BusinessMagazin

Tag: pregatesc

  • De ce vrea Putin să-şi lanseze propriul bitcoin? Se pregăteşte “criptorubla”

    În lumea occidentală, spre exemplu în SUA sau în Germania, din cauza amplorii pe care au luat-o tranzacţiile cu diferitele monede digitale, abia acum se discută despre nevoia reglementării acestora. în câteva se fac planuri pentru experimentarea cu propria monedă virtuală. însă un interes deosebit pentru criptomonede par să-l aibă Rusia, China şi Kazahstan, unde se vorbeşte de nevoia creării unor criptomonede suverane. Este o idee care intrigă având în vedere că pe de o parte aceste state au guverne autoritare, pentru care controlul centralizat este vital, iar pe de alta monedele virtuale sunt tehnologii create tocmai pentru evitarea autorităţii centrale şi care ameninţă să descentralizeze banii.

    Luna octombrie a acestui an este una care ar putea rămâne în istoria criptomonedelor. în această lună, preşedintele Rusiei Vladimir Putin a dat ordinul lansării unei ”criptoruble“, scrie un ziar pro-guvernamental, Argumenti i Fakti, care-l citează pe ministrul comunicaţiilor Nikolai Nikiforov. Potrivit articolului, ministrul ar fi declarat că noua monedă va folosi ”criptografie rusească“ şi ar fi imposibil de ”minat“ ca în cazul bitcoin, deoarece ar fi ”un sistem închis cu un volum definit de emisii reglementate“, notează Bloomberg. RT News, o reţea de televiziune internaţională controlată de guvernul de la Moscova, scrie că ministrul a făcut anunţul după o şedinţă de guvern cu uşile închise. Nikiforov a precizat că după ce rubla digitală va fi emisă, minarea pentru alte criptomonede va fi interzisă.

    ”Declar cu încredere că vom introduce criptorubla pentru un singur motiv, unul simplu: dacă n-o vom face, vecinii noştri din Comunitatea Economică Eurasiatică o vor face în câteva luni“, a spus ministrul lui Putin.

    Declaraţiile lui Nikiforov urmează unor comentarii ale guvernatorului băncii centrale, Elvira Nabiullina, un aliat de încredere al lui Putin, şi ale ministrului finanţelor, Anton Siluanov, care au subliniat necesitatea ca statul rus să aducă sub control emisiile şi utilizarea criptomonedelor.

    Aceasta pentru ca ulterior şeful VTB International Riccardo Orcel să intervină şi să spună că entuziasmul Rusiei privind bitcoin a fost exagerat de presă. Un mesaj în acelaşi ton a transmis şi Andrey Kostin, CEO-ul VTB Bank. ”Se speculează mult despre criptomonede şi cred că este periculos. Până când guvernele decid cum să reglementeze domeniul cred că este foarte, foarte periculos pentru investitori să investească în astfel de active“, a spus Kostin. Despre CEO-ul Kostin se spune că este bancherul lui Putin şi un prieten apropiat al preşedintelui rus. VTB este controlată de guvern. Pe de altă parte, în general bancherii sunt critici în privinţa bitcoin şi a monedelor digitale.

    Un exemplu celebru este Jamie Dimon, CEO-ul puternicei bănci americane JP Morgan, care a avertizat că bitcoin este o ”fraudă care în cele din urmă va exploda“ şi a atenţionat că guvernele vor interzice monedele digitale dacă utilizarea acestora va lua amploare. O companie numită Blockswater l-a acuzat în instanţă pe Dimon de abuz pe piaţă, susţinând că bancherul răspândeşte informaţii false şi înşelătoare despre bitcoin.

    Investiţiile în bitcoin pot face milionari, iar interesele sunt mari. Moneda are o capitalizare de piaţă de aproape 96 de miliarde de dolari care, în cinci ani, spun unii analişti, ar putea ajunge la nivelul celei a Apple (806,6 miliarde dolari).

    Cotaţia monedei a crescut de la 4.300 de dolari pe unitate pe 15 august la 6.100 de dolari pe unitate pe 23 octombrie. însă bitcoin, ca toate criptomonedele, este foarte volatilă. Când guvernele Chinei şi Coreei de Sud au intervenit pentru a reglementa piaţa monedelor virtuale, preţurile bitcoin s-au dus în jos până la 2,975 de dolari pe 15 septembrie. Cotaţiile şi-au revenit rapid, iar analiştii spun că avansul va continua. însă volatilitatea este motorul burselor.

    Descrierea vagă făcută de Nikiforov criptorublei este similară unor recente propuneri chineze neoficiale. Yao Qian, director adjunct al diviziei de tehnologie a Băncii Populare a Chinei, a discutat despre o monedă electronică emisă de banca centrală pentru care băncile comerciale ar administra ”portofele“. Şi alţi oficiali chinezi şi cercetători afiliaţi ai guvernului au vehiculat ideea.

    Pentru cei care cred că inovaţia principală a Bitcoin-ului este excluderea unei autorităţi centrale – un sistem peer-to-peer în care tranzacţiile sunt validate de ”mineri“ – interesul pe care îl arată China şi Rusia este ilogic. însă aceste guverne nu caută să renunţe la control, aşa cum este cazul blockchain-ului, lanţul de distribuţie publică (tehnologia blockchain permite efectuarea de tranzacţii bancare digitale fără un sistem de management centralizat, cum ar fi o bancă centrală; evidenţa tranzacţiilor este distribuită la mii de computere din întreaga lume, iar fiecare utilizator poate primi acces liber la registrul blockchain). Dimpotrivă, aceste guverne autoritare încearcă să-şi dea seama cum să diminueze costul pentru ca un emitent centralizat să poată controla tot ce se întâmplă în sistemul financiar.

    Banii electronici folosiţi în prezent sunt produşi de băncile private: reprezintă, în esenţă, pasivele pe care le au una în raport cu cealaltă. într-un studiu recent, Banca Reglementelor Internaţionale, banca centrală a băncilor centrale, arată că ”numerarul este singurul mijloc prin care publicul poate deţine banii băncii centrale. Dacă cineva doreşte să digitalizeze aceste active, trebuie să transforme pasivul băncii centrale într-un pasiv al băncii comerciale prin depunerea cash-ului într-o bancă.“
    Cu toate acestea, cash-ul are dezavantaje atât pentru băncile centrale, cât şi pentru guverne. în primul rând, procesul de printare este costisitor, la fel şi cel de a bate monedă, distribuţia şi distrugerea banilor vechi sau a celor care nu mai pot fi folosiţi în siguranţă. Schimbarea bancnotelor şi monedelor poate dura ani de zile. Furtul şi jafurile sunt riscuri serioase. în acelaşi timp, numerarul este anonim; infractorii şi evazioniştii contează pe acestă ”calitate“.

