La Beijing, unde locuitorii oraşului stau în casă pentru a scăpa de norul greu de gaze care îmbâcseşte atmosfera oraşului, un artist s-a expus timp de 100 de zile la aerul toxic, patru ore pe zi, pentru a capta particulele nocive cu un aspirator. Obiectivul său nu a fost îmbunătăţirea indicelui calităţii aerului, ci de a demonstra nocivitatea smogului prin transformarea prafului colectat într-o cărămidă.

Nut Brother, un artist în vârstă de 34 de ani din Shenzhen, şi-a anunţat pentru prima oară intenţia în luna iulie. De atunci, tânărul a putut fi văzut zilnic pe străzile din Beijing, uneori purtând o mască de protecţie, alături de un aspirator industrial şi cu furtunul acestuia ţinut sus în aer pentru captarea prafului. Pe 30 noiembrie, a 100-a zi a proiectului, Nut Brother a amestecat praful colectat cu argilă, iar cu amestecul obţinut a mers la o fabrică de cărămizi pentru a crea o cărămidă semifinisată, ulterior uscată şi arsă în cuptor.

„Aerul din Beijing este nociv peste tot. Nu există o sursă specială de aer“, a spus Nut Brother. Ideea i-a venit în 2013, după ce a trăit în Beijing mai mulţi ani, timp în care „apocalipsa“ din Beijing a provocat indignare în China. Prin proiectul său, artistul vrea ca oamenii să se gândească mai mult la protecţia mediului şi să înţeleagă mai bine legătura dintre oameni şi natură.

Marşurile împotriva schimbărilor climatice programate pentru perioada summitului de la Paris au fost anulate după atentatele teroriste în care şi-au pierdut viaţa 129 de oameni. În schimb, şiruri lungi de pantofi au fost plasate simbolic în Place de la Republique, pentru  susţinerea cauzei. La demonstraţiile programate pentru perioada 29 noiembrie – 12 decembrie erau aşteptaţi circa 200.000 de participanţi.

Potrivit Naţiunilor Unite, secretarul general al organizaţiei, Ban Ki-moon, şi Papa Francisc şi-au donat pantofii în semn de solidaritate cu locuitorii Parisului.

În acelaşi timp, activiştii de mediu activi în online vor să transforme tigrul Exxon, logo-ul companiei, în Joe Camel, scrie Bloomberg, referindu‑se la afişul de pe Twitter. Desenul îl înfăţişează pe Joe Camel, simbolul pensionat al industriei tutunului, mai elegant ca oricând, în mână cu un pachet de tutun pe care este inscripţionat numele Exxon. Titlul afişului este „Big Oil: The New Big Tobacco“.

Ecologiştii au cerut de ani de zile investitorilor să nu mai plaseze bani în producătorii de carburanţi fosili responsabili pentru mare parte din încălzirea globală. Noul rol atribuit lui Joe Camel arată că mişcarea ecologistă are o ţintă mai largă, nu doar banii industriei, ci însăşi reputaţia acesteia. Şi, în timp ce la Paris se desfăşoară un summit mondial pe tema schimbărilor climatice, există semne, de la închiderea unor centrale pe cărbune şi până la moartea conductei Keystone XL, că eforturile dau rezultate.

„Statutul de paria al industriei hidrocarburilor este în creştere. Industria carburanţilor fosili rămâne încă incredibil de puternică, este superbogată, dar nu este invincibilă, aşa cum a crezut“, consideră Bill McKibben, fondator al organizaţiei ecologiste 350.org.

Discuţiile de la Paris au debutat pe 30 noiembrie cu participarea a peste 150 de lideri din întreaga lume, care s-au angajat să accelereze renunţarea la carburanţii fosili, iar reprezentanţii Statelor Unite şi ai altor 40 de ţări au promis că vor reduce subvenţii de ordinul miliardelor de dolari destinate industriei de profil. Asigurători, autorităţi locale şi investitori care controlează active de peste 3.400 de miliarde de dolari au promis să îşi ţină fondurile departe de companii producătoare de carburanţi fosili, a anunţat organizaţia condusă de McKibben.

Procurorul general al statului New York, Eric Schneiderman, a deschis recent un nou front, cu o investigaţie legată de practicile înşelătoare ale Exxon Mobil, una dintre cele mai mari companii din lume în funcţie de venituri şi capitalizare. Potrivit procuraturii, Exxon ar fi susţinut grupuri care au pus sub semnul întrebării pericolul modificărilor climatice, chiar dacă propriii cercetători au informat şefii companiei despre riscurile existente. Schneiderman a cerut Exxon documente datând până în anii 1970, potrivit unei persoane apropiate situaţiei.

Acuzaţiile aduse Exxon Mobil au inspirat campania online cu afişul Joe Camel, pe care mai scrie „ExxonKnew“ (Exxon ştia). Scott Silvestri, un purtător de cuvânt al Exxon, a spus că acuzaţiile că grupul a împiedicat cercetările în domeniul climei „sunt distorsionate“. Exxon a colaborat cu guvernul şi cercetătorii pentru a dezvolta ştiinţa climei într-o manieră transparentă şi deschisă timp de peste 40 de ani, potrivit reprezentantului companiei.

În ultimii ani, Exxon şi alte companii din industria petrolieră şi-au nuanţat poziţia în privinţa limitelor impuse emisiilor de gaze cu efect de seră. Compania sprijină în prezent taxa pe emisiile de dioxid de carbon.

Lista investitorilor care s-au angajat să nu finanţeze producători de carburanţi fosili a crescut în ultimul an, pentru a include asigurătorul francez Axa, fondul suveran de investiţii al Norvegiei, cu active de 900 de miliarde de dolari, Biserica Angliei şi fondurile de pensii din statul California.

În timp ce astfel de angajamente au un impact redus asupra solidităţii financiare a companiilor petroliere, ele contribuie în schimb la înrăutăţirea climatului politic pentru carburanţii fosili, consideră Katie Bays, specialist în domeniul energiei la Height Securities în Washington. Cel mai mult au avut de suferit companiile care folosesc cărbunele drept carburant, multe centrale energetice fiind închise în urma adoptării unor noi reglementări sau a unor procese.

Renunţarea la carburanţii poluatori s-a accelerat după 2010, an în care Congresul american a respins un proiect de limitare a poluării susţinut de preşedintele Barack Obama. Activiştii au decis să trebuie să atace legitimitatea industriei, nu doar să promoveze legi, şi s-au inspirat din mişcarea anti-apartheid din anii 1980 şi din „războaiele“ împotriva producătorilor de tutun, a spus McKibben.