BusinessMagazin

Tag: pantaloni

  • Opinie Irina Markovits, consultant de imagine: Noile reguli ale ţinutelor de birou

    Cei care lucrează într-o bancă poartă cămăşi albe, bleu sau cu dungi, dar neapărat sacou. Programatorii au hanorace, jeanşi şi sneakeri. Academicienii poartă cardiganuri. Cine lucrează în modă şi PR se îmbracă în negru.

    În orice companie merg să susţin cursuri de imagine profesională – chiar şi în cele în care s-a instituit Ziua Tricoului Haios sau Vinerea Bulinelor – există, oficial sau nu, o uniformă, un cod vestimentar, o ţinută cvasi-standardizată.

    Pentru angajaţii din cele mai multe industrii sau domenii de activitate (cu excepţia companiilor care cer ţinute formale, corporate), această „uniformă” este cea Business Casual: pentru bărbaţi, cămăşi button-down, cu mâneci lungi şi pantaloni de costum sau semieleganţi (cravată opţională); pentru femei, diverse tipuri de bluze purtate cu fuste până la genunchi sau pantaloni, sau rochii feminine cu croieli clasicizate.

    Însă pentru sectorul creativ – mai ales pentru freelanceri, antreprenori tineri, cei care sunt angrenaţi în start-up-uri, în businessuri mici şi medii -, „Business Casual” e un termen perimat. Într-un astfel de mediu profesional mai puţin convenţional, codul vestimentar adoptat cere personalitate şi personalizare. Nu exagerate, ci cât să sugereze că stilul de viaţă, domeniul ales, creativitatea individuală, bravura se reflectă în ţinuta aleasă.

    E suficient să participi la evenimente legate de social media, advertising, modă& beauty, sau să te învârţi în spaţiile comune de lucru, „incubatoare” de idei, şi îi observi pe cei ale căror ţinute sunt atipice, creative, relativ nonconformiste. 
    Ei se îmbracă în cămăşi cu imprimeuri şi jeanşi cu turul căzut, în cămăşi albe purtate neglijent cu pantaloni coloraţi, cu bretele sau papioane retro, în costume ajustate pe corp asortate cu sneakerşi moderni. Ele poartă cu naturaleţe o fustă conică multicoloră sau din piele, o pereche de pantofi cu tocuri stiletto şi un pulover cu un desen la modă sau o fustă-pantalon retro, o helancă minimalistă şi cele mai moderne botine.

    Dacă lucrezi într-un birou obişnuit şi în acest moment gândeşti „nu se aplică aici”, acordă-ţi încă un moment de gândire. La fel cum companiile tradiţionaliste preiau un trend organizaţional din industriile creative sau de dezvoltare a tehnologiilor, la fel codurile vestimentare „expresive” vor fi transferate, în diverse forme, în mainstream.

    În Marea Britanie, de pildă, acest stil – o combinaţie între office, eclectic, cool, modern şi tineresc – poartă deja un nume: FunkyOffish. În restul lumii – în curând şi pe meleagurile noastre –, versiunile acestui stil sunt mult mai puţin formale şi mult mai puţin îndrăzneţe stilistic. În loc de a asorta o fustă clasică din tweed cu bascheţi din pânză imprimată, e vorba de a lua piese vestimentare cu alură Business Casual şi a le purta cu atitudine, cu asumarea ieşirii din banal, chiar de a le alege din repertoriul stilistic al unui atelier de designer în loc de a face shopping în brandurile fast-fashion.

    Acest tip de îmbrăcăminte pare, la prima vedere, de birou. Sunt haine aparent clasice – cămăşi, sacouri, fuste, rochii –, dar cărora li s-au schimbat proporţiile, imprimeurile, detaliile, astfel încât au căpătat o aură evident diferită de cea a ţinutelor obişnuite corporate.
    Elementele vestimentare tradiţionale ale acestor piese continuă să comunice vizual că purtătorul sau purtătoarea este competent, de încredere, are autoritate şi experienţă profesională, în timp de micile excentricităţi – imprimeurile care atrag privirea, accesoriile supradimensionate, încălţămintea în tendinţe sau ultra-casual – îl diferenţiază de angajatul tipic, rutinat. Graficianul din biroul alăturat poate că poartă o cămaşa bleu similară cu cea a colegului de la Achiziţii, dar va încălţa pantofii Oxford argintiu-mătuit din piele ai unui gânditor creativ. Colega de la Marketing pare că a îmbrăcat nişte simpli pantaloni negri şi o cămaşă albă, dar stai aşa! – pantalonii au o suprapunere neaşteptată, un fel de jumătate de fustă, care aminteşte de fotele tradiţionale.

    Ca întotdeauna, femeile au mai multe opţiuni. Spre exemplu, de la AerWear, Adelina Ivan, Zarug şi Pas du Tout puteţi alege rochii conceptuale, bluze şi pantaloni ultra-moderni într-o paletă austeră de culori tradiţionale de business (negru, bleumarin, gri, alb, bleu), iar la Choices, Rhea Costa sau Lena Criveanu vă aşteaptă modele de inspiraţie clasică dar cu un „twist” modern şi cromatică variată.
    Paleta de expresii stilistice ale acestor noi reguli vestimentare de birou este mai diversă, mai bogată decât v-aţi imagina. Ea face loc personalităţii proprii, gusturilor cultivate, alegerilor ieşite din tipar, posibilităţii personalizării ţinutelor şi pieselor în parte.

    Însă aşa cum o masă de ping-pong nu transformă spaţiul de muncă într-un loc de joacă,  nici orice piesă vestimentară din garderoba unui adult – o rochie de inspiraţie gotică, o cămaşă bărbătească cu imprimeu floral, un pantalon galben sau adidaşii verde fluorescent – nu este potrivită pentru birou. Până la urmă, ţinuta de birou trebuie să rămână „de birou”.
     

  • Uniformă de corporatist. Ce reguli vestimentare trebuie să respecte angajaţii din multinaţionale

    Deşi în zilele noastre încă mai sunt persoane care folosesc, sub diverse formulări, ideea subliniată de vechiul proverb latinesc „Non vestimentum virum ornat, sed vir vestimentum“ (trad. „Nu veşmântul îl face pe om, ci omul pe veşmânt“), realitatea istorică confirmă faptul că îmbrăcămintea a fost dintotdeauna o modalitate de diferenţiere socială.

    „Dress code-ul este la fel de vechi precum istoria: încă din timpuri imemoriale îmbrăcămintea a fost utilizată pentru a marca diferenţele de sex, bărbaţii având o ţinută diferită de cea a femeilor. Tot îmbrăcămintea a fost utilizată pentru a marca diferenţele de statut social, regii şi nobilimea având dreptul la ţinute speciale pe care oamenii de rând pe de o parte nu şi le permiteau, pe de alta nu ar fi avut voie să le poarte. Nu este de mirare deci că în perioada modernă companiile au ajuns să recurgă în practică la dress code-uri pentru a transmite anumite mesaje, atât în interiorul organizaţiei, cât şi în exteriorul său“, a explicat Sorin Faur, HR director al firmei de audit şi consultanţă fiscală BDO Balkans.

    Într-adevăr, există organizaţii locale care au stabilit politici vestimentare pentru angajaţi pentru ca aceştia să se diferenţieze, de exemplu, în funcţie de departamentul în care lucrează. Un astfel de exemplu este firma românească de outsourcing Class IT Outsourcing, care, timp de doi ani, a dezvoltat o nouă cultură organizaţională (implementată încă din toamna anului trecut), care presupune introducerea jocului în muncă şi prin care toţi angajaţii sunt „înrolaţi“ într-o echipă, denumită Star Team. Astfel, în această nouă formulă angajaţii au şi reguli de dress code, iar tunicile pe care le poartă la serviciu sunt marcate prin culori diferite: dacă administratorii de teren (inclusiv cei care lucrează de la distanţă) au tunici de culoare bleumarin, cei din departamentul de cercetare şi dezoltare au tunici cu gri, în timp ce şefii – echipa de top management – au tunici de culoare cărămizie. În plus, ei primesc ‘grade’ sau ‘medalii’ în funcţie de performanţa pe care o au în activitate.

    „Ideea acestui proiect a fost să găsim o modalitate de «incentivare» a angajaţilor şi prin alte metode decât cele financiare, prin joacă. Noua cultură este apreciată de angajaţii din generaţia tânără, pentru că recompensarea se face pe bază de meritocraţie, «gradele» se acordă în funcţie de numărul de incidente rezolvate la clienţi, iar «medaliile» în funcţie de feedback-ul privind calitatea serviciilor furnizate clienţilor. Deci ei pot fi promovaţi foarte uşor pe bază de performanţă, nu pe baza numărului de ani de experienţă profesională, cum se făcea pe vremuri“, a explicat Bogdan Tudor, CEO al Class IT Outsourcing. El spune că noua formulă, de încurajare a performanţei angajaţilor prin joacă, care implică şi ţinute vestimentare diferite, a generat o competiţie mai mare printre angajaţi, nu doar în rândul celor mai performanţi, ci şi în rândul celor aflaţi pe ultimul loc în topul performanţelor, care depun eforturi mai mari pentru a-şi îmbunătăţi poziţiile în clasament.

  • CEO-ul în vârstă de 28 de ani care a încheiat un contract cu Google datorită pantalonilor săi ieşiţi din comun

    Joe Garvey, fondatorul şi CEO-ul Clash, un start up din San Francisco axat pe organizarea de teambuildinguri tip “vânătoare de comori”, estimează că a generat aproximativ 20% din veniturile companiei datorită patalonilor săi neobişnuiţi. În garderoba lui Garvey predomină perechile colorate de pantaloni, cu modele ieşite din comun şi care îi aduc aproximativ cinci complimente pe oră când îşi petrece timpul în centrul oraşului San Francisco.

    “Cheia succesului este să transformi complimentele în conversaţii şi conversaţiile în conexiuni care să ducă la contracte”, declară antreprenorul într-un interviu acordat Business Insider. Garvey a mai spus că a reuşit să aducă unul dintre cele mai importante contracte pentru Clash după ce un angajat al Google l-a complimentat când s-au întâlnit într-o covrigărie.

    Lansată în 2012, compania lui Garvey, poreclit “Crazy Pants”,  a organizat evenimente pentru Google, Facebook, Salesforce, Lyft, Vox, Yelp, Pinterest, Fitbit, Cisco, Pandora şi Sony. Evenimentele organizate de Clash implică, de cele mai multe ori, băutură, picturi faciale cu neon şi fotografii caraghioase.  Compania va ajunge la venituri de un milion de euro anul acesta, potrivit estimărilor lui Garvey. Antreprenorul îşi cumpără pantalonii de la o compania LoudMouth Golf, care asigură şi garderoba actorilor Bill Murray şi George Lopez.

    Sursa: Slate.com, Business Insider, Clash

  • CEO-ul în vârstă de 28 de ani care a încheiat un contract cu Google datorită pantalonilor săi ieşiţi din comun

    Joe Garvey, fondatorul şi CEO-ul Clash, un start up din San Francisco axat pe organizarea de teambuildinguri tip “vânătoare de comori”, estimează că a generat aproximativ 20% din veniturile companiei datorită patalonilor săi neobişnuiţi. În garderoba lui Garvey predomină perechile colorate de pantaloni, cu modele ieşite din comun şi care îi aduc aproximativ cinci complimente pe oră când îşi petrece timpul în centrul oraşului San Francisco.

    “Cheia succesului este să transformi complimentele în conversaţii şi conversaţiile în conexiuni care să ducă la contracte”, declară antreprenorul într-un interviu acordat Business Insider. Garvey a mai spus că a reuşit să aducă unul dintre cele mai importante contracte pentru Clash după ce un angajat al Google l-a complimentat când s-au întâlnit într-o covrigărie.

    Lansată în 2012, compania lui Garvey, poreclit “Crazy Pants”,  a organizat evenimente pentru Google, Facebook, Salesforce, Lyft, Vox, Yelp, Pinterest, Fitbit, Cisco, Pandora şi Sony. Evenimentele organizate de Clash implică, de cele mai multe ori, băutură, picturi faciale cu neon şi fotografii caraghioase.  Compania va ajunge la venituri de un milion de euro anul acesta, potrivit estimărilor lui Garvey. Antreprenorul îşi cumpără pantalonii de la o compania LoudMouth Golf, care asigură şi garderoba actorilor Bill Murray şi George Lopez.

    Sursa: Slate.com, Business Insider, Clash

  • Cel mai scurt interviu de angajare din România. Primele zece secunde fac diferenţa între a mai călca sau nu în firmă

    Ţinuta vestimentară nu îţi garantează un job, dar te poate face să-l pierzi încă dinainte ca recruiterul să te invite să iei loc pentru interviu.

    Se spune că „haina nu-l face pe om” şi puţini directori de resurse umane recunosc faptul că, la interviul de recrutare, prima impresie ghidează de fapt discuţia către un scenariu mai mult sau mai puţin avantajos pentru candidat. Înainte ca recruiterul să afle de la sursă ce ştie, ce a făcut şi cât de bine pregătit este potenţialul angajat, primele zece secunde sunt esenţiale pentru a-şi crea o părere. Cu alte cuvinte, hainele în culori stridente, o bluză prea decoltată, o cămaşă cu mâneci scurte, pantofii prăfuiţi sau hainele care par să incomodeze candidatul pot face mai mult rău decât prea puţine diplome.

    Delia P. (26 de ani), absolventă de relaţii publice, locuieşte în Timişoara. Deşi a încercat să se angajeze în mai multe companii, a fost refuzată în repetate rânduri mai ales din cauza problemelor vestimentare. “Probabil că nu mă prezint aşa cum trebuie la interviuri. O primă problemă ar fi ţinuta. E foarte cald afară şi nu mai pot să rezist să umblu pe canicula asta în ţinuta office. Pe de altă parte mi se pare nepotrivit să mă prezint în maieu, pantaloni de in sau fustă scurtă şi sandale”, spune tânăra pe unul dintre forumurile specializate în resurse umane. Specialiştii în HR amintesc de cazuri în care angajaţii din departamentul de resurse umane nu le-au permis candidaţilor să intre în sala în care aveau loc interviurile din cauza ţinutei indecente, recomandându-le să nu mai aplice pentru o altă poziţie în companie.

    „Se spune că primele zece secunde sunt esenţiale pentru a ne crea o impresie despre persoana cu care interacţionăm. Să te prezinţi într-o ţinută vestimentară adecvată este o formă de respect şi de interes faţă de compania şi de jobul pentru care ai aplicat. Vestimentaţia trebuie să fie în concordanţă cu poziţia pentru care aplici şi cu ţinuta zilnică pe care o vei adopta ulterior„, spune Dragoş Gheban, managing partner în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Catalyst Solutions, care deţine platforma de recrutare online Hipo.ro. Prin urmare, poţi opta fie pentru clasicul costum, fie pentru o ţinută mai casual (fustă sau pantaloni, alături de o cămaşă/bluză şi un sacou). Pantalon sau fustă închisă la culoare şi cămaşă sau bluză albă, deşi este o combinaţie clasică, nu dă greş.

    Cei care lucrează în domeniul financiar şi, în general, cei care s-au angajat pe poziţii care implică lucrul cu publicul sau direct cu clienţii sunt supuşi unui dress code. Sunt destule cazuri în care angajaţii abia intraţi în companie, necunoscând politica acesteia vizavi de stilul vestimentar, au fost atenţionaţi să renunţe la pantofii sport, la pantalonii scurţi sau la fustele scurte.

    „Este bine să te documentezi înainte de interviu cu privire la stilul persoanei cu care te întâlneşti şi al companiei unde mergi la interviu. Este de preferat să te concentrezi pe ţinute care te avantajează din punctul de vedere al croielii, al culorilor, al pieselor vestimentare. Urmăreşte ca ţinuta şi eventualele accesorii să fie de calitate. Evită-le pe cele «prăfuite», pentru că pot induce ideea că ai opinii «învechite». Trebuie să fii încrezător în propria imagine pentru a te putea concentra pe aspectele cu adevărat importante ale întâlnirii: discuţiile din timpul interviului”, precizează Bogdan Georgescu, partener al firmei de executive search Hartig.Stein & Partner.

    Circa 20% din candidaţii care se prezintă la un interviu de angajare euşuează în a-şi construi o ţinută adecvată, potrivit revistei de business americane Forbes. Fie poartă fuste prea scurte sau prea strâmte, au bluze prea decoltate, pantaloni demodaţi, fie folosesc prea mult parfum sau accesorii opulente (care distrag atenţia recruiterului de la candidat).

    Ţinuta unui candidat trebuie să transmită recruiterului încredere, profesionalism, deschidere spre discuţie şi că este unul dintre elementele care pot influenţa mersul unei conversaţii, la fel cum importante sunt şi punctualitatea, respectarea salutului şi comunicarea nonverbală.

  • Cum trebuie să te îmbraci la inteviul de angajare ca să obţii jobul dorit: “Nu poţi folosi aceleaşi haine oriunde”

    SE SPUNE CĂ „HAINA NU-L FACE PE OM” ŞI PUŢINI DIRECTORI DE RESURSE UMANE RECUNOSC FAPTUL CĂ, LA INTERVIUL DE RECRUTARE, PRIMA IMPRESIE GHIDEAZĂ DE FAPT DISCUŢIA CĂTRE UN SCENARIU MAI MULT SAU MAI PUŢIN AVANTAJOS PENTRU CANDIDAT. Înainte ca recruiterul să afle de la sursă ce ştie, ce a făcut şi cât de bine pregătit este potenţialul angajat, primele zece secunde sunt esenţiale pentru a-şi crea o părere. Cu alte cuvinte, hainele în culori stridente, o bluză prea decoltată, o cămaşă cu mâneci scurte, pantofii prăfuiţi sau hainele care par să incomodeze candidatul pot face mai mult rău decât prea puţine diplome.

    „Se spune că primele zece secunde sunt esenţiale pentru a ne crea o impresie despre persoana cu care interacţionăm. Să te prezinţi într-o ţinută vestimentară adecvată este o formă de respect şi de interes faţă de compania şi de jobul pentru care ai aplicat. Vestimentaţia trebuie să fie în concordanţă cu poziţia pentru care aplici şi cu ţinuta zilnică pe care o vei adopta ulterior„, spune Dragoş Gheban, managing partner în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Catalyst Solutions, care deţine platforma de recrutare online Hipo.ro.

    Prin urmare, poţi opta fie pentru clasicul costum, fie pentru o ţinută mai casual (fustă sau pantaloni, alături de o cămaşă/bluză şi un sacou). Pantalon sau fustă închisă la culoare şi cămaşă sau bluză albă, deşi este o combinaţie clasică, nu dă greş. Pentru a ieşi puţin din tipar însă, Răzvan Vâlceanu, cel care a ocupat timp de cinci ani poziţia de director general în cadrul furnizorului de soluţii software de tip antivirus Bitdefender şi a lansat de curând un brand de cămăşi made to measure, spune că orice candidat poate purta butoni într-o culoare contrastantă faţă de restul ţinutei. Pe de altă parte, candidatele pot să aleagă o curea de culoare diferită, spre exemplu, pentru a sparge monotonia.

    INDIFERENT DE SFATURILE CONCRETE PE CARE LE DAU SPECIALIŞTII ÎN RESURSE UMANE PENTRU CREAREA ŢINUTEI POTRIVITE LA INTERVIU, TOŢI SUNT DE PĂRERE CĂ ACEASTA TREBUIE SĂ FIE ÎN ACORD CU STILUL VESTIMENTAR AL COMPANIEI PENTRU CARE APLICĂ, RESPECTIV AL TIPULUI DE VESTIMENTAŢIE SPECIFICĂ INDUSTRIEI ÎN CARE URMEAZĂ SĂ LUCREZE, PENTRU CĂ CERINŢELE SAU AŞTEPTĂRILE RECRUITERILOR POT FI TOTAL DIFERITE.

    Adică, la un interviu de recrutare pentru un job într-o agenţie de publicitate sau într-o firmă de IT, recruiterul nu se aşteaptă să vadă un candidat îmbrăcat în costum, cu cravată şi geantă tip diplomat sau o candidată care s-a încorsetat într-un deux-pieces, ci vor oameni creativi (un accesoriu într-o nuanţă diferită sau poate o cămaşă cu model). Sunt chiar şi companii care sacrifică „apariţia„ în favoarea creativităţii.

    „În cazul companiei noastre focusul este pe ceea ne transmit candidaţii, nu pe modul cum aceştia sunt îmbrăcaţi. Recomandarea noastră este să vină îmbrăcaţi într-o ţinută în care se simt confortabil. Dacă un candidat doreşte să vină în pantaloni scurţi şi sandale, nu avem nimic împotrivă”, spune Andreea Gorgonea, directorul de resurse umane al subsidiarei locale a producătorului de jocuri King, cu aproape 100 de angajaţi.

    Puţini angajaţi au însă norocul acesta. Cei care lucrează în domeniul financiar şi, în general, cei care s-au angajat pe poziţii care implică lucrul cu publicul sau direct cu clienţii sunt supuşi unui dress code. Sunt destule cazuri în care angajaţii abia intraţi în companie, necunoscând politica acesteia vizavi de stilul vestimentar, au fost atenţionaţi să renunţe la pantofii sport, la pantalonii scurţi sau la fustele scurte.

  • H&M retrage de pe piaţă o curea vândută împreună cu pantaloni pentru fetiţe

    “Rugăm clienţii să înceteze folosirea curelei. Componentele din metal care susţin cureaua se pot fărâmiţa. Piesele mici prezintă riscul de a fi înghiţite sau inhalate de către copiii sub 3 ani. Clienţii sunt rugaţi să returneze cureaua sau pantalonii şi cureaua în orice magazin H&M, pentru a primi înapoi suma integrală plătită pe produs”, se arată într-un anunţ al companiei.

    H&M a fost informat în legătură cu un incident provocat de acest produs. Compania precizează că nu s-a raportat niciun caz de accidentare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Moda primăverii 2014: luxul sportiv

    Articolele vestimentare propuse combină uşurinţa în purtare a echipamentului sportiv cu materiale rezervate îmbrăcăminţii de lux, pentru o notă de dinamism. Creatorul casei Pucci, Peter Dundas, a realizat o ţinută de seară cu pantaloni scurţi argintii care amintesc de şortul boxerului, o geacă cu material argintiu de paraşută sau a transformat ghete de box în botine cu toc. Casa Gucci are în colecţia sa tricouri de plasă şi treninguri de mătase cu lame, iar DKNY a prezentat hanorace din neopren.

    La rândul său, Marc Jacobs a inclus în gama Marc by Marc Jacobs geci inspirate de cele purtate de jucătorii de baseball, lucrate însă din mătase, Balenciaga are în colecţia sa şorturi elegante, în timp ce Fendi oferă pantaloni de jogging din mătase. Această tendinţă cuprinde şi accesoriile, casele de modă creând şi pantofi eleganţi pentru purtat în piscină, pantofi sport ori rucsacuri de piele.

    Un motiv pentru care casele de modă s-au inspirat din echipamentul de sport pentru colecţiile lor îl reprezintă, spun experţii în domeniu, creşterea cererii din partea clienţilor lor cu un stil de viaţă stresant, care caută haine elegante şi confortabile. Stilul “lux sportiv” nu va dispărea prea repede, ci chiar va câştiga noi adepţi, sunt de părere specialiştii.

  • Anchetă la Jilava, după ce Gigi Becali a găsit 1.000 de euro în buzunarul unei perechi de pantaloni

     Potrivit unor surse din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Gigi Becali a anunţat agentul supraveghetor al secţiei de deţinere, în 1 august, că într-o pereche de pantaloni a găsit două bancnote de câte 500 de euro.

    În urma sesizării a fost întocmit un raport de eveniment, iar la nivelul Penitenciarului Jilava a fost declanşată o anchetă internă, pentru a se stabili cum au ajuns banii în buzunarul pantalonilor lui Gigi Becali.

    Purtătorul de cuvânt al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Monica Pană, a declarat, pentru MEDIAFAX, că la data de 1 august “o persoană privată de libertate aflată în custodia Penitenciarului Jilava a anunţat că a găsit în buzunarul unui obiect de îmbrăcăminte două bancnote, pe care le-a predat agentului supraveghetor”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Salariul unui lucrător în confecţii este cât o pereche de blugi

    Preţul pentru o pereche de pantaloni variază între 100 şi 350 de dolari, dar poate depăşi uneori această sumă, potrivit informaţiilor de pe pagina magazinului online al brandului. O parte dintre hainele Hugo Boss sunt produse în România, datorită unor avantaje precum forţa de lucru specializată, viteza cu care marfa poate ajunge pe piaţa şi salariile mai mici decât în restul Europei. 

    „Pe de o parte avem o tradiţie a industriei textile din zonă, iar pe de altă parte Ţinutul Secuiesc este renumit pentru forţa de muncă precisă şi de încredere, lucruri care sunt esenţiale (şi în) domeniul fabricării pantalonilor” au declarat reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Covasna, unde există circa 40 de fabrici de confecţii. În mod paradoxal, salariul mediu din acest domeniu este cuprins între 300 şi 350 de dolari, după cum reiese din spusele lui Dietrich Bock, proprietarul a patru fabrici care activează în această industrie în zona Covasnei.

    Cei 1500 de angajaţi ai lui lucrează pentru acest salariu 45 de ore pe săptămână. Costurile de producţie variază în funcţie de durata de producţie şi de zonă. Astfel, există unele care pot fi produse rapid, în 30 de minute/unitate sau produse care pot dura între o oră şi jumătate de oră, preţul de confecţie în România fiind cuprins, din punctul de vedere al lui Bock, între 3,5 şi 7,5 euro/unitate. În fabricile care lucrează sub umbrela Dr. Dietrich Bock und Partner se fac pantaloni pentru branduri precum Hugo Boss, Marc Cain,Brax, Rene Lezard, Strellson, Windsor, Joop, GT Company, pentru care preţul de pe rafturile magazinelor de pe pieţele Europei de Vest depăşesc de multe ori 350 de euro.