Tag: picioare

  • Povestea bărbatului de 69 de ani, cu ambele picioare amputate, care a reuşit să se caţere pe muntele Everest

    Un bărbat în vârstă de 69 de ani, cu ambele picioare amputate, a reuşit să ajungă la summit-ul de pe Muntele Everest, partea Nepalului, la a cincea sa încercare de a escalada cel ai înalt vârf din lume, potrivit Time.

    Chinezul pe nume Xia Boyu a ajuns la summit la 8 şi 26 de minute, ora Nepalului, potrivit unei postări ale fiului, Cloud Xia, pe platforma socială WeChat.

    „Tatăl meu a ajuns pe Everest la 8:26!!! A realizat visul pe care îl are de peste 40 de ani!!!”, a scris Cloud Xia.

    Bărbatul în vârstă de 69 de ani şi-a pierdut ambele picioare, acestea fiind amputate de la genunchi în urma unor degerături suferite în cadrul unei expediţii eşuate pe muntele Everest când avea doar 25 de ani.

    Acesta a reuşit săptămâna aceasta performanţa fiind ghidat de unul dintre cei mai buni oameni din domeniu, nepalezul Mingma G. Sherpa, care s-a căţărat cu succes pe cei mai înalţi 14 munţi din lume, de la prima încercare.

    „Iubesc muntele”, a declarat Xia pentru publicaţia Time înaintea expediţiei. „Voi lupta pentru asta toată viaţa”.

    Xia şi-a pierdut picioarele după prima încercare de a se căţăra pe muntele Everest în 1975, când a făcut parte din echipa de escaladare a Chinei.

     

  • Afacerea care ar putea deveni „cel mai mare duşman al caselor de PARIURI”, pusă pe picioare de doi tineri români

    „Există posibilitatea extinderii comunităţii la nivel global, membrii săi comunica mai uşor şi sunt la curent cu ultimele trenduri specifice nişei respective. Astfel a luat naştere GEPENCO.COM , o reţea socială destinată comunităţii pariorilor. Această reţea de socializare are menirea să închege comunitatea deja existentă atât offline, cât şi pe alte reţele de socializare, şi să îi pună la un loc pe membrii acesteia”, au declarat cei doi antreprenori. 

    Ce are diferit faţă de alte reţele de socializare? În primul rând, este cu destinaţie precisă, asta însemnând că în cadrul ei sunt integrate unelte specifice domeniului de pariuri sportive, susţin aceştia, care spun şi că unul dintre principalele avantaje ale unei astfel de reţele este faptul că elimină riscul înşelătoriilor, devenind, astfel, principalul „duşman al caselor de pariuri”. 

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

  • Formaţia Pink Martini concertează la Bucureşti pe 1 decembrie

    Mica orchestră de 12 artişti, ce cântă în nu mai puţin de 25 de limbi străine, deschide sezonul de concerte din iarnă de la Bucureşti.

    O aventură muzicală în jurul lumii, ce îşi trage inspiraţia din musicalurile hollywoodiene ale anilor ’40 şi ’50 şi îmbină o varietate de genuri într-o compoziţie modernă şi eclectică – Pink Martini aduce, pe orice scenă pe care performează, un repertoriu multilingv şi un sound ce nu poate fi clasificat, dar care garantat va ridica publicul în picioare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Problema oamenilor de afaceri români: cui vor lăsa afacerile construite în ani?

    Cei 28 de ani de capitalism au trecut implacabil, iar viaţa nu stă în loc. Prima generaţie de oameni de afaceri se apropie de pensie, iar mulţi se uită peste umăr să vadă cine vine din urmă, cine le va moşteni ceea ce au creat.

    De multe ori, există un mare gol în spate, pentru că foarte mulţi oameni de afaceri nu au moştenitori care să fi rămas în firmă şi care să poată prelua şi duce businessul mai departe.

    Putem să numărăm pe degete afacerile româneşti care pot fi date mai departe copiilor sau nepoţilor.

    Această problemă nu este specifică numai României. Spre exemplu, conform studiilor, în Germania, o ţară care se sprijină pe afacerile de familie, renumitele Mittelstand, în următorii cinci ani peste 840.000 de proprietari de companii mici şi mijlocii ar putea să fie forţaţi să vândă aceste afaceri în lipsa unui succesor.

    Conform Financial Times, care citează un studiu realizat de KfW Banking Group, o întreagă generaţie de antreprenori germani se pregăteşte de pensionare, iar mai mult de una din cinci astfel de companii va trebui să aleagă între a desemna un outsider la conducere sau a vinde afacerea până în 2022. Aproape 100.000 de antreprenori germani care vor să se retragă în următorii doi ani nu au găsit încă un succesor, spun datele grupului KfW.

    Această criză a celebrelor Mittelstand, coloana vertebrală a economiei germane, creează o imensă oportunitate, de fapt prima în două secole, pentru rivalii străini şi investitorii financiari de a pune mâna pe aceste companii extrem de valoroase, la care până acum nu aveau acces.

    Aceste IMM-uri germane au fost date din generaţie în generaţie până când au ajuns în situaţia de a nu mai avea moştenitori sau de a nu fi pregătit un succesor outsider care să ducă businessul mai departe.

    Multe afaceri din România, aflate la prima generaţie, se confruntă cu aceleaşi probleme:

    – copiii nu vor să rămână în business, preferând mai degrabă banii, pentru că i-au văzut pe părinţii lor cât şi cum au muncit şi nu vor să facă la fel;

    – proprietarii vor să dea businessul mai departe în familie, sperând ca moştenitorii, copiii, să fie clona lor, ceea ce este imposibil şi, de aceea, există rupturi şi certuri;

    – proprietarii, ţinând foarte strâns businessul în propriile mâini, nu au crescut directori care să preia businessul şi oricum aceştia mai degrabă ar ”prelua“ ei afacerea decât să mai lucreze pentru copiii patronului;

    – tehnologia îi ajunge pe toţi din urmă şi este foarte greu să facă trecerea de la un anumit model de business la unul nou, ceea ce creează mari probleme proprietarilor pentru că nu ştiu cum să se replieze. De fapt, au crescut într-un secol, cu o anumită organizare, cu o anumită generaţie de angajaţi, cu un anumit fel de a face afaceri, iar acum suntem într-un alt secol, cu alte generaţii de forţă de muncă, cu alte pretenţii, cu alte sisteme de producţie şi de lucru;

    – problema forţei de muncă devine atât de acută, încât, chiar şi dacă moştenitorii ar prelua afacerea, viitorul businesului devine mult mai incert.

    Cunosc mulţi oameni de afaceri care au început să acumuleze active imobiliare din care să încaseze chirii pentru a face trecerea de la businessul lor din producţie sau servicii către un business aproape fără angajaţi şi cu un venit cert.

    Când auzim că un om de afaceri român, care a construit un business sau un brand în aproape trei decenii, a decis să vândă afacerea unui grup internaţional, fie către un investitor strategic, fie către un fond de investiţii, prima reacţie este de ”furie“: şi el s-a predat, şi el s-a vândut, România va fi formată numai din multinaţionale.

    După criză, cei care au rămas cu afacerile în picioare au înţeles că nu trebuie să rateze a doua oportunitate de vânzare a businessului, pentru că nu vor mai primi a treia şansă. Nu mai pot să facă faţă unui nou ciclu economic, unei noi schimbări tehnologice, unei noi generaţii de salariaţi şi de aceea preferă să ”scape“ de probleme.

    Mulţi antreprenori n-au mai apucat să-şi construiască în timp o structură de holding, cu mai multe afaceri, pentru că au fost băgaţi zi de zi în afacerea lor. Şi nici nu au vrut să angajeze oameni care să le conducă afacerea, neavând încredere în ei.

    Cazul Ion Ţiriac este o excepţie în businessul românesc: omul de afaceri şi-a căutat tot timpul parteneri, de obicei investitori mari, strategici, cu nume, cărora le-a dat managementul şi o parte din business. |n acest fel, el s-a eliberat de coordonarea de zi cu zi al acestor afaceri şi a putut să se uite continuu după noi businessuri. Oricum, şi la nivelul holdingului Ion Ţiriac a angajat tot timpul directori din afara familiei, care trebuie să urmărească ce se întâmplă cu afacerile lui.

    Alţi oameni de afaceri români n-au mai putut să facă acelaşi lucru şi au ajuns în situaţia în care nu au cui să predea businessul: copiii nu-l vor sau nu au încredere să lase ceea ce au clădit în mâinile urmaşilor, nu au manageri, nu au o structură de holding. De aceea, sunt condamnaţi să vândă.

  • De ce s-a prefăcut un bărbat 15 ani că nu-şi poate folosi mâinile şi picioarele

    Timp de 15 ani, Matthews s-a prefăcut că nu-şi poate folosi mâinile şi picioarele, până când recent a fost surprins plimbându-se prin oraşul Penzance şi apoi împingând scaunul cu rotile al soţiei sale. Omul e acuzat că a încasat 509.000 de lire sterline din ajutoare sociale de-a lungul anilor.
     
    Britanicul a recunoscut o parte din acuzaţii, dar a cerut un control medical pentru se stabili gradul său de handicap şi susţine că nu se poate deplasa fără cârje. Judecătorul l-a avertizat însă că riscă să petreacă ani grei în spatele gratiilor, scrie stirieprotv.ro
  • Un bărbat fără mâini şi picioare din Moldova, condamnat pentru că “a bătut” un poliţist

    Deşi Nicolae Ceban nu mai are nici mâini şi nici picioare, acest fapt nu i-a împiedicat pe oficialii de peste Prut să-l considere vinovat de fapte de agresiune fizică îndreptate împotriva unui poliţist, scrie Pro TV Chişinău.
     