    Toate aceste probleme, dar şi altele – cum ar fi decalajele de timp dintr-un sistem tradiţional de plăţi electronice create de transferul banilor între bănci – pot fi soluţionate dacă o bancă centrală are cum să emită propria criptomonedă şi tranzacţiile sunt înregistrate într-un registru distribuit ca în cazul sistemului bitcoin şi verificate de agenţii autorizaţi de banca centrală. Dacă sună ca o versiune a sistemului bancar tradiţional, există o mare diferenţă datorită rolului verificatorilor mai limitat decât cel al băncilor comerciale. ”Cu greutăţi mai mici în a deveni un verificator de tranzacţii într-un sistem distribuit decât pentru a deveni o bancă membră într-un sistem cu mai multe niveluri, ne-am aştepta la o concurenţă mai intensă în furnizarea de servicii de plată“, se arată într-o analiză de anul trecut a lui John Barrdear şi a lui Michael Kumhof, cercetători ai Băncii Angliei. ”în măsura în care sistemele existente oferă instituţiilor membre puterea de a stabili preţurile, acest lucru ar trebui să garanteze că tarifele pentru tranzacţie reflectă cu mai multă precizie costul marginal al verificării“.

    Cu alte cuvinte, costurile de funcţionare pentru un sistem monetar s-ar diminua, plăţile între companii şi indivizi s-ar accelera, iar tranzacţiile ar deveni posibil de urmărit de către guverne, mai ales în scopul colectării taxelor. Nikiforov a vorbit despre impunerea impozitului pe venit la conversia cripto-rublelor în ruble obişnuite, cu excepţia cazului în care proprietarul lor poate arăta cum a fost obţinută moneda digitală.

    Planurile ruseşti şi chineze nu prevăd eliminarea cashului în această etapă. însă acesta ar fi scopul final logic, mai accesibil în Rusia şi China decât aproape oriunde altundeva. în ambele ţări, statul controlează majoritatea activelor sistemelor bancare, iar rolul băncilor în economie poate fi redus cu uşurinţă prin oferirea unui sistem alternativ bazat pe băncile centrale. în ambele ţări, guvernele nu sunt îngrijorate de atingerea unor sensibilităţi precum dreptul cetăţenilor la anonimatul financiar: un cetăţean bun nu are nimic de ascuns de guvern sau de oricine altcineva.

    După Rusia şi China, Kazahstanul dă semne că vrea să intre pe piaţa criptomonedelor, cu propria sa monedă digitală. O organizaţie a statului, Astana International Finance Center (AIFC), a anunţat în octombrie că a semnat un acord de cooperare cu Maltese Exante, o companie de servicii de investiţii cu sediul în Malta, pentru crearea unui ecosistem pentru o monedă digitală în Kazahstan, potrivit Caspian News.

    ”Blockchain-ul şi criptomonedele intră în realitatea de zi cu zi a vieţii economice. Credem că AIFC poate deveni un centru internaţional pentru operaţiuni blockchain şi dezvoltarea pieţei activelor digitale este o prioritate pentru viitorul apropiat“, a declarat guvernatorul AIFC Kairat Kelimbetov.
    Cu această tehnologie se experimentează deocamdată ”în mod închis“. Exante nu a furnizat detalii privind o lansare comercială.

    În Suedia, unde societatea pare să respingă voluntar cash-ul, proiectul eKrona al Riksbank este un răspuns la circumstanţe în schimbare: banca centrală ar dori să menţină stabilitatea numerarului într-o formă pe care ar permite-o utilizarea modernă. CADcoin, care este testat de banca centrală a Canadei, nu este conceput ca un mijloc de decontare a plăţilor de retail ci mai degrabă o modalitate de creştere a eficienţei sistemului de plăţi en gros. Ideea Estoniei de a lansa o ofertă iniţială de monedă (estcoin-ul) pentru cei 22.000 de ”e-rezidenţi“ ai naţiunii baltice nu este nici măcar sprijinită de banca centrală. în septembrie, Japonia a semnalizat posibila lansare a propriei monede digitale, J-coin.

    Conceptele Rusiei şi Chinei se deosebesc de aceste proiecte. Ele ţin, fără niciun ascunziş, de controlul centralizat şi de vreo anarhie libertariană. Tehnologia cărţilor distribuite furnizează un instrument potrivit şi pentru scopurile lor – la fel cum energia nucleară poate fi utilizată pentru alimentarea unui oraş sau pentru aruncarea acestuia în aer. Tehnologia registrului distribuit furnizează acestor guverne un instrument care le poate fi util, aşa cum energia nucleară poate fi folosită pentru iluminarea unui oraş sau pentru distrugerea acestuia.
    Capitalizarea de piaţă a criptomonedelor a crescut de 7,5 ori în primele nouă luni ale acestui an, iar volumul tranzacţiilor s-a majorat de 18,5 ori. O expansiune comparabilă cu o explozie atomică.

  • De ce moare industria motocicletelor şi cine o poate salva?

    Noile „motoare“ sunt mai mici, mai uşoare şi mai ieftine decât cele pe care le-ar fi găsit, în mod normal, într-un showroom. Acestea reprezintă şi un soi de momeală pentru mileniali, generaţie tentată de stilul nostalgic al acelor ani: dacă pariul va fi unul câştigător, companii precum Harley-Davidson au strategia de business asigurată pentru alţi 40-50 de ani.

    Honda Rebel este cel mai nou exemplu dintr-o serie de motociclete gândite pentru noua generaţie de entuziaşti; majoritatea companiilor de renume se concentrează de ani buni pe atragerea celor tineri. 

    ”Sunt motociclete noi, dar şi stiluri noi de gândire“, crede Mark Hoyer, redactor-şef al Cycle World Magazine. ”Companiile vând o percepţie asupra vieţii. E o mişcare culturală, un rebranding al întregii industrii moto.“

    Vânzările de motociclete în Statele Unite au atins un maxim istoric în 2016, cu peste 716.000 de unităţi, dar au început să scadă de la acel moment. |n anii de criză, industria a fost lovită puternic; vânzările au scăzut cu 41% în 2009 şi cu alte 14 procente anul următor, potrivit datelor Bloomberg. Nu e neapărat ceva surprinzător, pentru că motocicleta face parte din categoria bunurilor opţionale, intrând astfel pe lista de lucruri la care oamenii renunţă atunci când veniturile scad în mod considerabil.

