Tag: personalitate

  • Care este motivul pentru care unele persoane au mai mult succes la locul de muncă decât altele?

    “Ar trebui să nu facem din intelectul nostru un Dumnezeu. Are, desigur, muşchii săi puternici, dar nu are personalitate” este unul dintre citatele lui Albert Einstein, răspândit pe internet, care oferă un posibil motiv al performanţei diferite în carieră a unor angajaţi cu pregătire similară.

    Un studiu recent citat de psiho­logul Travis Bradberry într-un articol publicat pe platforma weforum.com, realizat pe baza unor interviuri cu 500 de lideri de business din întreaga lume, şi-a propus să afle ce apreciază cel mai mult angajatorii la un angajat. Cercetătorii au vrut să afle de ce unele persoane au succes mai mult la locul de muncă decât altele, iar răspunsul a fost unul la care probabil mulţi nu s-au gândit: personalitatea.

    Potrivit articolului, 78% dintre liderii de business au răspuns că apreciază cel mai mult la un angajat personalitatea, mai mult chiar decât apropierea culturală (53%) sau abilităţile angajatului (39%).

    Principala întrebare care derivă din acest răspuns este  „Ce înseamnă personalitatea?”. Când liderii de business au spus „personalitate”, este posibil să nu fi înţeles în totalitate cuvântul. Personalitatea este compusă dintr-un set stabil de preferinţe şi tendinţe prin care abordăm situaţiile. A fi introvertit sau extrovertit este un exemplu de trăsătură de personalitate, spune psihologul Travis Bradberry.

    Construcţia personalităţii unui individ începe în copilăria timpurie şi durează până la începutul maturităţii. De-a lungul timpului se vor schimba multe la o persoană, dar personalitatea nu este unul dintre acele lucruri.

    Personalitatea  este un lucru distinct de coeficientul de inteligenţă (IQ). Cele două nu se intersectează în mai niciun aspect important al vieţii. De asemenea, personalitatea este diferită de inteligenţa emoţională (EQ), aici producându-se cea mai mare confuzie.

    „Diferenţa dintre personalitate şi inteligenţa emoţională este fundamentală. Personalitatea nu vorbeşte despre capacităţi, ci despre tendinţe. Trăsăturile de personalitate sunt, în genere, nerelaţionate sau extrem de slab relaţionate cu inteligenţa”, explică prof. Dr. Dragoş Iliescu de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti. Potrivit lui, o persoană extrovertită nu este nici mai inteligentă şi nici mai puţin inteligentă, în medie, decât una introvertită; cele două trăsături nu sunt relaţionate.

    În ceea ce priveşte inteligenţa emoţională, aceasta este, explică prof.dr. Iliescu, o chestiune de capacitate: „Nu ţine de ce preferă o persoană, ci de ce poate să facă o persoană. În genere, inteligenţa emoţională este definită drept capacitatea de a rezolva probleme cu ajutorul emoţiilor şi conţine capacităţi precum perceperea emoţiilor la sine şi la ceilalţi, procesarea acestora, înţelegerea lor şi utilizarea lor pentru a rezolva probleme”.

    Cu toate acestea, personalitatea poate fi, de asemenea, un indicator când vine vorba de performanţele angajatului la locul de muncă, în sensul că, prin identificarea tendinţelor comportamentale, angajatorul poate să-şi dea seama dacă un candidat este potrivit în mediul socio-cultural al organizaţiei.

    „Există, desigur, cazuri în care aproximăm aceste abilităţi sau competenţe prin trăsături de personalitate. De exemplu, o persoană stabilă emoţional va fi probabil mai bună în a-şi controla emoţiile, o persoană extrovertită va opera mai bine cu propriile emoţii pozitive şi o persoană agreabilă va fi mai bună în menţinerea celorlalţi într-o stare emoţională adecvată pentru a atinge un anumit scop”, mai spune Dragoş Iliescu.

    Evaluarea cât mai corectă a profilului candidatului şi a compatibilităţii acestuia cu acela al postului reprezintă un aspect esenţial pe care orice specialist în resurse umane îl recunoaşte. Interviurile de selecţie sunt instrumentul cel mai la îndemână şi pe baza lor companiile iau decizii importante.

    „De ce personalitatea? În business, pentru a avea succes, contează două aspecte: banii şi oamenii. Abordarea comprehensivă în evaluarea personalităţii oferă detalii critice pentru angajarea oamenilor potriviţi care vor produce performanţă, pentru identificarea şi dezvoltarea talentelor, crearea de lideri eficienţi şi îmbunătăţirea capitalului uman”, spune Mădălina Bălan, managing partner la Hart Consulting, companie de HR care aplică teste de personalitate candidaţilor.

    Astfel, crede Mădălina Bălan, o persoană poate şti să performeze un rol profesional, însă e posibil să nu se potrivească deloc cu setul de valori şi credinţe ale unei organizaţii. „Valorile contează atunci când dorim să prezicem compatibilitatea unui candidat cu cultura organizaţiei, iar acest lucru este important mai ales când vorbim de selecţie pe poziţii manageriale”, explică Mădălina Bălan.

    Specialistul în HR prezintă trei argumente pentru care companiile să utilizeze instrumente de evaluare de personalitate predictive şi valide, pe lânga analiza CV-ului, a experienţei şi competenţelor tehnice: costul mediu al unui angajat neperformant reprezintă pentru angajator mai mult de 50% din salariul anual al angajatului; lipsa de angajament a angajaţilor poate ajunge la  aproximativ 300 miliarde de dolari ca pierdere din productivitate în fiecare an; companiile cu sisteme eficiente de management al talentelor au dublă şansă de a performa mai bine decât competitorii lor.

    Calităţile pe care liderii de business le-au numit trăsături de personalitate în studiul menţionat au fost, de fapt, caracteristici ale inteligenţei emoţionale. Spre deosebire de personalitate, care este „bătută în cuie”, inteligenţa emoţională poate fi schimbată şi îmbunătăţită.

    Angajaţii excepţionali nu posedă trăsături de personalitate „dumnezeieşti”, ei doar se bazează pe nişte trăsături de inteligenţă emoţională pe care oricine le poate avea „în repertoriu”, mai spune Travis Bradberry. Liderii de business nu ar trebui să purceadă neapărat la căutarea acestor caracteristici (deşi nu ar strica deloc să le găsească), ci să determine membrii echipei lor să acceadă la acestea şi să le valorifice.

    Cum arată personalitatea angajatului ideal?

    Există multe trăsături ale individului pe care liderii le-au etichetat greşit ca fiind trăsături de personalitate. Iată câteva exemple de abilităţi care fac dintr-un angajat unul excepţional, potrivit psihologului Travis Bradberry, autorul bestseller-ului „Inteligenţa emoţională 2.0” şi cofondatorul TalentSmart, lider mondial în producerea şi livrarea testelor şi trainingurilor de inteligenţă emoţională:


    Persoanele cu inteligenţă emoţională ridicată sunt gata să iasă din zona de confort. Unul dintre lucrurile pe care nu le vom auzi niciodată de la un angajat excepţional este „Acest lucru nu face parte din fişa postului meu”. Angajaţii extraordinari se vor duce mai departe de fişa postului şi în loc să aştepte ca recunoaşterea şi recompensa să vină primele, se vor avânta în a trece la treabă, cu încredere că răsplata va veni mai târziu şi relaxaţi în cazul în care aceasta nu vine.


    Reacţionează potrivit în cazul unui conflict. În timp ce angajaţii excepţionali nu caută niciodată conflictul, în cazul în care acesta apare, nu vor fugi de el. Sunt capabili să-şi menţină poziţia în timp ce îşi vor expune argumentele într-un mod logic şi calm. Sunt capabili să facă faţă atacurilor la persoană, în căutarea atingerii unui scop mai important, şi niciodată nu vor folosi la rândul lor această tactică.


    Se concentrează. Studenţii care aspiră să devină piloţi sunt adesea sfătuiţi „când lucrurile încep să o ia razna, nu uita să pilotezi avionul”. Au existat cazuri de accidente aviatice în care pilotul a fost atât de acaparat de a găsi problema, încât a pilotat avionul către pământ. Angajaţii extraordinari cunosc acest concept şi fac diferenţa între „zgomotele de fundal” şi problemele reale, prin urmare rămânând concentraţi pe ceea ce contează.


    Sunt chibzuiţi, dar curajoşi. Angajaţii ideali sunt gata să iasă în faţă şi să vorbească atunci când alţii nu sunt. Chiar dacă să întrebi un lucru poate fi dificil şi chiar stânjenitor, aceştia găsesc momentul şi modul potrivit de a pune întrebarea, astfel încât bunul-simţ şi sincronizarea să fie în perfectă armonie.


