BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • Investiţia de 1,2 miliarde de euro pe care România a ratat-o

    MOL Grup a demarat construcţia fabricii de polioli, în urma unei investiţii de 1,2 miliarde de euro, în oraşul Tiszaújváros din Ungaria, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Complexul este preconizat să fie pus în funcţiune în 2021. MOL va investi 1,2 miliarde de Euro pentru construirea fabricii care va avea o capacitate de producţie de 200,000 de tone de polioli pe an.

    Zsolt Hernádi, Chairman and CEO of MOL Grup, Dr. Sami Pelkonen, CEO Chemical & Process Technologies în cadrul thyssenkrupp Industrial Solutions, Ferenc Koncz, membru al Parlamentului ungar şi Mihály Varga, Ministrul ungar al Finanţelor, au luat parte la ceremonia de marcare a demarării construcţiei. MOL Petrochemicals din Tiszaújváros va fi singura companie din Ungaria şi din Europa Centrală şi de Est cu un lanţ valoric integrat, de la extracţia ţiţeiului până la producţia de polieter polioli (materii prime utilizate pe scară largă în producţia de materiale plastice). Acest proiect va oferi oportunităţi de angajare pe termen lung pentru 200 de persoane, potrivit comunicatului de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Fabrica, a cărei producţie este preconizat să înceapă în 2021, este cel mai mare proiect de investiţii din surse proprii din istoria MOL, cu un buget total de 1,2 miliarde de euro, inclusiv ajutorul de investiţii al guvernului ungar în valoare de 131 de milioane EUR (o combinaţie de scutiri de impozite şi ajutoare pentru investiţii şi subvenţii pentru investiţii în numerar). Potrivit estimărilor MOL, uzina va contribui cu aproximativ 150 de milioane de euro pe an la rezultatele financiare ale Grupului MOL (EBITDA). Poliolii reprezintă o materie primă importantă şi foarte căutată pentru producţia de materiale plastice, cu largă întrebuinţare în numeroase industrii precum cea auto, construcţii şi industria textilă. Complexul Tiszaújváros va produce poliol folosind tehnologii eficiente şi ecologice, cum ar fi procesul HPPO (tehnologia de transformare a peroxidului de hidrogen în oxid de propilenă) dezvoltat de thyssenkrupp şi Evonik.

    „Acest proiect de investiţii va face ca Grupul MOL să fie unul dintre cei mai importanţi actori din industria chimică a regiunii, MOL fiind singura companie din Europa Centrală şi de Est care controlează întregul lanţ valoric de la extracţia ţiţeiului până la producţia de poliol”, a spus Zsolt Hernádi. „Odată pusă în funcţiune în 2021, fabrica va îmbunătăţi şi mai mult poziţia Tiszaújváros în industria chimică, deoarece expertiza şi noua infrastructură de producţie de aici pot atrage investitori suplimentari în zonă.”

    „Astăzi marcăm un pas important pentru transformarea industriei chimice din Ungaria, precum şi pentru cooperarea dintre MOL şi thyssenkrupp”, a spus dr. Sami Pelkonen. ”Prin Viziunea 2030, MOL urmăreşte o agendă ambiţioasă de creştere. Suntem mândri şi ne-am angajat durabil să susţinem această viziune şi să contribuim cu tehnologiile şi cunoştinţele noastre la un sector chimic inovator şi durabil.”

    Unul dintre fundamentele Strategiei MOL 2030 – Enter Tomorrow vizează extinderea lanţului valoric petrochimic al companiei şi producţia de bunuri cu valoare adăugată. Fabrica de polioli şi fabrica de cauciuc sintetic deschisă anterior sunt puncte de reper ale acestei strategii. Uzina de cauciuc sintetic a MOL Group şi a companiei nipone JSR produce 60.000 de tone de cauciuc butadien-stirenic prin polimerizare (S-SBR), un produs chimic foarte căutat la nivel mondial. Principala componentă a cauciucului sintetic este butadiena, produsă de MOL la o fabrică din proximitate, în funcţiune din 2015.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, în conformitate cu strategia sa pentru 2030, Grupul MOL îşi propune să facă progrese în dezvoltarea de produse chimice cu valoare adăugată şi produse chimice de specialitate, transformându-se într-un important grup din Europa Centrală şi de Est şi pe acest segment. Polieteri poliolii, care servesc drept materie primă pentru spuma poliuretanică, reprezintă principala direcţie a expansiunii petrochimice a Grupului MOL datorită gamei largi de aplicaţii în industria automobilelor, a construcţiilor, a ambalajelor şi a mobilei. Cu această investiţie strategică, MOL îşi propune să devină un partener strategic al producătorilor de poliuretan din ECE prin valorificarea lanţului valoric complet integrat, a tehnologiei de ultimă generaţie şi excelenţa serviciilor.