    Cu toate acestea, în condiţiile în care 2016 a fost cel mai bun an din istorie pentru industria auto, vânzările de motociclete nu au mai cunoscut o creştere semnificativă. Anul trecut, americanii au cumpărat doar 371.000 de motociclete, jumătate faţă de cantitatea comercializată în urmă cu un deceniu. Există însă numeroase ţări unde motocicletele domină peisajul rutier; chiar dacă nu reprezintă încă o forţă economică, India se poate lăuda cu drumuri pline cu motociclete. De fapt, 47% din gospodăriile din India deţin o motocicletă. Hero MotoCorp este cel mai mare producător de motociclete din India; fabrica se află în Neemrana, Rajasthan, şi livrează nu mai puţin de o motocicletă la fiecare 18 secunde, sau 3 într-un minut. Mii de piese sunt puse pe benzile rulante din fabrică şi aproape 300 de oameni lucrează la liniile de asamblare. O singură motocicletă poate fi compusă chiar şi din 2.000 de piese.

    Alături de oameni lucrează şi roboţi care sudează, asamblează motoare şi vopsesc. 16,5 milioane de motociclete s-au vândut în India anul trecut, de 50 de ori mai multe decât în SUA. Hero MotoCorp este producătorul numărul 1 de autovehicule pe două roţi (motociclete, mopede etc.) şi are o cotă de piaţă de 52,4% pe segmentul de motociclete din India. De la înfiinţare (1923) până în prezent compania a vândut peste 65 de milioane de unităţi. Anul trecut, producătorul indian a realizat o cifră de afaceri de 422 de milioane de euro, cu un profit de peste 45 de milioane de euro.

    Deşi ultimele date arată că în România sunt în jur de 900.000 de posesori de carnet de conducere A1, A2 şi A, pe străzile din ţara noastră circulă doar în jur de 140.000 de motociclete, iar vânzările se situează la câteva sute de unităţi anual. |n România au fost comercializate în 2015 aproximativ 420 de motociclete noi din categoria cu motoare de peste 500 cmc, dar piaţa este în creştere. |ncrederea generală a populaţiei în economie a adus plusuri de 20-22% pe piaţa de motociclete în primele luni. Nu doar România a avut această ascensiune în domeniu, ci întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est.

    |n condiţiile în care interesul pare totuşi să existe, apare desigur şi problema demografică: în 2003, aproape un sfert din motocicliştii americani erau trecuţi de 50 de ani. |n 2014, era vorba de aproape 50%.

    Producătorii se găsesc acum în situaţia în care au nevoie, urgent, de clienţi mileniali.

    Dar analistul Kimberly Greenberger, de la Morgan Stanley, a declarat pentru Business Insider că modul în care au crescut milenialii, în criză, le-a afectat acestora obieceiurile de cumpărare. ”La nivel psihologic, această generaţie a fost puternic afectată de criză; una din cinci gospodării a suferit în acea perioadă. Dacă ne gândim la copiii din acele gospodării şi la durata şi intensitatea recesiunii, putem spune că avem o întreagă generaţie ce şi-a schimbat modul în care cheltuie banii.“

    Ducati Scrambel

    Când vorbim de mileniali, ne referim la tineri de 20-25 de ani, având în principiu o educaţie bună, care sunt informaţi, dar care nu au neapărat un venit foarte bun. Ei se ataşează repede de anumite branduri, fapt care impune ca strategii din diverse industrii să înceapă încă de acum implementarea de soluţii care să asigure fidelizarea clienţilor pentru următorii cinci-zece ani. |n era conectivităţii permanente, relaţia dintre furnizor şi consumator trebuie să fie una de încredere. Mai mult, milenialii nu mai citesc ziare şi nu se mai uită la televizor, astfel încât şi promovarea unui anumit obicei – aşa cum e motociclismul – devine o sarcină destul de complicată.

    Potrivit Studiului ”Millennial Money Study“ realizat de Fidelity Investments, 21% dintre tinerii cu vârste între 25 şi 35 de ani intervievaţi trăiesc cu părinţii, în creştere de la 14% în 2014. Iar cei care trăiesc singuri au nevoie de ajutor financiar din partea părinţilor. 65% dintre mileniali au spus că au un model de urmat în părinţii lor din punct de vedere financiar, faţă de 56% din Generaţia X şi Baby Boomers; iar dacă părinţii lor au fost extrem de cumpătaţi în perioada crizei financiare, e de aşteptat ca şi ei să facă acelaşi lucru.

    Prin urmare, marile companii au început – încă de prin 2010 – să îşi modifice produsele pentru a satisface noua generaţie de clienţi. Harley-Davidson a ieşit din nou în faţă, fiind şi compania care a dominat decenii întregi industria moto din Statele Unite. |ntre 2006 şi 2010, numărul motocicletelor cu motoare mari (de peste 1.000 de centimetri cubi) ieşite din fabrică a scăzut la jumătate; în schimb, inginerii de la Harley s-au concentrat pe dezvoltarea unor modele pe placul celor care se aflau la prima experienţă pe două roţi.

    Prezentată în 2013, Street 500 nu mai are aproape nimic în comun cu versiunile clasice ale celor de la Harley-Davidson. Motorul de aproape 500 de centimetri cubi nu mai atrage prea multe priviri, iar preţul de sub 7.000 de dolari e cel puţin neaşteptat. Dar Street 500 şi-a făcut treaba: reprezentanţii companiei spun că ”motorul“ atrage 65.000 de noi motociclişti în fiecare an.

    ”A existat o cerere de a fi mai relevanţi în mediul urban“, a declarat Anoop Prakash, directorul de marketing al Harley-Davidson. ”|nainte de modelul Street 500, am avut încredere că vom atrage mulţi clienţi cu un nou brand.“

    Tot în anul 2013, Kawasaki a lansat modelul Ninja 300, o versiune ceva mai ”liniştită“ a celebrei sale motociclete. Preţul? Aproximativ 5.000 de dolari. A urmat în 2014 Ducati, care s-a alăturat trendului prin lansarea lui Scrambler – un brand pe care compania îl lansase iniţial în 1974. Scrambler are un motor mai puternic, de 803 centimetri cubi, şi poate fi personalizată în numeroase variante. Un an mai târziu, BMW a prezentat G 310 R, o versiune mult mai simplă a motoarelor sale de touring. |n cele din urmă, a venit rândul celor de la Honda cu relansarea legendarului Rebel.

    Reorientarea industriei către clienţii tineri nu poate veni însă fără probleme: cea mai mare dintre acestea se referă chiar la faptul că a venit prea târziu.

    Pentru o lungă perioadă de timp, producătorii s-au mulţumit să construiască motociclete mai mari şi mai scumpe. ”Au devenit din ce în ce mai complicate şi mai intimidante“, a declarat celor de la Bloomberg Lee Edmunds, director de marketing la divizia moto de la Honda. ”Marile companii au putut face asta fără grijă, pentru că piaţa era una uriaşă.“

    Acele vremuri au trecut, iar industria trăieşte acum de pe urma motoarelor mici. |ntre 2011 şi 2016, vânzările de motociclete cu motoare de sub 600 de centimetri cubi au crescut cu 12%; în cazul celor cu motoare mai mari, creşterea a fost de doar 7%. |n primul an de la lansarea modelului Scrambler, Ducati a vândut 15.000 de unităţi, ceea ce înseamnă aproape 30% din cifra de afaceri. Motocicliştii nu se uitau la Scrambler ca la ceva nou din partea companiei, ei vedeau ceva total diferit. A fost cumva o greşeală de marketing în favoarea companiei.

    |n cazul celor de la Harley-Davidson, lucrurile nu stau la fel de bine. |n 2016, compania a livrat 262.221 de motociclete, sub aşteptările iniţiale de 266-269.000 de unităţi. ”Datele noastre sugerează că Generaţia Y adoptă ideea de motociclism la un ritm mult mai scăzut decât generaţiile anterioare“, a transmis David Beckel, analist la Alliance Bernstein, într-o notă către investitori, citată de CNBC.

    Este de aşteptat ca noua generaţie de motociclişti să nu caute modele puternice, cu un consum mare, ci unele practice, pe care să le poată folosi în concordanţă cu veniturile lor şi, de ce nu, cu ideea de a proteja mediul înconjurător. Şi chiar dacă marii producători nu au găsit încă soluţia potrivită pentru atragerea milenialilor, căutările ar putea aduce versiuni chiar mai bune decât cele de acum 30-40 de ani.

  • De ce moare industria motocicletelor şi cine o poate salva?

    Noile „motoare“ sunt mai mici, mai uşoare şi mai ieftine decât cele pe care le-ar fi găsit, în mod normal, într-un showroom. Acestea reprezintă şi un soi de momeală pentru mileniali, generaţie tentată de stilul nostalgic al acelor ani: dacă pariul va fi unul câştigător, companii precum Harley-Davidson au strategia de business asigurată pentru alţi 40-50 de ani.

    Honda Rebel este cel mai nou exemplu dintr-o serie de motociclete gândite pentru noua generaţie de entuziaşti; majoritatea companiilor de renume se concentrează de ani buni pe atragerea celor tineri. 

    ”Sunt motociclete noi, dar şi stiluri noi de gândire“, crede Mark Hoyer, redactor-şef al Cycle World Magazine. ”Companiile vând o percepţie asupra vieţii. E o mişcare culturală, un rebranding al întregii industrii moto.“

    Vânzările de motociclete în Statele Unite au atins un maxim istoric în 2016, cu peste 716.000 de unităţi, dar au început să scadă de la acel moment. |n anii de criză, industria a fost lovită puternic; vânzările au scăzut cu 41% în 2009 şi cu alte 14 procente anul următor, potrivit datelor Bloomberg. Nu e neapărat ceva surprinzător, pentru că motocicleta face parte din categoria bunurilor opţionale, intrând astfel pe lista de lucruri la care oamenii renunţă atunci când veniturile scad în mod considerabil.

    Cu toate acestea, în condiţiile în care 2016 a fost cel mai bun an din istorie pentru industria auto, vânzările de motociclete nu au mai cunoscut o creştere semnificativă. Anul trecut, americanii au cumpărat doar 371.000 de motociclete, jumătate faţă de cantitatea comercializată în urmă cu un deceniu. Există însă numeroase ţări unde motocicletele domină peisajul rutier; chiar dacă nu reprezintă încă o forţă economică, India se poate lăuda cu drumuri pline cu motociclete. De fapt, 47% din gospodăriile din India deţin o motocicletă. Hero MotoCorp este cel mai mare producător de motociclete din India; fabrica se află în Neemrana, Rajasthan, şi livrează nu mai puţin de o motocicletă la fiecare 18 secunde, sau 3 într-un minut. Mii de piese sunt puse pe benzile rulante din fabrică şi aproape 300 de oameni lucrează la liniile de asamblare. O singură motocicletă poate fi compusă chiar şi din 2.000 de piese.

    Alături de oameni lucrează şi roboţi care sudează, asamblează motoare şi vopsesc. 16,5 milioane de motociclete s-au vândut în India anul trecut, de 50 de ori mai multe decât în SUA. Hero MotoCorp este producătorul numărul 1 de autovehicule pe două roţi (motociclete, mopede etc.) şi are o cotă de piaţă de 52,4% pe segmentul de motociclete din India. De la înfiinţare (1923) până în prezent compania a vândut peste 65 de milioane de unităţi. Anul trecut, producătorul indian a realizat o cifră de afaceri de 422 de milioane de euro, cu un profit de peste 45 de milioane de euro.

    Deşi ultimele date arată că în România sunt în jur de 900.000 de posesori de carnet de conducere A1, A2 şi A, pe străzile din ţara noastră circulă doar în jur de 140.000 de motociclete, iar vânzările se situează la câteva sute de unităţi anual. |n România au fost comercializate în 2015 aproximativ 420 de motociclete noi din categoria cu motoare de peste 500 cmc, dar piaţa este în creştere. |ncrederea generală a populaţiei în economie a adus plusuri de 20-22% pe piaţa de motociclete în primele luni. Nu doar România a avut această ascensiune în domeniu, ci întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est.

    |n condiţiile în care interesul pare totuşi să existe, apare desigur şi problema demografică: în 2003, aproape un sfert din motocicliştii americani erau trecuţi de 50 de ani. |n 2014, era vorba de aproape 50%.

    Producătorii se găsesc acum în situaţia în care au nevoie, urgent, de clienţi mileniali.

    Dar analistul Kimberly Greenberger, de la Morgan Stanley, a declarat pentru Business Insider că modul în care au crescut milenialii, în criză, le-a afectat acestora obieceiurile de cumpărare. ”La nivel psihologic, această generaţie a fost puternic afectată de criză; una din cinci gospodării a suferit în acea perioadă. Dacă ne gândim la copiii din acele gospodării şi la durata şi intensitatea recesiunii, putem spune că avem o întreagă generaţie ce şi-a schimbat modul în care cheltuie banii.“

    Ducati Scrambel

    Când vorbim de mileniali, ne referim la tineri de 20-25 de ani, având în principiu o educaţie bună, care sunt informaţi, dar care nu au neapărat un venit foarte bun. Ei se ataşează repede de anumite branduri, fapt care impune ca strategii din diverse industrii să înceapă încă de acum implementarea de soluţii care să asigure fidelizarea clienţilor pentru următorii cinci-zece ani. |n era conectivităţii permanente, relaţia dintre furnizor şi consumator trebuie să fie una de încredere. Mai mult, milenialii nu mai citesc ziare şi nu se mai uită la televizor, astfel încât şi promovarea unui anumit obicei – aşa cum e motociclismul – devine o sarcină destul de complicată.