    Îşi controlează egocentrismul. A fi excepţional vine la pachet cu o doză de orgoliu. Chiar dacă acesta este o componentă importantă care îi face să fie foarte buni, angajaţii de excepţie niciodată nu vor acorda orgoliului mai multă greutate decât este necesar. Sunt gata să admită când greşesc şi gata să facă lucrurile în felul altcuiva, indiferent că este vorba de faptul că modalitatea alternativă este mai bună sau că o fac doar pentru a menţine armonia din echipă.


    Nu sunt niciodată satisfăcuţi. Angajaţii foarte buni au credinţa împământenită că lucrurile pot fi întotdeauna mai bine făcute – şi au dreptate. Nimeni nu a evoluat vreodată în mediul profesional şi personal mergând pe ideea „e destul de bine şi aşa”. Indiferent de cât de bine merg lucrurile, oamenii excepţionali simt nevoie de îmbunătăţire constantă.


    Recunosc când un lucru nu funcţionează corespunzător şi iau atitudine. Indiferent că este vorba de un scaun defect sau un proces nefolositor care afectează fluxul de bani al departamentului, angajaţii de excepţie nu trec pe lângă problemă, iar sintagma „Ee, aşa a fost dintotdeauna” pur şi simplu nu face parte din vocabularul lor. Ei văd problemele ca pe nişte chestiuni care trebuie rezolvate imediat.


    Sunt responsabili. Dacă eşti un manager care încearcă să descifreze un raport făcut „de mântuială”, expresia „nu e vina mea” devine cea mai iritantă propoziţie din limba română. Angajaţii excepţionali sunt responsabili, iar munca, deciziile şi rezultatele acestora le aparţin, indiferent că sunt pozitive sau negative. Aduc greşelile în atenţia managerului şi nu preferă să le „ascundă sub preş”. Sunt conştienţi că managerii nu sunt acolo pentru a da vina pe cineva, ci sunt acolo pentru a-i îndruma.


    Ştiu să se facă plăcuţi. Angajaţii excepţionali sunt plăcuţi de către colegi, au integritate şi calităţi de leadership (chiar dacă nu sunt în poziţii de conducere). În afara locului de muncă, aceştia sunt buni ambasadori ai brandului şi managerii au încredere că aceştia vor reprezenta cu succes firma în cadrul unei întâlniri cu clienţii sau când prospectează piaţa.


    Ştiu să gestioneze interacţiunile cu persoane toxice. Să ai de-a face cu persoane dificile poate fi frustrant şi epuizant. Angajaţii excepţionali controlează interacţiunile cu astfel de persoane, iar atunci când au de-a face cu acestea, abordează situaţia într-un mod raţional. Sunt conştienţi de propriile emoţii şi nu permit furiei şi frustrării să-şi facă loc în conversaţie şi să alimenteze haosul. Sunt capabili să identifice poziţia celuilalt şi să găsească o cale de mijloc şi chiar şi atunci când situaţia degenerează, persoanele cu o inteligenţă emoţională ridicată au capacitatea de a gestiona situaţia astfel încât cel sau cea din faţa lor să nu le doboare.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 6 august 2018

    COVER STORY: Capitalismul ucide căsătoria?

    Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut în România cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În acelaşi interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste şase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească şi care sunt consecinţele acestui fenomen?


    EVENIMENT: Viitorul, văzut prin ochii noilor generaţii


    BURSĂ: Cum s-a “topit” oferta ALRO Slatina


    BANKING: Faţă în faţă cu strategia…


    RESURSE UMANE: CV vs. personalitate
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • De ce vor unii să iasă din tipare?

    „Mă decolorez de patru ori pe an, mă vopsesc o dată sau de două ori pe an cu vopsea permanentă şi de până la zece ori cu vopsea semipermanentă iarna. În anotimpul rece este nevoie de dublă decolorare ca să pot obţine păr alb sau argintiu, îmi place cum se asortează cu zăpada şi cerul înnorat”, spune Carol Turculeţ, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

    El povesteşte că s-a vopsit pentru prima dată înainte de a participa la prima ediţie a evenimentului East European Comic Con, când avea
    15 ani.

    „Prima dată m-am vopsit înainte să particip la prima ediţie a evenimentul East European Comic Con, în primăvara lui 2013, când aveam 15 ani. Personajul în care voiam să mă costumez avea părul portocaliu, dar eu nu obişnuiam să mă decolorez pe atunci şi m-am făcut vişiniu. Ulterior nu m-am mai vopsit până la începutul primului an de facultate, când m-am făcut brunet şi de atunci alternez culorile constant”, spune Carol Turculeţ.

    Specialiştii spun că unul dintre motivele pentru care bărbaţii se vopsesc este pentru a se conforma la un anumit grup, spre exemplu cel al hipsterilor.

    „Motivul psihologic pentru care bărbaţii se vopsesc este nevoia de noutate şi dinamism, de poziţie şi atitudine freestyle. De asemenea, poate fi şi nevoia de apartenenţă la un anumit stil, precum cel renumit al hipsterilor”, spune Alin Sebastian Godeanu, psiholog clinician specialist şi lector la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti.

    Carol Turculeţ spune că nu s-a vopsit niciodată la salon, el apelează la serviciile unui hairstylist doar pentru a se tunde şi se vopseşte acasă sau la prieteni, iar „în momentul vopsirii, oriunde aş fi, am grijă să am la mine strictul necesar: oxidant, vopsea, elastice şi clame mici deoarece am părul scurt, mănuşi şi pensule, dar şi suplimente precum balsam, mască de păr sau un borcan de ulei esenţial, în cazul în care simt părul uscat după vopsire”.

    El recurge la vopsitul permanent şi la decolorat de aproximativ şase ori pe an şi foloseşte vopseaua semi-permanentă de cel puţin zece ori pe an, mai des în sezonul rece. „Nu costă mult nici vopsirea propriu-zisă şi nici decolorantul. Înainte devenea costisitor când, fără experienţă fiind, îmi ardeam părul şi trebuia să achiziţionez măşti de păr, care costau 20 de lei pe doză şi era nevoie de trei doze pe săptămână, sau uleiul esenţial, pe care îl aplicam zilnic, şi nici acela nu era ieftin.”

    Ulterior a învăţat să se vopsească/decoloreze singur şi, astfel, pudra decolorantă şi oxidantul ajung să îl coste între 10 şi 20 de lei, „iar cea mai scumpă vopsea pe care am achiziţionat-o este cea ametist, pe care o am acum în păr, care a costat 25 de lei tubul. Nu consider că, în prezent, este un obicei costisitor”.

    Cristi Pascu, unul dintre cei mai apreciaţi hairstylişti din România, priveşte la polul opus şi spune că mulţi bărbaţi se vopsesc pentru a acoperi firele albe de păr; pentru asta plătesc 200 – 250 de lei, iar vopsirea se repetă o dată la trei săptămâni.

    „Bărbaţii îşi doresc şi ei să arate mai bine. Unul dintre motivele pentru care se vopsesc este să-şi acopere părul alb, ceea ce este valabil mai ales în cazul celor care îşi câştigă existenţa prin imagine, precum cântăreţi, oameni de televiziune, oameni de presă sau cei care intră în contact cu publicul”, spune Cristi Pascu.

    El adaugă că vârsta este relativă, deoarece la bărbaţi părul alb începe să apară încă de la vârsta de 18 ani. „Am văzut băieţi care la 20 de ani aveau părul grizonat. Asta poate fi cool la început, dar la un moment dat te vopseşti, pentru că nu vrei ca la 30 de ani să arăţi de 50.”
    În acelaşi timp, Sebastian Godeanu spune că băieţii încep să se vopsească încă de la vârsta de 16 – 17 ani.

    Avantajul pe care îl aduce schimbarea culorii de păr la bărbaţi este cel legat de sentimentul de bunăstare, de aceea mulţi recurg la schimbarea culorii de păr pentru a fi în acord cu propria personalitate, adaugă Sebastian Godeanu, făcând referire la cei care abordează culorile vii, câteodată combinate.

    Dar cum cultura noastră nu se apropie atât de mult de cea asiatică, unde cei mai mulţi bărbaţi sunt vopsiţi în culori stridente, majoritatea bărbaţilor din România se vopsesc pentru a acoperi firele albe şi astfel nu există o culoare care să fie la modă sau care să fie preferată de bărbaţi, spune Cristi Pascu. „Nu există o culoare căutată de bărbaţi, pentru că ei îşi vopsesc părul din necesitate şi încearcă să aibă o culoare cât mai apropiată de culoarea lor naturală. E bine că în prezent vopselele sunt destul de avansate din punct de vedere tehnologic şi astfel poţi obţine un aspect perfect natural.”

    Stilistul adaugă că pentru bărbaţi moda este relativă, deoarece „suntem mai conservatori” şi atunci moda poate fi o tendinţă care ţine de statutul social şi de vârstă. „Poate fi ceva la modă pentru cei care sunt la nivel de business şi poate fi altceva la modă pentru cei care ies cu skateboardul în parc.”

