BusinessMagazin

Tag: paduri

  • A deschis un business în locul unde a copilărit: “Existau multe locuri de cazare, dar foarte puţine locuri de petrecut timpul liber”

    Mai mult decât atât, am văzut o oportunitate în acest segment de agrement deoarece, ca zonă turistică, existau multe locuri de cazare, dar foarte puţine locuri de petrecut timpul liber”, descrie Mihai Cota începuturile businessului. Situat la poalele munţilor Făgăraş, Aventura Parc Drăguş a fost deschis în 2014, cu o investiţie iniţială de peste 100.000 de euro. Anul trecut, cifra de afaceri a fost de aproximativ 250.000 de lei, iar pentru anul acesta, reprezentantul parcului preconizează o creştere de 30%. În 2017, profitul a fost de peste 75.000 lei.
     
    La capitolul investiţii, acestea se situează, anual, între 10.000 şi 20.000 euro, fiind direcţionate în special către trasee noi, revizii şi sisteme de siguranţă. Pentru anul acesta, Mihai Cota plănuieşte să investească 25.000 de euro, dintre care 10.000 de euro vor fi folosiţi pentru realizarea unui traseu nou cu grad ridicat de dificultate, deja implementat, iar restul sumei va fi direcţionat spre schimbarea hamurilor cu un nou sistem de siguranţă, care va reduce complet riscul de cădere intenţionată sau neintenţionată de pe trasee.

    De asemenea, printre noile atracţii lansate anul acesta se numără două mini-jeepuri folosite pentru un nou traseu pe parcursul căruia sunt traversate pădurile, râurile şi dealurile din împrejurimi, „o activitate extrem de îndrăgită atât de copii, cât şi de părinţi, în special de taţii acestora”, spune Cota. El adaugă că anul viitor urmează ca numărul acestora să fie suplimentat cu încă şase mini-jeepuri.

    În cadrul parcului Drăguş lucrează 6-7 angajaţi, „oameni de bază”, după cum îi descrie Cota. Businessul funcţionează pe toată perioada anului, însă în extrasezon activitatea este susţinută de traficul de weekend, în special de activităţile de team building, tir cu arma şi paintball. Dintre clienţii de toate vârstele ai parcului, un procent de 10% este reprezentat de străini.

  • România a pierdut într-un secol peste 10% din suprafaţa cu păduri: cine erau marii proprietari atunci şi cine controlează acum „aurul verde“

    Faţă de acum 100 de ani, su­prafaţa pădurilor din Ro­mâ­nia a scăzut cu peste 10%, arată datele oficiale consul­tate de Ziarul Financiar.
     
    Astfel, potrivit Anuarului Statistic din 1922, primul document de acest tip de la Marea Unire, suprafeţele culti­va­te cu păduri erau de 7,3 milioane de hec­tare.
     
    În 2016 însă, suprafaţa pă­du­rilor era de 6,4 milioane de hec­tare, potrivit celor mai re­cente informaţii publicate pe site-ul Institutului Naţional de Statistică.
     
    Aproape jumătate din suprafaţa pădurilor de acum 100 de ani se afla în proprietare particulară (49%), restul fiind împărţită între instituţii publice, comune şi stat.
     
    Azi, Romsilva, companie de stat, administrează 3,14 milioane de hectare, ceea ce reprezintă 48% din totalul fondului forestier al ţării.
     
    De altfel, cei mai mari 15 proprietari de păduri din România deţin împreună peste 3,35 milioane de hectare de păduri, ceea ce reprezintă 51% din totalul fondului forestier al României, potrivit unei analize a ZF realizate pe baza datelor transmise de Ministerul Apelor şi Pădurilor, date aferente anului 2017.
     

  • Cine este ”baronul pădurilor” din România. El controlează firma fondată de familia sa în urmă cu 400 de ani şi are o avere de peste 1,15 mld. euro

    Compania lui Gerald Schweighofer, cu afaceri pe piaţa locală de 1,9 miliarde de lei în 2016, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanţe, este în mijlocul unui scandal după ce Procurorii DIICOT şi poliţiştii au făcut percheziţii, la sfârşitul lunii mai, la fabricile din Rădăuţi şi Sebeş ale firmei Schweighofer Holzindustrie, cercetând mai mulţi directori. Procurorii au efectuat percheziţiile în cadrul unui dosar privind comerţul ilegal cu lemne, prejudiciul fiind estimat la 25 milioane de euro.

    Proprietar al Palatelor Herberstein şi Carl Ludwig, austriacul Gerald Schweighofer era cunoscut în România în special drept „baronul pădurilor”. El controlează grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, considerat cel mai mare producător de cherestea din România şi chiar unul dintre cei mai mari din lume.

    Familia Schweighofer a pus bazele grupului în urmă cu mai bine de 400 de ani, însă businessul a luat amploare abia după ce a fost preluat de părinţii lui Gerald, Franz şi Maria, în 1956. Ei sunt cei care au început strategia de expansiune; între primii paşi: preluarea, în anii ’50, a unei fabrici de cherestea de la o altă familie de austrieci, familia Brand.

    Potrivit celor mai recente informaţii publicate de presa din Austria, publicaţia Advantage Austria estima averea lui Gerald Schweighofer la 1,15 miliarde de euro în 2014. În România, grupul Holzindustrie Schweighofer avea pe piaţa locală, la sfârşitul anului 2016, o cifră de afaceri netă de 1,9 miliarde lei (aproximativ 420 milioane euro), la care a obţinut un profit de 193,7 milioane lei (aproximativ 43 mil. euro) cu 2.170 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

    În 1975, Gerald a luat afacerea familiei în propriile mâini şi a continuat politica de expansiune începută de părinţii săi. Astfel, în 1977, el a deschis o linie de profilare a buşteanului de mici diametre, unică în lume la acea vreme. Şapte ani mai târziu, el a inaugurat cea mai mare fabrică de cherestea din Europa acelor ani, în Ybbs an der Donau, Austria.

    Dezvoltarea a continuat, iar în 1991 grupul Holzindustrie Schweighofer a preluat şi extins fabrica de cherestea din Sollenau, în încercarea de a ajunge liderul mondial în această industrie. Cinci ani mai târziu, industriaşul prelua cea mai mare fabrică de cherestea din Republica Cehă, în localitatea Zdirec.

    Deja în 1997 grupul austriac avea şase fabrici de cherestea, după ce le-a preluat pe cele din Bad St. Leonhard (Austria) şi Plana (Republica Cehă), iar capacitatea anuală de debitare depăşea 3 milioane de metri cubi. 1977 şi 1998 au reprezentat o perioadă de cotitură în dezvoltarea companiei lui Gerald Schweighofer; în acest interval a fost construită fabrica de grinzi lamelare Lamco în cooperare cu japonezii de la Meiken; tot atunci a fost înfiinţată şi Schweighofer Privatstiftung (Fundaţia Privată Schweighofer).

    Într-o piaţă din ce în ce mai puternică şi mai concurenţială, într-o lume din ce în ce mai liberă în care regimurile totalitariste picau pe capete de la an la an şi lăsau pieţe noi deschise, Gerald Schweighofer a făcut alegerea care a schimbat direcţia de dezvoltare a grupului: în 1998, Holzindustrie Schweighofer fuzionează cu Enso Timber şi creează ceea ce era pe atunci a treia cea mai mare companie de prelucrare a cherestelei din lume.

    Însă, în 2001, în contextul în care antreprenorul începe să se confrunte cu legislaţiile statului austriac în continuă schimbare, alege să vândă, prin Schweighofer Privatstiftung, participaţia către asociatul majoritar Stora Enso şi, totodată, toate fabricile de cherestea din Austria şi Republica Cehă. Website-ul companiei marchează „2003 – Un nou început în România”; intrarea companiei pe piaţa locală s-a făcut prin intermediul fabricii de cherestea de la Sebeş.

    În 2007, industriaşul a deschis pe plan local un hotel de patru stele, în Rădăuţi: The Gerald’s. În 2008, activităţile grupului pe plan local se extind prin punerea în funcţiune a celei de-a doua fabrici de cherestea, în Rădăuţi, în apropierea noului hotel.

    Politica de expansiune, care a fost condusă în secolul XX la nivel european, a fost aplicată acum de Schweighofer la nivelul pieţei locale. În 2009, acesta a preluat unitatea de producţie Swedwood din Siret, situată la 12 kilometri de fabrica din Rădăuţi. După ce s-a investit în modernizarea şi extinderea acestei fabrici, ea a servit pentru producţia de panouri din lemn masiv.

    În 2010, când România, Europa şi lumea întreagă se confruntau cu criza economică globală, austriacul continua să cumpere şi să se extindă, de pildă preluat Finnforest BACO. Holzindustrie Schweighofer BACO produce panel şi panel cu film în fosta fabrică Finnforest din Comăneşti, iar în 2011 preia grupul M-real Hallein GmbH din Austria. Întreprinderea, care şi-a continuat activitatea sub numele Schweighofer Fiber GmbH, i-a oferit lui Schweighofer o intrare pe piaţa producerii de celuloză de înaltă calitate şi a energiei din surse regenerabile. După o analiză a pieţei, această fabrică se îndepărtează de producţia de celuloză pentru hârtie şi se reorientează spre cea de vâscoză.

    În 2014 Schweighofer decide să extindă fabrica din Comăneşti şi o transformă în cea mai mare fabrică de panel din lume ce activează într-o singură locaţie. Modernizarea devine un trend, iar în 2015 este necesară punerea în funcţiune a unei noi instalaţii pentru grinzi lamelare în fabrica din Rădăuţi. Aici se realizează produsele pentru piaţa japoneză, unde compania sărbătoreşte o prezenţă de peste 20 de ani. În 2015, austriacul pune în funcţiune ceea ce compania susţine a fi „a cincea fabrică de cherestea cu prelucrare avansată din România a grupului”, de data aceasta inaugurată în localitatea Reci. În acest moment, deja totalul investiţiilor austriacului în România se ridică la aproape 800 milioane euro.

    Austriacul s-a confruntat în România cu furia opiniei publice după ce a fost acuzat, în urmă cu trei ani, că achiziţionează lemn tăiat ilegal din pădurile ţării. Pe 17 februarie 2017, FSC (Forest Steward Council) a retras afilierea companiei din cauza implicării acesteia în achiziţionarea şi comercializarea lemnului recoltat ilegal din România, acest lucru având un impact negativ asupra zonelor naturale protejate ale ţării.

    În luna iulie a anului trecut, retailerul Leroy Merlin a anunţat că a exclus din lanţul său de aprovizionare 25 de furnizori printre care şi producătorul austriac, deoarece nu avea certificare de la FSC. Anterior, şi alte lanţuri de bricoaj precum Hornbach sau Brico Dépôt România anunţaseră că au redus sau sistat aprovizionarea cu produse din lemn provenind de la Holzindustrie Schweighofer.

    În încercarea de a îndepărta aceste acuzaţii, compania austriacului a prezentat un plan de acţiune pentru o industrie durabilă. Acesta vizează un sistem de urmărire prin GPS numit Timflow. Astfel, Holzindustrie Schweighofer înregistrează traseul camioanelor care livrează masă lemnoasă către fabricile de cherestea. Aceste date, împreună cu fotografiile camioanelor încărcate, sunt făcute publice pe www.timflow.com. Holzindustrie Schweighofer doreşte să demonstreze prin aceste date că nu primeşte lemn de origine ilegală şi respectă, de asemenea, angajamentul său voluntar de a nu accepta lemn din parcurile naţionale.

    La sfârşitul lunii martie 2018, austriacul anunţa că vinde cele 14.283 de hectare de păduri pe care le deţine în România companiei suedeze Green Gold Asset Management AB/KB, într-o tranzacţie estimată la 90 milioane euro. Pădurile care au intrat în portofoliul Green Gold sunt localizate în judeţele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buzău, Neamţ şi Suceava, unde preţul mediu al unui hectar de pădure variază între 4.000 şi 7.000 de euro. Astfel, la o medie de 6.000 de euro pe hectar şi 15.000 de hectare preluate, acordul ar putea ajunge la 90 de milioane de euro, potrivit estimărilor.

    Lemnul nu este singura pasiune a lui Gerald Schweighofer. Acesta are o afinitate pentru imobiliare, în special pentru cele de lux. Drept dovadă, el şi-a achiziţionat două palate: palatul Herverstein, construit în 1986, pe care a plătit peste 35 milioane de euro, şi palatul Carl Ludwig, a cărui valoare nu este publică. Printre ultimele proiecte imobiliare ale industriaşului se numără proiectul Oberfeld. El intenţionează să investească peste 50 milioane euro pentru a transforma cazarma Oberfeld din Dachstein într-un hotel de lux, potrivit publicaţiei germane Trend.

  • Cea mai frumoasă zonă din Asia: aici se găsesc 100 de lacuri cu apa turcoaz – GALERIE FOTO

    Valea Jiuzhaigou, aflată la poalele munţilor Minshan, în nordul provinciei Sichuan, este un loc de o frumuseţe ieşită din comun.

    Având statutul de rezervaţie naturală şi parc naţional, Jiuzhaigou este cunoscută pentru pădurile de conifere, lacurile turcoaz şi peşterile de mii de ani.

    Există peste 100 de lacuri în această zonă, ale căror culori variază în funcţie de adâncime şi vegetaţia din împrejurimi. Localnicii le spun “haizi”, care înseamnă “fiul mării”.

    Foto: www.amusingplanet.com

  • Drone de înaltă tehnologie produse la Cluj, folosite pentru identificarea tăierilor ilegale de păduri | GALERIE FOTO

    Sergiu Cocan, managing partener al firmei Flying Fish Cluj-Napoca, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că drona funcţionează pe baterii, are o autonomie de o oră şi 20 de minute şi zboară cu o viteză medie de 60 de km pe oră.

    ”Avem o făbricuţă în Cluj-Napoca şi am început producţia de drone în urmă cu 11 ani din pasiune pentru aviaţie, pe atunci nu prea erau cunoscute şi folosite, era un pionierat în România în acest domeniu. Proiectăm dronele pe softuri specializate şi construim de la zero drone cu aripi fixe, cu o anvergură de 140 de cm, folosind materiale certificate aeronautic, de înaltă tehnologie, cum ar fi fibră de carbon, ţesătură de kevlar. După fiecare fază de proiectare ieşim cu drona la zbor, la teste, facem mici ajustări pentru îmbunătăţirea produsului. În cei 11 ani de activitate, nu am avut un produs fix, la vânzare, pentru că am vrut să le îmbunătăţim, astfel că sunt unicate. Avem acum o dronă într-o producţie de preserie din care am vândut 5 bucăţi în ultimele 6 luni, la un preţ de 5.000 de euro bucata. Drona cântăreşte 3 kg, funcţionează pe baterii, are o autonomie de o oră şi 20 de minute şi zboară la o altitudine de 120 de m cu o viteză medie de 60 de km pe oră. Aparatul foto, amplasat în botul dronei, realizează fotografii aeriene color cu un cadru pe secundă”, a spus Cocan.

    Mai multe şi FOTO pe www.mediafax.ro

  • Fundătura Ponorului, locul superb care mai poartă şi numele de Palma lui Dumnezeu – GALERIE FOTO

    Masivul Şureanu adăposteşte unul dintre cele mai frumoase locuri din România: Fundătura Ponorului. Relieful, reprezentat de versanţi repezi şi coame montane şi deluroase cu înălţimi medii şi netede, este acoperit de păduri de conifere şi foioase. Pe fundul depresiunii regăsim râul Ponor. Lunca râului poartă şi numele de Palma lui Dumnezeu datorită frumuseţii sale. Aici îşi adună ciobanii oile şi vacile la păscut pe timp de vară.

    „La Fundătura Ponorului se ajunge de pe şoseaua ce duce spre Petroşani din Haţeg. Din localitatea Ponor cotiţi pe un drum la stânga spre satul Federi. Acest loc reprezintă, de fapt, o zonă joasă aflată în Masivul Şureanu, ca un coloseum, ce este înconjurat de munţi înalţi.” (pressalert.ro)

     Zona face parte din Parcul Naţional Grădiştea Muncelului-Cioclovina, arie protejată de interes naţional, care se află în grupa muntoasă a Munţilor Şureanu-Parâng-Lotrului, aparţinând lanţului muntos al Carpaţilor Meridionali, în partea sudică a judeţului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Baru, Boşorod, Băniţa, Orăştioara de Sus şi Pui.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Fundătura Ponorului, locul superb care mai poartă şi numele de Palma lui Dumnezeu – GALERIE FOTO

    Masivul Şureanu adăposteşte unul dintre cele mai frumoase locuri din România: Fundătura Ponorului. Relieful, reprezentat de versanţi repezi şi coame montane şi deluroase cu înălţimi medii şi netede, este acoperit de păduri de conifere şi foioase. Pe fundul depresiunii regăsim râul Ponor. Lunca râului poartă şi numele de Palma lui Dumnezeu datorită frumuseţii sale. Aici îşi adună ciobanii oile şi vacile la păscut pe timp de vară.

    „La Fundătura Ponorului se ajunge de pe şoseaua ce duce spre Petroşani din Haţeg. Din localitatea Ponor cotiţi pe un drum la stânga spre satul Federi. Acest loc reprezintă, de fapt, o zonă joasă aflată în Masivul Şureanu, ca un coloseum, ce este înconjurat de munţi înalţi.” (pressalert.ro)

     Zona face parte din Parcul Naţional Grădiştea Muncelului-Cioclovina, arie protejată de interes naţional, care se află în grupa muntoasă a Munţilor Şureanu-Parâng-Lotrului, aparţinând lanţului muntos al Carpaţilor Meridionali, în partea sudică a judeţului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Baru, Boşorod, Băniţa, Orăştioara de Sus şi Pui.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Capitalistul săptămânii – William Edward Boeing

    Tatăl său, Wilhelm Böing, originar din Germania, s-a îmbogăţit prin exploatarea minieră. El deţinea numeroase terenuri şi avea şi o afacere secundară de comercializare de cherestea. Boeing şi-a anglicizat numele în William Boeing după ce s-a întors de la studiile în Elveţia pentru a se înscrie la Universitatea Yale. Trei ani mai târziu, a părăsit universitatea pentru a intra în afaceri. A cumpărat păduri şi a intrat şi el în afacerea cu cherestea.

    În timp ce era preşedinte la Greenwood Timber Company, Boeing a călătorit la Seattle, unde, în cadrul unei expoziţii, a văzut prima „maşinărie“ zburătoare pilotată de om. A fost fascinat de aceasta, iar în scurt timp şi-a cumpărat un avion de la compania Glenn L. Martin şi a luat lecţii de zbor de la Martin însuşi. Boeing a lovit însă aeronava şi, când i s-a spus că vor trece mai multe luni până când piesele pentru repararea acesteia vor fi disponibile, i-a spus prietenului său George Conrad Westervelt: „Am putea construi un avion mai bun noi înşine şi am putea să-l construim mai rapid“.

    William Boeing a decis astfel să intre în industria aviaţiei. A cumpărat un atelier vechi de bărci din apropiere de Seattle, unde şi-a construit fabrica. A fondat afacerea în 1916 alături de un prieten, denumind-o Pacific Aero Products. Odată cu intrarea Americii în primul război mondial, în aprilie 1917, Boeing a schimbat numele companiei în Boeing Airplane Company. Compania a livrat Marinei Americane 50 de aeronave. La sfârşitul războiului, William Boeing a început să se concentreze pe aeronavele comerciale şi a construit o operaţiune de servicii poştale de succes, iar ulterior una de zboruri de pasageri ce a evoluat în United Airlines.

    În 1934, guvernul Statelor Unite l-a acuzat pe Boeing de practici monpoliste. În acelaşi an, Poşta Aeriană a obligat companiile aviatice să îşi separe operaţiunile de zbor de cele de dezvoltare şi producţie. Compania lui William Boeing a fost împărţită în trei companii diferite. Ulterior, , William Boeing şi-a vândut acţiunile şi a părăsit compania. După ce s-a retras din industria aviaţiei, şi-a petrecut restul vieţii pentru a dezvolta proprietăţi şi a creşte cai. A murit pe 28 septembrie 1956, la 74 de ani, cu un an înaintea zborului primului avion comercial cu reacţie Boeing 707.

    Pe piaţa locală, diverşi producători de componente de aeronave produc şi pentru Boeing, un exemplu în acest sens fiind o fabrică din Bucureşti deţinută de gigantul american General Electric care a apărut în 2002 printr-un parteneriat între General Electric şi firma românească Turbomecanica.

  • Ţara care nu mai acceptă tăierea nici măcăr a unui copac, în timp ce guvernul declară război companiilor care taie ilegal pădurile

    Guvernul norvegian a făcut primul pas în această direcţie – nu va mai cumpăra produse care sunt asociate cu defrişările pădurilor tropicale. Mai exact, Parlamentul nu va mai încheia contracte guvernamentale cu nicio companie care taie şi distruge pădurile, conform Bright Side.

    Fără îndoială, lemnul reprezintă un material important, utilizat în mii de produse, fără de care nu ne-am putea desfăşura la fel de uşor activităţile zilnice. Din păcate, mare parte dintre acestea, indiferent dacă vorbim de mobilier din lemn sau produse de patiserie cu ulei de palmier, reprezintă rezultatul defrişării pădurilor tropicale la scară largă. Cele mai afectate sunt pădurile din Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay, Indonezia, Malaezia şi Papua Noua Guinee. Aceste păduri extinse, ce au fost odată habitatele a sute de specii vii, sunt istorie astăzi.

    În cele din urmă, Norvegia a devenit prima ţară din lume care s-a angajat la o politică de zero defrişare. De acum înainte, toate produsele care sunt achiziţionate de către ţară vor trebui să îndeplinească cerinţe stricte. De asemenea, norvegienii au solicitat şi altor alte naţiuni să adopte această legislaţie, în special Marii Britanii şi Germaniei.

    În cele din urmă, milioane de oameni din întreaga lume depind de păduri şi protejarea „plămânilor Pământului” este responsabilitatea tuturor naţiunilor. Norvegia a făcut primul pas în direcţia bună, însă şi alte state ar trebui să îi urmeze modelul, mai arată Bright Side. 

  • Cea mai frumoasă zonă din Asia: aici se regăsesc 100 de lacuri cu apa turcoaz – GALERIE FOTO

    Valea Jiuzhaigou, aflată la poalele munţilor Minshan, în nordul provinciei Sichuan, este un loc de o frumuseţe ieşită din comun.

    Având statutul de rezervaţie naturală şi parc naţional, Jiuzhaigou este cunoscută pentru pădurile de conifere, lacurile turcoaz şi peşterile de mii de ani.

    Există peste 100 de lacuri în această zonă, ale căror culori variază în funcţie de adâncime şi vegetaţia din împrejurimi. Localnicii le spun “haizi”, care înseamnă “fiul mării”.

    Foto: www.amusingplanet.com