BusinessMagazin

Tag: peisaj

  • Marea de lotus roşu: un paradis născut din mlaştină – VIDEO

    În timpul iernii, lacul se acoperă cu milioane de flori roşii de lotus, creând un peisaj de o frumuseţe inimaginabilă.
    Turiştii care ajung în această zonă se pot plimba cu o barcă printre florile de lotus sau pot admira peisajul de pe pontoanele instalate de autorităţi.

  • Peştera care arată ca o scenă din filmul Avatar – VIDEO

    Un loc pe care Cameron nu l-a descoperit însă se află în Noua Zeelandă: o peşteră în care mici insecte transformă peisajul banal într-unul de vis.

  • Fascinaţia board games în era tehnologiei

    Klaus Teuber era tehnician dentar în oraşul Darmstadt, Germania, în anii ’80 când a început să facă board game-uri elaborate în pivniţa sa, iniţial „pentru a evada. Mi-am creat propria lume”, a declarat el pentru The New Yorker. Teuber este creatorul celebrului Settlers of Catan, un joc care a devenit sursa de evadare nu numai pentru el, ci pentru milioane de oameni. Jocul a fost lansat în Germania în 1995 şi un an mai târziu şi în SUA. Acum este disponibil în 39 de limbi (inclusiv română) şi s-a vândut în peste 27 de milioane de unităţi la nivel mondial până acum.

    Board game-urile sunt jocuri de societate cu o istorie bogată, iar în ultimii ani şi-au croit drum şi spre novici, cei care nu sunt familiarizaţi cu aceste jocuri. Deşi tehnologia şi noile jocuri video ne ocupă din ce în ce mai mult timp, tot mai mulţi oameni se îndreaptă către plăceri mai „simple”, jocurile de societate care încurajează jocul împreună cu alţii şi interacţiunea faţă în faţă.

    Piaţa jocurilor board game a crescut timp de şapte ani consecutivi, ajungând să devină o industrie de aproape 1,5 miliarde de dolari în SUA şi Canada. Vânzările de aşa-numite jocuri de hobby în SUA şi Canada au ajuns la 1,44 miliarde de dolari în 2016, marcând un avans de 21% faţă de 2015, potrivit unui raport compilat de compania de cercetare de piaţă ICv2. Compania defineşte aceste jocuri de hobby drept produse pentru gameri (board game-uri, jocuri de cărţi etc.) şi care sunt vândute de obicei în magazine specializate.

    Presa străină a declarat că avem parte de o renaştere a fenomenului board game. Un studiu publicat de The Guardian arată că între 2010 şi 2014 achiziţiile de astfel de jocuri au crescut, în fiecare an, cu 25%-40% la nivel global. „Piaţa globală de board game înregistrează o creştere anuală de peste 20% pe an de aproape un deceniu şi mai are loc să crească”, este de părere Andrei Novac, fondatorul NSKN Games, producător de board game-uri. El pune succesul jocurilor în această eră a tehnologiei pe seama faptului că oamenii vor şi simt nevoia de socializare. „Jocurile de societate te «forţează» să stai faţă în faţă, să vorbeşti, să te apropii de prieteni, familie sau de simple cunoştinţe.”

    Andrei Dordea, unul dintre fondatorii AfterRace Games, alt producător de board games din România, crede că succesul jocurilor de societate se datorează tocmai tehnologiei, „şi fricii, poate îndreptăţite, că pierdem controlul. Natura este guvernată de echilibru, iar oamenii au nevoie de oameni. Cred că la o masă contează mai puţin jocul şi mai mult cu cine îl joci. Iar board game-urile creează această premisă”. La nivel european, cele mai mari pieţe pentru jocuri şi jucării sunt Marea Britanie (3,8 mld. euro), Franţa (3,5 mld. euro), Germania (3,4 mld. euro). La subsegmentul de jocuri şi puzzle-uri conduce Franţa cu 478 mil. euro, urmată de Germania cu 425 mil. euro şi de Marea Britanie cu 319 mil. euro, conform Euromonitor.

    Un argument pentru creşterea în popularitate a jocurilor de societate este dat de Milton Griepp, managerul ICv2, care consideră că „oamenii sunt mai puţin interesaţi să se uite la ecrane după muncă şi mai interesaţi de interacţiunea faţă în faţă”. Iar Costin Manolescu, unul dintre promotorii jocurilor de societate de pe plan local, consideră că „board game-urile aduc o componentă ludică, dar şi de socializare. Din ce în ce mai mulţi oameni vor să evadeze din rutina cotidiană, iar acestea sunt o alternativă”. Tot Manolescu explică faptul că la creşterea veniturilor vânzătorilor şi producătorilor a ajutat şi prezenţa acestor jocuri în hipermarketuri, librării sau cafenele. „Considerabil cred că au contribuit şi evenimentele dedicate, precum târguri de profil, campionate naţionale sau concursuri cu premii”, adaugă el.

    Dacă în Germania sau SUA aceste tipuri de jocuri sunt populare de mulţi ani şi nu numai în rândul copiilor, ci şi al tinerilor şi adulţilor, în România fenomenul abia se prinde contur.  Piaţa totală de jucării şi jocuri din România este estimată de Euromonitor pentru 2017 la 155 mil. euro, cu un avans de 5% faţă de 2016, în timp ce „felia” de jocuri şi puzzle-uri, ce include şi jocurile de societate, este estimată la 15,4 milioane de euro în 2017, mai mult cu 7,5% faţă de 2016, potrivit Euromonitor.

    De fapt, în ultimii cinci ani piaţa locală de jocuri şi jucării a crescut cu 39%, iar subsegmentul de jocuri şi puzzle-uri a ţinut pasul, înregistrând un avans de 38,2% pentru aceeaşi perioadă.

    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin începând de luni, 23 aprilie.

  • Lidl inaugurează un nou magazin. Unde se va afla acesta

    Magazinul va avea o suprafaţă de 1.368 m² şi peste 120 de locuri de parcare. Formatul noului magazin Lidl este unul diferit, pentru a se încadra în peisajul arhitectural al zonei situate în proximitatea Cetatăţii Sighişoarei, inclusă pe lista Patrimoniului UNESCO ca fiind singurul oraş-cetate medieval locuit.

    Printre elementele arhitecturale distincte, se numără faţada realizată din cărămidă aparentă şi acoperişul din ţiglă.

  • Cronică de film: Marvel îşi reintră în ritm

    Black Panther explică originile personajului şi se ţine departe de celelalte evenimente din Universul Marvel – un punct pentru regizor şi scenarişti.

    Mă cam plictisisem să-l văd pe Iron Man în toate filmele care n-aveau nicio legătură directă cu el; înţeleg că Robert Downey Jr. aduce bani, dar parcă prea mult strică.

    Acţiunea începe în momentul în care T’Chaka, regele Wakandei, îşi pierde viaţa în urma unui atentat comis la sediul Naţiunilor Unite. T’Challa (ştiu, Stan Lee nu a fost foarte inspirat) devine noul rege, ca unic fiu, şi decide să răzbune un atentat ce avusese loc în urmă cu vreo 20 de ani. Lucrurile se complică atunci când aflăm că mai există un pretendent la tron, iar T’Challa trebuie să salveze Wakanda.

    Noua producţie Marvel are şi mult mai multe scene de luptă între oameni – fără roboţi, nave spaţiale sau mai ştiu eu ce nebunii (există şi nave, dar într-un ”gramaj“ corespunzător), iar asta le mai aduce un punct celor responsabili.

    Regizorul Ryan Coogler, intrat în atenţia publicului după ce a regizat Creed, face o treabă minunată în spatele camerei: cadrele sunt luate impecabil şi sunt pe alocuri ameţitoare – ajută, desigur, şi că filmul e gândit pentru o vizionare la IMAX. |ncă un punct.

    Despre actori nu o să vorbesc prea mult, dar o să spun totuşi că m-a impresionat Chadwick Boseman (T’Challa). De restul distribuţiei, numai de bine.

    Nu pot să trec mai departe fără să remarc coloana sonoră, una dintre cele mai reuşite combinaţii muzicale din ultima vreme. Kendrick Lamar (aţi citit bine, e chiar rapperul recompensat cu 12 premii Grammy) a compus şi interpretează majoritatea cântecelor din film, în vreme ce Ludwig Göransson a semnat coloana sonoră propriu-zisă. Göransson a lucrat până acum la toate filmele lui Coogler şi pare că asistăm la o nouă colaborare de succes, aşa cum e cea dintre Damien Chazelle şi Justin Horowitz (La La Land, Whiplash şi multe altele).

    Importanţa filmului pentru persoanele de culoare din Statele Unite a fost subliniată de revista Time, care a dedicat coperta unui amplu material numit ”De ce Black Panther e un moment definitoriu pentru populaţia afro-americană din America“. E posibil să fie aşa, dar mie mi s-a părut că producătorii au apelat cam des la clişeele legate de subjugarea celor slabi; acesta e şi singurul lucru pe care aş putea să-l reproşez filmului.

    Concluzionez spunând că Black Panther mi-a readus apetitul pentru eroii Marvel, iar asta e mare lucru având în vedere notele pe care le-am dat producţiilor anterioare.

    Notă: 8,5/10

  • OZN-ul din peisaj

    Peisajul s-ar putea însă să nu mai rămână multă vreme la fel, dacă un artist norvegian contemporan, Bjiarne Melgaard, va reuşi să-şi ducă la îndeplinire planul de a-şi construi pe un mic deal din apropiere o locuinţă în care să rămână până la moarte, scrie New York Times.

    Acesta, împreună cu o firmă de arhitectură, Snohetta, a proiectat o casă care seamănă a OZN cocoţat pe nişte piloni în formă de animale, prezentat drept o îmbinare unică de artă şi arhitectură care nu afectează în niciun fel peisajul pe care Munch l-a reprodus în picturile sale, mai ales că, şi pe vremea când acesta trăia, în locul propus pentru noua casă exista deja o clădire.

    Criticii proiectului, printre care artiştii din colonie, alţi artişti ori jurnalişti, susţin însă că noua clădire ar afecta iremediabil ce a mai rămas din peisajul care l-a inspirat pe celebrul pictor, autorităţile urmând a decide dacă vor permite construcţia sau nu.

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Schimbare de filosofie în securitatea cibernetică

    Când am început, acum 25 de ani, singurul lucru pe care-l aveam erau ruterele şi comutatoarele (switches); nu exista un firewall şi nimeni nu se gândea la securitate. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit din ce în ce mai mult. Azi suntem la un nivel critic“, spune Jamey Heary, distinguished systems engineer în cadrul Cisco Systems, responsabil pentru conducerea Global Security Architecture Team.

    Peste 4.000 de atacuri ransomware au avut loc în fiecare zi a anului 2016, potrivit unui raport al FBI, iar în perioada ianuarie-septembrie 2017 atacurile de tip ransomware asupra businessurilor au crescut de la fiecare două minute la unul la fiecare 40 de secunde, potrivit Kaspersky. Asta se întâmplă la nivel global, România nefiind cruţată. În iunie 2017, companii şi instituţii din România şi din alte ţări din regiune au fost lovite de un atac cibernetic de tip ransomware, denumit GoldenEye, care criptează datele utilizatorilor şi apoi solicită recompensă, a anunţat Bitdefender.

    În luna octombrie, a fost dezvăluită o vulnerabilitate ce a şocat lumea din industria securităţii cibernetice. ”De fiecare dată când văd că se întâmplă aşa ceva, mi se zguduie credinţa că anumite lucruri sunt adevărate. Şi apoi se dovedesc a fi false“, mărturiseşte Heary. Este vorba despre faptul că protocolul de securitate WPA2, folosit pentru protejarea majorităţii conexiunilor Wi-Fi, a fost spart, expunând traficul wireless atacurilor. Această descoperire este semnificativă, deoarece acest protocol era considerat ca fiind cel mai sigur pentru criptarea conexiunilor Wi-Fi. Alte protocoale au fost compromise în trecut, dar la vremea respectivă exista un succesor mai bun. De data aceasta, un succesor nu există, deocamdată.

    ”Un alt exemplu este vulnerabilitatea descoperită în SSL. Foloseam asta de un deceniu şi toată lumea credea că este OK, apoi am aflat că sistemul nu a fost sigur încă de la concepere. Acelaşi lucru este valabil pentru WPA2. Ne-am bazat pe asta ani de zile, iar acum s-a schimbat total“, a spus inginerul de la Cisco.

    Jamey Heary menţionează şi faptul că şedinţele cu acţionarii s-au schimbat: se vorbeşte mai mult de securitate, iar informaţiile despre securitate şi atacuri nu se mai opresc la CIO (chief information officer), ci ajung la CEO şi la acţionari.

    Reprezentantul Cisco se arată încredinţat că este nevoie de o schimbare de filosofie în securitatea cibernetică, aceea de a cumpăra produsul A pentru a rezolva problema A ”şi fac asta din nou şi din nou şi asta s-a dovedit a nu fi eficient“.

    Cisco a lucrat mai mulţi ani la ceea ce compania numeşte ”reţeaua intuitivă“, adică o reţea care învaţă, se adaptează, automatizează şi protejează în mod constant, pentru a optimiza operaţiunile din cadrul reţelei şi a oferi protecţie împotriva ameninţărilor de securitate, susţin reprezentanţii companiei. Firma americană este de părere că acestă nouă reţea este capabilă să anticipeze acţiuni, să blocheze ameninţări de securitate şi să evolueze de-a lungul timpului.

    ”Ceea ce facem acum nu este ideal pentru viitor. Trebuie să construim produse bune, dar care să fie capabile să şi comunice cu alte produse astfel încât atunci când ai o breşă de securitate aceasta va fi restricţionată într-un anumit loc“, explică Heary, care crede că oamenii sunt ţinta atacurilor şi ei trebuie protejaţi, nu datele.

  • LOCUL UNIC din România unde poţi admira cinci cascade! Peisajul îţi taie respiraţia

     Consiliul Local Săcele (Braşov) a aprobat proiectul de reabilitare a Cascadei Tamina din masivul Piatra Mare. Costurile se ridică la 1,3 milioane de lei, iar reabilitarea va dura, potrivit proiectului, 12 luni.

    Consilierii speră ca la cascadă să ajungă 55.000 de vizitatori pe an, iar obiectivul turistic să aducă un profit anual de 427.000 de lei. Reabilitatea va fi realizată prin intermediul Regiei Locale a Pădurilor Săcele şi se estimează că investiţia va fi recuperată în doi ani şi jumătate.

    În proiectul de reabilitare este prevăzut că la Cascada Tamina vor fi poduri suspendate cu lanţuri, realizate din oţel zincat, dar şi o zonă de unde turiştii pot admira priveliştea.

    Cititi mai multe pe www.one.ro