     

     

  • Cum au reuşit fiii unui miner să creeze unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din lume

    Crescuţi într-o familie modestă, fraţii Karl şi Theo Albrecht şi-au depăşit condiţia şi au pus bazele lanţului de retail alimentar Aldi, transformat într-un imperiu financiar cu venituri anuale de peste 30 de miliarde de euro.
     
    Karl Albrecht, născut pe 20 februarie 1920, şi Theo Albrecht, născut pe 28 martie 1922, au crescut într-o familie de condiţie umilă, în oraşul industrial Essen, din Renania de Nord, Germania. Tatăl lor era miner, dar după ani de muncă sub pământ a contractat emfizem şi a trebuit să renunţe la această meserie, aşa că s-a angajat într-o brutărie.

    Familia a fost obligată să găsească un alt mod de a se întreţine, aşa că a decis să deschidă un mic magazin alimentar pentru a putea trăi decent. Fiii familiei Albrecht erau determinaţi să nu se facă mineri, ca tatăl lor. O perioadă, Theo a rămas să lucreze în magazinul familiei şi a învăţat comerţul cu alimente, în timp ce Albrecht a învăţat arta delicateselor. Cei doi fraţi au luptat şi în al Doilea Război Mondial.

    După război, s-au întors în Essen, unde au preluat conducerea micului business de familie şi au decis să îl extindă prin deschiderea mai multor filiale.

    Ideea lor s-a bazat pe faptul că muncitorii din regiunea industrială Ruhr nu erau atraşi de magazinele de lux, ci îşi doreau mărfuri accesibile pe care le puteau cumpăra zilnic. Fraţii au început să îşi extindă afacerea în Ruhr în anii ’40. Până în anul 1954 au deschis 50 de filiale, păstrând sloganul businessului: „Cea mai bună calitate la cel mai mic preţ”.

    Până la acel moment, cei doi fraţi reuşiseră să îşi câştige o reputaţie destul de puternică în rândul furnizorilor. Amândoi erau cunoscuţi pentru stilul lor nemilos de negociere şi pentru dexteritatea cu care îi convingeau pe furnizori să le dea cea mai bună ofertă pentru a-şi menţine cele mai mici preţuri în magazinele Aldi. De asemenea, îşi câştigaseră o reputaţie pentru economia pe care o făceau pentru magazinele lor – de pildă, stingeau întotdeauna luminile dintr-o cameră pentru a avea facturi mai mici, nu îşi făceau niciodată publicitate şi de multe ori nu foloseau nici măcar rafturi.

    Numele lanţului de magazine Aldi, ales oficial în 1961, a fost creat din primele litere ale numelui Albrecht şi primele litere din cuvântul discount.
    Karl Albrecht şi-a permis un singur lux, acela fiind golful. Această pasiune l-a determinat să construiască în sudul Germaniei, în anul 1976, un hotel destinat iubitorilor de golf, ridicându-şi de asemenea propria vilă, aşezată astfel încât sa fie conectată la traseul de golf al hotelului.

    Theo Albrecht, pe de altă parte, era un împătimit al jocurilor de noroc. După ce a strâns o datorie de aproximativ 3,5 milioane de euro, în 1971 a fost răpit de un avocat şi ţinut ostatic timp de 17 zile până a plătit datoria. Mai târziu s-a aflat că cerut o scutire la plata impozitului susţinând că a fost o cheltuială de afaceri.

    La sfârşitul anilor ’60, cei doi fraţi şi-au împărţit imperiul financiar, împărţind businessul în Aldi Nord, condus de Theo, şi Aldi Süd, condus de Karl. În acea perioadă, Aldi începuse să devină foarte cunoscut în Germania, iar magazinele companiei începuseră să primească şi clienţi bogaţi, dornici să profite de reducerile lanţului de retail.

    Karl Albrecht a murit în anul 2014, la vârsta de 94 de ani, lăsând în urmă o avere estimată la 18,4 miliarde de euro. Fratele său, Theo, a murit în 2010, la vârsta de 88 de ani.

    În prezent, Aldi operează 3.230 de filiale în Germania, cu o echipă de 50.000 de angajaţi. De asemenea, are sucursale în toată Europa, în Australia şi în Statele Unite, ceea ce duce la o cifră de afaceri globală de pste 30 de miliarde de euro la nivelul întregului grup; Aldi Nord a înregistrat anul trecut venituri de 13 miliarde de euro, iar Aldi Süd, de 17,3 miliarde de euro, potrivit site-ului Statista.com. Compania susţine că 87% dintre nemţi fac cumpărături la Aldi în mod regulat. 

  • De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

    Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparţin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart şi KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuşi, el şi alţi miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

    Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producţie şi inovaţie, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împăraţii de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care deţin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit şi ale corporaţiilor multinaţionale. Este învinovăţit pentru lărgirea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Mulţi oameni îl echivalează cu cronismul şi cu guvernele captive unor interese speciale.

    În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea şi valorile liberale şi au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

    Există o tabără care spune că soluţia pentru aceste dezechilibre este curăţarea capitalismului: stoparea subvenţiilor şi protecţiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor şi reducerea birocraţiei. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivaţia capitaliştilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societăţii.

    Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât şi mai rea. Inegalitatea dintre naţiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei şi a altor naţiuni care au adoptat capitalismul şi pieţele libere. În acelaşi timp, inegalitatea dintre bogaţii şi săracii unei ţări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deţine mai puţin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulţi deţin 47%. Capitalismul şi pieţele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât şi de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidaţi la preşedinţie ai Partidului Democrat, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, susţin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaţilor.

    În spectrul politic de dreapta, preşedintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” şi spune că vrea să restricţioneze imigraţia, chiar dacă fluxul liber de bunuri şi oameni este combustibil pentru creşterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulţumirea faţă de distribuirea inegală a avuţiei ar putea duce la revoluţie.

    Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privaţi. Persoanele fizice şi companiile deţin terenuri, maşini şi alte active şi angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse şi servicii destinate vânzării. În teorie – şi, de obicei, în practică – concurenţa pentru clienţi îi forţează pe capitalişti să progreseze, să aducă îmbunătăţiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieţei libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

    Economistul scoţian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne aşteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-şi urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acţionari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporaţiilor. Boardurile companiilor au îmbrăţişat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează aşa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporaţiilor să echilibreze interesele acţionarilor cu cele ale angajaţilor, clienţilor şi societăţii.

    În august 2019, Business Roundtable, o asociaţie a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susţinut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat şi maximizat profitul pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

    Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaţilor în consiliile de supraveghere ale marilor corporaţii, care iau decizii strategice. Remediul pieţei libere pentru capitalism este şi mai mult capitalism: spargerea giganţilor din tehnologie ar echilibra condiţiile de joc pentru concurenţi. Renunţarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuinţele să fie mai abundente şi mai accesibile.

    Restricţiile privind activităţile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic şanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecţii sunt susţinute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce priveşte impozitele, capitaliştii sunt împărţiţi. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creşterea şi prosperitatea. Alţii menţionează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănţuiţi antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiţi impozitele şi transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

    O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus faţă de îmbunătăţirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părţi ale economiei în care sistemul capitalist nu a reuşit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuinţe în loc să ofere pur şi simplu stimulente pentru construcţii private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forţei de muncă de fiecare dată când economia încetineşte. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
    În dreapta, mişcarea „conservatorismului naţional” ar ţine în frâu pieţele libere prin implicarea în planificarea industrială şi protejarea industriilor cheie împotriva concurenţei externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrăţişează capitalismul, iar alţii din dreapta nu au încredere în el.

    O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice şi specializat pe inegalitate şi avuţie. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice şi politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluţii radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

    „A venit vremea să ieşim din această fază unde proprietatea este sacră şi să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greşeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică şi ideologie – iar acest lucru o face mai uşor de abordat.

    Corecţiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

    Candidatul socialist pe care economistul l-a susţinut în alegerile din Franţa din 2017 s-a prăbuşit chiar în primul tur, deşi guvernul preşedintelui Emmanuel Macron cel puţin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, aminteşte Bloomberg.
    În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acţionar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deţine o participaţie mult mai mare.

    El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncaţi din elicopter. Ideea lui Piketty de „moştenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetăţenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franţei, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
    Apoi, economistul susţine aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franţa, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media naţională de 200.000 de euro până la 90%.

    „Sistemul pe care îl propun face posibilă deţinerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puţin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”

  • Moştenirea rămasă de la Michael Jackson a generat, postum, peste 1.7 miliarde de dolari

    După zece ani de la decesul lui Michael Jackson, afacerile acestuia au depăşit cifra de 1.7 miliarde de dolari.

    Informaţia surprinzătoare a apărut într-un document depus la Tribunalul din Los Angeles.

    Potrivit documentelor legale, executorul şi avocaţii proprietăţii Jackson au lucrat constant pentru a reconstrui şi contabiliza finanţele.

    “Cu ajutorul consilierului lor, executorii au reconstruit şi îmbunătăţit cu succes imaginea lui Michael Jackson, au solidificat afacerea ca o entitate semnificativă în industria divertismentului, au încheiat şi vor continua să încheie tranzacţii de afaceri fără precedent, care au produs venituri semnificative pentru moştenire “, a scris echipa sa în dosar.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Despre economia subterană sau cum dispar anual 200 de miliarde de lei din PIB-ul României

    „Principala motivaţie pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată şi de neconformarea cu regulamentele, autorizaţiile şi aşa mai departe. Adică îţi faci un business în economia formală dar nu vrei să obţii autorizaţie, să plăteşti anumite taxe. Motivaţia principală este legată de neplata taxelor, iar în România, ştim cu toţii, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă şi nu pare să existe voinţa politică să luăm măsuri în această privinţă”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

    Activităţile asociate cu economia subterană sunt realităţi concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esenţial să aibă informaţii în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activităţile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar şi frecvenţa acestor activităţi. Este foarte dificil de măsurat şi analizat activităţile economice subterane, inclusiv bunurile şi forţa de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activităţi nu doresc să fie identificate.

    Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiţia economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar şi utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creştere, însă se cunosc foarte puţine despre amploarea şi dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est şi Asia Centrală.

    Din 31 de ţări europene analizate de Fondul Monetar Internaţional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al ţării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă ţara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activităţi. „Dacă ne uităm la alte ţări avem Bulgaria care şi-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situaţie extrem de gravă care pune în pericol siguranţa naţională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe şi impozite este de 40% şi noi avem doar 26%”, mai spune Ionuţ Dumitru.

    Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% şi un minim de 22,73% în 2014. Contribuţia economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variaţii de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent şi a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

    Criza economică a dus la o creştere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuţia economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creştere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activităţi a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

    Cauzele dimensiunii şi dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor şi impozitelor în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanţi pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferenţa dintre costurile totale ale angajatorului şi salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană şi cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal la acel moment.

    „Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menţiona povara taxelor şi impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuţiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuţiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt şi alţi factori care ţin de birocraţia plăţii taxelor şi impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulţi îşi pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

    Alţi factori care influenţează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupţiei, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar şi capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită şi să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

    Reglementările din piaţa muncii reprezintă un factor esenţial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferenţa dintre salariul minim pe economie şi cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferenţa a crescut la 35%, în 2015 această diferenţă a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aş adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate şi educaţie, conformarea voluntară este extrem de mică şi motivaţia de a face evaziune este foarte mare – tu plăteşti taxe şi impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoţi bani din buzunar şi rişti să intri cu o boală în spital şi să ieşi cu şapte, motivaţia de conformare voluntară scade dramatic.”

    Nivelul şi calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanţi pentru dimensiunea şi evoluţia economiei subterane. Nivelul şi calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morţi din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populaţie. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe şoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

    În ceea ce priveşte munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferenţa între ce şi-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an şi cât a încasat efectiv.

    Ionuţ Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ţine de aceiaşi factori care sunt determinanţi pentru dimensiunea acesteia, dar şi de digitalizarea instituţiilor româneşti, în special a autorităţii fiscale.

