Tag: oameni de afaceri

  • Dragoş Dragoteanu, către tinerii antreprenori: Voi sunteţi viitorul acestei ţări, nu comuniştii transformaţi în oameni de afaceri prosperi sau managerii de multinaţionale care cerşesc bunăvoinţa statului român

     Mai “copii”, sa va intre bine in cap: ori o faceti, o va face ea pe voi! Meseria de antreprenor nu este despre “a fi”, adica despre cine vrea sa fie. Jobul asta este despre “a face”. Si trebuie sa il faceti al naibii de bine, daca vreti sa reusiti. Atentie: nu e usor, dar nici obligatoriu! Nu va preseaza nimeni sa ajungeti proprii vostri stapani. E o decizie individuala. O alegere in spiritul tineretii si ambitiei voastre. Dar, va spun un secret: merita sa incercati! Sa dati tot ce aveti mai bun din voi. Sa puneti sufletul si mintea la bataie, daca credeti intr-o idee. Sa va sacrificati putin. Sa munciti enorm. Pentru ca altfel n-o sa mearga.

        Aveti colegi care merg la bere? Sigur aveti! Relaxati-va: n-o sa mai aveti timp. Aveti prieteni care nu rateaza un weekend frumos? Nu ma indoiesc! Obisnuiti-va, n-o sa prea mai aveti weekenduri fara sa nu lucrati. Aveti modele de “succes” care va spun ca nu merita sa va pierdeti tineretea pentru ca aveti toata viata la dispozitie? Nu am dubii ca primiti astfel de sfaturi. Dar stiti ceva? Faceti ce simtiti voi mai bine cu viata voastra! Daca chiar sunteti facuti sa fiti antreprenori, nimic nu o sa vi se para greu.

       Cand eram de varsta voastra, ca si voi, vroiam sa ma fac antreprenor. Sa am propria mea afacere. In fiecare seara umblam prin caminele studentesti, pe la prieteni si colegi, sa schimb niste bani in fise de un leu si trei lei. Si am facut asta zi de zi, luni la rand. Stiti ce faceam cu monedele respective? Ma duceam pe Calea Victoriei, la Palatul Telefoanelor, si sunam potentialii clienti, ca sa incerc sa fac mici afaceri. Din pacate, telefoanele respective nu prea functionau. Si le luam la rand. Multe erau stricate, fiind primitive. Stateam la coada ore in sir, dupa altii, care vroiau si ei sa vorbeasca. Si imi lua si jumatate de zi, ca sa ajung la urechea catorva clienti, incercand sa-i conving sa cumpere ceva.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Preţul petrolului a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani

    Contractele pentru ţiţeiul Brent, care reprezintă valoarea de referinţă pentru preţul petrolului, au ajuns, luni, la 62,90 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din luna iulie 2015, cu 40% mai mult faţă de nivelul din iunie 2017.

    Ţiţeiul West Texas Intermediate din Statele Unite a trecut de 56 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din iulie 2015.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Schimbări radicale în Bucureşti: Unul dintre ce mai cunoscuţi oameni de afaceri construieşte 1.000 de noi apartamente la preţuri fabuloase

    „Am cumpărat prin compania DVD Residential Imobiliare un teren de 3 hectare lângă Parcul Copilului, aproape de Piaţa Domenii, iar pe acesta am demarat deja prima fază a proiectului rezidenţial“, a spus Dan Şucu, care anul acesta va rula aproape 180 mil. euro din vânzări de mobilă prin grupul Mobexpert.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • In vino veritas

    În ultimii ani, tot mai mulţi antreprenori români s-au lăsat şi ei cuceriţi de dealurile domoale din zona Dealu Mare şi Drăgăşani şi readuc în prim-plan povestea uitată a vinurilor româneşti. Cum? De regulă, cu banii câştigaţi în alte businessuri, fie ele în energie, finanţe, producţie sau auto.

    Într-o perioadă în care preţul petrolului îşi continuă declinul, bursele nu mai par nici ele la fel de atrăgătoare ca până acum şi nici măcar aurul nu mai e ce a fost, vinul devine o opţiune din ce în ce mai căutată. Nu, nu este un fenomen nou, ba din contră, connaisseurii şi pasionaţii de vinuri au în pivniţe licori în valoare de sute de mii şi chiar milioane de euro, provenind din Bordeaux, Champagne, Piemont sau alte regiuni cu tradiţie.

    Domeniul atrage deopotrivă interesul producătorilor şi colecţionarilor, iar afacerea este susţinută de cele mai multe ori financiar de alte businessuri, dar şi de pasiunea pentru o licoare considerată a avea nu doar o componentă istorică puternică, ci şi una spirituală.