    Însă, deşi bărbaţii care se vopsesc nu sunt prea bine văzuţi în România şi această schimbare este asociată cu imaturitatea, psihologul Sebastian Godeanu spune că femeile sunt atrase de bărbaţii care îndrăznesc să îşi asume aceste schimbări, mai ales într-o lume tradiţionalistă.

    „Am observat că femeile sunt atrase de bărbaţii vopsiţi, pentru că îndrăznesc să-şi asume personalitatea într-o lume tradiţionalistă, cum este a noastră. Chiar dacă multe femei asociază vopsitul părului cu imaturitatea, este apreciată iniţiativa”, adaugă Sebastian Godeanu.

  • Personalitatea anului în Europa este un tânăr din România

    El a fost nominalizat alături de actriţa britanică Emma Watson (27 de ani), antreprenorul francez Xavier Niel (50 de ani), omul de afaceri miliardar Mohed Altrad (70 de ani), francez de origine siriană, modelul britanic Edie Campbell (27 de ani), astronomul belgian Michaël Gillon (44 de ani), avocata Marcia Willis Stewart, activistul maghiar András Fekete-Gyor (27 de ani) şi politiciana poloneză Barbara Nowacka (42 de ani).

    Pe Faceboo, Corupţia Ucide a scris: „Premiul este o validare a eforturilor pe care cu toţii le facem în ultimii ani. Acest premiu este al tuturor celor care fac ceva şi pentru cei din jurul lor, al tuturor celor care sunt implicaţi în activităţi civice ( ONG-uri, grupuri civice sau voluntari ) şi a membrilor comunităţii “Corupţia ucide . Suntem mândri de voi!

    Aroganţă dusă la extrem: a cheltuit 500.000 de dolari pe o petrecere la care a venit însoţit de femei ţinute în lesă – GALERIE FOTO

     

    Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

     

    Cei de la Euronews English au acordat premiul celui care si-a folosit forta de caracter, capacitatea de a mobiliza publicul sau reputaţia pentru a aduce o transformare pozitiva fie in munca umanitara, activism, strangere de fonduri, dezvoltare a comunitatii sau altele. Ei si-au pus inima si sufletul intr-un proiect nu pentru castig personal, ci pentru o cauza demna. Multi dintre noi ne regăsim în aceasta descriere.

    Felicitări tuturor celor care pun umărul pentru a aduce o schimbare benefică României. Doar dacă vom colabora între noi şi ne vom ajuta unul pe celălalt vom reuşi să combatem corupţia.”

  • Dacă eşti deştept atunci de ce nu eşti bogat?

     
    Economistul James Heckman întreabă oameni educaţi (excluzând oamenii de ştiinţă) care este legătura dintre venitul unei persoane şi IQ? Cât la sută contează IQ-ul unei persoane în succesul financiar? Mulţi zic că în jur de 25%, alţii chiar 50%. 
     
    Atunci, dacă eşti deştept de ce nu eşti bogat? O nouă cercetare spune că IQ-ul are o influenţă asupra succesului financiar de doar 1-2%. Norocul joacă o parte importantă, însă un factor cheie pentru a te îmbogăţi este personalitatea. Heckman a găsit că succesul financiar este legat de conştiinciozitate, o trăsătură marcată de hărnicie, perseverenţă şi auto-disciplină.
     
    Pentru a ajunge la această concluzie, el şi colegii lui au examinat patru seturi de date care au inclus scorurile IQ, rezultate la teste, evaluări de personalitate a mii de oameni din Marea Britanie, SUA şi Olanda. Au avut la dispoziţie seturi de date ce s-au întins pe decenii, urmărind nu numai venitul unei persoane, ci şi problemele cu legea, indicele de masă corporală sau satisfacţia vieţii pe care o duce.
     
    Studiul a constatat că notele şi rezultatele bune la examene au fost predicatori mai buni ai succesului în viaţa adultă decât scorurile IQ brute. Notele nu reflectă doar inteligenţa, ci şi ceea ce Heckman numeşte “abilităţi non-cognitive”, cum ar fi perseverenţa, obiceiurile bune de studiu şi abilitate a colabora. 
     
    El mai susţine că, spre deosebire de IQ, conştiinciozitatea este mai maleabilă, iar o minte deschisă, o trăsătură largă care include curiozitatea, este de asemenea, legată de scoruri şi notele la teste. 
     
    IQ-ul contează, bineînţeles. O persoană cu IQ 70 nu va putea face lucruri care sunt uşoare pentru o persoană cu IQ-ul 190. Heckman spune că multe persoane inteligente nu reuşesc să se îmbogăţească deoarece nu au competenţe care nu sunt măsurate de testele de inteligenţă: fie nu ştiu să se comporte la interviurile de angajare sau ajung târziu, nu se îmbracă corespunzător sau la locul de muncă nu vor face mai mult decât minimul necesar. 
     
    Un alt studiu, publicat luna aceasta în jurnalul Nature Human Behaviour, s-a concentrat pe o anumită parte a succesului: greutăţile întâmpinate. Cercetătorii neozeelandezi au studiat 30 de ani circa 1000 de persoane şi au găsit că testele privind limbajul şi abilităţile cognitive luate copiilor la vârsta de trei ani care ar putea prezice cine ar fi mai predispus să depidă de ajutor de şomaj, să comită o ilegalitate sau să devină bolnav cronic. 
     
    Autoarea studiului, Terrie Moffitt, speră că aceste rezultate să stimuleze compasiunea şi ajutorul, nu stigmatizarea. Rezultatele ei au sugerat că ajutând oamenii să-şi dezvolte anumite abilităţi mai devemre ar fi în folosul tuturor.
     
     

     

  • Senatul a adoptat proiectul de modificare a Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea CSM

    Senatorii au adoptat proiectul de modificare a Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea CSM cu 81 de voturi pentru şi 28 împotrivă.

    Plenul Senatului a adoptat joi, în calitate de for decizional, proiectul care modifică Legea 317/2004 privind CSM, fără modificări majore faţă de forma adoptată de Comisia specială pentru legile justiţiei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Senatul a adoptat proiectul de modificare a Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea CSM

    Senatorii au adoptat proiectul de modificare a Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea CSM cu 81 de voturi pentru şi 28 împotrivă.

    Plenul Senatului a adoptat joi, în calitate de for decizional, proiectul care modifică Legea 317/2004 privind CSM, fără modificări majore faţă de forma adoptată de Comisia specială pentru legile justiţiei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Psiholog, despre crima de la metrou: Ancheta va decurge greu. Agresoarea trece de la logic la absurd

    „Acolo este o dezarmonie de personalitate, ceva în zona tulburărilor profunde ale personalităţii. Ancheta cu această femeie sau cu această categorie de suferinzi va decurge foarte greu, pentru că ei îşi păstrează inteligenţa, îşi dau seama de consecinţele faptei lor şi vor căuta fie să nege cu vehemenţă, fie să treacă de la logic la ilogic, până la absurd. De aceea, este nevoie de expertiza medico-legală psihiatrică ce ne poate diferenţieza nouă absenţa discernământului, discernământul diminuat sau discernământul integru, întreaga responsabilitate. Deci până nu o să se pronunţe expertiza medico-legală în comisie la singura instituţie abilitată, Institutul de Medicină Legală, nu putem antama alte predicţii”, a declarat, pentru MEDIAFAX, psihologul Tudorel Butoi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un nou studiu ajunge la o concluzie surprinzătoare: personalitatea are un impact mai mare asupra succesului decât inteligenţa

    Heckman susţine că IQ-ul are un rol minor în succesul unei persoane, doar 1-2%. Dacă acesta este cazul, care este factorul principal care face ca un individ să aibă succes?

    Ştiinţa nu are un răspuns definitiv la această întrebare, pentru că reţeta succesului are şi o doză (variabilă) de noroc. Ceea ce se cunoaşte este că personalitatea este un factor cheie, scrie The Independent.

    Heckman, împreună cu colegii săi, a publicat un studiu în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences în care se demonstra cum succesul (cel puţin acela financiar) era corelat cu conştiinciozitatea, o trăsătură de personalitate marcată de perseverenţă, auto-disciplină şi hărnicie.

    Pentru a ajunge la această concluzie, echipa a analizat patru seturi de date diferite, care includeau scoruri de IQ, rezultate la diferite teste standardizate a câtorva mii de persoane din Marea Britanie, Statele Unite şi Olanda. Unele seturi de date includeau mai multe teste efectuate de aceleaşi persoane pe o durată de mai multe decenii, alături de activităţile, venitul, cazierul, masa corporală şi calitatea vieţii.

    Astfel, „abilităţile non-cognitive”, aşa cum le numeşte Heckman, precum perseverenţa, joacă un rol sensibil mai important decât coeficientul brut de inteligenţă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro