BusinessMagazin

Tag: parinte

  • Cum a câştigat un liceu milioane de dolari din listarea la bursă a Snapchat

    Afacerea, oarecum surprinzătoare, a pornit de la câţiva studenţi obsedaţi de aplicaţie şi un părinte suficient de curios care era, întâmplător, şi investitor de meserie.

    Barry Eggers, fondator al Lightspeed Venture Partners, a venit într-o bună zi de la muncă şi a găsit-o pe fiica sa Natalie uitându-se îndelung la telefon şi râzând. Natalie i-a spus că fiecare adolescent are trei aplicaţii pe telefon: Instagram, Angry Birds şi Snapchat.

    Convins de potenţialul aplicaţiei, Eggers a decis să investească prin intermediul firmei sale 485.000 de dolari în Snapchat; el i-a invitat şi pe cei de la Saint Francis să investească 15.000 de dolari. Investiţia din aprilie 2012 a fost prima de care au beneficiat fondatorii aplicaţiei.

    Reprezentanţii liceului nu au dezvăluit câştigurile generate de recenta listare a Snapchat la bursa de la New York, dar au confirmat că suma este de peste 2 milioane de dolari.

    Cofondatorii Snap Inc, Evan Spiegel şi Bobby Murphy, şi-au sporit averile cu 1,6 miliarde de dolari după ce acţiunile aplicaţiei de mesagerie Snapchat au ajuns la 24,48 dolari, la şedinţa de joi a bursei din Statele Unite, cu 44% mai mult decât preţul de listare, potrivit Bloomberg.

     Investitorii interesaţi de listarea acţiunilor Snap au generat creşterea valorii averilor celor doi cofondatori, acestea ajungând la 5,3 miliarde de dolari, astfel încât Spiegel ocupă locul 26, iar Murphy locul 28, cu 150 de locuri mai sus, în Indexul Miliardarilor realizat de Bloomberg, un clasament zilnic al celor mai bogaţi 500 de oameni din lume.

    Capitalizarea companiei fondată de cei doi tineri este de aproape 29 de miliarde de dolari.

    Evan Spiegel şi Bobby Murphy, co-fondatori ai companiei de social media, au vândut 16 milioane de acţiuni în urma IPO-ul ceea ce înseamnă aproximativ 272 milioane de dolari pentru fiecare. După vânzare acţiunilor, ambii cofondatorii vor avea fiecare circa 211 milioane de acţiuni, ceea ce înseamnă ca la un preţ de 25 de dolari cât este acum o acţiune, fiecare are aproximativ 5,3 miliarde de dolari.

  • Cum a câştigat un liceu milioane de dolari din listarea la bursă a Snapchat

    Afacerea, oarecum surprinzătoare, a pornit de la câţiva studenţi obsedaţi de aplicaţie şi un părinte suficient de curios care era, întâmplător, şi investitor de meserie.

    Barry Eggers, fondator al Lightspeed Venture Partners, a venit într-o bună zi de la muncă şi a găsit-o pe fiica sa Natalie uitându-se îndelung la telefon şi râzând. Natalie i-a spus că fiecare adolescent are trei aplicaţii pe telefon: Instagram, Angry Birds şi Snapchat.

    Convins de potenţialul aplicaţiei, Eggers a decis să investească prin intermediul firmei sale 485.000 de dolari în Snapchat; el i-a invitat şi pe cei de la Saint Francis să investească 15.000 de dolari. Investiţia din aprilie 2012 a fost prima de care au beneficiat fondatorii aplicaţiei.

    Reprezentanţii liceului nu au dezvăluit câştigurile generate de recenta listare a Snapchat la bursa de la New York, dar au confirmat că suma este de peste 2 milioane de dolari.

    Cofondatorii Snap Inc, Evan Spiegel şi Bobby Murphy, şi-au sporit averile cu 1,6 miliarde de dolari după ce acţiunile aplicaţiei de mesagerie Snapchat au ajuns la 24,48 dolari, la şedinţa de joi a bursei din Statele Unite, cu 44% mai mult decât preţul de listare, potrivit Bloomberg.

