BusinessMagazin

Tag: pista

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope, îşi testează amănunţit anvelopele de iarnă pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul de testare denumit White Hell („Iadul Alb”), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope, îşi testează amănunţit anvelopele de iarnă pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul de testare denumit White Hell („Iadul Alb”), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • Pista de biciclişti care se încarcă de la lumina soarelui şi rămâne aprinsă toată noaptea – GALERIE FOTO

    Ciclismul este una dintre metodele de a circula cele mai prietenoase cu mediul înconjurător; graţie acestei noi invenţii a polonezilor, a devenit chiar şi mai prietenos.

    Este vorba de o pistă de biciclişti care luminează noaptea, alimentându-se în timpul zilei de la lumina soarelui. Pista se află în nordul Poloniei, în apropiere de Lidzbark Warminski, şi a fost creată la Institutul de Tehnologie Badan.

    Pista este realizată dintr-un material sintetic care poate lumina timp de zece ore după ce a fost încărcat. Conceptul nu este unul nou, fiind iniţial dezvoltat în Olanda – diferenţa este că olandezii foloseau led-uri, nefiind vorba despre o sursă naturală de energie.

  • Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar şi se termină cu…o amendă

    Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.

    În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timişoara a început reabilitarea malurilor Begăi şi a inclus în lucrări şi realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autorităţile locale şi-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizaţie de funcţionare pe malul canalului.

    Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.

    Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.

    Autorităţile nu au prevăzut şi un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliştii care ajung la capătul pistei româneşti şi intră pe fâşia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumuseţea, cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecţi că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată. 

    În ciuda numeroaselor reclamaţii, fiind vorba de proiecte europene, autorităţile locale şi judeţene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de ciclişti cel puţin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puţin pentru câţiva ani, şi una dintre cele mai ciudate.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar şi se termină cu…o amendă

    Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.

    În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timişoara a început reabilitarea malurilor Begăi şi a inclus în lucrări şi realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autorităţile locale şi-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizaţie de funcţionare pe malul canalului.

    Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.

    Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.

    Autorităţile nu au prevăzut şi un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliştii care ajung la capătul pistei româneşti şi intră pe fâşia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumuseţea, cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecţi că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată. 

    În ciuda numeroaselor reclamaţii, fiind vorba de proiecte europene, autorităţile locale şi judeţene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de ciclişti cel puţin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puţin pentru câţiva ani, şi una dintre cele mai ciudate.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cele 7 minuni ale primarilor din România: pista de biciclete care trece printr-un bar sau stejarul din mijlocul terenului de fotbal

    La finalul a patru ani în care primarii au avut timp să facă în localităţile lor tot ce le-a trecut prin cap, cu mai puţin de o lună până la alegerile locale, edilii îşi fac calculele şi aruncă în vâltoarea electorală noi promisiuni. Unii alegători, însă, fac bilanţul realizărilor şi nereuşitelor, analizează ce-au primit din toate câte-au făgăduit primarii şi, mai ales, pe ce s-au dus în tot acest timp banii publici. Iar de multe ori răspunsul este acelaşi: pe tot felul de proiecte ridicole fără vreo utilitate evidentă sau, oricum, atât de prost realizate încât au reuşit performanţa de a duce în derizoriu şi unicul scop pentru care ar fi fost gândite iniţial. De la pista de biciclete care trece prin mijlocul unui bar, până la terenul de fotbal care are la centru un stejar secular, Gândul vă prezintă lista celor „7 minuni” ale primarilor, unele dintre cele mai stupide lucrări realizate în România în ultimii ani.

    1. Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar şi se termină cu…o amendă

    Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.

    În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timişoara a început reabilitarea malurilor Begăi şi a inclus în lucrări şi realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autorităţile locale şi-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizaţie de funcţionare pe malul canalului.

    Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.

    Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.

    Autorităţile nu au prevăzut şi un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliştii care ajung la capătul pistei româneşti şi intră pe fâşia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumuseţea, cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecţi că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată. 

    În ciuda numeroaselor reclamaţii, fiind vorba de proiecte europene, autorităţile locale şi judeţene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de ciclişti cel puţin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puţin pentru câţiva ani, şi una dintre cele mai ciudate.

    2. Stejarul din mijlocul terenului de fotbal

    80.000 de lei. Atât a investit primăria din Tonciu, un sat din Mureş, într-un teren de fotbal care a fost construit în jurul unui stejar bătrân. Motivul? Localnicii au insistat să nu fie tăiat copacul despre care spun că este secular. Pentru binele lor, cei care iubesc acest sport s-au obişnuit să ocolească stejarul înalt de peste 20 de metri. Altfel şi-au făcut regulile proprii de joc. Ori de câte ori copacul este lovit de minge se consideră „out”.

    Arborele vechi de sute de ani este considerat simbolul localităţii, aşa că mulţi au ajuns să-l îndrăgească şi s-au opus tăierii lui atunci când a fost construit terenul. Cum într-o parte este o parcelă privată, iar în cealaltă dispensarul, s-a ales varianta de mijloc. Cu stejarul în mijloc.

    Pentru că exista pericolul ca unii să se accidenteze, primarul vrea să ia câteva măsuri de siguranţă: „Măsura o stabilesc acuma, în timp de două zile clarific. Pun în jurul lui ceva de amortizare”, spunea primarul Ioan Milaşan.

    Administratorul terenului era însă de altă părere: „Trebuie tăiat, că trebuie să se joace copii, împinge unul pe altul şi unul sparge capul unul aşa, unul cu piciorul”, declara atunci Ion Cazacu.

    Citit mai multe pe www.gandul.info

     

     

  • Locul în care şcoala are lift, există zonă de agrement, pistă de bowling, iar parcul industrial îşi aşteaptă investitorii

    Investiţiile făcute din bani europeni dar şi seriozitatea de care dă dovadă comunitatea de şvabi face ca localitatea Petreşti să fie un model de dezvoltare rurală greu de urmat. Graţie fondurilor comunitare, satul pare mai degrabă un cochet orăşel de provincie, cu şcoală modernă, zonă de agrement pentru întreaga familie, cămin pentru bătrâni şi singurul parc industrial acreditat din judeţ.

    La 11 kilometri de municipiul Carei, drumul european E671 trece printr-o localitate atipică pentru mediul rural românesc. În timp ce ne-am obişnuit ca la noi, “la ţară”, canalizarea, sistemul de alimentare cu apă potabilă şi iluminatul public să fie deziderate greu de realizat, la Petreşti autorităţile au ajuns să se gândească la proiecte care ţin mai degrabă de occident decât de estul Europei. Apă şi canal există de câţiva ani iar curăţenia este la ordinea zile la fel ca şi salvgardarea tradiţiilor şvăbeşti aşa că autorităţile au gândit proiecte de dezvoltare la care alte comunităţi abia îndrăznesc să spere.

    Şcoala din oraş a fost complet renovată iar clădirea nu îşi trădează deloc vârsta venerabilă. A fost modernizată, dotată cu teren de fotbal şi în interior, utilităţile ar putea rivaliza chiar şi cu unităţi de învăţământ din oraşele mari ale ţării.

        “Avem dotări de ultimă generaţie, de la table inteligente la calculatoare şi bineînţeles lift pentru că avem copii cu dizabilităţi şi trebuie să venim în sprijinul lor,”a declarat primarul Otto Marchiş.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Locul în care şcoala are lift, există zonă de agrement, pistă de bowling, iar parcul industrial îşi aşteaptă investitorii

    Investiţiile făcute din bani europeni dar şi seriozitatea de care dă dovadă comunitatea de şvabi face ca localitatea Petreşti să fie un model de dezvoltare rurală greu de urmat. Graţie fondurilor comunitare, satul pare mai degrabă un cochet orăşel de provincie, cu şcoală modernă, zonă de agrement pentru întreaga familie, cămin pentru bătrâni şi singurul parc industrial acreditat din judeţ.

    La 11 kilometri de municipiul Carei, drumul european E671 trece printr-o localitate atipică pentru mediul rural românesc. În timp ce ne-am obişnuit ca la noi, “la ţară”, canalizarea, sistemul de alimentare cu apă potabilă şi iluminatul public să fie deziderate greu de realizat, la Petreşti autorităţile au ajuns să se gândească la proiecte care ţin mai degrabă de occident decât de estul Europei. Apă şi canal există de câţiva ani iar curăţenia este la ordinea zile la fel ca şi salvgardarea tradiţiilor şvăbeşti aşa că autorităţile au gândit proiecte de dezvoltare la care alte comunităţi abia îndrăznesc să spere.

    Şcoala din oraş a fost complet renovată iar clădirea nu îşi trădează deloc vârsta venerabilă. A fost modernizată, dotată cu teren de fotbal şi în interior, utilităţile ar putea rivaliza chiar şi cu unităţi de învăţământ din oraşele mari ale ţării.

        “Avem dotări de ultimă generaţie, de la table inteligente la calculatoare şi bineînţeles lift pentru că avem copii cu dizabilităţi şi trebuie să venim în sprijinul lor,”a declarat primarul Otto Marchiş.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Tesla Model S s-a luat la întrecere cu un Boeing 737 – VIDEO

    Cursa a avut loc pe pista de 3 kilometri a aeroportului Avalon, Victoria. Tony d’Alberto a condus Model S, dotat cu un motor V8, cel mai rapid Sedan cu patru uşi din lume, potrivit Business Insider. Cursa a fost strânsă până în momentul când automobilul a atins viteza maximă de 250km pe oră, doar cu 10km/h mai puţin decât viteza de decolare a aeronavei 737 (140 de noduri). 