    „Noi am intrat în această industrie aşa cum alţi oameni îmbrăţişează religia. Din toată inima“, sumariza recent Florence Cathiard ultimii 26 de ani din viaţă, pe care ea şi soţul său i-au dedicat vinului. Mai exact, producătorului francez de vin Smith Haut Lafitte. Povestea familiei Cathiard nu este extrem de lungă, însă cea a podgoriei şi a castelului pe care le-a cumpărat în regiunea Bordeaux se întinde pe parcursul a şase secole şi jumătate. O istorie mai lungă decât a multor state din lume.

    Florence Cathiard l-a cunoscut pe soţul său Daniel când amândoi erau adolescenţi şi membri ai echipei naţionale de schi a Franţei. S-au îndrăgostit încă de atunci unul de altul şi abia mai târziu de vin. După ce s-au retras din sport, s-au dedicat afacerilor în retail, dezvoltând două lanţuri de magazine – unul alimentar, iar un altul de echipamente sportive sub brandul Go Sport. Când cele două ajunseseră la un total de 1.000 de unităţi, familia Cathiard le-a vândut către gigantul francez Casino, unul dintre cei mai importanţi jucători din retailul mondial. Iar cei doi au decis să investească banii obţinuţi din această tranzacţie în vin, o pasiune latentă a amândurora.

    Exemplul familiei Cathiard este doar unul dintre multele de această natură. Bancherii de Rothschild, unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume, sunt poate cel mai elocvent caz în domeniu. Philippe, baron de Rothschild, a fost pilot de curse, scenarist, producător de teatru şi film, poet şi unul dintre cei mai cunoscuţi producători de vin din lume. Şi, nu în ultimul rând, membru al dinastiei de bancheri Rothschild. A preluat operaţiunile de la Chateau Mouton Rothschild când avea doar 20 de ani şi a transformat afacerea într-un imperiu. Puţini sunt cei care nu au auzit despre brand.

    Alte nume sonore pe lista proprietarilor de crame sunt acţionarii caselor de modă Chanel, Ferragamo sau Bulgari, care şi-au dat seama că un vin bun nu se demodează niciodată, pe când în fashion totul este efemer. Nici oamenii de la Hollywood nu au rămas indiferenţi în faţa unui astfel de business, iar în rândul investitorilor se găsesc nume precum Brad Pitt şi Angelina Jolie, Francis Ford Coppola şi Drew Barrymore.

    O să încheiem lista cu Madonna, Gianluigi Buffon şi David Beckham (ambii fotbalişti, dacă mai era nevoie de vreo prezentare). Şi, cred că nu mai e nevoie de niciun argument pentru a spune că, indiferent de vârstă, sex sau formare, vinul naşte pasiuni.

    Cei mai mulţi aleg să îşi dezvolte businessul în zone cu „ştaif” şi renume precum Bordeaux sau Toscana. Sunt şi cei care preferă să meargă în lumea nouă, în Chile, Australia sau Africa de Sud, în căutarea licorii perfecte. Puţini sunt cei care aleg lumea foarte veche, adică România. De fapt, puţini sunt cei care ştiu că România face parte din lumea foarte veche a vinului, după cum spunea chiar antreprenorul Cristian Preotu, cu mai multe afaceri în domeniul gastronomiei de lux.

    Există însă şi curajoşi care s-au lăsat cuceriţi de dealurile molatice din zona Dealu Mare sau de colinele rotunjite din Drăgăşani şi Dobrogea. Familia de marchizi Antinori este o legendă în lumea vinului, cu o istorie de peste 600 de ani în domeniu. Local, italienii controlează în zona Dealu Mare producătorul Vitis Metamorfosis. Şi miliardarul austriac Alfred Beck a pariat peste 5 milioane de euro pe producţia locală de vin în inima ţării, în Transilvania, el deţinând astăzi Crama Liliac (cu brandurile Liliac şi Crepuscul).

    Ei nu sunt însă singurii care au simţit potenţialul pieţei locale. Viaţa lui Karl Hauptmann pare la prima vedere un joc de noroc. La o privire mai atentă însă, înţelegi că este un joc de şah, unde fiecare mutare este gândită în avans, pentru ca în final să poată striga: „Mat. Şah mat“. Doctor în economie, germanul Karl Hauptmann pariază pe pieţele financiare de aproape 30 de ani.

