Tag: Oscar

  • Nominalizările la premiile Oscar 2018. “The Shape of Water”, “Dunkirk” şi “Lady Bird”, în competiţia pentru cel mai bun film

    The Shape of Water” a obţinut, marţi, 13 nominalizări la premiile Oscar, în timp ce “Dunkirk” a primit şapte, iar “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” a primit şase.

    Anul acesta, la premiul Oscar pentru cel mai bun film au fost nominalizate “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, “The Post”, de Steven Spielberg, “Get Out”, de Jordan Peele, “Darkest Hour”, de Joe Wright, “Lady Bird”, de Greta Gerwig, “Call Me By Your Name”, de Luca Guadagnino, “Phantom Thread”, de Paul Thomas Anderson, “Dunkirk”, de Christopher Nolan.

    Cel mai bun regizor: Christopher Nolan – “Dunkirk”, Jordan Peele – “Get Out”, Greta Gerwig – “Lady Bird”, Paul Thomas Anderson – “Phantom Thread”, Guillermo del Toro – “The Shape of Water.

    Cel mai bun actor în rol principal: Timothée Chalamet, “Call Me by Your Name”, Daniel Day-Lewis, “Phantom Thread”, Daniel Kaluuya, “Get Out”, Gary Oldman, “Darkest Hour”, Denzel Washington, “Roman J. Israel, Esq”.

    Cea mai bună actriţă în rol principal: Sally Hawkins, “The Shape of Water”, Frances McDormand, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, Margot Robbie, “I, Tonya”, Saiorse Ronan, “Lady Bird”, Meryl Streep, “The Post”

    Cel mai bun actor în rol secundar: Willem Dafoe, “The Florida Project”, Woody Harrelson, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, Richard Jenkins, “The Shape of Water”, Christopher Plummer, ” All the Money in the World”, Sam Rockwell, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mary J. Blige, “Mudbound”, Allison Janney, “I, Tonya”, Lesley Manville,” Phantom Thread”, Laurie Metcalfe, “Lady Bird”, Octavia Spencer, “The Shape of Water”

    Cel mai bun film străin: “A Fantastic Woman”, de Sebastián Lelio (Chile), “On Body and Soul”, de Ildikó Enyedi (Ungaria), “The Insult”, de Ziad Doueiri (Liban), “Loveless”, de Andrey Zvyagintsev (Rusia), “The Square”, de Ruben Östlund (Suedia)

    Cel mai bun lungmetraj de animaţie: “The Boss Baby”, “The Breadwinner”, “Coco”, “Ferdinand”, “Loving Vincent”

    Cea mai bună regie artistică: “Beauty and the Beast”, “Blade Runner 2049”, “Darkest Hour”, “Dunkirk”, “The Shape of Water”

    Cel mai bun scenariu adaptat: “Call Me by Your Name”, “The Disaster Artist”, “Logan”, “Molly’s Game”, “Mudbound”

    Cel mai bun scenariu original: “The Big Sick”, “Get Out”, “Lady Bird”, “The Shape of Water”, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cea mai bună imagine: “Blade Runner 2049”, “Darkest Hour”, “Dunkirk”, “Mudbound”, “The Shape of Water”

    Cel mai bun montaj: “Baby Driver”, “Dunkirk”, “I, Tonya”, “The Shape of Water”, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cea mai bună coloană sonoră: “Dunkirk”, “Phantom Thread”, “The Shape of Water”, “Star Wars: The Last Jedi”, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cel mai bun cântec: “Mighty River” – “Mudbound”, “Mystery of Love” – “Call Me by Your Name”, “Remember Me” – “Coco”, “Stand Up for Something” – “Marshall”, “This Is Me” – “The Greatest Showman”

    Cel mai bun montaj de sunet: “Baby Driver”, “Blade Runner 2049”, “Dunkirk”, “The Shape of Water”, “Star Wars: The Last Jedi”

    Cel mai bun mixaj de sunet: “Baby Driver”, “Blade Runner 2049”, “Dunkirk”, “The Shape of Water”, “Star Wars: The Last Jedi”

    Cele mai bune efecte vizuale: “Blade Runner 2049”, “Guardians of the Galaxy Vol. 2”, “Kong: Skull Island”, “Star Wars: The Last Jedi”, “War for the Planet of the Apes”

    Cele mai bune costume: “Beauty and the Beast”, “Darkest Hour”, “Phantom Thread”, “The Shape of Water”, “Victoria & Abdul”

    Cel mai bun machiaj: “Darkest Hour”, “Victoria & Abdul”, “Wonder”

    Cel mai bun scurtmetraj animat: “Dear Basketball”, “Garden Party”, “Lou”, “Negative Space”, “Revolting Rhymes”

    Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: “DeKalb Elementary”, “The Eleven O’Clock”, “My Nephew Emmett”, “The Silent Child”, “Watu Wote/All of Us”,

    Cel mai bun lungmetraj documentar: “Abacus: Small Enough to Jail”, “Faces Places”, “Icarus”, “Last Men in Aleppo”, “Strong Island”

    Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Edith+Eddie”, “Heaven Is a Traffic Jam on the 405”, “Heroin(e)”, “Knife Skills”, “Traffic Stop”

    Anul trecut, premiul Oscar pentru cel mai bun film i-a revenit peliculei “Moonlight”, de Barry Jenkins.

  • Cronică de film: Un candidat serios la Oscar

    Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e un film puternic care combină elemente de umor şi violenţă pentru a demonstra că oamenii fac lucruri neaşteptate atunci când sunt împinşi dincolo de limite. 

    Mildred (Frances McDormand), exasperată de faptul că poliţia nu are nicio pistă legată de ucigaşul fiicei sale, decide să închirieze trei panouri la ieşirea din oraş pentru a-l determina pe şeriful Willoughby (Woody Harrelson) să redeschidă cazul. Acesta este însă un soi de erou local, iar localnicii nu privesc cu ochi buni acţiunile femeii. Începe astfel un joc de-a şoarecele şi pisica care duce la o tensiune greu de imaginat, având în vedere premisele oarecum banale ale poveştii. Adăugând contribuţia lui Sam Rockwell, ce interpretează un ajutor de şerif care aşteaptă să ia locul lui Willoughby, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri devine un exemplu perfect de film transformat în capodoperă de actori şi regizor. Fără îndoială, vorbim de unul dintre cei mai solizi candidaţi la Oscar de anul acesta. 

    Regizorul Martin Donagh creează o premisă solidă, plasând numeroase personaje într-o poveste cu accente melancolice. Profitând la maximum de posibilităţile rolului şi demonstrând încă o dată calităţile excepţionale, Frances McDormand îşi croieşte drum spre premiul Oscar prin acest rol. Fermecătoare şi dornică parcă să îmbrăţişeze partea întunecată a condiţiei umane, actriţa reuşeşte să aibă cel mai bun rol al său de la Fargo încoace. 

    Bazându-se pe puterea actorilor din distribuţie pentru a atenua trecerea de la batjocură la un sentiment profund de doliu, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri stă ca o nouă dovadă a faptului că filmele lui Martin Donagh sunt uşor de recunoscut. Înclinarea şi refacerea valorilor familiei şi declanşarea conflictului, dar în cele din urmă reconectarea unei comunităţi prin tragedie reprezintă elementele care formează un mesaj important despre puterea umană şi, mai ales, limitele pe care oamenii şi le impun. 

    În peisajul de astăzi de la Hollywood, astfel de filme sunt ca o gură de aer proaspăt. Este greu să mai aduci publicului o poveste bazată pe cele mai simple sentimente umane şi să ai o reacţie pozitivă. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri reuşeşte acest lucru, aşa cum Hell or High Water a făcut-o anul trecut. Ambele aveau aceleaşi componente – excepţie făcând elementele ocazionale de umor pe care Donagh le propune. Aş spune însă că interpretările semnate de McDormand şi Harrelson trec Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pe o poziţie mai bună la startul cursei pentru sezonul premiilor. 

    Nota: 8,5/10

     

  • A dormit în adăposturi pentru oamenii străzii şi în toalete publice, iar acum are o avere estimată la 60 de milioane de dolari

    Chris Gardner era un vânzător de aparate de radiografie, dar fără a avea prea mult succes, pentru că toate spitalele considerau respectivul aparat un lux inutil. Chris Gardner avea astfel mari probleme în a-şi întreţine familia, adică fiul Christopher şi soţia sa, Linda. Când Gardner a obţinut un internship la o importantă companie de brokeraj, el a realizat că nu trebuie să scape această ocazie.

    Dar soţia l-a părăsit, iar bărbatul a fost evacuat din apartamentul său şi a intrat în atenţia fiscului; cu toate acestea, păstrându-şi cumpatul, el a reuşit să se împartă între slujbă şi viaţa de familie, chiar dacă asta însemna să petreacă nopţile într-un adăpost pentru oamenii străzii, iar ziua să meargă la serviciu îmbrăcat în costumul obligatoriu, în districtul financiar al oraşului San Francisco.

    După o perioadă extrem de grea, în care a trăit alături de fiul său în băi publice şi diverse adăposturi, Gardener şi-a început nesperata carieră la compania de brokeraj Dean Witter Reynolds (preluata în 1997 de Morgan Stanley). După ce a devenit unul dintre mai buni brokeri de acolo, şi-a deschis propria companie, Gardener Rich, în 1987. După aproape douăzeci de ani, a vândut o parte din acţiuni într-o tranzacţie de zeci de milioane de dolari.

    Astăzi, Chris Gardner are o avere estimată la 60 de milioane de dolari şi călătoreşte în jurul lumii ca speaker motivaţional; el sponsorizează mai multe asociaţii caritabile.

    În anul 2006 s-a lansat filmul The Pursuit of Happyness, despre viaţa sa, avându-l în rolul principal pe Will Smith.

  • Tânăra antreprenoare care şi-a aşezat produsele alături de branduri ca Gucci, Prada sau Oscar de la Renta

    Am avut norocul să mi se insufle antreprenoriatul din familie, nu m-am gândit niciodată să lucrez pentru altcineva. De pe la 19 ani tatăl meu mi-a oferit responsabilităţi în firma sa chiar şi în ceea ce priveşte managerierea oamenilor. Nu ştiam foarte clar ce presupune antreprenoriatul, dar îmi plăcea ideea şi ştiam că asta o să fac în viitor“, spune Alina Cîrstea despre decizia sa de a urma acest drum. A fost mereu pasionată de modă, însă ideea unei afaceri i-a încolţit în minte în urmă cu opt ani.

    ”Urma nunta fratelui meu, iar eu prospectam piaţa pentru a-mi găsi o ţinută. Atunci mi-am dat seama că nu exista suficientă ofertă în raport cu cererea şi fix aşa mi-a venit ideea acestui business“, povesteşte tânăra. În acelaşi an a pus bazele firmei şi a creat un magazin online, care vindea rochii de ocazie importate din America. Încă de la început a insistat foarte mult pe imaginea brandului, iar rezultalele afacerii au determinat-o ca un an mai târziu să deschidă şi primul showroom, urmat de un mic atelier, pentru ajustarea ţinutelor respective.

    Însă, pe lângă modificări, clientele îşi doreau şi modele personalizate, aşa că s-a hotărât să lanseze o minicolecţie, în 2012. ”A avut un succes foarte mare. Uşor-uşor a crescut numărul de cliente care îşi doreau produse din propriile colecţii, în detrimentul celor din import, pentru că aveam o croială foarte atent gândită, finisaje foarte bune, lucruri în care noi investeam foarte mult“, povesteşte antreprenoarea. Astfel a atras, spune ea, o clientelă destul de mare. Pentru site, amenajearea showroomului şi un mic stoc de produse investiţia iniţială a fost în jur de 20.000 de euro, însă pe parcurs a investit constant.

    ”Nu am avut impedimente pentru că era o piaţă aflată la încept, cu cerere destul de mare şi ofertă foarte mică. Am fost plăcut impresionată încă din prima lună, când clienţii s-au arătat foarte impresionaţi de branding şi aşa ne-am identificat cu zona de high luxury“, îşi aminteşte antreprenoarea. Spune cu încântare că afacerea a ajuns la punctul de breakeven încă din primele luni.

    Cristallini se poziţionează ca jucător pe piaţa fashion premium şi abordează un design clasic, feminin, dar şi ţinute de seară; în ofertă se regăsesc de la rochii, salopete, cât şi ţinute de iarnă, precum sacouri sau fuste. Media de preţ pentru rochiile de cocktail sau de seară se învârte în jurul a 2.500 de lei, conform antreprenoarei, care punctează că oferta ţinteşte clientelă de diverse vârste. ”La noi îşi poate găsi ţinuta atât o clientă de 14 ani, care serbează banchetul, cât şi bunica acesteia. Mai mult, doamnele pot fi însoţite de parteneri, de fraţi, ce îşi pot găsi şi ei ţinutele“, spune Alina Cîrstea. Din 2013, Cristallini a lansat şi prima colecţie de rochii de mirească, care este foarte apreciată, susţine antreprenoarea.

    În 2015 showroomul a fost mutat într-o clădire mai mare, an ce a coincis şi cu lansarea brandului Consiglieri, cu ţinute made to measure pentru bărbaţi. Cele două branduri se află sub umbrela aceluiaşi grup, dar funcţionează pe două firme separate, în care Alina Cîrstea şi soţul său au, fiecare, câte 50% din acţiuni. Cristallini are doar un showroom din Bucureşti, dar Consiglieri mai poate fi găsit în franciză şi în Cluj, Constanţa, urmând Timişoara şi Iaşi. Ca pondere în vânzări, Cristallini vinde 60% offline şi 40% online, având comenzi din întreaga lume, prin vânzările din mediul virtual. Prezenţă fizică are în ţări precum Emiratele Arabe, Kuweit, Singapore, Egipt, Turcia, Portugalia, Marea Britanie şi Australia. ”Ceea ce mă bucură foarte mult este că, deşi nu avem o mare extindere internaţională, cu zeci de retaileri, de magazine, avem câteva de referinţă. Am urmărit ca această extidere să fie în magazine de profil – high luxury – alături de designeri precum Gucci, Prada, Oscar de la Renta, pentru că produsele noastre sunt la fel ca ale marilor designeri în ceea ce priveşte nivelul de finisare, materialele folosite“, declară fondatoarea Cristallini.

    Ţine să precizeze că lucrează cu multe dintre aceleaşi fabrici de ţesături din Italia, Franţa, folosite şi de marii designeri, iar anul acesta Cristallini a devenit partener oficial al Swarovski în România. Îşi aminteşte cu încântare că prima comandă online din străinătate a venit de la o clientă din Miami şi valoarea acesteia era în jur de 700 de euro; a aflat apoi că era vorba de soţia unui star rock şi a apărut pe covorul roşu. ”A fost preluată de publicaţii la nivel internaţional, iar pentru noi a fost o karma foarte bună“, spune Cîrstea. Clienta Cristallini este o femeie elegantă, pasionată de modă, care vrea să iasă din tiparele clasice, dar nu vrea să rişte foarte mult şi tocmai de aceea se orientează spre o ţinută atemporală, consideră antreprenoarea. ”Este genul de femeie cu puţin timp la dispoziţie, femeie de carieră care nu are timp să străbată mallurile, ci preferă să vină într-un showroom, într-o atmosferă relaxată, unde poate beneficia de consultanţă“, adaugă Alina Cîrstea.

    Din punct de vedere financiar, anul trecut a fost unul bun pentru Cristallini, care şi-a mărit cifra de afaceri cu aproximativ 50% faţă de anul anterior, spune Cîrstea. Deşi nu precizează valoarea acesteia, putem considera că firma Cristallini avea afaceri de circa 4,7 milioane de lei la finele anului trecut, având în vedere că a încheiat 2015 cu o cifră de afaceri de 3,19 milioane de lei, conform datelor de la Ministerul Finanţelor. Creşterea se datorează numărului mare de cereri, pe care le onorează o echipă de circa 30 de oameni, atât echipa de creaţie, cât şi cei din showroom. Colecţia de rochii de mireasă a fost un pas important în procesul de dezvoltare, spune antreprenoarea.

    ”Nu avem nimic special în vizor, pentru că lăsăm lucrurile să se întâmple natural“, comentează Cîrstea despre planurile referitoare la dezvoltare. Totuşi, spune că s-a gândit ca pe termen mediu să abordeze şi piaţa americană, prin prezenţă locală, iar pe termen lung să intre pe toate pieţele la nivel modial. De asemenea, cam în doi ani ar vrea să se extindă şi pe zona de accesorii, de la încălţăminte, la mici accesorii, iar la moment dat, spune ea, ar fi posibil să pună bazele unei colecţii ready to wear, dar nu sub brandul Cristallini.

    Din punct de vedere al rezultatelor financiare, pentru 2017 îşi doreşte cel puţin aceeaşi creştere ca anul trecut. ”Noi am început afacerea în plină criză economică, dar în zona luxury nu prea se simt minusuri. Trebuie doar să ştii cum te poziţionezi, cum te prezinţi, cum manageriezi. Noi nu am simţit criza, dar ne-am implicat foarte mult. Toţi membrii echipei sunt foarte pasionaţi“, spune antreprenoarea.

    Alina Cîrstea se declară bucuroasă de faptul că piaţa în care activează începe să se dezvolte şi în România, numind acest lucru evoluţie, nu competiţie. ”Românii au început să aibă din ce în ce mai mult curaj, să-şi transforme pasiunile în joburi adevărate. Sunt foarte mulţi oameni talentaţi în România, care evoluează, iar pe mine mă motivează acest lucru“, spune antreprenoarea.

    Anul trecut, circa 2,7 milioane de români şi-au făcut cel puţin o dată cumpărăturile pe internet, cheltuind 1,4 miliarde de euro, cu aproximativ 30% mai mult decât în 2014, conform ZF. Aproape 40% dintre clienţii care au cumpărat online s-au orientat către haine şi pantofi, potrivit datelor din piaţă. Din totalul celor 1,4 miliarde de euro cheltuite de români în online, peste 10% din total reprezintă achiziţii de îmbrăcăminte. Piaţa locală de îmbrăcăminte, încălţămine şi echipamente sportive este evaluată la circa 14 miliarde de lei.

  • A dormit în adăposturi pentru oamenii străzii şi în toalete publice, iar acum are o avere estimată la 60 de milioane de dolari

    Chris Gardner era un vânzător de aparate de radiografie, dar fără a avea prea mult succes, pentru că toate spitalele considerau respectivul aparat un lux inutil. Chris Gardner avea astfel mari probleme în a-şi întreţine familia, adică fiul Christopher şi soţia sa, Linda. Când Gardner a obţinut un internship la o importantă companie de brokeraj, el a realizat că nu trebuie să scape această ocazie.

    Dar soţia l-a părăsit, iar bărbatul a fost evacuat din apartamentul său şi a intrat în atenţia fiscului; cu toate acestea, păstrându-şi cumpatul, el a reuşit să se împartă între slujbă şi viaţa de familie, chiar dacă asta însemna să petreacă nopţile într-un adăpost pentru oamenii străzii, iar ziua să meargă la serviciu îmbrăcat în costumul obligatoriu, în districtul financiar al oraşului San Francisco.

    După o perioadă extrem de grea, în care a trăit alături de fiul său în băi publice şi diverse adăposturi, Gardener şi-a început nesperata carieră la compania de brokeraj Dean Witter Reynolds (preluata în 1997 de Morgan Stanley). După ce a devenit unul dintre mai buni brokeri de acolo, şi-a deschis propria companie, Gardener Rich, în 1987. După aproape douăzeci de ani, a vândut o parte din acţiuni într-o tranzacţie de zeci de milioane de dolari.

    Astăzi, Chris Gardner are o avere estimată la 60 de milioane de dolari şi călătoreşte în jurul lumii ca speaker motivaţional; el sponsorizează mai multe asociaţii caritabile.

    În anul 2006 s-a lansat filmul The Pursuit of Happyness, despre viaţa sa, avându-l în rolul principal pe Will Smith.

  • Academia Americană de Film a adoptat un nou regulament al Premiilor Oscar pentru a evita noi erori

    Preşedintele Academiei Americane de Film, Cheryl Boone Isaacs, a trimis un e-mail membrilor Academiei miercuri cu detalii asupra noilor protocoale privind câştigătorii premiilor Oscar. Decizia vine după gafa petrecută la gala premiilor din 2017, luna trecută, când au fost încurcate plicurile pentru premiul Oscar acordat celui mai bun film.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A dormit în adăposturi pentru oamenii străzii şi în toalete publice, iar acum are o avere estimată la 60 de milioane de dolari

    Chris Gardner era un vânzător de aparate de radiografie, dar fără a avea prea mult succes, pentru că toate spitalele considerau respectivul aparat un lux inutil. Chris Gardner avea astfel mari probleme în a-şi întreţine familia, adică fiul Christopher şi soţia sa, Linda. Când Gardner a obţinut un internship la o importantă companie de brokeraj, el a realizat că nu trebuie să scape această ocazie.

    Dar soţia l-a părăsit, iar bărbatul a fost evacuat din apartamentul său şi a intrat în atenţia fiscului; cu toate acestea, păstrându-şi cumpatul, el a reuşit să se împartă între slujbă şi viaţa de familie, chiar dacă asta însemna să petreacă nopţile într-un adăpost pentru oamenii străzii, iar ziua să meargă la serviciu îmbrăcat în costumul obligatoriu, în districtul financiar al oraşului San Francisco.

    După o perioadă extrem de grea, în care a trăit alături de fiul său în băi publice şi diverse adăposturi, Gardener şi-a început nesperata carieră la compania de brokeraj Dean Witter Reynolds (preluata în 1997 de Morgan Stanley). După ce a devenit unul dintre mai buni brokeri de acolo, şi-a deschis propria companie, Gardener Rich, în 1987. După aproape douăzeci de ani, a vândut o parte din acţiuni într-o tranzacţie de zeci de milioane de dolari.

    Astăzi, Chris Gardner are o avere estimată la 60 de milioane de dolari şi călătoreşte în jurul lumii ca speaker motivaţional; el sponsorizează mai multe asociaţii caritabile.

    În anul 2006 s-a lansat filmul The Pursuit of Happyness, despre viaţa sa, avându-l în rolul principal pe Will Smith.

  • ”Regele” blocurilor din Bucureşti: Are 1.500 de apartamente şi nu îl ştie nimeni

    Pedro Company, o firmă de con­struc­ţii cu afaceri de 5 mil. euro în 2015, controlată in­te­gral de Petre Niculae, a con­struit peste 25 de proiecte imo­bi­lia­re în Capi­ta­­lă, în special în sec­torul şase aco­lo un­de ZF estimează că cel pu­ţin 1.000-1.500 de locuinţe au fost ridicate de com­pa­nii în care Niculae figurează ca acţionar.
     
    „Pedro Company – bine cunoscută pen­tru punerea în operă şi consultanţa ofe­rită la reali­za­rea a peste 25 de pro­iecte imo­bi­liare, printre care se numără 19th Residence şi 20th Resi­dence“, este descrierea care apare pe site-ul pro­­iectului Cotroceni Poli­teh­nica Resi­dence, din campusul Poli­teh­nica din Capitală, aproa­pe de centrul co­mercial AFI Cotroceni, un bloc de 12 etaje cu 240 de locuinţe a cărui finalizare este prevă­zută pentru vara acestui an.
     
    Petre Niculae nu a răspuns la întrebările ZF legate de proiectele pe care le construieşte.
     
    Petre Niculae deţine acţiuni şi în alte com­pa­nii din domeniul imobiliar, precum Rezi­dent Suport (90%), Imob Construct Center (80%), Activ Global Construct (40%) şi Smart House Concept (32%). Şi aces­te fir­me au dezvoltat proiecte rezi­denţiale în Capi­ta­lă. Petre Niculae a fost ac­ţionar şi în com­pania Oscar Down­stream. Traderul de produse pe­tro­liere Oscar Down­stream este contro­lat de Alin Niculae, 46 de ani. Nici Petre Ni­culae şi nici Alin Niculae nu au răs­puns soli­ci­tării ZF pri­vind o eventuală legă­tu­ră de ru­denie între cei doi.
     

     

  • ”Regele” blocurilor din Bucureşti: Are 1.500 de apartamente şi nu îl ştie nimeni

    Pedro Company, o firmă de con­struc­ţii cu afaceri de 5 mil. euro în 2015, controlată in­te­gral de Petre Niculae, a con­struit peste 25 de proiecte imo­bi­lia­re în Capi­ta­­lă, în special în sec­torul şase aco­lo un­de ZF estimează că cel pu­ţin 1.000-1.500 de locuinţe au fost ridicate de com­pa­nii în care Niculae figurează ca acţionar.
     
    „Pedro Company – bine cunoscută pen­tru punerea în operă şi consultanţa ofe­rită la reali­za­rea a peste 25 de pro­iecte imo­bi­liare, printre care se numără 19th Residence şi 20th Resi­dence“, este descrierea care apare pe site-ul pro­­iectului Cotroceni Poli­teh­nica Resi­dence, din campusul Poli­teh­nica din Capitală, aproa­pe de centrul co­mercial AFI Cotroceni, un bloc de 12 etaje cu 240 de locuinţe a cărui finalizare este prevă­zută pentru vara acestui an.
     
    Petre Niculae nu a răspuns la întrebările ZF legate de proiectele pe care le construieşte.
     
    Petre Niculae deţine acţiuni şi în alte com­pa­nii din domeniul imobiliar, precum Rezi­dent Suport (90%), Imob Construct Center (80%), Activ Global Construct (40%) şi Smart House Concept (32%). Şi aces­te fir­me au dezvoltat proiecte rezi­denţiale în Capi­ta­lă. Petre Niculae a fost ac­ţionar şi în com­pania Oscar Down­stream. Traderul de produse pe­tro­liere Oscar Down­stream este contro­lat de Alin Niculae, 46 de ani. Nici Petre Ni­culae şi nici Alin Niculae nu au răs­puns soli­ci­tării ZF pri­vind o eventuală legă­tu­ră de ru­denie între cei doi.
     

     

  • Cronică de film: Nocturnal Animals

    Principala problemă pe care filmele de azi o au este incapacitatea de a crea o legătură între cei de pe marele ecran şi cei din sală; personajele sunt rareori suficient de bine conturate pentru a trezi orice fel de sentiment. Nocturnal Animals trece cu bine de acest obstacol, şi cred că asta se datorează mai ales modului în care este spusă povestea.

    E oarecum dificil să vorbeşti despre film fără a dezvălui prea multe detalii, dar sunt câteva elemente ce trebuie discutate. În primul rând, interpretarea foarte bună a actriţei Amy Adams, care se găseşte în postura de a fi cap de afiş pentru două filme cu pretenţii la Oscar: Arrival şi Nocturnal Animals. Cu toate acestea, în mod bizar, Academia a ignorat-o în ceea ce priveşte nominalizările.

    Este de lăudat şi interpretarea lui Jake Gylenhaal, deşi asta nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni; rolurile lui au fost dintre cele mai diverse, iar faptul că are la activ o singură nominalizare la Oscar este o altă nedreptate. Michael Shannon face unul dintre cele mai bune roluri ale sale şi este favorit, din punctul meu de vedere, la câştigarea Oscarului pentru rol secundar – este şi singura nominalizare primită de Nocturnal Animals.

    Vedeta peliculei este însă Tom Ford: creatorul de modă devenit regizor semnează cel de-al doilea film al său, confirmând astfel recenziile bune primite de pelicula A Single Man. Ford, care a semnat şi scenariul, reuşeşte să ducă spectatorul într-o zonă ambiguă, în care lucrurile nu sunt de multe ori ceea ce par. De remarcat una dintre scenele de început, o confruntare metaforică între viaţa liniştită de familie şi evenimentele neprevăzute ce o pot transforma într-o experienţă de coşmar. Bine regizat, şi insist pe acest aspect, momentul creează o tensiune pe care rareori am întâlnit-o într-un film.

    Separarea celor două planuri de acţiune, unul real şi unul fictiv, îl ajută pe Ford să exploreze ideea de răzbunare fără a produce efecte ireversibile. În acelaşi timp, el sugerează spectatorului cât de departe poate duce o alegere greşită luată într‑un anumit moment al vieţii. În fine, şi poate acesta este cel mai important aspect, regizorul lansează ideea că procesul creativ este mult mai incisiv atunci când vine ca urmare a unei experienţe negative.

    Poate veţi crede, citind cele de mai sus, că Nocturnal Animals e un film ce invită la contemplare şi unul lipsit de dinamism; nimic mai fals. Alternarea dintre realitate şi ficţiune este exact cea care creează suspansul.

    Nu înţeleg de ce Nocturnal Animals a primit o singură nominalizare la Oscar, pentru că montajul video şi cel de sunet sunt printre cele mai bune pe care le-am văzut în ultimul an. Nu cred că montajul din Hell or High Water a fost mai bun sau că sunetul a fost mai bine pus în valoare în cazul filmului Sully; sigur, am învăţat de-a lungul anilor că gusturile Academiei nu se discută.

    În concluzie, Nocturnal Animals e un film peste medie, care îmi dă speranţe mai ales în ceea ce priveşte noua carieră aleasă de Tom Ford.

    Nota: 8/10