     Investitorii interesaţi de listarea acţiunilor Snap au generat creşterea valorii averilor celor doi cofondatori, acestea ajungând la 5,3 miliarde de dolari, astfel încât Spiegel ocupă locul 26, iar Murphy locul 28, cu 150 de locuri mai sus, în Indexul Miliardarilor realizat de Bloomberg, un clasament zilnic al celor mai bogaţi 500 de oameni din lume.

    Capitalizarea companiei fondată de cei doi tineri este de aproape 29 de miliarde de dolari.

    Evan Spiegel şi Bobby Murphy, co-fondatori ai companiei de social media, au vândut 16 milioane de acţiuni în urma IPO-ul ceea ce înseamnă aproximativ 272 milioane de dolari pentru fiecare. După vânzare acţiunilor, ambii cofondatorii vor avea fiecare circa 211 milioane de acţiuni, ceea ce înseamnă ca la un preţ de 25 de dolari cât este acum o acţiune, fiecare are aproximativ 5,3 miliarde de dolari.

  • Părintele avocaturii de business

    Gheorghe Muşat a fondat în urmă cu un sfert de secol casa de avocatură care îi poartă numele şi care de-a lungul anilor s-a menţinut în topul firmelor de profil. Evaluând parcursul profesional, Gheorghe Muşat consideră că nu ar face mari schimbări.

    A fost unul dintre puţinii specialişti care au pariat pe avocatura de business la începutul anilor 1990, a mizat pe tineri şi spune că ar schimba doar câteva personaje cu care nu şi-ar mai dori să aibă de-a face. Cum a ales profesia, apoi calea antreprenoriatului, care au fost principalele momente din istoria firmei şi care sunt perspectivele dezvoltării domeniului în continuare, a povestit pentru Business Magazin.

    Gheorghe Muşat nu se consideră un om de afaceri sau antreprenor: „Am fost şi rămân un avocat de afaceri, iar firma Muşat & Asociaţii – deşi o organizaţie de tip corporatist – este o societate de avocaţi şi nimic altceva”, se autodescrie el în interviul acordat revistei Business Magazin. Înfiinţată în urmă cu mai bine de 25 de ani, concomitent cu începuturile avocaturii de business din România, firma Muşat & Asociaţii se află în top trei pe segmentul avocaturii de business, piaţă estimată la o valoare anuală de circa 180 de milioane de euro. Într-un sfert de secol, firma lui Gheorghe Muşat a generat, prin oamenii care i-a dat, o treime din cele mai puternice firme de avocatură din România.

    Firma a evoluat de la patru avocaţi la 100 în prezent, evoluţie direct proporţională cu a firmelor din portofoliu – peste 3.500 de clienţi, majoritatea companii comerciale, atât locale, cât şi străine. Gheorghe Muşat se autocaracterizează prin prisma a trei coordonate: „Ca avocat, lucrez cu pasiune, cu entuziam, consider lipsa de entuziasm un sentiment apăsător, la fel şi absenţa bucuriei pentru ceea ce faci”. În viaţa privată, balansează neîncetat între raţiune şi afecţiune, acţiune şi contemplaţie şi este într-o permanentă căutare a armoniei. „Armonie în familie, în relaţia cu prietenii, în relaţia cu cei din jurul meu şi cu lumea înconjurătoare în general.” Cât priveşte politica, este un om de centru: oscilează între liberalism şi social-democraţie: „un liberalism conservator şi o social-democraţie în centrul căreia se află binele comun şi valorile umane”.

    Pentru Gheorghe Muşat, alegerea profesiei a fost uşoară, un fel de dragoste la prima vedere; îşi aminteşte că era în anul II de liceu, în Olteniţa, când a văzut filmul „Procesul de la Nürnberg”. Atât de mult l-a fascinat personajul jucat de Maximilian Schell, un avocat care în film îl apăra pe fostul ministru nazist al justiţiei (interpretat de actorul Burt Lancaster), încât a văzut filmul de vreo 10 ori în decurs de câteva zile. „M-au impresionat pasiunea şi devotamentul avocatului în a-şi apăra clientul, probabil că şi povestea în sine. Acel film a fost pentru mine ca o iluminare”, rememorează Gheorghe Muşat momentul în care i s-a hotărât cariera. Disputa dintre avocat şi procuror, ritualul procesului de judecată l-au impresionat realmente „şi am spus: «Asta vreau să fiu: avocat»”.

    Din clipa aceea, nu şi-a dorit nimic altceva decât să fie avocat. Gheorghe Muşat mărturiseşte că, în acea etapă a vieţii, de adolescent crescut la ţară, provenit dintr-o familie de ţărani plugari, nu ştia ce înseamnă profesia de avocat şi nici că exista o astfel de profesie. „Mai toţi colegii mei de liceu voiau să devină ingineri (era vremea marii industrializări ceauşiste), unii voiau să fie metalurgi, alţii chimişti, petrolişti, constructori etc. Toţi erau îndrăgostiţi de perspectiva inginerească, iar eu, întrebat fiind de profesori, nu aveam altă alegere decât cea de inginer agronom…” Venea de la sat, făcuse în copilărie toate muncile câmpului, astfel că „alegerea” sa era credibilă. „Eram deci agronomul liceului. Asta până într-o după-amiază de primăvară, când la unicul cinematograf din Olteniţa au adus filmul „Procesul de la Nürnberg“, pe care l-am văzut şi revăzut cu bucuria celui care şi-a găsit rostul.” Această bucurie nu a fost însă împărtăşită şi de părinţii lui, ale căror posibilităţi materiale, ca ţărani agricultori, erau cu mult sub cele necesare pentru a-l întreţine la Facultatea de Drept, iar efortul de a-l susţine în liceu era deja mult peste puterile lor. „Dar asta este altă poveste”, conchide avocatul, fără să ofere detalii despre cum a reuşit să-şi convingă părinţii de alegerea sa.

    Ideea construirii unei firme de avocaţi s-a născut pentru Gheorghe Muşat încă din ianuarie 1990. Aceasta se întemeia, pe de o parte, pe existenţa de atunci a unui anumit model pe piaţa occidentală, iar pe de altă parte, din convingerea lui că într-o economie liberă, după Revoluţia din decembrie ’89, rolul avocatului urma să cunoască schimbări substanţiale, după modelul experienţei vestice. Cei care au pariat la începutul anilor 1990 pe avocatura de afaceri au fost însă foarte puţini; pot fi număraţi pe degete, spune avocatul. „În 1990, mai toţi avocaţii practicau drept penal, dreptul familiei şi puţin drept civil. Puţin sau deloc dreptul afacerilor. Să nu uităm că prin anii ’90–’93 erau oameni care încă credeau că în România nu se va instala capitalismul, sau, în orice caz, nu acela de tip european. Să ne amintim de partidul unic al lui Iliescu, de mineriade sau de sloganul «Nu ne vindem ţara»”.

    Avocatul spune că încă de atunci, nu a avut nicio îndoială că România va cunoaşte schimbări radicale, că avocatura de afaceri din perioada interbelică va reînvia şi că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea şi în România case de avocaţi după modelul celor din vest. „Nu eram mulţi avocaţi care împărtăşeam acest optimism. Cu trecerea timpului însă, au început să apară din ce în ce mai mulţi care au pornit pe acest drum. Din acest punct de vedere, aş spune că Muşat & Asociaţii a fost un fel de crucişător al avocaturii de business din România.”

    Gheorghe Muşat povesteşte cum avocatura de afaceri din România a fost astfel pusă pe harta lumii de o mână de avocaţi din generaţia anilor ’80. „Au crezut în libertate şi economia de piaţă şi au construit în jurul lor echipe de avocaţi profesionişti, capabile să rivalizeze cu marile firme din Europa. Ei au fost pionierii şi pilonii pe care s-a dezvoltat piaţa avocaturii de astăzi.”

  • Aplicaţia care valorează peste 30 de miliarde de dolari. Ar putea deveni vedetă la bursă în martie

    Părintele celebrei reţele de socializare Snapchat, Snap Inc., a depus confidential actele necesare listării la bursă, sperând la o evaluare de peste 30 de miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de New York Times. Dacă se va atinge această sumă, Snapchat ar putea deveni a treia cea mai valoroasă companie de tehnologie la debut, după Alibaba şi Facebook.

    Compania doreşte să înceapă să tranzacţioneze acţiuni încă din luna martie, deşi timingul final nu a fost încă determinat.

    Cererea confidenţială, depusă la Autorităţile de Reglementare din Statele Unite, vine în mijlocul unei secete de companii care au decis să se listeze.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • EY: Generaţia Z are deja aşteptări clare privind viitorul loc de muncă

    Adolescenţii care păşesc astăzi pe piaţa muncii sau pe băncile facultăţii au deja aşteptări bine conturate privind traseul lor profesional şi mediul în care doresc să lucreze. EY a intervievat în cadrul studiului Global generations 3.0 peste 3,200 de tineri cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, cunoscuţi de asemenea ca Generaţia Z , privind factorii de încredere importanţi pentru ei în luarea deciziilor de angajare pe viitor. Două treimi dintre aceştia (66%) pun cel mai mare preţ pe echitatea privind remuneraţia, promovarea şi oportunităţile de învăţare la viitorul loc de muncă, arată cercetarea EY.

    Majoritatea respondenţilor la nivel global (58%) declară că experienţa de lucru a părinţilor lor a avut un impact pozitiv asupra nivelului de încredere pe care îl au în viitorii lor angajatori.

    De cealaltă parte, cei care spun că experienţa părinţilor a avut un impact negativ asupra lor, indică drept motive faptul că: “părintele nu a primit o mărire de mulţi ani” (39%); “părintele nu îşi agreează sau nu are încredere în şeful său” (33%); “părintelui nu îi place locul de muncă”; “nu îşi agreează / nu are încredere în colegi” (30% fiecare); şi “nu agreează / nu are încredere în conducerea companiei” (28%). Un sfert dintre adolescenţi resimte un impact negativ asupra nivelului de încredere în viitorii angajatori atunci când părinţii lucrează pentru o companie care a concediat angajaţi în urma unei restructurări.

    Cei mai importanţi cinci factori indicaţi de respondenţii din Generaţia Z pentru a avea încredere într-un şef sunt: “mă tratează cu respect” (71%); “are un comportament etic” (65%); “remunerează şi promovează oamenii în mod echitabil, fără a discrimina în funcţie de gen, etnie sau mod de gândire” (64%); “comunică deschis şi transparent” (62%); şi “ia decizii înţelepte de business” (61%).

  • Părintele celei mai controversate monede din lume şi-a dezvăluit identitatea. El este antreprenorul care a lansat Bitcoin şi a schimbat modul în care percepem banii

    Antreprenorul Australian Craig Wright a recunoscut public că este inventatorul Bitcoin, scrie BBC.

    Wright a furnizat şi dovezi tehnice care să susţină afirmaţia sa că ar fi ”părintele” bitcoin. Membrii din comunitatea Bitcoin şi ai echipei de dezvoltare au conformat că într-adevăr el este cel care a inventat una dintre cele mai controversate monede din lume, informează Ziarul Financiar.

    Craig Wright şi-a dezvăluit identitatea către BBC, the Economist şi GQ. După ce s-a întâlnit cu BBC, Wright a semnat digital mesaje folosind elemente criptografice dezvoltate în primele stagii ale Bitcoin, legate de moneda virtuală şi de ”mintea” din spatele acesteia.

    Craig Steven Wright este un antreprenor Australian, specialist în IT. El a terminat colegiul Padua în Brisbane în 1987. A fost profesor de ştiinţa calculatoarelor şi cercetător la Universitatea Charles Sturt, unde a lucrat la al doilea doctorat.

    El a lucrat în IT pentru mai multe companii, inclusiv OzEmail, K-Mart şi Australian Securities Exchange. El a gândit arhitectura pentru primul caziono online din lume, Lasseter Online.

    Wright a fost CEO al firmei de tehnologie Hotwire Preemptive Intelligence Group, care plănuia să lanseze Denariuz Bank, prima bancă de Bitcoin din lume, însă a întâmpina probleme cu autorităţile de reglementare din Australia şi a abandonat proiectul.

    Wright este de asemenea părintele companiei DeMorgan, şi companiei de securitate cibernetică Panopticrypt. 

    Citiţi aici mai multe despre scandalul care ar putea distruge Bitcoin

  • Citiţi povestea omului considerat părintele jocurilor video

    Bushnell a fost inclus în Video Game Hall of Fame, a primit premiul „Inventatorul anului“ de la Nations Restaurant News şi a fost numit în topul „50 de oameni care au schimbat Statele Unite ale Americii“ de către publicaţia Newsweek. În prezent averea sa este estimată la 50 de milioane de dolari.

    NolanBushnell a urmat Universitatea Utah College of Engineering şi a obţinut o diplomă în inginerie electrică. A lucrat mai mult timp la parcul de distracţii LagoonAmusement Park, unde a devenit interesat de jocurile de tip arcade, fapt care i-a influenţat cariera şi l-a ajutat să lanseze Atari şi lanţul de restaurante tematice Chuck E. Cheese.

    În 1969, alături de Ted Dabney, a fondat Syzygy cu intenţia de produce o clonă a jocului Spacewar, care urma să fie cunoscut drept Computer Space. Pentru a se putea susţine, cei doi au reparat în timpul liber maşini de pinball. Computer Space a fost un eşec comercial, deşi vânzările au depăşit 3 milioane de dolari.

    Trei ani mai târziu, cei doi au schimbat numele companiei în Atari, o referinţă la jocul Go, şi au angajat primul om din companie, inginerul Alan Alcorn. Mai târziu Bushnell l-a forţat pe Dabney să iasă din companie, achiziţionându-i toate acţiunile. Marele succes al companiei a venit după ce NolanBushnell a participat la o demnostraţie a MagnavoxOdyssey, prima consolă de jocuri video pentru acasă, unde a văzut un joc de tenis. L-a instrucţionat pe Alcorn să facă un joc asemănător şi aşa a apărut popularul joc Pong. La un alt joc video al Atari, numit Breakout, au contribuit şi Steve Jobs şi Steve Wozniak, cofondatorii Apple.

    În 1976 NolanBushnell a refuzat să investească 50.000 de dolari în noua companie numită Apple în schimbul unei treimi din acţiuni. „Am fost atât de deştept, încât am zis nu. E foarte distractiv să mă gândesc la asta, atunci când nu plâng“, a declarat Bushnell. La vremea respectivă Atari nu era interesată de construirea de computere şi s-a concentrat pe dezvoltarea de console de jocuri video. Compania dezvolta o consolă numită Atari VCS, dar nu avea destul capital, iar listarea la bursă nu era o soluţie, aşa că a căutat oameni de afaceri şi companii care ar fi fost interesaţi de o achizţie.

    Warner Communications (Time Warner) a cumpărat Atari pentru 28 milioane de dolari, iar compania a primit capitalul necesar pentru a lansa în august 1977 consola, redenumită Atari 2600. În urma mai multor dispute cu Warner, Bushnell a fost dat afară din companie în 1978. În 1982 Atari avea vânzări anuale de 1,3 miliarde de dolari, devenind astfel compania cu cea mai rapidă creştere din Statele Unite. Doi ani mai târziu compania s-a prăbuşit şi a fost vândută pe bucăţi. O divizie a devenit AtariGames, una a fost vândută omului de afaceri Jack Tramiel şi o altă divizie a fost vândută către Mitsubishi Electric.

    Înainte ca WarnerCommunication să cumpere Atari, NolanBushnell a achiziţionat de la ei lanţul de restaurante Pizza Theater pe care l-a transformat în Chuck E. Cheese, un loc unde copiii pot mânca pizza şi se pot juca jocuri video, practic un loc ideal de distribuţie a jocurilor Atari. Afacerea cu restaurante a avut suişuri şi coborâşuri, iar profitul a fost în Catalyst Technologies Venture Capital Group, unul dintre primele incubatoare de business.

    De-a lungul anilor, NolanBushnell a mai fost implicat şi în alte afaceri, iar în 2010 a revenit în boardul Atari, însă în prezent compania de suflet al lui Bushnell este BrainRush, companie care produce programe educaţionale folosind tehnologia jocurilor video.

    „Tot timpul am crezut că dependenţele legale sunt o modalitate foarte bună de a face bani. Starbucks este un exemplu minunat“

  • Taxă de intrare la mormântul părintelui comunismului

    „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” este înscris pe piatra funerară a lui Karl Marx din Londra. Însă dacă proletarii, muncitorii, ar dori să treacă pe la mormântul lui Marx aceştia ar trebui să scoată din buzunar 6 dolari, relatează The Atlantic.

    “Ce ironie de prost gust, capitaliştii ar face orice pentru a scoate bani”, s-a plâns un simpatizant de-al lui Marx în vârstă de 24 de ani publicaţiei Wall Street Journal. Nu a plătit cei 6 dolari şi a privit statuia lui Karl Marx de de-asupra gardului.

    Acesta nu este pentru prima dată când capitalismul îşi iveşte capul când vine vorba de Marx. În anii trecuţi capela cimitirului vindea căni şi vederi cu faţa lui Marx inscripţionate pe ele. De asemenea, în urmă cu 20 de ani organizaţia, Friends of Highgate Cemetery, a permis accesul unui brand de fashion pentru organizarea unei sesiuni foto în dreptul statui lui Karl Marx.

    Organizaţia care adminitrează cimitirul se apără şi spune  ca nici Marx nu este chiar atât de pur deoarce a cumpărat locul de vechi  (echivalentul a 5 dolari) în loc să fie repartizat de stat. 

  • Istoria banilor: apariţia monedelor metalice

    Cine putea să marcheze apariţia monedelor metalice, apropiate de forma modernă, dacă nu Herodot, părintele istoriei? Acesta critica spiritul mercantil al locuitorilor cetăţii Lidia, colonie grecească din Asia mică, care nu s-au mulţumit să bată monedă, dar au şi inventat magazinele.Primele monezi au apărut în 640 – 630 î.Ch., fiind fabricate din electrum (aur alb – un aliaj de aur din râurile actualei Anatolii şi din argint, în proporţii egale). Apariţia monedei, repede adoptată în varii forme de restul civilizaţiei antice, a dus şi la apariţia primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la începutul celui de-al cincilea secol înainte de Hristos opera în Asia Mică.

    Tot în această perioadă monedele îşi fac apariţia şi în China, de formă rotundă şi din metal; nu aveau o valoare foarte mare şi s-au dovedit incomode în tranzacţiile costisitoare, spune Glyn Davies, în lucrarea Istoria banilor.

    Cetăţile greceşti Atena şi Corinth încep să bată monedă proprie în 575 – 570 î.Ch., iar un sfert de veac mai târziu legendarul rege Cressus începe să producă, în Lidia, monede de aur şi argint. Capturat de persani, Cressus deschide drumul primilor bani în Persia, care se îndrăgostesc rapid de monezile din aur.

    Apariţia monezilor duce, inevitabil, la ceea ce peste secole, în presa financiară, vor fi denumite “sucess stories”; prima pare a fi cea a sclavului atenian Pasion, care devine în anii 394 – 371 î.Ch. cel mai înstărit şi faimos bancher grec, câştigându-şi, totodată, şi libertatea.

    În timp ce Pasion îşi dezvolta pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma, gâştele se dovedeau paznici vigilenţi ai Capitoliului (unde se păstrau rezervele monetare ale cetăţii). Preveniţi asupra atacului galilor, romanii i-au mulţumit zeiţei Moneta, din al cărui nume derivă cuvântul “money”. 

    Mânuirea banilor se dezvoltă: în Grecia cu 350 de ani înainte de Hristos dobânda practicată pentru activităţi cuminţi, cum este morăritul, era de 10%, în timp ce pentru activităţile ce implicau riscuri sporite, cum ar fi transportul naval o dobândă de 30% era normală.

    Alexandru cel Mare poate trece drept unul din primii mari cheltuitori ai lumii: întreţinerea uriaşei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar cuceririle sale şi prăzile bogate au stimulat schimburile comerciale; drept urmare Alexandru a simplificat cursul de schimb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de argint pentru una de aur.

  • Părintele reformelor germane în domeniul pieţei muncii îl va consilia pe Hollande – presă

     Potrivit ziarului Saarbrücker Zeitung din Saarland, Peter Hartz a fost primit deja la preşedinţia franceză.

    Fostul consilier al cancelarului Gerhard Schröder, considerat părintele Agendei 2010, a refuzat să ofere detalii despre întâlnirea sa cu preşedintele francez, scrie cotidianul.

    Hartz, un fost membru al conducerii constructorului german de automobile Volkswagen, a fost însărcinat în 2002 de Schröder să prezinte o serie de reforme în domeniul pieţei muncii germane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro