Tag: parlamentare

  • Parlamentul European a aprobat ridicarea imunităţii parlamentare a lui Marine Le Pen

    Această măsură, cu efect imediat, nu vizează şi ancheta privind presupusele fraude comise cu fonduri ale Parlamentului European (PE), în care Marine Le Pen a fost pusă sub acuzare.

    Le Pen a recunoscut că i-a acordat salarii fictive de peste 41.500 de euro din fonduri ale Parlamentului European agentului său de securitate, Thierry Legier, ca asistent parlamentar, în perioada octombrie-decembrie 2011. Aceasta este de asemenea acuzată că i-ar fi plătit asistentei sale Catherine Griset, aproximativ 280.000 de euro.

  • Un deputat englez câştigă 670.000 de lire sterline într-un an, dar îşi cumpără frigider de 94,74 de lire din banii contribuabililor

    David Cameron şi fostul său cancelar, George Osborne, au ţinut prima pagină cu onorariile lor uriaşe pentru discursuri publice după ce au părăsit Cabinetul. Totuşi, un ministru mai puţin cunoscut îi întrece cu desăvârşire când vine vorba de câştigurile extra-job, conform Daily Mail Online.

    Deputatul Tory Geoffrey Cox a câştigat aproape 670.000 de lire sterline pe lângă veniturile sale parlamentare de 74.962 de lire sterline în ultimul an. El a câştigat fabuloasa sumă – care este de 25 de ori mai mare decât salariul mediu în Marea Britanie – din activitatea sa ca avocat. Unul dintre joburile sale, prin care Cox furnizează servicii de consultanţă juridică, i-a adus aproape 147.000 de lire sterline pentru aproximativ 80 de ore de muncă.

    În ciuda veniturilor sale vaste şi a salariului de deputat, Cox a revendicat încă 16.500 de lire sterline pentru cheltuielile sale ca deputat, în acest an financiar. Doar în luna septembrie a luat din taxele contribuabililor o sumă de  94.74 de lire sterline pentru a-şi achiziţiona un frigider în biroul său de circumscripţie.

    În total, Cox a înregistrat venituri suplimentare de 666.922 de lire sterline în ultimele 12 luni, cu toate că unele dintre acestea sunt pentru activitatea efectuată anterior. Venitul său provine de la mai multe firme juridice din Marea Britanie, dar include, de asemenea, veniturile a trei companii aflate în paradisul fiscal din Insulele Cayman.

    La inceputul acestui an, el a fost mustrat pentru că a „omis” să declare suma 400.000 de lire sterline câştigată 2015. Cox a fost forţat să îşi ceară scuze, dar a scăpat fără nicio acuzaţie oficială împotriva sa. Comitetul a conchis că deptatul a comis o încălcare „gravă” a normelor, dar a acceptat declaraţia sa, aceea că nu a intenţionat să-şi ascundă câştigurile.

    Atunci când a fost criticat pentru nivelul câştigurilor sale din trecut, Cox a susţinut că taxele pe care le plăteşte sunt mai mari decât salariul său de deputat. Mai mult, el a mai spus că a lucrat între 50 şi 60 de ore pe săptămână pentru circumscripţia sa, desfăşurâdu-şi activităţile juridice în timpul vacanţei parlamentare sau la sfârşit de săptămână. 

  • Un deputat englez câştigă 670.000 de lire sterline într-un an, dar îşi cumpără frigider de 94,74 de lire din banii contribuabililor

    David Cameron şi fostul său cancelar, George Osborne, au ţinut prima pagină cu onorariile lor uriaşe pentru discursuri publice după ce au părăsit Cabinetul. Totuşi, un ministru mai puţin cunoscut îi întrece cu desăvârşire când vine vorba de câştigurile extra-job, conform Daily Mail Online.

    Deputatul Tory Geoffrey Cox a câştigat aproape 670.000 de lire sterline pe lângă veniturile sale parlamentare de 74.962 de lire sterline în ultimul an. El a câştigat fabuloasa sumă – care este de 25 de ori mai mare decât salariul mediu în Marea Britanie – din activitatea sa ca avocat. Unul dintre joburile sale, prin care Cox furnizează servicii de consultanţă juridică, i-a adus aproape 147.000 de lire sterline pentru aproximativ 80 de ore de muncă.

    În ciuda veniturilor sale vaste şi a salariului de deputat, Cox a revendicat încă 16.500 de lire sterline pentru cheltuielile sale ca deputat, în acest an financiar. Doar în luna septembrie a luat din taxele contribuabililor o sumă de  94.74 de lire sterline pentru a-şi achiziţiona un frigider în biroul său de circumscripţie.

    În total, Cox a înregistrat venituri suplimentare de 666.922 de lire sterline în ultimele 12 luni, cu toate că unele dintre acestea sunt pentru activitatea efectuată anterior. Venitul său provine de la mai multe firme juridice din Marea Britanie, dar include, de asemenea, veniturile a trei companii aflate în paradisul fiscal din Insulele Cayman.

    La inceputul acestui an, el a fost mustrat pentru că a „omis” să declare suma 400.000 de lire sterline câştigată 2015. Cox a fost forţat să îşi ceară scuze, dar a scăpat fără nicio acuzaţie oficială împotriva sa. Comitetul a conchis că deptatul a comis o încălcare „gravă” a normelor, dar a acceptat declaraţia sa, aceea că nu a intenţionat să-şi ascundă câştigurile.

    Atunci când a fost criticat pentru nivelul câştigurilor sale din trecut, Cox a susţinut că taxele pe care le plăteşte sunt mai mari decât salariul său de deputat. Mai mult, el a mai spus că a lucrat între 50 şi 60 de ore pe săptămână pentru circumscripţia sa, desfăşurâdu-şi activităţile juridice în timpul vacanţei parlamentare sau la sfârşit de săptămână. 

  • Surpriză de proporţii pentru Traian Băsescu după alegeri. Răsturnare de situaţie la numai două de la primele rezultate

    PSD a obţinut 45,3% la alegerile parlamentare, PNL 21%, USR 9,3 %, ALDE 6,3%, UDMR 6,7%, potrivit exit poll-ului IRES pentru ora 21.00, realizat la comanda Digi 24.

    Datele sunt puţin modificate faţă de exit poll-ul de la ora 18.00 Pe prima poziţie este Partidul Social Democrat cu 45,3 procente, urmat la mare distanţă de PNL, care a reuşit să obţină acelaşi procent şi pentru Senat şi pentru Caera Deputaţlor, de 21%.

    Prezenţa la vot, la închiderea urnelor, a fost de 39,49%, mai mică decât la parlamentarele din 2012 cu două procente.

    Surpriză de proporţii pentru Traian Băsescu după alegeri. Răsturnare de situaţie la numai două de la primele rezultate

  • Premierul Dacian Cioloş: Oamenii să meargă la vot. Vor avea legitimitatea să vadă dacă mandatul dat e pus în aplicare

    Premierul Dacian Cioloş a votat duminică dimineaţa la o secţie din Zalău, după exercitarea dreptului constituţional declarând că este foarte important ca românii să iasă la vot pentru ca rezultatul să fie unul reprezentativ.

    “Cel mai important azi este ca lumea să iasă la vot, indiferent ce opţiune politică au, pentru ca rezultatul să fie unul reprezentativ. Azi e ziua în care alegătorii pot să transmită cele mai importante mesaje. Desigur, e importantă consultarea şi pe parcursul guvernării, dar e important că cei care dau mandat şi apoi vor avea toată legitimitatea să urmărească că mandatul e pus în aplicare. Această libertate de a ne putea alege reprezentanţii, să nu desconsiderăm acest drept câştigat greu”, a declarat premierul Dacian Cioloş.

    Acesta a făcut referire şi la tineri şi a transmis că lucrurile trebuie făcute mai bine în ţară, inclusiv pentru cei din Diaspora şi care poate vor să revină acasă.

    Premierul Dacian Cioloş a votat, în cadrul alegerilor parlamentare, la o secţie din Zalău.

  • ALEGERI PARLAMENTARE 2016: În Diaspora, până la ora 14.00, peste 50.000 de alegători au votat

    Peste 50.600 de cetăţeni românii au votat, în cadrul alegerilor parlamentare de duminică, în secţiile de votare din străinătate, cea mai mare prezenţă fiind în Republica Moldova, de 18.104 alegători.
     
    Potrivit datelor oficiale furnizate de Biroului Electoral Central, până la ora 15.00, în secţiile de votare din străinătate au votat 50.671 de alegători.
     
    Cea mai mare prezenţă la vot a fost în Republica Moldova, acolo unde au fost înregistrate 18.104 voturi, pe locul doi fiind Italia, cu 7.652 de voturi.
     
    În Spania au votat, până la ra 15.00, 5.673 de alegători, iar în Germania- 3.208.
     
    Circa 10% din voturile prin corespodenţă au fost anulate pentru că votanţii nu au respectat prevederea legală potrivit căreia certificatul de alegător trebuie introdus în plicul mare, a declarat sâmbătă pentru MEDIAFAX preşedintele Biroului pentru votul prin corespondenţă, Livius Măgeruşanu.
     
    Un număr de 8.889 de cetăţeni români s-au înscris pentru a vota prin corespondenţă la scrutinul parlamentar din acest an, dar doar în jur de jumătate – 4.561 – au trimis plicurile cu opţiunea lor în termenul legal.
  • Clotilde Armand despre respingerea renumărării voturilor: E un abuz complet

    ”Întâmpinarea noastră a fost respinsă de Biroul Electoral al sectorului 1, compus exclusiv de partidele parlamentare, cu mulţi membri PSD, sunt cel mai bine reprezentaţi. Să ştiţi că este o mare problemă. Am fost anunţaţi la ora 15 să revenim la ora 19, la 19 ni s-a spus să revenim la 21, la 21 ni s-a spus să revenim la 22, am aşteptat, la 22,30, după multe tergiversări, ne-au respins această cerere legitimă şi legală şi justificată. Nu este corect să nu clarificăm situaţia. Nu este în regulă, era bine să rezolvăm problema aceasta şi pentru domnul Tudorache. El a anunţat că nu se va opune, dar colegii lui de partid s-au opus. Eu până acum am avut încredere că totul se va rezolva în mod civilizat, acum încep să am dubii. Va trebui să mă susţineţi pentru a obliga PSD să fie mai corect, mai transparent şi să nu folosească aceste metode care sunt antidemocratice. Sunt extrem de supărată, mi se pare că este normal într-o ţară ca România, în Bucureşti, în sectorul 1 trebuie să facem acest efort minim de renumărare a unor voturi. Nu este o cerere abuzivă, oricine care are cifre în faţa lui cifre înţelege că are rost să facem această verificare, e un abuz complet”, a transmis Clotilde Armand prin intermediul unui mesaj video postat pe Facebook.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hotare, aşa cum sunt stabilite de bancnota de un leu

    Nu o să vorbesc aici despre conceptul acela cu două sau mai multe Românii, a fost mult prea des şi mult prea inutil invocat, dar o să vorbesc despre faţetele aceleiaşi Românii; personal, fac parte din categoria nefericiţilor pentru care lumea nu începe la Romană şi se termină la Şincai, aşa că micul orăşel de provincie unde o problemă de familie m-a dus săptămâna trecută nu m-a luat prin surprindere. Dar m-a făcut să mă gândesc.

    Este târgul unde am copilărit, numele nu are importanţă; oraşul are istorie, la un moment dat armata română a dat o probă de bărbăţie acolo şi a învins, un oraş care a avut ceva industrie, ba era ceea ce se chema la un moment dat nod de cale ferată – asta într-o vreme când trenurile circulau şi nu erau tăiate la fier vechi. Acum este doar un orăşel cenuşiu, un cenuşiu brăzdat de albul varului cu care sunt boite bordurile şi copacii din parc. Momentul duşului rece a fost cel în care am devenit conştient de faptul că leul era bancnota cu cea mai intensă circulaţie pe plan local, şi nu, faptul că spun asta nu înceamnă o lipsă de patriotism. Leul stabilea un soi de hotar nevăzut în România, despărţea cotidianul meu de cotidianul locuitorilor micului orăşel. O banală comandă de 80 de lei a declanşat un potop de mulţumiri de partea cealaltă de tejghelei, iar fata de la casieria magazinului local a surâs blând şi înţelegător la nefericirea şi la încurcătura unui bărbat aflat la rând în faţa mea: „…un leu? Lăsaţi, îl aduceţi mai târziu, sunt aici până la nouă…“.

    Este o faţetă a României unde se dau şpăgi de milioane de dolari, unde se negociază orice, unde se pun la cale afaceri, unde se exploatează bogăţiile subsolului şi unde tineri IT‑işti talentaţi fac chestii minunate. Dar cumva afacerile şi bogăţiile subsolului şi IT-iştii cei talentaţi sunt legaţi direct şi profund de insul acela căruia îi lipsea un leu pentru a-şi plăti cumprăturile, şi dacă nu vom înţelege asta, tehnocrat sau simplu cetăţean, naţia asta nu se va însănătoşi. Pentru că sărăcia cronică slăbeşte orice naţie şi taie orice şanse de a reuşi reabilitarea unei naţii.

    Cultura sărăciei înseamnă ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui în orăşele cenuşii, unde nu există spital, nu există dascăli, nu mai există destui copii pentru a umple sălile de clasă. În aceleaşi orăşele se fac locuri de joacă de 600 de milioane de lei vechi şi closete în curţile şcolilor de alte sute de milioane de lei vechi. Cultura sărăciei a creat o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem de ziua de mâine. Se tem de ştabii locali, deşi ei îi aleg. Cea mai mare problemă a României nu sunt deficitele sau datoria externă sau corupţia, ci sărăcia, cea care generează toate cele dinainte, şi corupţie, şi deficite, şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei „mână de lucru ieftină“ şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Ştiţi, omul acela căruia îi lipsea leul la cumpărături are aceeaşi putere cu tine, cititorule, iar leul acela îl face vulnerabil.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea la un moment dat de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

    Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    O comunitate locală puternică, cu un mod de gândire suplu, adaptabilă dar cu reguli ferme şi leadership real poate fi răspunsul la dezvoltarea viitoare a României, poate asigura un viitor atât tinerilor cât şi celor în vârstă, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de evoluţia sistemului educaţional. Cum s-ar putea face trecerea de la baroni locali la leadership autentic sau de la inerţia ţăranului român şi de la aşteptatul banilor de la nepoţii din Spania sau Italia la angajament altruist în folosul comunităţii şi cu ce bani se poate face acesta sunt întrebări cât se poate de justificate, cât se poate de grele. Dar se poate şi asta este şansa noastră.
     

  • Hotare, aşa cum sunt stabilite de bancnota de un leu

    Nu o să vorbesc aici despre conceptul acela cu două sau mai multe Românii, a fost mult prea des şi mult prea inutil invocat, dar o să vorbesc despre faţetele aceleiaşi Românii; personal, fac parte din categoria nefericiţilor pentru care lumea nu începe la Romană şi se termină la Şincai, aşa că micul orăşel de provincie unde o problemă de familie m-a dus săptămâna trecută nu m-a luat prin surprindere. Dar m-a făcut să mă gândesc.

    Este târgul unde am copilărit, numele nu are importanţă; oraşul are istorie, la un moment dat armata română a dat o probă de bărbăţie acolo şi a învins, un oraş care a avut ceva industrie, ba era ceea ce se chema la un moment dat nod de cale ferată – asta într-o vreme când trenurile circulau şi nu erau tăiate la fier vechi. Acum este doar un orăşel cenuşiu, un cenuşiu brăzdat de albul varului cu care sunt boite bordurile şi copacii din parc. Momentul duşului rece a fost cel în care am devenit conştient de faptul că leul era bancnota cu cea mai intensă circulaţie pe plan local, şi nu, faptul că spun asta nu înceamnă o lipsă de patriotism. Leul stabilea un soi de hotar nevăzut în România, despărţea cotidianul meu de cotidianul locuitorilor micului orăşel. O banală comandă de 80 de lei a declanşat un potop de mulţumiri de partea cealaltă de tejghelei, iar fata de la casieria magazinului local a surâs blând şi înţelegător la nefericirea şi la încurcătura unui bărbat aflat la rând în faţa mea: „…un leu? Lăsaţi, îl aduceţi mai târziu, sunt aici până la nouă…“.

    Este o faţetă a României unde se dau şpăgi de milioane de dolari, unde se negociază orice, unde se pun la cale afaceri, unde se exploatează bogăţiile subsolului şi unde tineri IT‑işti talentaţi fac chestii minunate. Dar cumva afacerile şi bogăţiile subsolului şi IT-iştii cei talentaţi sunt legaţi direct şi profund de insul acela căruia îi lipsea un leu pentru a-şi plăti cumprăturile, şi dacă nu vom înţelege asta, tehnocrat sau simplu cetăţean, naţia asta nu se va însănătoşi. Pentru că sărăcia cronică slăbeşte orice naţie şi taie orice şanse de a reuşi reabilitarea unei naţii.

    Cultura sărăciei înseamnă ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui în orăşele cenuşii, unde nu există spital, nu există dascăli, nu mai există destui copii pentru a umple sălile de clasă. În aceleaşi orăşele se fac locuri de joacă de 600 de milioane de lei vechi şi closete în curţile şcolilor de alte sute de milioane de lei vechi. Cultura sărăciei a creat o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem de ziua de mâine. Se tem de ştabii locali, deşi ei îi aleg. Cea mai mare problemă a României nu sunt deficitele sau datoria externă sau corupţia, ci sărăcia, cea care generează toate cele dinainte, şi corupţie, şi deficite, şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei „mână de lucru ieftină“ şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Ştiţi, omul acela căruia îi lipsea leul la cumpărături are aceeaşi putere cu tine, cititorule, iar leul acela îl face vulnerabil.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea la un moment dat de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

    Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    O comunitate locală puternică, cu un mod de gândire suplu, adaptabilă dar cu reguli ferme şi leadership real poate fi răspunsul la dezvoltarea viitoare a României, poate asigura un viitor atât tinerilor cât şi celor în vârstă, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de evoluţia sistemului educaţional. Cum s-ar putea face trecerea de la baroni locali la leadership autentic sau de la inerţia ţăranului român şi de la aşteptatul banilor de la nepoţii din Spania sau Italia la angajament altruist în folosul comunităţii şi cu ce bani se poate face acesta sunt întrebări cât se poate de justificate, cât se poate de grele. Dar se poate şi asta este şansa noastră.
     

  • Demisia lui Victor Ponta în presa străină

    Demisia premierului, Victor Ponta, a fost semnalată şi în presa străină. Ştirea despre demisia lui Ponta fiind prima pe site-ul BBC şi Euronews.

    Premierul demisionar Victor Ponta a convocat miercuri, la ora 16:00, o şedinţă de Guvern pentru a le mulţumi miniştrilor care au făcut parte din Cabinetul său, dar şi pentru a pregăti perioada de tranziţie către Executivul ca se va forma în urma negocierilor din preşedinte şi partidele parlamentare.

    “La ora 16:00 o să avem o şedinţă de Guvern ca să le mulţumesc tuturor colegilor miniştri şi să pregătim perioada de tranziţie către viitorul Guvern”, a spus Ponta, miercuri, la Palatul Victoria, după ce şi-a anunţat demisia.

    Totodată, el a anunţat că “procedurile politice” vor urma în cursul zilei, respectiv trimiterea demisiei sale preşedintelui României, Klaus Iohannis, şi a precizat că actualul Guvern va continua să-şi îndeplinească atribuţiile până la instalarea noului Executiv.

    “Până la momentul formării unui nou guvern, în urma discuţiilor între preşedinte şi partidele parlamentare, ne îndeplinim atribuţiile de fiecare zi şi imediat ce noul guvern va fi instalat putem să predăm o situaţie economică şi socială mult mai bună decât cea pe care am preluat-o”, a spus Ponta.