    Potrivit Studiului ”Millennial Money Study“ realizat de Fidelity Investments, 21% dintre tinerii cu vârste între 25 şi 35 de ani intervievaţi trăiesc cu părinţii, în creştere de la 14% în 2014. Iar cei care trăiesc singuri au nevoie de ajutor financiar din partea părinţilor. 65% dintre mileniali au spus că au un model de urmat în părinţii lor din punct de vedere financiar, faţă de 56% din Generaţia X şi Baby Boomers; iar dacă părinţii lor au fost extrem de cumpătaţi în perioada crizei financiare, e de aşteptat ca şi ei să facă acelaşi lucru.

    Prin urmare, marile companii au început – încă de prin 2010 – să îşi modifice produsele pentru a satisface noua generaţie de clienţi. Harley-Davidson a ieşit din nou în faţă, fiind şi compania care a dominat decenii întregi industria moto din Statele Unite. |ntre 2006 şi 2010, numărul motocicletelor cu motoare mari (de peste 1.000 de centimetri cubi) ieşite din fabrică a scăzut la jumătate; în schimb, inginerii de la Harley s-au concentrat pe dezvoltarea unor modele pe placul celor care se aflau la prima experienţă pe două roţi.

    Prezentată în 2013, Street 500 nu mai are aproape nimic în comun cu versiunile clasice ale celor de la Harley-Davidson. Motorul de aproape 500 de centimetri cubi nu mai atrage prea multe priviri, iar preţul de sub 7.000 de dolari e cel puţin neaşteptat. Dar Street 500 şi-a făcut treaba: reprezentanţii companiei spun că ”motorul“ atrage 65.000 de noi motociclişti în fiecare an.

    ”A existat o cerere de a fi mai relevanţi în mediul urban“, a declarat Anoop Prakash, directorul de marketing al Harley-Davidson. ”|nainte de modelul Street 500, am avut încredere că vom atrage mulţi clienţi cu un nou brand.“

    Tot în anul 2013, Kawasaki a lansat modelul Ninja 300, o versiune ceva mai ”liniştită“ a celebrei sale motociclete. Preţul? Aproximativ 5.000 de dolari. A urmat în 2014 Ducati, care s-a alăturat trendului prin lansarea lui Scrambler – un brand pe care compania îl lansase iniţial în 1974. Scrambler are un motor mai puternic, de 803 centimetri cubi, şi poate fi personalizată în numeroase variante. Un an mai târziu, BMW a prezentat G 310 R, o versiune mult mai simplă a motoarelor sale de touring. |n cele din urmă, a venit rândul celor de la Honda cu relansarea legendarului Rebel.

    Reorientarea industriei către clienţii tineri nu poate veni însă fără probleme: cea mai mare dintre acestea se referă chiar la faptul că a venit prea târziu.

    Pentru o lungă perioadă de timp, producătorii s-au mulţumit să construiască motociclete mai mari şi mai scumpe. ”Au devenit din ce în ce mai complicate şi mai intimidante“, a declarat celor de la Bloomberg Lee Edmunds, director de marketing la divizia moto de la Honda. ”Marile companii au putut face asta fără grijă, pentru că piaţa era una uriaşă.“

    Acele vremuri au trecut, iar industria trăieşte acum de pe urma motoarelor mici. |ntre 2011 şi 2016, vânzările de motociclete cu motoare de sub 600 de centimetri cubi au crescut cu 12%; în cazul celor cu motoare mai mari, creşterea a fost de doar 7%. |n primul an de la lansarea modelului Scrambler, Ducati a vândut 15.000 de unităţi, ceea ce înseamnă aproape 30% din cifra de afaceri. Motocicliştii nu se uitau la Scrambler ca la ceva nou din partea companiei, ei vedeau ceva total diferit. A fost cumva o greşeală de marketing în favoarea companiei.

    |n cazul celor de la Harley-Davidson, lucrurile nu stau la fel de bine. |n 2016, compania a livrat 262.221 de motociclete, sub aşteptările iniţiale de 266-269.000 de unităţi. ”Datele noastre sugerează că Generaţia Y adoptă ideea de motociclism la un ritm mult mai scăzut decât generaţiile anterioare“, a transmis David Beckel, analist la Alliance Bernstein, într-o notă către investitori, citată de CNBC.

    Este de aşteptat ca noua generaţie de motociclişti să nu caute modele puternice, cu un consum mare, ci unele practice, pe care să le poată folosi în concordanţă cu veniturile lor şi, de ce nu, cu ideea de a proteja mediul înconjurător. Şi chiar dacă marii producători nu au găsit încă soluţia potrivită pentru atragerea milenialilor, căutările ar putea aduce versiuni chiar mai bune decât cele de acum 30-40 de ani.

  • De ce moare industria motocicletelor şi cine o poate salva?

    Noile „motoare“ sunt mai mici, mai uşoare şi mai ieftine decât cele pe care le-ar fi găsit, în mod normal, într-un showroom. Acestea reprezintă şi un soi de momeală pentru mileniali, generaţie tentată de stilul nostalgic al acelor ani: dacă pariul va fi unul câştigător, companii precum Harley-Davidson au strategia de business asigurată pentru alţi 40-50 de ani.

    Honda Rebel este cel mai nou exemplu dintr-o serie de motociclete gândite pentru noua generaţie de entuziaşti; majoritatea companiilor de renume se concentrează de ani buni pe atragerea celor tineri. 

    ”Sunt motociclete noi, dar şi stiluri noi de gândire“, crede Mark Hoyer, redactor-şef al Cycle World Magazine. ”Companiile vând o percepţie asupra vieţii. E o mişcare culturală, un rebranding al întregii industrii moto.“

    Vânzările de motociclete în Statele Unite au atins un maxim istoric în 2016, cu peste 716.000 de unităţi, dar au început să scadă de la acel moment. |n anii de criză, industria a fost lovită puternic; vânzările au scăzut cu 41% în 2009 şi cu alte 14 procente anul următor, potrivit datelor Bloomberg. Nu e neapărat ceva surprinzător, pentru că motocicleta face parte din categoria bunurilor opţionale, intrând astfel pe lista de lucruri la care oamenii renunţă atunci când veniturile scad în mod considerabil.

    Cu toate acestea, în condiţiile în care 2016 a fost cel mai bun an din istorie pentru industria auto, vânzările de motociclete nu au mai cunoscut o creştere semnificativă. Anul trecut, americanii au cumpărat doar 371.000 de motociclete, jumătate faţă de cantitatea comercializată în urmă cu un deceniu. Există însă numeroase ţări unde motocicletele domină peisajul rutier; chiar dacă nu reprezintă încă o forţă economică, India se poate lăuda cu drumuri pline cu motociclete. De fapt, 47% din gospodăriile din India deţin o motocicletă. Hero MotoCorp este cel mai mare producător de motociclete din India; fabrica se află în Neemrana, Rajasthan, şi livrează nu mai puţin de o motocicletă la fiecare 18 secunde, sau 3 într-un minut. Mii de piese sunt puse pe benzile rulante din fabrică şi aproape 300 de oameni lucrează la liniile de asamblare. O singură motocicletă poate fi compusă chiar şi din 2.000 de piese.

    Alături de oameni lucrează şi roboţi care sudează, asamblează motoare şi vopsesc. 16,5 milioane de motociclete s-au vândut în India anul trecut, de 50 de ori mai multe decât în SUA. Hero MotoCorp este producătorul numărul 1 de autovehicule pe două roţi (motociclete, mopede etc.) şi are o cotă de piaţă de 52,4% pe segmentul de motociclete din India. De la înfiinţare (1923) până în prezent compania a vândut peste 65 de milioane de unităţi. Anul trecut, producătorul indian a realizat o cifră de afaceri de 422 de milioane de euro, cu un profit de peste 45 de milioane de euro.

    Deşi ultimele date arată că în România sunt în jur de 900.000 de posesori de carnet de conducere A1, A2 şi A, pe străzile din ţara noastră circulă doar în jur de 140.000 de motociclete, iar vânzările se situează la câteva sute de unităţi anual. |n România au fost comercializate în 2015 aproximativ 420 de motociclete noi din categoria cu motoare de peste 500 cmc, dar piaţa este în creştere. |ncrederea generală a populaţiei în economie a adus plusuri de 20-22% pe piaţa de motociclete în primele luni. Nu doar România a avut această ascensiune în domeniu, ci întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est.

    |n condiţiile în care interesul pare totuşi să existe, apare desigur şi problema demografică: în 2003, aproape un sfert din motocicliştii americani erau trecuţi de 50 de ani. |n 2014, era vorba de aproape 50%.

    Producătorii se găsesc acum în situaţia în care au nevoie, urgent, de clienţi mileniali.

    Dar analistul Kimberly Greenberger, de la Morgan Stanley, a declarat pentru Business Insider că modul în care au crescut milenialii, în criză, le-a afectat acestora obieceiurile de cumpărare. ”La nivel psihologic, această generaţie a fost puternic afectată de criză; una din cinci gospodării a suferit în acea perioadă. Dacă ne gândim la copiii din acele gospodării şi la durata şi intensitatea recesiunii, putem spune că avem o întreagă generaţie ce şi-a schimbat modul în care cheltuie banii.“

    Ducati Scrambel

    Când vorbim de mileniali, ne referim la tineri de 20-25 de ani, având în principiu o educaţie bună, care sunt informaţi, dar care nu au neapărat un venit foarte bun. Ei se ataşează repede de anumite branduri, fapt care impune ca strategii din diverse industrii să înceapă încă de acum implementarea de soluţii care să asigure fidelizarea clienţilor pentru următorii cinci-zece ani. |n era conectivităţii permanente, relaţia dintre furnizor şi consumator trebuie să fie una de încredere. Mai mult, milenialii nu mai citesc ziare şi nu se mai uită la televizor, astfel încât şi promovarea unui anumit obicei – aşa cum e motociclismul – devine o sarcină destul de complicată.

    Potrivit Studiului ”Millennial Money Study“ realizat de Fidelity Investments, 21% dintre tinerii cu vârste între 25 şi 35 de ani intervievaţi trăiesc cu părinţii, în creştere de la 14% în 2014. Iar cei care trăiesc singuri au nevoie de ajutor financiar din partea părinţilor. 65% dintre mileniali au spus că au un model de urmat în părinţii lor din punct de vedere financiar, faţă de 56% din Generaţia X şi Baby Boomers; iar dacă părinţii lor au fost extrem de cumpătaţi în perioada crizei financiare, e de aşteptat ca şi ei să facă acelaşi lucru.

    Prin urmare, marile companii au început – încă de prin 2010 – să îşi modifice produsele pentru a satisface noua generaţie de clienţi. Harley-Davidson a ieşit din nou în faţă, fiind şi compania care a dominat decenii întregi industria moto din Statele Unite. |ntre 2006 şi 2010, numărul motocicletelor cu motoare mari (de peste 1.000 de centimetri cubi) ieşite din fabrică a scăzut la jumătate; în schimb, inginerii de la Harley s-au concentrat pe dezvoltarea unor modele pe placul celor care se aflau la prima experienţă pe două roţi.

    Prezentată în 2013, Street 500 nu mai are aproape nimic în comun cu versiunile clasice ale celor de la Harley-Davidson. Motorul de aproape 500 de centimetri cubi nu mai atrage prea multe priviri, iar preţul de sub 7.000 de dolari e cel puţin neaşteptat. Dar Street 500 şi-a făcut treaba: reprezentanţii companiei spun că ”motorul“ atrage 65.000 de noi motociclişti în fiecare an.

    ”A existat o cerere de a fi mai relevanţi în mediul urban“, a declarat Anoop Prakash, directorul de marketing al Harley-Davidson. ”|nainte de modelul Street 500, am avut încredere că vom atrage mulţi clienţi cu un nou brand.“

    Tot în anul 2013, Kawasaki a lansat modelul Ninja 300, o versiune ceva mai ”liniştită“ a celebrei sale motociclete. Preţul? Aproximativ 5.000 de dolari. A urmat în 2014 Ducati, care s-a alăturat trendului prin lansarea lui Scrambler – un brand pe care compania îl lansase iniţial în 1974. Scrambler are un motor mai puternic, de 803 centimetri cubi, şi poate fi personalizată în numeroase variante. Un an mai târziu, BMW a prezentat G 310 R, o versiune mult mai simplă a motoarelor sale de touring. |n cele din urmă, a venit rândul celor de la Honda cu relansarea legendarului Rebel.

    Reorientarea industriei către clienţii tineri nu poate veni însă fără probleme: cea mai mare dintre acestea se referă chiar la faptul că a venit prea târziu.

