BusinessMagazin

Tag: PDL

  • Un nou sport naţional: ghicitul în Băsescu

    Desigur, o parte dintre vechii simpatizanţi ai lui Traian Băsescu din presă, partide sau ONG-uri au continuat să nutrească ideea că poate preşedintele nu vrea decât să le facă un serviciu candidaţilor dreptei (alţii decât Udrea), luând în considerare faptul că susţinerea prezidenţială arătată unui candidat îi taie automat acestuia şansele de a cuceri electoratul nehotărât sau pur şi simplu sătul de veşnica împărţire a politicii între “băsişti” şi “antibăsişti”. În acelaşi timp, o altă parte a vechilor simpatizanţi ai preşedintelui, călăuziţi de dogma că orice critică adusă unui candidat de dreapta e anatema pentru că îi serveşte inamicului nr. 1, respectiv candidatul PSD, au continuat să se arate dezamăgiţi sau speriaţi de teoria că Traian Băsescu ar face un “blat” cu Victor Ponta, teorie care la rândul ei se trage din dogma că orice moment de colaborare sau de armistiţiu cu adversarul, fie el în interesul ţării, fie în chip de varianta cea mai puţin rea din mai multe rele, reprezintă o trădare a cauzei lor comune, adică nimicirea adversarului.

    Criticile aduse de Traian Băsescu lui Klaus Iohannis, Cătălin Predoiu, Vasile Blaga, Monica Macovei au fost însă la fel de sincere ca şi criticile la adresa unor Victor Ponta sau Călin Popescu-Tăriceanu, iar viziunea lui asupra viitorului dreptei e total neschimbată faţă de acum un an, doi sau cinci, înainte ca Ioana Băsescu să înregistreze la OSIM “Mişcarea Populară” şi înainte de apariţia primului partid de tip “Albă-ca-Zăpada” (Noua Republică). Această viziune a însemnat de la bun început un nou partid care să reediteze rolul de avangardă a dreptei exercitat de vechiul PDL din perioada 2006-2009, să-i concentreze pe susţinătorii loiali ai preşedintelui şi, în frunte cu Elena Udrea, pregătită de mult timp pentru rolul de preşedinte, să preia din nou conducerea ţării.

    Noua Republică nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, iar PMP n-a reuşit pe parcursul anului trecut să golească de membri PDL-ul condus de Blaga şi să-i ia locul pe scena politică, dar planul continuă, conform declaraţiilor de săptămâna trecută ale preşedintelui: după alegerile prezidenţiale, spune el, nu va fi nicio fuziune între PNL şi PDL, ci PDL va fuziona la loc cu PMP, spre a a-şi recăpăta identitatea de dreapta ameninţată în prezent de dizolvarea în PNL şi a câştiga astfel, topit în partidul prezidenţial PMP, alegerile din 2016. Nimic mai simplu.

    Iar cine crede că Elena Udrea ar dori ori ar putea să atragă prin campania ei colorată şi zdravănă electorat PSD greşeşte: electoratul vizat de Udrea este exact electoratul vechi “de masă” al PDL, cel diferit de intelectualii fini care azi nu înţeleg de ce preşedintele nu o susţine pe Macovei şi cel ce i-a asigurat de fapt lui Traian Băsescu toate victoriile în alegeri.

  • Fuziunea prin contopire a PNL cu PDL, amânată până la 1 octombrie

    Avocaţii au depus la dosar dovada că a fost achitată taxa de timbru, dar şi dovada faptului că a fost publicat anunţul cu privire la contopirea celor două partide, într-un ziar central de mare tiraj.

    Tribunalul Bucureşti ar fi trebuit să judece luni fuziunea prin contopire a PNL cu PDL, după ce la primul termen de judecată nu au fost citate parţile în mod corespunzător. Instanţa a decis, la termenul din 7 august, amânarea discuţiilor până la 8 septembrie, după ce la apelul nominal făcut în sala de judecată nu a răspuns atunci niciuna dintre părţi.

    PDL şi PNL au depus în 5 august, la Tribunalul Bucureşti, documentele pentru fuziunea prin contopire.

    Reprezentanţii PDL şi ai PNL au aprobat în 26 iulie, în unanimitate, într-un congres comun, protocolul de fuziune prin contopire şi statutul noului partid.

    Protocolul de fuziune dintre PNL şi PDL fusese adoptat şi separat de reprezentanţii PNL, respectiv ai PDL.

  • Ce înseamnă “constructivism” în politica românească

    Predoiu a expus în câteva cuvinte toată filozofia opoziţiei din România: “Dacă unii ies la atac la Ponta şi alţii joacă la “ofsaid”, pretextând constructivismul politic, o să ajungem în şanţ. Cu Ponta nu ai ce construi. Cu Ponta nu avem decât de luptat”, continuându-şi o idee din urmă cu câteva zile: “Numai aşa vom reuşi, pentru că noi trebuie să ne dinamizăm armatele şi să trecem la un atac furibund la PSD. Aici nu e tango, e judo!” Cu alte cuvinte, ar fi o trădare ca opoziţia din România să nu lupte neîncetat pentru distrugerea cu orice preţ a adversarului, inclusiv când această luptă loveşte în interesul României.

    Aşa au respins “constructivismul” şefii ACL, Vasile Blaga şi Klaus Iohannis, trimiţând către şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi către şeful PPE, Joseph Daul, o reclamaţie în care au susţinut că propunerea de către guvern a Corinei Creţu încalcă legea, întrucât Creţu nu a fost audiată în Parlament. Legea 373/2013 invocată de ei nu precizează însă nicăieri când trebuie audiat în Parlament candidatul desemnat pentru un post de membru în Comisia Europeană.

    Această imprecizie din lege (unul dintre fruntaşii PDL, Radu Carp, a sugerat chiar că precizarea din lege privind audierea în Parlament drept o simplă dovadă de formalism inutil al unui PSD care a dorit să includă Parlamentul peste tot unde nu avea niciun rol înainte) ar fi trebuit să fie benefică pentru capacitatea de negociere de către România a unui post de comisar european, în contextul în care tripla provocare urmărită de Jean-Claude Juncker (echilibrul de interese între populari şi socialişti, între ţările din vest şi cele din est şi creşterea numărului de comisari femei la 9 pentru ca noua CE să obţină votul PE) a dus la amânări şi schimbări de tactică succesive în selecţia viitorilor comisari.

    Juncker a mers până la a promite funcţii mai bune ţărilor care vin cu propuneri de comisari femei, ceea ce a făcut ca atât România, cât şi Polonia, Malta sau Cipru să-şi dubleze prima propunere cu o a doua vizând o femeie, iar Slovenia să vină cu trei propuneri. Faptul că guvernul a acceptat să negocieze cu Juncker după aceste noi tactici în loc să insiste pe formula veche cu un singur candidat propus din timp (Dacian Cioloş) l-a iritat întâi pe preşedintele Traian Băsescu, apoi pe fruntaşii ACL, care au decis să invoce legea referitoare la audierea în Parlament a candidaţilor pentru CE pur şi simplu spre a câştiga puncte electorale pentru combativitate în lupta cu guvernul Ponta.

    La rândul său, Frunzăverde a atribuit furia lui Predoiu faptului că acesta a pierdut în favoarea liberalului Klaus Iohannis poziţia de candidat ACL la prezidenţiale şi l-a îndemnat pe colegul său pedelist să accepte situaţia, pentru că “aceasta înseamnă constructivism” (cu termenul folosit înainte de Predoiu). Frunzăverde critica astfel luptele interne din ACL, care au alimentat mereu speculaţii privind o posibilă înlocuire a lui Iohannis ba cu Predoiu sau Antonescu, ba cu Udrea sau Macovei, speculaţii generate nu atât de prestaţia slabă a lui Iohannis în “precampanie”, cât de orgoliile rănite ale altor pretendenţi la statutul de prezidenţiabil suprem al dreptei.

    Una peste alta, aşadar, nu e de mirare că politicienii nici nu cunosc sensul termenului de “constructivism” şi chiar când cred că el are legătură cu ideea de “a fi constructiv”, îl traduc aproape automat fie prin “blat cu justificări înalte”, fie prin “combinatorică de moment”.
     

  • Ardeii graşi şi morcovii care conduc România. Perlele politice ale săptămânii

    “Noi vom conduce România timp de 10 ani” – Klaus Iohannis (PNL)

    “Da, dar după două mandate ca preşedinte” – Monica Macovei, întrebată dacă se mai gândeşte să înfiinţeze un partid

    “În sfârşit vom avea un preşedinte care va occidentaliza această ţară” – Vasile Blaga (PDL) despre Klaus Iohannis

    “Cred că ar fi bine dacă domnul Iohannis ar veni să mă susţină, pentru că evident nu va intra în turul doi” – Elena Udrea (PMP)

    “Putem să înţelegem că nu vă este uşor cu legislaţia europeană, nici nouă nu ne-a fost uşor” – Liviu Dragnea (PSD) către investitorii chinezi

    “Cei doi politruci penibili, iresponsabili, aceşti Păcală şi Tândală ai politicii româneşti, s-au hotărât ei să reclame CE să nu ne dea dl. Juncker Dezvoltarea Regională. Nu-i intrebaţi de ce, pentru că ei n-au capacitatea de a se exprima raţional în limba română” – premierul Victor Ponta despre contestarea de către Blaga şi Iohannis a candidaturii Corinei Creţu la un post de comisar european

    “Singurul care se pronunţa în favoarea mea era şeful statului. Împotriva tuturor… pentru că ţara trebuie apărată” – Cristian Diaconescu, ex-PMP, actualmente susţinător al Elenei Udrea, despre perioada sa de candidatură la prezidenţiale

  • Cine îşi împarte moştenirea lui Băsescu

    Udrea şi-a motivat posibila intrare în cursa prezidenţialelor prin faptul că lansarea neaşteptată a Monicăi Macovei în aceeaşi cursă sabotează şansele lui Diaconescu, întrucât şi Macovei, şi Diaconescu se luptă în fond pentru acelaşi electorat (ceea ce e adevărat), însă apariţia lui Macovei nu face decât să pună în evidenţă slăbiciunile deja existente ale poziţiei lui Diaconescu.

    Deşi comentatorii s-au străduit să arate că o candidatură Udrea îl avantajează sau dezavantajează numai pe Victor Ponta sau numai pe Klaus Iohannis, în realitate ea nu va strica niciunuia dintre ei, întrucât ambii au interes să se poziţioneze în contrast cu un candidat ostentativ “băsist” (ceea ce Diaconescu nu este).

    În tabăra puterii, ca să separe şi mai mult apele politice în funcţie de unicul criteriu al adeziunii/opoziţiei faţă de “băsism”, favorabil şanselor sale electorale, premierul Ponta a denunţat pactul de coabitare cu preşedintele, după ce acesta a admis că l-a “păcălit” la momentul semnării. Evenimentul a deschis calea mărginirii tot mai clare a strategiei PSD-PLR de campanie pentru alegerile prezidenţiale la reproşuri de “băsism” aruncate tuturor contracandidaţilor lui Victor Ponta.

    Cum cel mai nou confirmat oficial dintre aceştia şi cu şansele cele mai mari în sondaje este Klaus Iohannis, atacurile liderilor PSD şi ale partidului lui Tăriceanu s-au concentrat pe demonstrarea “băsismului” lui Iohannis, nu doar prin acuzaţii că s-ar fi întâlnit în secret cu preşedintele, ci şi prin exploatarea faptului că numeroşi fruntaşi ai ACL au făcut parte din guvernările PDL. Strategia unidirecţională a PSD-PLR are însă limite evidente, ţinând cont că atât PNL, cât şi PDL au convenit cu PSD să susţină organizarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru reducerea CAS de la 1 octombrie, adică exact măsura pentru care guvernul Ponta s-a încontrat cu preşedintele Băsescu.

  • Elementele “proiectului de ţară” al lui Iohannis şi Predoiu

    Decizia de a-l nominaliza ca viitor premier pe Predoiu are nu numai darul de a oferi un stimulent al zelului în campania lui Iohannis pentru cei de la PDL, dezamăgiţi că prezidenţiabilul lor nu a putut fi promovat drept candidat comun al dreptei, ci oferă şi ACL în ansamblu o şansă de a deveni mai credibilă în rolul de principal partid de opoziţie, ţinând cont că nici Klaus Iohannis, nici şeful său de campanie Vasile Blaga nu sunt prea convingători în postura de critici ai guvernării Ponta, nici la nivel ideologic, nici la nivel practic.

    Predoiu a apelat la teme electorale noi, neexploatate nici de putere, nici de opoziţie, propunând, de pildă, urmărirea de către guvern a rezultatelor tuturor privatizărilor (pornind de la exemplul ICA-Voiculescu), numirea titularilor din ministerele economice numai după consultarea mediului de afaceri sau construirea unui aparat de lobby pentru România la Washington, după modelul Ungariei.

    Cât despre Iohannis, acesta şi-a lansat campania (sau “precampania”, cum spun acum politicienii) cu un discurs centrat pe două teme: o preşedinţie fără “conflict şi scandal” (în opoziţie deci cu ceea ce îi impută lui Traian Băsescu adversarii săi) şi o administraţie corectă, deasupra intereselor baronilor locali (în opoziţie deci cu ceea ce îi impută lui Victor Ponta adversarii săi).

    Până la detalierea unui “proiect de ţară”, la care liderii ACL s-au referit până acum doar ca la o promisiune, sloganul lui Iohannis pare să fie pur şi simplu că experienţa sa de succes ca primar de Sibiu poate fi extrapolată la nivelul întregii ţări. Ca bonus ulterior, Iohannis a adăugat şi o temă menită să-l impună în opinia publică drept candidatul “preferat de americani”, susţinând urgenţa majorării la 2% din PIB a bugetului armatei, în acord cu cerinţele NATO.

  • Vot în PDL: Iohannis – candidat la Preşedinţie, Predoiu – candidat la premier – surse

    “În BPN al PDL s-a votat ca Iohannis să fie candidatul ACL la prezidenţiale, a fost doar un vot împotrivă. De asemenea, s-a votat în unanimitate ca Predoiu să fie desemnat pentru funcţia de premier, conform protocolului ACL”, au precizat sursele citate.

    La ora transmiterii acestei ştiri, conducerile PNL şi PDL s-au reunit la Palatul Parlamentului, în şedinţe separate.

    După aceste şedinţe separate, cele două conduceri se vor reuni şi într-o şedinţă comună pentru a stabili şi anunţa candidatul comun al ACL pentru funcţia de preşedinte al Românei.

     

  • Alianţa electorală a lui Marcel Pavel

    Liderii Klaus Iohannis şi Vasile Blaga au pornit de la două premise. Prima – că electoratul îşi doreşte în sfârşit linişte şi consens după mandatul unui preşedinte conflictual, motivat de opoziţia faţă de PSD (Iohannis: “noi şi cei din PDL am avut înţelepciunea de a conştientiza că avem datoria să fim cheia de boltă a echilibrării scenei politice româneşti”; ” nu este o construcţie pe care să o îndreptăm împotriva stângii, nu este o reacţie la un PSD din ce în ce mai hegemonic şi mai autoritar, ci este o construcţie pentru români şi pentru România”).

    A doua premisă –  că Alianţa Creştin-Liberală poate câştiga mai multe voturi de la cei dezamăgiţi de PSD decât de la cei dezamăgiţi de Traian Băsescu, astfel încât e mai prudent să nu deranjeze sensibilităţile primilor (de unde şi hazlia omisiune, din cele trei strofe ale imnului naţional cântat la congres, tocmai a celei de-a doua strofe, exact ca la meciul România-Franţa din 2011, când cântăreţul Marcel Pavel a evitat versul “Triumfător în lupte, un nume de Traian” cu justificarea că “s-ar fi interpretat politic”).

    Prima tentativă de a coagula suport electoral în jurul lui Iohannis s-a redus la sperietoarea simplă “dacă nu votaţi cu Iohannis, câştigă Ponta”; atâta vreme cât Iohannis însuşi spune însă că ACL nu este o construcţie contra PSD, va fi nevoie în mod evident mai mult decât de o sperietoare pentru a convinge electoratul.

  • Suntem tot în 29 iulie 2012

    Motivul e simplu – recuperarea ambelor furii ar fi profitabilă electoral pentru PSD, respectiv PMP, ştiind că de atunci încoace, atât PSD, cât şi Traian Băsescu şi-au pierdut inevitabil din popularitate, iar numărul celor indecişi în perspectiva prezidenţialelor justifică orice încercare de remobilizare la vot cu vechile arme valabile la momentul 2012.

    Premierul Victor Ponta nu doar că s-a ţinut de data simbolică de 29 iulie ca să-şi lanseze candidatura la preşedinţie, deşi inundaţiile catastrofale din Oltenia şi Muntenia ar fi făcut pe oricine altcineva să amâne momentul festiv, dar a şi emis perla “Dacă azi, la doi ani după referendum, constatăm că doi ani din viaţa acestei ţări au fost pierduţi, vă cer să fiţi alături de mine ca următorii zece ani să fie schimbarea”, la doar câteva zile după ce se ostenise să prezinte ultimii doi ani drept limanul economic paradisiac după dezastruoasa guvernare PDL-Băsescu.

    De partea cealaltă, candidatul PMP la preşedinţie, Cristian Diaconescu, a înaintat Parchetului o sesizare de fapte de abuz în serviciu comise de liderii USL în 2012 în contextul suspendării preşedintelui Băsescu, iar politicienii care vizează categoria “electoratului justiţiar” al dreptei (Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu, Monica Macovei, Elena Udrea) continuă să-i înfiereze pe liderii ACL şi pe prezidenţiabilul Klaus Iohannis pentru că nu se dezic de evenimentele din 2012.

    Nu că disponibilitatea comică de compromis şi de uitare a trecutului din partea capilor ACL n-ar justifica un apel decent la memorie, numai că nu imperative etice îi animă pe cei ce se întorc obsesiv la 2012, ci perspectiva pierderii singurilor cai de bătaie viabili atât de către un PSD care a prins putere pe seama demonizării lui Băsescu, cât şi de către un PMP care aspiră să prindă putere pe seama demonizării oricui nu e cu Băsescu – cu alte cuvinte, ambele grupări ar fi nevoite să se întoarcă în prezent, adică la ce aşteaptă, fără furie, electoratul în 2014.

  • Cine s-a fript cu Băsescu suflă şi-n apa cu noroc de la inundaţii. Perlele politice ale săptămânii

    “Cine s-a fript cu Traian Băsescu suflă şi-n Iohannis” – Daniel Constantin (PC)

    “Ţara arde şi premierul Ponta se piaptănă” – Alina Gorghiu (PNL) despre lansarea candidaturii la preşedinţie a lui Victor Ponta în timpul inundaţiilor

    “D-le Ponta, ceasul dumneavoastră a început să ticăie, în 26 iulie, la două fără zece, ceasul victoriei noastre a început să bată” – Cătălin Predoiu (PDL)

    “Democraţiile liberale nu pot rămâne competitive pe plan global. Azi lumea încearcă să nţeleagă sisteme care nu sunt occidentale, liberale, poate nici democraţii, dar au succes” – Viktor Orban, propunând pentru Ungaria modelul unor state “neliberale”: China, India, Rusia, Turcia

    “Femeia nu trebuie să râdă în public. Unde sunt fetele noastre care, când ne uităm la ele, să roşeasă, să-şi plece capul şi să-şi ferească privirea?” – vicepremierul turc Bülent Arinc

    “Se spune că apa la români aduce noroc la un eveniment şi eu cred că va aduce noroc şi premierului şi PSD” – Mihnea Costoiu (PSD)

    “Învingem toată trupa de mincinoşi ai PSD-ului. România trebuie eliberată de toţi cei care îi seamănă lui Ponta” – M. R. Ungureanu (ACL)

    “Îmi închipui dialogul lui Pleşu cu această doamnă, sau al lui Liiceanu. Sau al unui sculptor care vrea să facă o statuie ecvestră: e biped sau patruped calul” – preşedintele Traian Băsescu despre Rozalia Biro (UDMR), propusă ministru al culturii, care declarase în 2010 la o emisiune de radio că nu are “niciun biped în familie”