  • Mini-oraşul de lângă oraş

    Cred că ceea ce am plănuit pentru Cosmopolis va fi realizat în mai mult de un deceniu de acum încolo“, spune râzând Ahmet Buyukhanli, preşedinte şi acţionar al dezvoltatorului imobiliar cu capital turcesc Opus Land Development, ce a demarat proiectul Cosmpolis din nordul Capitalei.

    Cunoscut pe piaţă drept „mini-oraşul de lângă oraş“, complexul Cosmpolis din Ştefăneştii de Jos este proiectat ca la finalizare să fie casa a peste 25.000 de oameni, cam cât numărul total al populaţiei oraşului Sighişoara, în circa 8.000 de locuinţe. Proiectul este unul dintre cele mai mari de pe piaţa rezidenţială, fiind obiectul unor investiţii ce vor ajunge la finalul lui 2016 la aproximativ 288 de milioane de euro în construcţia de locuinţe, infrastructură, spaţii comerciale şi spaţii verzi. Anul trecut, turcii au construit şi au vândut 474 de apartamente şi vile în cadrul proiectului, în creştere cu 34% faţă de 2014, şi au înregistrat venituri de circa 18 milioane de euro.

    „2015 a fost un an bun, în linia aşteptărilor. Vânzările s-au desfăşurat normal, aşa cum ar fi fost normal să fie, însă piaţa a fost atât de afectată de criză, iar revenirea a durat atât de mult, încât lucrurile par excepţionale. Sperăm însă ca acesta să fie doar începutul“, spune Buyukhanli. El apreciază că şi în 2016, dar şi în anii următori vor menţine acelaşi ritm al dezvoltării, strategia în cazul proiectului fiind una pe termen lung: „Sustenabilitatea este cea mai importantă, dacă eşti suficient de sustenabil şi continui să faci ceea ce crezi,  succesul nu va întârzia să apară“. Acesta este de fapt principiul după care se ghidează preşedintele Opus în afaceri şi sfatul pe care îl oferă tuturor.

    Buyukhanli şi-a început cariera în imobiliare în 1993, ca o alegere evidentă, imediat după absolvirea Facultăţii de Afaceri din cadrul Universităţii Marmara. „Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Turcia la vremea respectivă, împreună cu fraţii şi verii săi, cu care a pornit afacerea în 1953. M-am născut în afacere, aşa că nu am ales neapărat să fac asta, dar nici nu mi-am dorit altceva.“

    Buyukhanli îşi aminteşte cum, în copilărie, vizita întotdeauna birourile afacerii de familie sau chiar şantierele din Ankara şi, ulterior, Istanbul, unde mergea cu bicicleta. „Petreceam mult timp  acolo şi chiar munceam dacă era necesar.“ În România a ajuns după ce reprezentanţii băncilor de investiţii le-au sugerat să se extindă la nivel regional, în momentul în care doreau să listeze la bursă în 2006. „Partea estică nu ne plăcea, Rusia era prea dură pentru noi, Bulgaria avea limitările sale, la fel şi Ucraina, aşa că am găsit România mai paşnică, intrase în UE la vremea respectivă, era o societate deschisă, aşa că am ajuns la concluzia că acesta este locul ideal pentru dezvoltare.“

    Nu regretă nici acum decizia, în pofida faptului că aici a experimentat cea mai nefavorabilă perioadă din industrie. „Am construit aici un complex, un nume şi cred că de acum ne va fi mult mai uşor.“ Până acum au vândut 2.100 de locuinţe, în care apreciază că locuiesc mai mult de 4.000 de persoane. Investiţia iniţială bugetată pentru anul 2015 a fost de circa 18 milioane de euro, iar, pentru anii următori, bugetele se menţin la acelaşi nivel. El observă că există un trend crescător în ce priveşte achiziţiile de locuinţe, dar în acelaşi timp, ca strategie pe termen lung, nu vrea ca oferta din cadrul Cosmopolis să fie prea mare, astfel că ritmul de până în 500 de unităţi construite anual este cel ideal. „Vrem să ne bucurăm pentru rezultatele din prezent şi să menţinem acelaşi ritm, astfel încât să beneficiem de creşterile uşoare de preţuri. Acesta este genul de creştere pe care un mic investitor sau un utilizator final s-ar bucura să o aibă, nu vrem să generăm o supraproducţie a ofertei noastre şi să construim mii de locuinţe într-un singur an.“ Deocamdată, creşterea preţurilor este uşoară, însă consideră că dacă cererea va fi continuuă şi va deveni un trend, vor fi impulsionate şi acestea, fără a exista pericolul unei noi bule imobiliare.