    “Sincer nu m-am aşteptat. Eu ştiu că eu nu sunt vinovat cu absolut nimic. În primul rând, nu l-am bătut şi nu a fost totul aşa cum spune el şi nu ştiu de ce judecătorul aşa a decis,” a mărturisit Nicolae Ceban.
     
    Judecătoria Chişinău a admis că bărbatul se face responsabil de hugalism. Pentru fapta sa a primit un an de închisoare cu suspendare, în cazul său declanşându-se procedura de amnistie. Chiar dacă a scapat de executarea pedepsei, Nicolae Ceban va rămâne cu cazierul pătat.
     
     
  • Oraşul din România în care vacile maidaneze mor de foame: „Le dăm pâine, dar abia merg pe picioare”

    Stăpânul le-a abandonat, iar amenzile pe care le-a primit nu l-au făcut să-şi schimbe atitudinea.

    Vacile maidaneze au fost văzute pentru prima dată printre blocuri în urmă cu trei ierni. Erau doar câteva, dar între timp şeptelul a crescut. Cel mai greu le este iarna, când sunt minus 10 -15 grade. Când şi când unora li se face milă de ele, scrie stirileprotv.ro

    Localnic: „Noi, eu cu nevastă-mea, ne-am dus şi am adus fân de acasă, a fătat o văcuţă aici în zăpadă. Le dăm pâine, dar rabdă de foame, de sete, de abia merg pe picioare de slabe ce sunt.”

    Localnică: „Tremură de frig noaptea şi nu am absolut nimic ce să mănânce că vedeţi, e zăpadă, şi nici la gunoaie nu au ce să mănânce, ieri am văzut unul mânca coji de portocale.”

  • Iohannis în picioare, Dragnea şi Tăriceanu pe scaun. “- Ce ai înţeles tu de aici? -Că regele nu mai e şi am rămas doar cu comuniştii”

     

    Pe Facebook, Dan Maşca a adăugat “- Ce ai înţeles tu de aici?
    -Că regele nu mai e şi am rămas doar cu comuniştii” – a răspunE trecut de miezul nopţii, aşa că vreau să vă atrag atenţia asupra unui minut din înregistrarea de mai jos din 16.12.2017, ora 10.
    La momentul 0:09:17 al înregistrării, Preşedintele Ţării, Klaus Iohannis şi cu soţia sa Carmen apar pe ecran, venind spre Sala Tronului de la Palatul Regal.

    La momentul 0:09:29, când intră în sală, toţi cei prezenţi se ridică în picioare.
    La momentul 0:09:35, primul care se aşază pe scaun este preşedintele Senatului, CPT. După 3 secunde face acelaşi lucru şi consoarta sa.

    La momentul 0:09:45, a treia persoană care se aşază pe scaun este preşedintele Camerei Deputaţilor, LD.
    La momentul 0:10:00, după oarece discuţii cu vecinii săi, deja bine înfipţi cu fundul în scaune, se aşază şi premierul MT.

    În tot acest timp, restul audienţei aflate la eveniment, de la capete încoronate ale monarhiilor la membri ai Caselor Regale din Europa şi din lume, de la ambasadori şi personalităţi de cultură la veterani de război aşteaptă TOŢI, fără nicio excepţie, respectuos, în picioare.

    (…) >> Laurentiu Theodoru

    Fotografii de la Raluca Serghe”s 

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.

  • Cum „s-a evaporat” una dintre cele mai cunoscute fabrici din perioada comunistă – VIDEO

    Operaţiunea a avut loc, luni după-amiază, în zona Gării de Nord. Trei clădiri au fost programate să fie demolate prin explozie, dar doar una a fost doborâtă în totalitate la pământ; elemente din celelalte două hale au rămas în picioare. Nu se va mai interveni pentru o nouă demolare cu explozibil, deoarece este periculos. În continuare se va demola printr-un procedeu mecanic. S-ar putea ca elementele celor două foste hale de producţie de la Elba care au rămas în picioare să cadă singure.

    „O explozie controlată. O demolare propriu-zisă cu exploziv. În proporţie de 90% o lucrare bine reuşită. Sunt mulţumit de ceea ce s-a făcut, mai puţin de partea de pregătire mecanică a lucrării. A fost o cantitate de 28 de kilograme de exploziv, dinamită şi 280 de capse electrice, de iniţiere. Pentru clădirile care nu au picat în totalitate va fi aplicat un procedeu mecanic, mai exact o fărâmare cu cleştele pneumatic. Vor fi dărâmate. Există şi posibilitatea să cadă de la sine, dacă cedează susţinerea mecanică a casei liftului. Practic, toată rezistenţa este pe casa liftului”, a spus artificierul Muraru Petronel.

     

    Cititi mai multe pe www.aradon.ro