • Penalităţi: termenul ferm se traduce prin existenţa unor penalităţi datorate proprietarului de către chiriaş în cazul încetării contractului anterior împlinirii termenului (exceptând încetarea din culpa proprietarului), respectiv chiria şi taxa de servicii pe întreg termenul rămas (sau până la prima dată la care chiriaşul putea denunţa contractul). Chiriaşul poate rezilia contractul doar în situaţii strict limitate (de exemplu în cazul în care utilităţile sunt întrerupte pentru mai mult de două săptămâni sau spaţiul este neutilizabil într-un procent de minimum 50% pentru mai mult de o lună).
    • Extindere: uneori, chiriaşul beneficiază de un drept de preferinţă la închirierea spaţiilor adiacente,
    dar acesta se exercită ţinând seama de alte drepturi similare prealabile acordate altor chiriaşi (care au prioritate).
    • Prelungire: prelungirea termenului de închiriere iniţial se face, de obicei, în condiţiile de piaţă de la momentul respectiv şi nu în aceiaşi termeni comerciali.
    • Restituire: restituirea spaţiului închiriat către proprietar se face în mod uzual după înlăturarea amenajării chiriaşului şi curăţarea/repararea spaţiului, proprietarul urmând să predea spaţiul open space noului chiriaş. Costul demolării amenajării chiriaşului şi al efectuării curăţeniei şi a reparaţiilor necesare se ridică în mod normal la jumătate din costul realizării acelor amenajări. Noul chiriaş poate prelua amenajările chiriaşului anterior (de obicei fără vreun cost), preluând în acest mod şi obligaţia de a aduce spaţiul la starea iniţială (open space) la sfârşitul termenului închirierii.
    Piaţa închirierii spaţiilor de birouri se maturizează într-un ritm accelerat, cele de mai sus fiind deja cunoscute şi acceptate de către jucătorii din domeniu. Alte aspecte generează încă discuţii aprinse, dar tendinţa este una pozitivă, piaţa devenind din ce în ce mai matură.

  • Lista celor 5.000 de proprietari acceptaţi pentru voucherele auto a fost publicată pe site-ul PMB

    Primăria Municipiului Bucureşti anunţă că a publicat pe site lista celor 5.000 de proprietari acceptaţi în ”Programul de stimulare a eliminării traficului bucureştean a autovehiculelor cu grad ridicat de poluare, prin acordarea de eco-vouchere” .

    Lista celor 5.000 de proprietari acceptaţi cuprinde, pentru fiecare persoană în parte, codul primit la înregistrare, iniţialele numelui şi prenumelui sau denumirea persoanei juridice, precum şi ora înregistrării. De asemenea, pe adresa de e-mail personală, fiecare participant (proprietar) va primi un link pe care va putea încărca documentele obţinute ulterior, în vederea intrării în posesie a eco-voucherelor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Când stăpânii nu-s acasă, câinii pleacă-n drumeţii

    Angajatul unei persoane specializate pentru plimbatul câinilor atunci când stăpânii nu-s acasă nu asigură suficientă mişcare acestora; stăpânii animalelor caută mai nou pe cineva care să fie capabil să alerge alături de câini sau apelează la o firmă specializată care duce câinii în excursii în afara oraşelor. Printre aceste firme se numără My Dog Hikes, NYC Doggies sau Kristi’s Kanines, scrie New York Times.

    Căţeii înscrişi la drumeţii sunt duşi în anumite puncte de întâlnire de unde vine să-i ia maşina companiei care oferă serviciul, care-i transportă în afara oraşului în zone atent alese din natură. „Clienţii” au voie să meargă, să alerge sau chiar să înoate liberi, fără lesă, fiind echipaţi cu transmiţătoare GPS pentru ca însoţitorii lor să nu le piardă urma, în contextul în care drumeţiile lor pot fi urmărite pe reţele de socializare online ca Instagram de proprietari sau publicul larg. Serviciile de excursii pentru căţei sunt atât de populare, încât My Dog Hikes, de exemplu, are listă de aşteptare de opt luni, fiind acceptaţi doar câini care nu sunt agresivi, ascultă de comenzi şi au făcut tratament de protecţie împotriva căpuşelor.

    Proprietarii de câini au parte şi de şedinţe cu „părinţii”, la care participă alături de patrupezii lor şi au posibilitatea de a-i cunoaşte pe ceilalţi proprietari şi pe „excursionişti”.

  • Perfuzie pentru plante


    Pentru evitarea situaţiilor în care plantele se ofilesc din cauza prietenilor uituci sau a proprietarilor prea ocupaţi să aibă grijă de ele, o absolventă a Şcolii de Design şi Artă din Riga, Keita Augstkalne, a gândit un sistem de udat pe modelul celui de perfuzare din spitale. Sistemul său constă, scrie Dezeen, dintr-un suport care să ţină punga cu apă la înălţime, trei pungi de doi litri cu apă şi un tub prevăzut cu regulator de debit al cărui capăt se introduce în pământul din ghiveci. Plantele primesc apă prin perfuzie vreme de maximum zece zile, în funcţie de nevoi. 

  • De vânzare: insulă călită în foc de bătălii

    Proprietarii insulei care în trecut a fost folosită în apărarea oraşului de invaziile franceze şi spaniole, apoi drept închisoare, centru religios sau parc de aventură, caută un cumpărător care să o readucă în circuitul turistic, obţinând deja aprobările necesare pentru amenajarea unui hotel de lux şi a unui centru spa, cu păstrarea clădirilor istorice existente. Doritorul trebuie să plătească un preţ de 6 milioane de lire sterline.  

  • Reportaj: Turkish delight

    Provincia Antalya a cucerit deja milioane de turişti din toată lumea, care nu mai contenesc să vină şi să revină pe litoralul turcesc, cu ape cristaline şi soare îmbietor chiar şi în octombrie. Dintre milioanele de vizitatori, 160.000 au fost anul acesta doar din România. Înainte de a ajunge însă pe plajă, câteva ore merită petrecute în oraşul vechi Antalya, străjuit de Poarta lui Hadrian, construcţie sub forma unui arc de triumf, ridicată în cinstea împăratului roman Hadrian, ca urmare a unei vizite ale sale în zonă în anul 130.

    Pe străduţele înguste, cu magazine înlănţuite de o parte şi de alta, din care răzbat mirosurile de ceai, de condimente şi de suc de rodie, se poate ajunge în portul vechi al oraşului, de unde se pot vedea, dintr-o singură privire, Marea Mediterană şi Munţii Taurus. O dată la câţiva paşi, dai peste locuri în care se vând sute de covoare tradiţionale turceşti, de toate dimensiunile şi culorile. Printre ele, îşi fac culcuş pisicile, obişnuite cu răsfăţul turiştilor care nu mai contenesc pe străzile înguste, cu piatră cubică.

    În oraş, comercianţii măsoară trecătorii din priviri şi îi ghicesc pe turişti. De fiecare dată când „simt” un grup de străini, scot din dotare toată artileria de cuvinte străine, de la engleză la franceză şi poloneză, şi ajung într-un final şi la limba română, din care au învăţat esenţialul:
    „Bună. Ce faci? Foame? Ciorbă de burtă?” Dacă îi ignori, nu insistă. Dacă zâmbeşti, răspund şi ei cu un surâs. Cu puţin noroc, poţi ajunge să negociezi cu negustorii de suveniruri. Cu şi mai mult noroc însă, poţi primi „cadou” un pahar de ceai fierbinte cu diferite arome. Turcii confirmă încă o dată că sunt maeştrii negocierii, astfel că nu ai cum să ieşi din magazinul lor fără să te fi târguit măcar pentru o liră turcească în minus, la care bucuroşi renunţă. Doar de dragul negocierii.

    La plecarea din oraşul vechi, nu e de ratat o oprire, fie şi de jumătate de oră, în portul Kemer Marina, unde apusul te lasă de-a dreptul fără cuvinte, privit printre iahturi şi bărci strânse laolaltă ca într-o colecţie. Portul este înţesat de restaurante şi bistrouri, de la mesele cărora ceaiul turcesc acompaniază armonios culorile soarelui risipit pe cer.

    La aproximativ o oră de mers cu maşina de la aeroportul din Antalya, îşi deschide porţile Tekirova, un orăşel din regiunea Kemer, înţesat de complexuri turistice destinate acelor turişti pentru care vacanţa se traduce printr-un singur concept: all inclusive.

    Sub această umbrelă, complexurile hoteliere devin adevărate minioraşe, cu tot ce i-ar trebui unui turist pe timpul unui sejur, de la coafor la magazine de haine sau de dulciuri tradiţionale turceşti, care transformă Antalya într-un tărâm al făgăduinţei.

    Güral este un astfel de loc. În provincia Antalya – care include şi oraşul cu acelaşi nume – există două complexuri cu numele Güral, unul în Tekirova şi un altul în Belek.

    Cele două Güral se află la a doua generaţie de proprietari, moştenitorii familiei cu acelaşi nume, ale cărei afaceri se învârt în principal în jurul producţiei şi al vânzării de obiecte din porţelan, ceramică, de cărămizi, cu investiţii şi în domeniul energiei. Businessul cu porţelanuri a fost fondat în 1989, iar câţiva ani mai târziu, proprietarii au intrat în posesia unor terenuri de câteva zeci de mii de metri pătraţi, pe care au construit ulterior mici „imperii” cu spaţii de cazare şi alte facilităţi.

    „Investiţia în cele două complexuri turistice a fost de peste 200 de milioane de euro. Doar în Güral din Belek s-au investit 50 de milioane pentru renovare în 2015. În cadrul celor două lucrează în medie 500 de oameni, iar în perioadele de vârf de sezon numărul ajunge şi la 800. În Tekirova, se investesc anual circa 400.000 de euro pentru întreţinere”, explică Levent Gültekin Toper, directorul general al Güral Premier Hotels & Resorts, compania care administrează cele două proiecte.

    Împreună, acestea au peste 1.200 de camere. Doar în complexul turistic din Tekirova lucrează 140 de oameni în bucătărie, de la chefi la ajutoare de bucătari, care pun la fiecare masă cantităţi industriale de preparate, atât tradiţionale, cât şi internaţionale. De la brânzeturi la mezeluri, de la musacale cu vinete la celebrul kebap, de la baclavale la rahat tăvălit prin nucă de cocos din belşug, aproape că nu există nimic din ce şi-ar putea dori un turist care să nu existe în meniu.

    „În complexurile noastre turistice,  fiecare găseşte ce vrea – linişte pentru cei care vor să se relaxeze, muzică şi spectacole pentru cei care vor să se distreze”, spune Levent Gültekin Toper. De altfel, în fiecare seară, în Güral Tekirova sunt programate spectacole, fie că sunt concerte cu muzică live şi focuri de artificii, fie că sunt baluri mascate sau seri tematice.

    În plus, marea e la doi paşi, astfel, în timp ce valurile line te îmbracă agale şi mirosul Mediteranei se împleteşte în firele de păr, munţii semeţi se înalţă în faţa ochilor.

    Românii sunt abia pe locul al optulea în rândul naţionalităţilor turiştilor care vin să-şi petreacă vacanţa la Güral. Le-o iau înainte turcii şi ruşii – cei mai numeroşi, dar şi turiştii din Lituania, Ucraina, Germania, Kazahstan şi Letonia. Cu toate acestea, în 2018, aproape 160.000 de români au mers pe litoralul turcesc, în condiţiile în care, în anii trecuţi, barometrul se oprea la circa 120.000, potrivit datelor agenţiei Paralela 45.

    Doar în Güral Tekirova în 2018 au mers 2.624 de turişti români, faţă de 1.492 anul trecut. Ce are Turcia şi nu are România?

    „Diferenţele constau în servicii. Turiştii care vin la noi au mai mers şi în Italia, Spania, Grecia, dar au spus că nu au găsit aceleaşi facilităţi. Nu am decis să facem o investiţie similară celor din Antalya şi în altă ţară, pentru că este foarte greu să faci aşa ceva în afara ţării tale”, spune directorul general al complexului turistic.

    Un sejur la Güral Tekirova ajunge să coste circa 3.500 de euro, în funcţie de facilităţi şi de tipul de cameră. Anul acesta, vremea a contribuit la businessul proprietarilor de spaţii de cazare din Antalya, în condiţiile în care la jumătatea lunii octombrie încă se putea face plajă la 25, uneori chiar aproape 30 de grade. Sezonul s-a închis pe 20 octombrie şi va fi redeschis în aprilie, iar pe timpul iernii cele două complexuri hoteliere Güral vor fi închise.

    Turismul este, de altfel, una dintre marile speranţe ale turcilor, după ce lira turcească s-a prăbuşit pe fondul unui cumul de factori, printre care tensiunile diplomatice cu Statele Unite ale Americii şi îngrijorarea investitorilor cu privire la o implicare tot mai mare a factorului politic turc în economie, mai precis a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan.

  • Cel mai „costisitor” prieten al omului

    “Am patru animale de companie: doi câini, un iepure pitic şi o broască ţestoasă de apă dulce. Lunar, cheltuielile ajung cam la 500 de lei, doar pentru mâncare, produse de igienă şi treats (recompense). O dată la trei luni se mai adaugă cam 150 de lei pentru deparazitare internă la câini, iar vara, lunar, încă 150 de lei pentru deparazitare externă. Anual, mai cheltuiesc cam 200 de lei pentru vaccinarea antirabică a celor doi câini. Aleg mereu doar branduri premium pentru toate cele patru animăluţe”, îmi povesteşte Alexandra, în vârstă de 30 de ani, angajată în cadrul unei companii din IT şi unul dintre cei peste 7,5 milioane de proprietari de animale de companie din România, potrivit rompetid.ro.

    Aproape 50% dintre gospodăriile din România au un animal de companie, conform PetExpo. În 2017, valoarea pieţei locale a produselor alimentare şi de îngrijire a animalelor a fost de circa 1,4 miliarde de lei (322 milioane de euro), fiind dublă faţă de valoarea din urmă cu nouă ani, când se situa la 688 milioane de lei, potrivit datelor Euromonitor citate de ZF. Anul trecut, românii au cumpărat în jur de 172.000 de tone de hrană pentru animalele de companie, o cantitate aproape dublă faţă de anul 2008, când au cumpărat 93.000 de tone de hrană. Datele companiei de cercetare Euromonitor arată că piaţa de profil din România este dominată de companii multinaţionale precum Mars sau Nestlé, care au o cotă cumulată de 60%.

    „Preconizăm în continuare o creştere puternică, determinată de doi factori: în primul rând, proprietarii de animale înlocuiesc hrana acestora, formată din resturile de la masă, cu produse manufacturate; în al doilea rând, cumpărătorii, în special cei din zonele urbane, sunt interesaţi de produse specializate, de o calitate superioară, prin urmare trec la branduri premium”, descrie James McGrath, marketing director al Mars Europa Centrală pe diviziile pet food şi food ale companiei, evoluţia pieţei produselor destinate animalelor de companie. Potrivit lui, piaţa din România creşte rapid, ritmul de creştere înregistrat în ultimii doi ani fiind de aproape 14% anual.

    Potrivit datelor Nielsen, citate de James McGrath, Mars deţine în România brandurile de produse alimentare pentru câini şi pisici cu cele mai mari vânzări de pe piaţa locală – Pedigree, respectiv Whiskas. Pe lângă acesta, din portofoliul companiei fac parte brandurile premium Sheba, Cesar şi Perfect Fit.

    Nestlé Purina, un alt jucător important din piaţa locală, deţine în portofoliu mărci internaţionale printre care se numără Purina Pro Plan, Purina One, Gourmet, Felix, Friskies, Dog Chow şi Darling.

    Niciunul dintre reprezentanţii celor doi jucători nu a precizat însă care este valoarea vânzărilor pe care le realizează în România.

    În ceea ce priveşte retailul, principalul jucător de pe această piaţă este compania Animax, preluată vara aceasta de fondul de investiţii TRG Management, într-o tranzacţie estimată de ZF la aproximativ 20 de milioane de euro. Lanţul de retail a avut anul trecut venituri de circa 120 de milioane de lei (peste 25 de milioane de euro) şi este format din 80 de magazine pe plan local.

    Comparând piaţa locală de profil cu cea din vestul Europei, Petar Stoilov, business executive officer la Purina în cadrul Nestlé România, precizează că „România este o piaţă în curs de dezvoltare”. El remarcă totuşi o serie de diferenţe semnificative faţă de ţările vestice – în primul rând, nivelul de consum al hranei procesate industrial, care se măsoară, explică el, prin gradul de acoperire a necesarului caloric al unui animal de companie, este „în jurul a 20%, sub nivelul altor ţări din regiune, ceea ce se traduce printr-un potenţial ridicat de creştere pentru industria locală”.

    Un alt criteriu prin care piaţa locală se diferenţiază de cea din vest este, în opinia lui Stoilov, „prezenţa semnificativă a alimentelor vrac, influenţată de nivelul veniturilor şi de procesul de educare a proprietarilor de animale de companie, aflat la început de drum”.

    Reprezentantul Nestlé Purina remarcă şi faptul că, în ceea ce îi priveşte pe retaileri, „pet shopurile tradiţionale sunt predominante în România, în timp ce în alte ţări din regiune sunt mai dezvoltate marile reţele de magazine specializate”.

    Printre tendinţele pieţei, Petar Stoilov spune că o dezvoltare accelerată în ultimii ani o are comerţul online, dar şi că „proprietarii de animale de companie din România au început să caute din ce în ce mai multe informaţii, pentru a se asigura că îi oferă animalului lor de companie hrană adecvată”.

    Şi reprezentantul Mars observă că un indicator relevant pentru dezvoltarea pieţei se referă la procentul caloric cu care sunt hrăniţi câinii şi pisicile, mai mare în situaţia hranei concepute special pentru animale: „Potrivit unui studiu realizat de Gfk, conversia calorică în România este de aproximativ 30%, în timp ce în Europa de Vest e de 98%”.

    Ana Robescu, medic veterinar şi asociat în cadrul clinicilor Crystal Vet, observă că o diferenţă semnificativă între piaţa de profil din România şi cea din vest se remarcă în primul rând la nivelul puterii de cumpărare, dar şi în ceea ce priveşte oferta, „cumpărătorii din Europa de Vest manifestând o preferinţă evidentă către brandurile premium şi superpremium, acestea din urmă reprezentând şi segmentul care înregistrează cea mai mare creştere”. Ca şi reprezentantul Nestlé Purina, ea observă şi că „o altă diferenţă majoră faţă de ţările din vest este prezenţa masivă a vânzărilor în vrac, situaţie care este chiar interzisă de lege în majoritatea ţărilor – din motive de igienă şi siguranţă a consumului”.

    Potrivit statisticii mordorintelligence.com, Europa asigură 30% din vânzările globale ale pieţei de pet food şi pet care, piaţa europeană fiind estimată la peste 25,5 miliarde de dolari în 2017. Primele zece companii din Europa aflate în topul pieţei de profil au avut anul trecut venituri de peste 200 de milioane de dolari, cu un volum de 8,5 milioane de tone şi o creştere anuală de două procente în ultimii trei ani, arată datele European Pet Food Industry Federation (FEDIAF), citate de PetfoodIndustry.com.

    Peste jumătate din populaţia la nivel internaţional deţine cel puţin un animal de companie. În Argentina, Mexic şi Brazilia se găsesc cei mai mulţi dintre proprietarii de animale de companie, iar în Asia, cei mai puţini. Alte statistici globale indică faptul că femeile deţin cei mai mulţi câini şi cele mai multe pisici, iar bărbaţii, cei mai mulţi peşti. Câinii sunt cei mai populari în Argentina, Mexic şi Brazilia, pisicile în Rusia, Franţa şi SUA, peştii în China, iar păsările, în Turcia, potrivit GfK.

    Anul trecut piaţa globală de produse destinate îngrijirii animalelor era estimată la circa 110 miliarde de dolari, cu o creştere de circa 3% în ultimii cinci ani, potrivit studiului The State of Global Pet Care: Trends and Growth Opportunities lansat de Euromonitor. La nivel global, în top trei jucători ai pieţei de pet food se află companiile Mars Petcare Inc. (Mars), Nestlé Purina PetCare (Nestlé) şi Hill’s Pet Nutrition (Colgate-Palmolive). Aproximativ jumătate din cifra de afaceri a companiei Mars pe plan mondial este determinată de zona de pet care, aceasta reprezentând cel mai extins segment de activitate al companiei.

    Când medicii veterinari devin parteneri de business

    În afară de asigurarea hranei zilnice, din îngrijirea animalelor de companie nu lipsesc vizitele la cabinetul veterinar, iar nişa serviciilor medical-veterinare private este una în plină dezvoltare şi pe piaţa locală. Una  dintre reţelele de clinici veterinare din Capitală este Crystal Vet, un business cu o cifră de afaceri anuală de circa 3,5 milioane de lei.

    Povestea acesteia începe în 2006, când Ana Robescu, medic veterinar şi asociat în cadrul clinicilor Crystal Vet, a fondat prima clinică „împreună cu cel mai bun prieten şi coleg de facultate, Cristian Enciu”.

    Ideea a venit de la visul lor de a face un loc în care animalele de companie să beneficieze atât de îngrijire competentă şi multidisciplinară, cât şi de servicii de cea mai bună calitate. În prezent, businessul se desfăşoară în patru puncte de lucru din Capitală, două clinici şi două farmacii, acestea fiind deservite şi de ambulanţe veterinare. Pe viitor, reprezentanţii clinicii nu exclud posibilitatea de a se extinde şi în afara Bucureştiului.

    Anul trecut, cifra de afaceri a businessului Crystal Vet a fost de aproape 3,3 milioane de lei, în primele şase luni ale anului acesta înregistrând o creştere de circa 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. Serviciile medicale generează aproximativ 80% din venituri, restul fiind generate de serviciile de îngrijire (cosmetică). „Preconizăm o intensificare a vânzărilor în special în mediul urban, acolo unde media veniturilor este mai ridicată, iar cumpărătorii au surse de informare rapide şi urmăresc cu interes noile tendinţe europene în consum”, spune Ana Robescu. Ea spune că piaţa locală de profil din ultimii 7-8 ani a luat o amploare extraordinară: „La ora actuală estimăm un ritm de creştere anuală de 25%-30%”.

    Investiţiile anuale depăşesc suma de 50.000 euro, acestea fiind destinate achiziţionării de aparatură medicală de ultimă generaţie, cât şi cursurilor de specializare a medicilor veterinari care fac parte din echipa Crystal Vet. „Anul acesta vrem să inaugurăm departamentul de imagistică radiologică, investiţie ce a depăşit suma de 70.000 euro, iar pentru 2019 luăm în calcul o extindere în zona de nord a Capitalei”, descrie Robescu cele mai recente investiţii. 

    În ceea ce priveşte comportamentul consumatorilor, reprezentantul Crystal Vet spune că „având în vedere situaţia economică fluctuantă din ultimii ani din ţara noastră, o schimbare notabilă în tendinţele acestora ar fi aceea de a cumpăra accesorii (lese, produse cosmetice, coşuleţe) mai rar şi la un preţ mai mic, ceea ce se traduce de cele mai multe ori printr-o calitate precară, dar şi aceea de a se folosi în continuare hrană vrac”. O altă observaţie vizează numărul stăpânilor de animale de companie care apelează la şcoli de dresaj, circa 40% dintre clienţii proprietari de câini de talie medie şi mare ai clinicii optând pentru astfel de servicii, spune Ana Robescu.

    Reţeaua de clinici Crystal Vet are în prezent peste 20 angajaţi, însă caută în continuare să îşi mărească echipa „cu noi colegi”.

    Bani din foarfecă şi pieptăn

    După hrană şi sănătate, cosmetica este următoarea nevoie a animalelor de companie, iar aceasta a fost identificată, în ultimii ani, de tot mai mulţi antreprenori locali, printre care şi Gabriel Gonţea, medic veterinar şi proprietar al salonului Royal Pet Spa din Capitală. „Am deschis salonul Royal Pet Spa pe când eram student la Facultatea de Medicină Veterinară. Pe vremea aceea aveam un căţeluş şi mă tot duceam la diferite saloane şi cabinete să îl tund, dar nu îmi plăceau formele. M-am gândit că există o mulţime de poze şi cataloage şi că aş putea să dau noi forme, dar şi că deschiderea unui salon de cosmetică este o variantă de ridicare a nivelului de grooming în România. Nu a fost neapărat o joacă, ci o dorinţă de a vedea ce se întâmplă, dacă se poate perfecţiona un pic domeniul acesta, care nu era foarte bine dezvoltat la acea vreme”, descrie Gonţea modul în care a decis să intre în businessul de cosmetică pentru animale. 

    Un alt motiv legat de dezvoltarea acestei afaceri a fost faptul că domeniul de grooming şi partea de estetică l-au atras mai mult, comparativ cu opţiunea de a-şi exercita profesia de medic veterinar, după absolvirea facultăţii de profil. Investiţia iniţială în afacere a fost de 15.000 de euro, însă anual mai investeşte circa 10.000 de euro în reclamă şi minimum aceeaşi sumă în echipamente, reamenajarea spaţiului şi ustensile, spune el. În prezent, salonul are cinci angajaţi.

    Anul viitor, Gonţea şi-a propus să deschidă două saloane noi în Capitală, pentru care are pregătită o investiţie de 50.000 de euro, iar în viitor se gândeşte să iasă şi în afara Bucureştiului prin intermediul unei francize. De asemenea, ia în calcul pentru o viitoare locaţie şi deschiderea unor camere hoteliere. „Ramura de hoteluri pentru animale este în continuă dezvoltare. Se cunoaşte o creştere exponenţială a cererii de la an la an.” Proprietarul Royal Pet Salon spune că anul trecut businessul a înregistrat o cifră de afaceri de peste 70.000 de euro, iar în primele şase luni ale anului businessul a crescut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. De la deschidere, salonul a avut o evoluţie anuală a veniturilor de 30%, aceeaşi creştere fiind înregistrată şi la nivelul numărului de clienţi care îşi aduc animalele aici, care a ajuns la 300-400  lunar. 

    Dacă în 2010, atunci când Gabriel Gonţea a deschis salonul, proprietarii îşi tundeau câinii destul de rar, de două ori pe an, el remarcă o creştere a preocupării faţă de aspectul animalelor. Cu toate că au şi servicii de cosmetică felină, serviciile clinicii sunt în special pentru cosmetică canină, deoarece „la pisici e o situaţie specială, ele nu se tund decât dacă au anumite afecţiuni şi medicul recomandă o tunsoare pentru a trata anumite boli de piele”, încheie el.

    „Acum, mulţi îi tund de cel puţin patru ori. S-a creat o diferenţă între un tuns la un salon de cosmetică canină şi un tuns la cabinet (tunsul igienic). Lumea a început să vadă diferenţele. Se duc la cabinet pentru îngrijiri medicale şi tratamente şi vin la salon pentru grooming, cosmetică şi tot ce ţine de înfrumuseţare. E şi răsfăţ, dar îmbinat cu necesitatea şi utilul.”

    Anual, românii cheltuie în medie între 1.000 şi 1.500 de lei pentru îngrijirea unui căţel, venind lunar la salon cu animalele de companie pentru întreţinere, baie şi retuş, iar odată la trei luni pentru tuns, aşadar pachetul complet, spune Gonţea. La Royal Pet Salon, preţurile serviciilor sunt cuprinse între 49 şi 349 de lei şi diferă în funcţie de talia căţelului, lungimea blănii şi multitudinea de tratamente oferite. De asemenea, salonul oferă şi servicii de taxi pentru animale, care presupun ca un angajat al salonului să ia căţelul de acasă, să îl aducă în unitate, unde se urmează procedurile de cosmetizare, şi să îl ducă înapoi acasă.

    Când vine vorba de servicii de cosmetică canină, Gonţea spune că la noi în ţară nivelul de grooming a crescut foarte mult şi că ne situăm cam la aceeaşi poziţie cu ţările din vestul Europei: „România ocupă un loc fruntaş. Nu pot spune că suntem pe primul loc, pentru că diferă locurile pentru fiecare rasă în parte. Groomingul e ceva destul de complex, fiecare ţară are rasele ei la care excelează”. 

    Proprietarul Royal Pet Spa spune că are clienţi din toate categoriile de venituri şi sociale: „Oamenii fac sacrificii, mulţi dintre ei consideră animalele ca parte din familie, le privesc ca pe copiii lor, aşa că nu fac diferenţe şi economii când vine vorba de îngrijirea căţeluşilor. Animalul face parte din familie şi asta nu poate fi cuantificat financiar”.

  • În această cafenea din Seul, clienţii se simt ca într-un basm – VIDEO

    Proprietarii localului s-au inspirat din serialul coreean “W-Two Worlds”, realizat de Lee Jong-Suk şi Han Hyo-joo. Din păcate, cei care nu trăiesc în Coreea de Sud trebuie să depună destul de mult efort pentru a vizita cafeneaua.

  • Este oficial: De săptămâna aceasta, proprietarii de apartamente vor putea fi amendaţi cu până la 10.000 de lei

    În acest context cei care schimbă destinaţia apartamentelor fără să treacă prin tot procesul legal, care fac modificări care nu se încadrează în lege, care refuză să coopereze cu asociaţia pentru reparaţii aferente proprietăţii comune, care refuză accesul de urgenţă în apartamente sau care stau pasivi în cazul unor reparaţii necesare şi care-i prejudiciază pe restul locatarilor vor putea fi amendaţi conform noii legi.

    Cele cinci fapte pentru care proprietarii de apartamente vor putea fi amendaţi( conform art.102 din lege – Contravenţii şi sancţiuni):
     
    Faptele prevăzute la alin. (1) lit. g), h), i), m), p) şi q), se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
     
    g) schimbarea de către proprietar a destinaţiei locuinţei sau spaţiului cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă fără autorizaţiile şi aprobările legale;
    h) neexecutarea de către proprietar a lucrărilor de întreţinere, reparaţii sau de înlocuire a elementelor de construcţii aflate în proprietatea sa individuală, dacă aceasta este de natură să aducă prejudicii celorlalţi proprietari.
     

  • Locuinţa care se adaptează vremurilor

    Firma de arhitectură MAIO de la Barcelona propune clădirea 110 Rooms, un bloc de apartamente ale cărui încăperi, mai puţin bucătăriile şi băile, sunt legate unele de altele fără spaţii de circulaţie, prevăzute cu deschideri cât pentru o uşă dublă şi care pot fi adaptate de locatari în funcţie de nevoile lor, scrie Financial Times. Astfel, dacă proprietarii doresc, pot avea numai dormitoare, numai sufragerii, împărţi camere în două sau le pot utiliza pentru orice alt scop, apartamentele putând fi transformate cu uşurinţă pe măsură ce necesităţile locatarilor se schimbă de-a lungul timpului.