    După ce şi-a finalizat studiile, omul de afaceri a început să lucreze în domeniul financiar, în special ca bancher de investiţii, un job unde riscul este „felul de mâncare principal“ al fiecărei zile. Fost director al operaţiunilor internaţionale ale băncii de investiţii Merrill Lynch (divizia de wealth management a Bank of America) şi vicepreşedinte al Bankers Trust International, Karl Hauptmann a fondat la începutul anilor ’90 Telor Capital Management, propriul fond de investiţii, cu sediul la Praga. În România a mizat iniţial pe domeniul imobiliarelor, însă apoi a ales un segment pe care l-a descoperit în 1987 şi care continuă să îl fascineze şi astăzi – vinul. El este unul dintre acţionarii producătorului Alira din zona Dobrogei.

    De la astfel de pasiuni mistuitoare nu fac excepţie nici antreprenorii români, care după ce şi-au dezvoltat businessuri în auto, energie sau finanţe se lasă mânaţi de pasiunea pentru vin. Unii recunosc că este pură pasiune şi sunt convinşi că businessul cu vin are nevoie de răbdare şi timp pentru a îşi arăta roadele. Chiar şi zece ani de răbdare. Tocmai de aceea, ei nu renunţă la businessul lor iniţial.

    Un antreprenor chiar m-a întrebat odată: „Ştii cum se face o avere mică din vin? Porneşti de la o avere mare!” Fiecare poveste este însă diferită, mai ales atunci când este narată de fiecare antreprenor în parte.

  • Paradis pentru turişti, coşmar pentru oamenii de afaceri. Locul unde cu siguranţă nu vrei să îţi deschizi un business: Peste 150 de oameni de afaceri au fost omorâţi în ultimii doi ani

    Proprietarul unui resort din Acapulco a declarat, pentru Financial Times, că i-a fost cerută suma de 2000 de dolari pe lună pentru a rămâne în siguranţă. Acesta a povestit că cea mai mare greşeală a fost faptul că a raportat situaţia autorităţilor.

    „Nu mai căuta intermediari. Doar plăteşte ce ai de plătit”, este mesajul pe care l-a primit proprietarul.

    Pentru a sublinia mesajul, un mercenar i-a împuşcat pe ambii bodyguarzi neînarmaţi ai proprietarului. Aceştia au supravieţuit dar localnicii spun că refuzul de a plăti este de cele mai multe ori fatal.

    Acestea nu sunt singurele evenimente violente, din oraşul Acapulco, care s-au avut desfăşurat recent. O revoltă a prizonierilor dintr-o închisoare, din oraşul mexican, s-a soldat cu 28 de persoane decedate, unele victime fiind decapitate.

    Conform statisticilor interne din Mexic, ţara a înregistrat, în primele cinci luni ale anului 2017, un număr de 11.155 de crime ceea ce duce la un raport de 74 de crime pe zi, cu 31% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Este unul dintre cei mai puternici antreprenori din industria auto, iar totul a început din pasiunea pentru perfecţiunea pe patru roţi

    Era anul 1994 când omul de afaceri a mizat pe BMW, o marcă auto care fascina şi atunci şi continuă să fascineze şi astăzi. Povestea sa şi relaţia cu maşinile a pornit însă mult mai devreme, încă din anii studenţiei, când se afla în Ger­mania, patria-mamă pentru multe dintre cele mai cunoscute branduri din industria auto.

    „Încă din studenţie am luat contact cu lumea automobilistică, fiind la facultate în München, oraşul în care era fabricat BMW. Pot spune ca de acolo a pornit“, povesteşte Michael Schmidt.

    Totuşi, nu toată povestea sa se leagă de cea mai puternică economie europeană şi de brandurile auto „made in Germany“. Primul automobil condus de către cel care este astăzi preşedintele Auto­mobile Bavaria a fost o Dacia 1300L (L-ul provenea de la „lux“), poate cea mai cunoscută maşină produsă vreodată în România. Totuşi, primul automobil achi­ziţionat a fost un VW Käfer (Beetle), cumpărat în studenţie cu 800 de mărci germane. Michael Schmidt a emigrat în Germania în 1981 şi a revenit în ţară după Revoluţie, unde a pus bazele unuia dintre cei mai mari jucători din industria auto locală.

    Citiţi continuarea pe www.da.zf.ro

  • Unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri scapă de 3 ani şi 5 luni de închisoare după decizia CCR privind abuzul în serviciu

    Tribunalul Arad i-a dat câştig de cauză omului de afaceri Ovidiu Tender, care a contestat condamnarea de 12 ani şi 7 luni cu executare, avocaţii săi susţinând, joi, că infracţiunea care a stat la baza condamnării, respectiv instigare la abuz în serviciu într-o companie privată, a fost dezincriminată conform deciziei din 2016 a Curţii Constituţionale a României.

