BusinessMagazin

Tag: parfum

  • “Sunt atât de bogată încât am cheltuit 1 milion de lire sterline doar pe parfum în două luni”. O prinţesă saudită a fost acuzată că este de fapt o prostituată din Etiopia

    O presupusă prinţesă saudită declara că este atât de bogată încât şi-a permis să cheltuiască nu mai puţin de un un milion de lire sterline doar pe parfumul pe care l-a consumat în două luni. Sara Al Amoudi a fost acuzată că ar fi de fapt o prostituată etiopiană, extrem de săracă, care a pozat în prinţesă saudită pentru a-i escroca pe dezvoltatorii imobiliari Amanda Clutterbuck şi Ian Panton, de la care a luat apartamete luxoase în valoare de 14 milioane de lire sterline.

    Misterioasa prinţesă – a cărei vârstă este estimată între 31 şi 45 de ani – a plâns în faţa instanţei de judecată, argumentând că n-a fost niciodată o prostituată nevoiaşă, că averea sa este reală şi că partidele de cumpărături la care a fost pot dovedi clar acest lucru.

    Sara Al Amoudi a ajuns la tribunal într-un Rolls Royce şi i-a mărturisit judecătoarei că adicţia sa pentru cumpărături este atât de severă încât a apelat la ajutor medical specializat pentru a se trata. Într-o engleză cu accent puternic, ea a declarat: “am o problemă legată de mersul la cumpărături şi merg la doctor; numai în ultimele două luni am cheltuit doar pentru parfum 1,4 milioane de dolari. Vă pot arăta pozele”.

    Sara Al Amoudi a apărut în instanţă îmbrăcată cu o burka care o învăluia complet şi cu încălţări cu tocuri de 10 cm. La cererea juriului a îndepărtat vălul de pe faţă dar continua să-şi ascundă faţa.

    Ea afirmă că a avut o legătură amoroasă cu presupusa victimă (Ian Patton, 45 de ani), în vreme ce partenera şi iubita acestuia (Amanda Clutterbuck, 56 de ani) şi că el ar fi împrumutat şi furat de la ea circa 5 milioane de lire sterline din “banii de buzunar” pe care îi primea din Arabia Saudită. Ea insistă că în momentul în care a preluat cele şase apartamente de lux, acest lucru a echivalat cu rambursarea banilor împrumutaţi sau furaţi de la ea.

    Cei care au dat-o în judecată spun însă că ea i-a escrocat, spunând că are sume uriaşe de investit într-un proiect de dimensiuni ample, pretinzând că este una din soţiile regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în vârstă de 88 de ani. Cei doi londonezi pretind că paguba lor este de 14 milioane de lire sterline.

    Sara al Amoundi a replicat însă că acuzaţiile sunt mincinoase, că ei nu-i lipsesc nicicând banii, având permanent între 100.000 şi 400.000 de lire sterline în locuinţă. Ea a adăugat că în Arabia Suadită era privită ca o criminală din pricina unei relaţii adulterine, dar a argumentat că a fost forţată să se mărite la 13 ani cu un om al cărui nume n-a vrut să-l dea, argumentând că atât viaţa ei cât şi a fiicei de 13 ani ar fi periclitată de acest lucru.

    În februarie 2014, judecătorul de la Curtea Supremă de Arbitraj de la Londra a decis că femeia poate rămâne în posesia bunurilor ce au o valoare estimată la 14 milioane de lire sterline. Tribunalul nu a găsit motive care să arate că cei care au dat-o în judecată ar fi fost păcăliţi.

  • Secretul parfumului fără miros

    În fiecare produs Escentric Molecules există, scrie The Independent, o singură moleculă care defineşte aroma, celelalte ingrediente – inodore – fiind astfel alese încât să-i amplifice acesteia calităţile, iar creatorul acestui concept este parfumierul Geza Schoen.

    Creaţiile Escentric Molecules sunt unisex şi miros diferit în funcţie de purtător şi şi-au câştigat deja fani printre vedete, cum ar fi  Rihanna, Beyoncé, Jay-Z ori Kate Moss.
     

  • Cum arată cel mai scump parfum din lume. Sticla este realizată din aur alb şi galben

    Când vinr vorba de suma investită aceasta poate fi de sute, mii sau chiar milioane de dolari, iar în topul celor mai scumpe parfumuri din lume se află DKNY Golden Delicious, unde, o stilcă de 100ml costă 1 milion de dolari.

    În urmă cu cinci ani, DKNY a colaborat cu Martin Katz, un renumit designer de pietre preţioase, acesta ajutând la formarea design-ului excepţional al sticlei în formă de măr.

    Vedeţi cum arată parfumul pe www.one.ro

  • “Sunt atât de bogată încât am cheltuit 1 milion de lire sterline doar pe parfum în două luni”. O prinţesă saudită a fost acuzată că este de fapt o prostituată din Etiopia

    O presupusă prinţesă saudită declara că este atât de bogată încât şi-a permis să cheltuiască nu mai puţin de un un milion de lire sterline doar pe parfumul pe care l-a consumat în două luni. Sara Al Amoudi a fost acuzată că ar fi de fapt o prostituată etiopiană, extrem de săracă, care a pozat în prinţesă saudită pentru a-i escroca pe dezvoltatorii imobiliari Amanda Clutterbuck şi Ian Panton, de la care a luat apartamete luxoase în valoare de 14 milioane de lire sterline.

    Misterioasa prinţesă – a cărei vârstă este estimată între 31 şi 45 de ani – a plâns în faţa instanţei de judecată, argumentând că n-a fost niciodată o prostituată nevoiaşă, că averea sa este reală şi că partidele de cumpărături la care a fost pot dovedi clar acest lucru.

    Sara Al Amoudi a ajuns la tribunal într-un Rolls Royce şi i-a mărturisit judecătoarei că adicţia sa pentru cumpărături este atât de severă încât a apelat la ajutor medical specializat pentru a se trata. Într-o engleză cu accent puternic, ea a declarat: “am o problemă legată de mersul la cumpărături şi merg la doctor; numai în ultimele două luni am cheltuit doar pentru parfum 1,4 milioane de dolari. Vă pot arăta pozele”.

    Sara Al Amoudi a apărut în instanţă îmbrăcată cu o burka care o învăluia complet şi cu încălţări cu tocuri de 10 cm. La cererea juriului a îndepărtat vălul de pe faţă dar continua să-şi ascundă faţa.

    Ea afirmă că a avut o legătură amoroasă cu presupusa victimă (Ian Patton, 45 de ani), în vreme ce partenera şi iubita acestuia (Amanda Clutterbuck, 56 de ani) şi că el ar fi împrumutat şi furat de la ea circa 5 milioane de lire sterline din “banii de buzunar” pe care îi primea din Arabia Saudită. Ea insistă că în momentul în care a preluat cele şase apartamente de lux, acest lucru a echivalat cu rambursarea banilor împrumutaţi sau furaţi de la ea.

    Cei care au dat-o în judecată spun însă că ea i-a escrocat, spunând că are sume uriaşe de investit într-un proiect de dimensiuni ample, pretinzând că este una din soţiile regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în vârstă de 88 de ani. Cei doi londonezi pretind că paguba lor este de 14 milioane de lire sterline.

    Sara al Amoundi a replicat însă că acuzaţiile sunt mincinoase, că ei nu-i lipsesc nicicând banii, având permanent între 100.000 şi 400.000 de lire sterline în locuinţă. Ea a adăugat că în Arabia Suadită era privită ca o criminală din pricina unei relaţii adulterine, dar a argumentat că a fost forţată să se mărite la 13 ani cu un om al cărui nume n-a vrut să-l dea, argumentând că atât viaţa ei cât şi a fiicei de 13 ani ar fi periclitată de acest lucru.

    În februarie 2014, judecătorul de la Curtea Supremă de Arbitraj de la Londra a decis că femeia poate rămâne în posesia bunurilor ce au o valoare estimată la 14 milioane de lire sterline. Tribunalul nu a găsit motive care să arate că cei care au dat-o în judecată ar fi fost păcăliţi.

  • “Sunt atât de bogată încât am cheltuit 1 milion de lire sterline doar pe parfum în două luni”. O prinţesă saudită a fost acuzată că este de fapt o prostituată din Etiopia

    O presupusă prinţesă saudită declara că este atât de bogată încât şi-a permis să cheltuiască nu mai puţin de un un milion de lire sterline doar pe parfumul pe care l-a consumat în două luni. Sara Al Amoudi a fost acuzată că ar fi de fapt o prostituată etiopiană, extrem de săracă, care a pozat în prinţesă saudită pentru a-i escroca pe dezvoltatorii imobiliari Amanda Clutterbuck şi Ian Panton, de la care a luat apartamete luxoase în valoare de 14 milioane de lire sterline.

    Misterioasa prinţesă – a cărei vârstă este estimată între 31 şi 45 de ani – a plâns în faţa instanţei de judecată, argumentând că n-a fost niciodată o prostituată nevoiaşă, că averea sa este reală şi că partidele de cumpărături la care a fost pot dovedi clar acest lucru.

    Sara Al Amoudi a ajuns la tribunal într-un Rolls Royce şi i-a mărturisit judecătoarei că adicţia sa pentru cumpărături este atât de severă încât a apelat la ajutor medical specializat pentru a se trata. Într-o engleză cu accent puternic, ea a declarat: “am o problemă legată de mersul la cumpărături şi merg la doctor; numai în ultimele două luni am cheltuit doar pentru parfum 1,4 milioane de dolari. Vă pot arăta pozele”.

    Sara Al Amoudi a apărut în instanţă îmbrăcată cu o burka care o învăluia complet şi cu încălţări cu tocuri de 10 cm. La cererea juriului a îndepărtat vălul de pe faţă dar continua să-şi ascundă faţa.

    Ea afirmă că a avut o legătură amoroasă cu presupusa victimă (Ian Patton, 45 de ani), în vreme ce partenera şi iubita acestuia (Amanda Clutterbuck, 56 de ani) şi că el ar fi împrumutat şi furat de la ea circa 5 milioane de lire sterline din “banii de buzunar” pe care îi primea din Arabia Saudită. Ea insistă că în momentul în care a preluat cele şase apartamente de lux, acest lucru a echivalat cu rambursarea banilor împrumutaţi sau furaţi de la ea.

    Cei care au dat-o în judecată spun însă că ea i-a escrocat, spunând că are sume uriaşe de investit într-un proiect de dimensiuni ample, pretinzând că este una din soţiile regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în vârstă de 88 de ani. Cei doi londonezi pretind că paguba lor este de 14 milioane de lire sterline.

    Sara al Amoundi a replicat însă că acuzaţiile sunt mincinoase, că ei nu-i lipsesc nicicând banii, având permanent între 100.000 şi 400.000 de lire sterline în locuinţă. Ea a adăugat că în Arabia Suadită era privită ca o criminală din pricina unei relaţii adulterine, dar a argumentat că a fost forţată să se mărite la 13 ani cu un om al cărui nume n-a vrut să-l dea, argumentând că atât viaţa ei cât şi a fiicei de 13 ani ar fi periclitată de acest lucru.

    În februarie 2014, judecătorul de la Curtea Supremă de Arbitraj de la Londra a decis că femeia poate rămâne în posesia bunurilor ce au o valoare estimată la 14 milioane de lire sterline. Tribunalul nu a găsit motive care să arate că cei care au dat-o în judecată ar fi fost păcăliţi.

  • Creatorii de modă redescoperă frumuseţea picturii manuale

    După ce s-au jucat cu tot felul de imprimeuri digitale ca să iasă în evidenţă, creatorii de modă redescoperă frumuseţea picturii manuale, după cum arată colecţiile primăvară/vară 2017, scrie Financial Times.

    Revenirea la pictura manuală se remarcă şi la parfumuri şi accesorii, Givenchy apelând, spre exemplu, la artistul chinez Yinjie Sun ca să-i decoreze sticluţele de parfum din gama L’Atelier Collection cu motive florale, în timp ce artistul Boyarde e dispus să picteze genţi de lux pentru cei care-i solicită serviciile.

    Articolele vestimentare pictate manual se regăsesc în colecţii ca Resort, de la casa Alexander McQueen, care îşi trage inspiraţia din vechi modele de tapet şi feţe de masă cu flori, în cea de smochinguri pictate cu spray-ul în stil Jackson Pollock de la Haider Ackermann ori în cea cu accente copilăreşti de la Comme des Garçons şi nu numai.

  • Un parfum pentru amândoi

    După colecţii de modă cu elemente care arată ca şi cum bărbaţii şi femeile au căutat idei unii în garderoba altora, a venit rândul parfumurilor care se adresează ambelor sexe, acestea devenind din ce în ce mai populare în ultima vreme.

    Tendinţa nu este tocmai nouă, scrie The Independent, ea apărând în anii ’90, odată cu lansarea de parfumuri de către Calvin Klein sau Comme des Garcons, astfel concepute încât să atragă atât femeile, cât şi bărbaţii.

    Lor le-au urmat branduri precum Tom Ford, Chanel sau Escentric Molecules, toate preferând în general să creeze parfumuri mai apropiate de cele de masculine, la care să adauge note feminine.

  • Cum a ajuns un antrenor de box, care a studiat filosofia la Universitatea Sorbona din Paris, unul dintre cei mai cunoscuţi parfumieri ai lumii

    N-ai crede că un pasionat de box poate fi, în acelaşi timp, îndrăgostit de filosofie, dar şi iscusit în crearea parfumurilor. În toate, David Frossard, directorul artistic al casei franţuzeşti Frapin, vede o artă şi pe toate încearcă să le armonizeze cum ştie el mai bine.

    Familia Frapin, stabilită în sud-vestul Franţei în secolul al XIII-lea, s-a dedicat producerii brandului de coniac cu acelaşi nume, până când a început să creeze şi parfumuri inspirate din aroma coniacului. Continuând cultura şi istoria franceză, Frapin produce esenţe în serii limitate, tocmai pentru a nu face rabat de la calitate, iar Frossard este fericit să spună că aici poate crea parfumuri care să reflecte libertatea lui de exprimare, chiar şi când inspiraţia lui este boxul.

    David Frossard a lansat recent parfumul Orchid Man, despre care spune că este reflecţia violenţei combinate cu eleganţa, rezultând într-o esenţă care inspiră putere, stil, virilitate şi prospeţime. Orchid Man este disponibil în Beautik Haute Parfumerie.

    Citiţi continuarea pe www.da.zf.ro

  • Cum a ajuns o creatoare de modă pe lista celor mai influenţi 100 de oameni ai secolului

    Coco Chanel (Gabriel Bonheur Chanel) a fost o creatoare de modă şi fondatoare a imperiului Chanel. Ea este singura creatoare de modă prezentă în lista Time a celor mai influenţi 100 de oameni din secolului XX.

    Influenţa creatoarei a depăşit limitele culturii vestimentare, iar produsul ei cel mai cunoscut, parfumul Chanel no. 5, este unul dintre cele mai vîndute din istorie. Coco Chanel este cunoscută şi astăzi pentru determinarea, ambiţia şi energia de care a dat dovadă pentru a-şi atinge scopurile, atât pe plan personal cât şi pe cel profesional. Cu toate acestea, viaţa ei a generat numeroase controverse, mai ales datorită comportamentului său pe durata ocupaţiei naziste din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Gabriel Bonheur Chanel s-a născut în 1883 în Saumur, Franţa. După ce a învăţat să coasă la vârsta de şase ani, Chanel s-a angajat la o croitorie, iar în timpul liber a cântat într-un cabaret frecventat de ofiţeri ai armatei franceze. În această perioadă şi-a atras porecla Coco, cel mai probabil datorită unui cântec numit “Ko Ko Ri Ko”. În anul 1906, Chanel l-a cunoscut pe Etienne Balsan, un tânăr ofiţer ce provenea dintr-o familie bogată. Părinţii lui Balsan deţineau una dintre cele mai mari fabrici de haine din Franţa şi produceau echipament destinat armatei franceze. În 1909, când Chanel s-a mutat la Paris, tânărul ofiţer i-a pus la dispoziţie apartamentul său şi a introdus-o în cercurile selecte din capitala franceză.

    Căpitanul Arthur Edward ‘Boy’ Capel, unul dintre prietenii lui Balsan, a ajutat-o pe Chanel să deschidă un magazin în cartierul Deauville. Produsele erau croite din materiale ieftine şi orientate, în generale, către zona sport. Câţiva ani mai târziu, Coco Chanel a deschis un nou butic în Biarritz, un oraş situat în sudul Franţei care a avut statut de neutralitate în timpul primului război mondial. Aici, femeia l-a cunoscut pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, un aristocrat rus cu care a avut o scurtă aventură, păstrând apoi o strânsă relaţie cu el de-a lungul vieţii.

    În anul 1919, “Chanel” era deja consacrat ca un brand, având sediul într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Paris. În următorii ani, Chanel şi-a consolidat imaginea companiei, dechizând zeci de magazine în Franţa.

    În 1924, Coco Chanel a semnat un contract cu o companie deţinută de familia Wertheimers pentru a produce o gamă de parfumuri şi accesorii. “Parfums Chanel” a devenit imperiul cunoscut astăzi, cu venituri anuale de peste 7 miliarde miliarde de dolari. Redenumită “Chanel”, compania are peste 300 de magazine şi este prezentă pe toate continentele, având în jur de 1.500 de angajaţi.

  • Povestea unei bule editoriale şi a unui business antistres: cărţile de colorat pentru adulţi

    Prima carte a Johannei Basford, „Grădina secretă“, a fost publicată în peste 40 de ţări şi s-a vândut în aproape 15 milioane de exemplare; doar în China, spre exemplu, volumul vânzărilor a depăşit 4 milioane. Au urmat, desigur, mii de alte cărţi similare.

    Cărţile de colorat au devenit în ultimii ani tot mai populare în rândul adulţilor, iar ca dovadă stă faptul că vânzările de anul trecut au crescut de 12 ori faţă de anii precedenţi. Studiul celor de la Nielsen BookScan, care acoperă 85% din piaţa de cărţi din Statele Unite, arată că numărul volumelor vândute a crescut de la 1 milion în 2014 la 12 milioane în 2015. Şi volumul căutărilor pe Google după „cărţi de colorat pentru adulţi“ au atins un maxim la finalul anului 2015, rămânând şi în 2016 mult peste media obişnuită.

    Aceste cărţi reprezintă, astfel, unul dintre principalele motive pentru care industria de print a mers atât de bine în Statele Unite în 2015; librăriile sunt pline de cei care îşi găsesc liniştea în acest proces, iar platforme precum YouTube găzduiesc din ce în ce mai multe clipuri cu oameni care colorează şi îi învaţă şi pe alţii cum să o facă. Moda este atât de puternică încât a generat diverse alte mişcări culturale, precum petreceri de colorat sau aplicaţii de colorat pe telefon; chiar şi industria creioanelor de colorat a fost influenţată de cererea tot mai mare.

    Înaintea volumelor de dezvoltare personală, a celor de dezvăluri despre Casa Albă, a celor poliţiste sau de creştere a copiilor, dar şi a celei de-a doua cărţi scrisă de Harper Lee (autoarea romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare“), în topul Amazon al pe primele două locuri sunt două cărţi de colorat pentru adulţi, ambele semnate de Johanna Basford: „Secret Garden: An Inky Treasure Hunt“ şi „Enchanted Forest: An Inky Quest & Coloring Book“. Cele mai multe volume de acest gen promit trei lucruri: relaxare, eliminarea stresului şi un sentiment general de bine. La prima vedere, coloratul pare într-adevăr să dea o senzaţie de calm; însă faţă de alte soluţii, precum medicamentele, este greu de evidenţiat modul în care acesta funcţionează. „Oamenii care se află în permanenţă sub stres par să reacţioneze bine la cărţile de colorat“, notează Nadia Jenefsky, terapist din New York. „Există o serie de alegeri implicate, precum alegerea culorilor şi modul în care le combini, dar linia de bază este dată de o structură.“

    „Piaţa de carte (inclusiv ediţiile de chioşc, manuale, auxiliare didactice) se ridică la valoarea de 100 milioane euro la preţ de editură. Fără cele dintre paranteze, piaţa de carte din România este de circa 60 de milioane de euro pe an“, spune Mihai Mitrică, director executiv al Asociaţiei Editorilor din România. „Se remarcă o împărţire aproape egală între ficţiune şi nonficţiune; o uşoară tendinţă de creştere pe zona de cărţi pentru copii şi pe cea de dezvoltare personală (inclusiv financiară). De asemenea, există un sincronism evident între piaţa din România şi cele mai recente apariţii/bestseller de la nivel internaţional“, mai spune el. Iar acest lucru reprezintă una dintre explicaţiile pentru succesul de care se bucură manualele antistres.

    Spre exemplu, în cazul Diverta numărul de cărţi de colorat pentru adulţi vândute în luna mai (peste 1.000 de exemplare) reprezintă 3% din numărul total de cărţi vândute, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Cât de mult înseamnă însă 1.000 de exemplare? Ei bine, destul de mult, după cum explică Mihai Mitrică: „Tirajul mediu în România a scăzut sub 1.000 de exemplare/titlu la editurile serioase. Există o întreagă piaţă a fantomelor editoriale; dintre cele 36.000 de ISBN-uri alocate anul trecut de Biblioteca Naţională, doar o treime se regăsesc în librării. Restul sunt fie născociri pur şi simplu – vezi aşa-zisa editură Sitech Craiova care «publică» Descartes în limba germană, dar şi pe savanţii închisorilor, fie pseudolucrări cu care învăţătorii şi profesorii de la diverse dughene educaţionale îşi cresc salariile sau îşi obţin titlurile universitare.“

    Dar nu vorbim de cărţi realizate în România, ci de volume de nişă adaptate pentru piaţa de la noi, iar interesul pentru acestea a fost observat încă de la început. O prezenţă importantă pe piaţa de carte din România, Libris a listat primele produse de acest gen, aduse din Marea Britanie, încă din anul 2013. „Variantele lor editate în România au apărut, inclusiv pe Libris, în prima jumătate a anului 2015. În prezent avem listate peste 100 de astfel de titluri“, spune Laura Ţeposu, director de dezvoltare al Libris. „Doar în primele luni ale acestui an am vândut peste 5.000 de astfel de cărţi, de la diverse edituri.“