    Pentru o lungă perioadă de timp, producătorii s-au mulţumit să construiască motociclete mai mari şi mai scumpe. ”Au devenit din ce în ce mai complicate şi mai intimidante“, a declarat celor de la Bloomberg Lee Edmunds, director de marketing la divizia moto de la Honda. ”Marile companii au putut face asta fără grijă, pentru că piaţa era una uriaşă.“

    Acele vremuri au trecut, iar industria trăieşte acum de pe urma motoarelor mici. |ntre 2011 şi 2016, vânzările de motociclete cu motoare de sub 600 de centimetri cubi au crescut cu 12%; în cazul celor cu motoare mai mari, creşterea a fost de doar 7%. |n primul an de la lansarea modelului Scrambler, Ducati a vândut 15.000 de unităţi, ceea ce înseamnă aproape 30% din cifra de afaceri. Motocicliştii nu se uitau la Scrambler ca la ceva nou din partea companiei, ei vedeau ceva total diferit. A fost cumva o greşeală de marketing în favoarea companiei.

    |n cazul celor de la Harley-Davidson, lucrurile nu stau la fel de bine. |n 2016, compania a livrat 262.221 de motociclete, sub aşteptările iniţiale de 266-269.000 de unităţi. ”Datele noastre sugerează că Generaţia Y adoptă ideea de motociclism la un ritm mult mai scăzut decât generaţiile anterioare“, a transmis David Beckel, analist la Alliance Bernstein, într-o notă către investitori, citată de CNBC.

    Este de aşteptat ca noua generaţie de motociclişti să nu caute modele puternice, cu un consum mare, ci unele practice, pe care să le poată folosi în concordanţă cu veniturile lor şi, de ce nu, cu ideea de a proteja mediul înconjurător. Şi chiar dacă marii producători nu au găsit încă soluţia potrivită pentru atragerea milenialilor, căutările ar putea aduce versiuni chiar mai bune decât cele de acum 30-40 de ani.

  • Pentru a-şi face angajaţii să aprecieze mai mult viaţa o compania îşi pune angajaţii să stea în sicrie

    Într-o cameră mare dintr-un spaţiu de birouri mai mulţi angajaţi ai unei companii de recrutări se pregătesc de înmormântare, potrivit BBC. Înmormântarea este una pusă în scenă, iar aceasta are loc la Seul, Coreea de Sud. Ţara asiatică are cea mai mare rată de suicid din lume şi foarte mulţi adulţi se simt stresaţi la locul de muncă.

    Pentru a-şi face angajaţii să aprecieze mai mult viaţa, unele companii din Coreea de Sud pun în scenă înmormântări pentru angajaţii săi.
    Aceştia, îmbrăcaţi în robe albe, stau la birou şi scriu ultima scrisoare adresată celor dragi, apoi se aşează în scrie. Dacă asta nu era îndeajuns, cutiile sunt bătute în cuie de către un om îmbrăcat în negru cu un joben. El reprezentă îngerul morţii. În întuneric, angajaţii au şansa de a reflecta asupra vieţii.

    Acest ritual macabru este menit a fi un exerciţiu prin care “oamenii să înveţe să aprecieze viaţa şi să-şi accepte problemele. Aceste fiind inevitabile, parte din cotidian”, este de părere Jeon Yong-mun, cel care conduce Hyowon Healing Centre.
    Participanţi la această sesiune au fost trimişi de Staffs, companie de recrutare. “Compania noastra şi-a încurajat angajaţii să-şi schimbe gândirea, dar este greu să faci o schimbare profundă. Am crezut că o să fie o experienţă şocantă care să le reseteze modul de gândire, să înceapă viaţa cu o nouă atitudine”, a declarat Park Chun-woong, preşedintele Staffs.

    Pentru unii acest experiment a funcţionat. “Mi-am dat seama că trebuie să-mi schimb stilul de viaţă. Am făcut multe greşeli. Trebuie să petrec mai mult timp cu familia şi să fac lucrurile cu mai mult pasiune”, a spus Cho Yong-tae, unul dintre participanţi.
    O astfel de măsură vine în contextul în care Coreea de Sud are cea mai mare rată de suicid din lume. Asociaţia de Neuropsihiatrie Coreeană a descoperit că 15% dintre cei chestionaţi spun că sunt foarte stresaţi, iar cauza principală este locul de muncă.

    De asemenea, guvernul de la Seul a decis să schimbe puţin modul de lucru al angajaţiilor, implementând siesta, astfel aceştia au voie să doarmă o oră la serviciu. Totuşi, măsura a creat un disconfort angajaţilor deoarece aceştia trebuie să se trezească cu o oră mai devreme şi să plece cu o oră mai târziu.

     

  • Vladimir Putin: Atacul chimic din Siria a fost o înscenare a SUA

    Putin a avertizat şi statele din Vest, arătând că nu va tolera critici în raport cu rolul Rusiei în Siria, în contextul în care statele G7 i-au atras atenţia în legătură cu susţinerea arătată regimului lui Bashar al-Assad, informează express.co.uk.

    Întrebat dacă se aşteaptă la mai multe atacuri cu rachetă ale SUA în Siria, liderul rus a răspuns: „Avem informaţii că provocări similare sunt pregătite în alte părţi din Siria, inclusiv în suburbiile sudice ale Damascului, acolo unde plănuiesc lansarea de substanţe, iar apoi să dea vina pe autorităţile siriene invocând folosirea armelor chimice”. Putin nu a oferit, însă, niciun fel de dovadă care să susţină aceste afirmaţii, dar a menţionat că spera că adversităţile se vor domoli. Vladimir Putin a mai spus şi că raidurile aeriene ale americanilor în Siria i-au amintit de armele de distrugere în masă care au urmat invaziei Irakului din 2003.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum se pregătesc bogaţii lumii pentru apocalipsă. De ce sunt şi mai grăbiţi după ce Trump a ieşit preşedinte

    Vivos este unul dintre liderii mondiali în construcţia de buncăre, iar unul dintre cele mai recente proiecte ale companiei este The Xpoint – cea mai mare comunitate de „apărare” din lume, după cum se autodescrie în reclame. Cu o suprafaţă de nouă mile în regiunea Dakota de sud, departe de ţintele nucleare, conform spuselor CEO-ului Vivos, cele 575 de buncăre sunt rezistente la bombe şi fiecare reprezintă casa în caz de pericol pentru 20-25 de persoane. Pe lângă confortul unei locuinţe, acestea au un spaţiu rezervat doar pentru păstrarea proviziilor pe o perioadă de 12 luni. Însă siguranţa vine cu un preţ destul de piperat – 25.000 de dolari pentru un contract de leasing pe 99 de ani, plus 1.000 de dolari taxe anuale de întreţinere.

    VEZI CUM ARATA BUNCARELE 

    Un alt constructor de buncăre este Rising S Company, cu sediul în Texas, care a declarat că vânzările sale au crescut spectaculos în ultimele luni. Mai exact, vânzările au crescut cu 300% de la alegerile prezidenţiale din SUA, declara Gary Lynch, directorul companiei, într-un interviu acordat CNN. Lynch a mai precizat că vânzările la nivel global au crescut cu 700% în 2016 faţă de anul anterior. Buncărele se găsesc cu precădere în SUA, acolo unde bogătaşii liberali se pregătesc de „apocalipsa Trump”, însă companiile care le construiesc spun că acestea ar trebui văzute dincolo de perspectiva politică.

    Pe de altă parte, în Republica Cehă se află cel mai mare buncăr din lume, cunoscut ca „The Oppidum”, cu o suprafaţă de circa 7200 de metri părtaţi. Conceptul este dotat cu camere de lux în subteran, coridor secret, care leagă clădirile de sus cu cele de jos, baie cu jacuzzi, cinema, sală de jocuri, piscină, sală de gimnastică, bar, spa, dar şi o grădină subternană ce oferă lumină naturală simulată, pentru ca locuitorilor săi să nu le lipsească aproape nimic. Aceasta se află într-o zonă rurală în apropiere de Praga, la mai puţin de două ore de Moscova sau Londra cu un avion privat. Dotările acesteia se regăsesc în majoritatea buncărelor create special pentru miliardari.  

     

  • Pregătiţi-vă pentru creşterea dobânzilor la dolar, euro şi lei

    În America, Fed – banca centrală, ar putea să majoreze dobânzile la dolar mult mai repede decât se aşteaptă pieţele, având în vedere rezultatele bune de pe piaţa muncii. În schimb, dolarul a scăzut faţă de cele mai importante valute din cauza datelor dezamăgitoare referitoare la creşterea salariilor în America, care au avansat cu doar 0,2% în februarie. În Europa, analiştii se tem că Banca Centrală Europeană va începe procesul de creştere a dobânzile mai repede decât aşteptările, având în vedere că inflaţia performează mai bine decât estimările. Toată lumea se aşteaptă ca BCE să stopeze politica de printare de bani, politică care a ţinut la suprafaţă economia Europei în ultimul an, împiedicând-o să se afunde într-un proces lung de stagnare. Scăderea dobânzilor la euro şi lichiditatea în exces au contribuit la creşterea consumului şi parţial a investiţiilor.

    În România, analiştii cred că BNR va începe din a doua parte a anului întărirea politicii monetare odată ce inflaţia se va îndrepta spre 2%, cât este ţinta finalului de an, după ce anul trecut România a experimentat deflaţia.

    Ciprian Dascălu, economistul şef al ING: BNR va începe procesul de întărire a politicii monetare, prin îngustarea coridorului de dobândă, iar primul pas va fi făcut probabil în şedinţa din 3 iulie. Spre finalul anului, BNR ar putea majora şi dobânda de politică monetară (1,75% pe an este acum), crede Dascălu.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum se pregătesc de Apocalipsă miliardarii din Silicon Valley: insule private sau adăposturi fortificate

    Reid Hoffman, cofondatorul LinkedIn, a declarat publicaţiei americane că estimează cum mai mult de 50% din miliardarii din Silicon Valley şi-au luat măsuri de precauţie în ce priveşte un posibil sfârşit al lumii.  Adăposturi fortificate, menite să facă faţă unor evenimente catastrofale precum o epidemie virală sau un război nuclear, au început să capete interesul lor, după ce din ce în ce mai multe indicii referitoare la un posibil Război Rece au început să apară.

    Hoffman a mai spus că anumiţi oameni bogaţi se tem de o reacţie negativă împotriva miliardarilor din Silicon Valley, din cauza faptului că inteligenţa artificială creată acolo ar putea lua locurile de muncă a din ce în ce mai mulţi oameni.

    Steve Huffman, CEO-ul Reddit, care locuieşte în San Francisco, a cumpărat câteva motociclete, arme şi muniţie, astfel încât să poată să se adăpostească în casa lui cât mai mult timp în situaţia unui dezastru. În 2015, şi-a făcut chiar şi o operaţie la ochi pentru că a considerat că aceasta i-ar creşte şansele de supravieţuire.

    Antonio García Martínez, un fost product manager al Facebook, care locuieşte şi el în San Francisco, şi-a cumpărat circa cinci acri de pădure pe o insulă în Pacific, unde s-ar putea ascunde de un Armaggedon. Insula lui are generatoare, panouri solare şi arme.

    Articolul din New Yorker arată şi cum există anumite grupuri private pe Facebook care sunt gazdele unor discuţii între bogaţii lumii care îşi caută adăposturi în care să se ascundă. Noua Zeelandă a devenit o destinaţie cunoscută pentru cei care vor să îşi caute adăposturi în cazul unui război.

     

  • Băncile pregătesc alternative la programul Prima Casă

    Băncile pregătesc alternative la creditele prin programul Prima Casă, pregătindu-se astfel pentru momentul în care acesta nu va fi exista, a spus Gigi Marinel, director general adjunct al BRD, responsabil cu partea de retail şi IMM.

    “Toate băncile mari au revizuit avansul pentru creditul ipotecar standard. Noi am fost un pic mai conservatori din acest punct de vedere şi am aşteptat să vedem decizia Curţii Constituţionale. Avem în ofertă credite cu un avans de 15%, dar în condiţiile în care clientul vine cu o garanţie suplimentară faţă de cea care constituie obiectivul creditului. Probabil că vom revizui aceste condiţii. În acest moment încercăm să construim o strategie în linie cu politica noastră de risc, dar în acelaşi timp să ne permită o creştere a producţiei de credite ipotecare clasice. Încercăm să oferim o alternativă la Prima Casă, nu cu aceleaşi caracteristici, dar ceva asemănător fiindcă sunt convins că toate băncile se gândesc în viitor, ce se va întâmpla când acest program nu va mai exista”, a declarat joi, Gigi Marinel, director general adjunct al BRD, responsabil cu partea de retail şi IMM.

    Acesta a spus că, valoarea unui credit prin Prima Casă este în jur de 35.000-40.000 de euro. “Sunt clienţi care cumpără pentru prima oară o locuinţă şi aici se încadrează. Probabil că va creşte această valoare medie. Pe când, la creditele clasice te poţi duce la 100.000 de euro. Strategia pe care o gândim este în funcţie de tipul de clienţi”, a adăugat Gigi Marinel.