    Ovidiu Tender a reuşit, astfel, să obţină reducerea pedeapsei, de la 12 ani şi 7 luni la 9 ani şi două luni.

    Sentinţa nu este definitivă şi poate fi contestată în termen de 3 zile de la comunicare la Curtea de Apel Timişoara.

    Citiţi continuarea pe www.gandul.info

  • Mesajul TRANŞANT al oamenilor de afaceri pentru guvern: “Mai adunaţi o dată încasările bugetare şi faceţi regula de trei simplă”

    “Domnule Prim-ministru,

    Doamnă ministru al Muncii,

    Domnule ministru al Finanţelor,

    Încercaţi pentru un minut să vă puneţi în pielea unui antreprenor sau manager din România.

    Ca să vă uşurăm acest exerciţiu, iată cum se văd lucrurile din teren.

    Aveţi în mâini cel mai fragil buget din Uniunea Europeană. România are cea mai mică pondere a veniturilor publice în PIB (24,7%) şi este foarte probabil ca veniturile bugetare să se prăbuşească din 2018, odată cu eliminarea cotei unice de impozitare a veniturilor. Adică tocmai principalul motiv pentru care companiile investesc astăzi în România.

    La firul ierbii, înseamnă că ne obligaţi să avem grijă de angajaţii noştri într-un mod nociv pentru ei. Când afacerile devin nesustenabile, locurile de muncă ale acestor oameni sunt puse în pericol. Iar cel mai recent exemplu a venit chiar astăzi.

    Ori noi, antreprenorii şi managerii, ştim cel mai bine cum să ne motivăm angajaţii. Oricum suntem astăzi într-o piaţă a muncii dificilă şi ştim cât de greu este să îi păstrăm în companiile noastre. În niciun caz, nu avem nevoie de piedici suplimentare şi de reguli schimbate în timpul jocului.

    Fără îndoială, susţinem creşterea salariilor în sectorul public, ca mod de a atrage buni profesionişti. Dar nu puteţi creşte salariile dacă vă uitaţi sincer la performanţa din sistemul public. Suntem primii suporteri ai creşterii salariilor bugetare, cât timp vin cu evaluarea performanţei, scăderea personalului bugetar şi încadrarea într-un buget fix total.

    Astăzi, în România, muncesc 5,2 milioane de oameni. Aproape jumătate (2,5 milioane de angajaţi) lucrează în firme private româneşti, dar au cel mai mic salariu mediu (1.500 de lei). În acelaşi timp, în sectorul bugetar lucrează 1,2 milioane de oameni care câştigă un salariu mediu de 2.300 de lei.

    Prin legea salarizării unitare pe care o promovaţi zilele acestea, în următorii patru ani, media salariului în sectorul public urmează să urce cu 56%.

    Şi atunci, vă întrebăm: cum aveţi grijă, de fapt, de soarta plătitorilor de taxe din România, din ai căror bani plătiţi salariile promise?

    Aţi afirmat public că aveţi grijă de antreprenorii autohtoni. Ne întrebăm dacă nu cumva chiar ei vor plăti factura. Vă rugăm să mai adunaţi o dată încasările bugetare din ianuarie şi februarie şi să faceţi regula de trei simplă.”

    Consiliul Director al Romanian Business Leaders

    7 martie 2017
     

  • Mesajul TRANŞANT al oamenilor de afaceri pentru guvern: “Mai adunaţi o dată încasările bugetare şi faceţi regula de trei simplă”

    “Domnule Prim-ministru,

    Doamnă ministru al Muncii,

    Domnule ministru al Finanţelor,

    Încercaţi pentru un minut să vă puneţi în pielea unui antreprenor sau manager din România.

    Ca să vă uşurăm acest exerciţiu, iată cum se văd lucrurile din teren.

    Aveţi în mâini cel mai fragil buget din Uniunea Europeană. România are cea mai mică pondere a veniturilor publice în PIB (24,7%) şi este foarte probabil ca veniturile bugetare să se prăbuşească din 2018, odată cu eliminarea cotei unice de impozitare a veniturilor. Adică tocmai principalul motiv pentru care companiile investesc astăzi în România.

    La firul ierbii, înseamnă că ne obligaţi să avem grijă de angajaţii noştri într-un mod nociv pentru ei. Când afacerile devin nesustenabile, locurile de muncă ale acestor oameni sunt puse în pericol. Iar cel mai recent exemplu a venit chiar astăzi.

    Ori noi, antreprenorii şi managerii, ştim cel mai bine cum să ne motivăm angajaţii. Oricum suntem astăzi într-o piaţă a muncii dificilă şi ştim cât de greu este să îi păstrăm în companiile noastre. În niciun caz, nu avem nevoie de piedici suplimentare şi de reguli schimbate în timpul jocului.

    Fără îndoială, susţinem creşterea salariilor în sectorul public, ca mod de a atrage buni profesionişti. Dar nu puteţi creşte salariile dacă vă uitaţi sincer la performanţa din sistemul public. Suntem primii suporteri ai creşterii salariilor bugetare, cât timp vin cu evaluarea performanţei, scăderea personalului bugetar şi încadrarea într-un buget fix total.

    Astăzi, în România, muncesc 5,2 milioane de oameni. Aproape jumătate (2,5 milioane de angajaţi) lucrează în firme private româneşti, dar au cel mai mic salariu mediu (1.500 de lei). În acelaşi timp, în sectorul bugetar lucrează 1,2 milioane de oameni care câştigă un salariu mediu de 2.300 de lei.

    Prin legea salarizării unitare pe care o promovaţi zilele acestea, în următorii patru ani, media salariului în sectorul public urmează să urce cu 56%.

    Şi atunci, vă întrebăm: cum aveţi grijă, de fapt, de soarta plătitorilor de taxe din România, din ai căror bani plătiţi salariile promise?

    Aţi afirmat public că aveţi grijă de antreprenorii autohtoni. Ne întrebăm dacă nu cumva chiar ei vor plăti factura. Vă rugăm să mai adunaţi o dată încasările bugetare din ianuarie şi februarie şi să faceţi regula de trei simplă.”

    Consiliul Director al Romanian Business Leaders

    7 martie 2017
     

  • Mesajul TRANŞANT al oamenilor de afaceri pentru guvern: “Mai adunaţi o dată încasările bugetare şi faceţi regula de trei simplă”

    “Domnule Prim-ministru,

    Doamnă ministru al Muncii,

    Domnule ministru al Finanţelor,

    Încercaţi pentru un minut să vă puneţi în pielea unui antreprenor sau manager din România.

    Ca să vă uşurăm acest exerciţiu, iată cum se văd lucrurile din teren.

    Aveţi în mâini cel mai fragil buget din Uniunea Europeană. România are cea mai mică pondere a veniturilor publice în PIB (24,7%) şi este foarte probabil ca veniturile bugetare să se prăbuşească din 2018, odată cu eliminarea cotei unice de impozitare a veniturilor. Adică tocmai principalul motiv pentru care companiile investesc astăzi în România.

    La firul ierbii, înseamnă că ne obligaţi să avem grijă de angajaţii noştri într-un mod nociv pentru ei. Când afacerile devin nesustenabile, locurile de muncă ale acestor oameni sunt puse în pericol. Iar cel mai recent exemplu a venit chiar astăzi.

    Ori noi, antreprenorii şi managerii, ştim cel mai bine cum să ne motivăm angajaţii. Oricum suntem astăzi într-o piaţă a muncii dificilă şi ştim cât de greu este să îi păstrăm în companiile noastre. În niciun caz, nu avem nevoie de piedici suplimentare şi de reguli schimbate în timpul jocului.

    Fără îndoială, susţinem creşterea salariilor în sectorul public, ca mod de a atrage buni profesionişti. Dar nu puteţi creşte salariile dacă vă uitaţi sincer la performanţa din sistemul public. Suntem primii suporteri ai creşterii salariilor bugetare, cât timp vin cu evaluarea performanţei, scăderea personalului bugetar şi încadrarea într-un buget fix total.

    Astăzi, în România, muncesc 5,2 milioane de oameni. Aproape jumătate (2,5 milioane de angajaţi) lucrează în firme private româneşti, dar au cel mai mic salariu mediu (1.500 de lei). În acelaşi timp, în sectorul bugetar lucrează 1,2 milioane de oameni care câştigă un salariu mediu de 2.300 de lei.

    Prin legea salarizării unitare pe care o promovaţi zilele acestea, în următorii patru ani, media salariului în sectorul public urmează să urce cu 56%.

    Şi atunci, vă întrebăm: cum aveţi grijă, de fapt, de soarta plătitorilor de taxe din România, din ai căror bani plătiţi salariile promise?

    Aţi afirmat public că aveţi grijă de antreprenorii autohtoni. Ne întrebăm dacă nu cumva chiar ei vor plăti factura. Vă rugăm să mai adunaţi o dată încasările bugetare din ianuarie şi februarie şi să faceţi regula de trei simplă.”

    Consiliul Director al Romanian Business Leaders

    7 martie 2017