    „Reducerea economiei neobservate ţine de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficienţa cheltuirii banilor publici. Mai este şi aspectul digitalizării în domeniul administraţiei fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria şi Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului şi cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă şi structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai uşor, de exemplu, să plăteşti taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

    El dă atât exemplul Poloniei, cât şi pe al Bulgariei, ţări în care relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală este una digitalizată, la fel şi supravegherea tranzacţiilor de către autorităţi.

    „Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorităţii fiscale – n. red.), iar acum relaţia dintre autoritatea fiscală şi contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanţe a renunţat, ceea ce arată destul de clar că, după şase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voinţă politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulţi ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunţat.”

    Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de ţări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – şi Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – şi Elveţia – 7,2% din PIB, potrivit economiştilor Medina şi Schneider de la FMI.

    Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicaţi nu vor să fie identificaţi. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economişti. Pentru o mai bună acurateţe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informaţiile de la birourile de statistică naţionale, şi metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populaţiei, cât şi în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenţei între consumul per gospodărie şi venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activităţi economice.

  • Cine este românul care şi-a început businessul într-un apartament din Bucureşti iar acum afacerea lui este evaluată la peste 7 miliarde de euro

    În prezent, doi fraţi din Bacău controlează cea mai puternică companie antreprenorială din România şi reinvestesc din ce în ce mai mulţi bani, iar un român care şi-a început businessul într-un apartament din Bucureşti stă astăzi la masă cu „rechinii” şi este curtat de marile fonduri de investiţii din Silicon Valley. Topul a fost realizat de Business Magazin în urma unor estimări bazate pe datele publice, pe informaţiile din piaţă şi pe rapoartele publicate la Bursa de Valori de la Bucureşti.

    Daniel Dines
    Avere: 1,4 mld. euro

    •1,4 miliarde de euro avere estimată din participaţia de 20% deţinută în compania UiPath, care a fost evaluată în cadrul celei mai recente runde de finanţare la 7 miliarde de dolari.

    După ce a reuşit anul trecut să devină primul „unicorn” fondat de români, compania a continuat să atragă finanţări, iar în aprilie 2019, o rundă de finanţare seria D în valoare de 586 de milioane de dolari – în care au intrat investitori precum Coatue, Dragoneer sau Wellington – a adus o evaluare de 7 miliarde de dolari pentru UiPath, transformând-o în cea mai valoroasă companie de inteligenţă artificială din lume.

    VEZI CINE SUNT CEILALTI ROMANI CARE AU AVERI DE PESTE 1 MILIARD DE EURO

  • Ce avere au, de fapt, miliardarii României

    În prezent, doi fraţi din Bacău controlează cea mai puternică companie antreprenorială din România şi reinvestesc din ce în ce mai mulţi bani, iar un român care şi-a început businessul într-un apartament din Bucureşti stă astăzi la masă cu „rechinii” şi este curtat de marile fonduri de investiţii din Silicon Valley. Topul a fost realizat de Business Magazin în urma unor estimări bazate pe datele publice, pe informaţiile din piaţă şi pe rapoartele publicate la Bursa de Valori de la Bucureşti.

    Ion Ţiriac
    Avere: 4 – 4,3 mld. euro


    •750-800 de mili­oane de euro din vânzarea participaţiei de 45% la UniCredit Bank

    •110 milioane de euro reprezentând deţinerea de aproape 45% în Allianz-Ţiriac

    •25-30 de milioane de euro câştiguri din Turneul de la Madrid, care valorează circa 300 de milioane de euro

    •1 miliard de euro reprezentând valoarea terenurilor pe care se află showroomurile Ţiriac Auto plus alte terenuri

    •100 de milioane de euro în businessul propriu-zis Ţiriac Auto

    •200 de milioane de euro în businessul Ţiriac Leasing

    •70-80 de milioane de euro din vânzarea pachetului de 15% pe care îl deţinea în retailerul Metro Cash & Carry

    •30 de milioane de euro din clădirea de birouri Ţiriac Tower, pe care o construieşte în Piaţa Victoriei

    •15 milioane de euro, clădirea sediului Ţiriac Holdings de lângă Parcul Regele
    Mihai I

    •Circa 2 miliarde de euro din investiţii externe precum bursă şi terenuri

    •Circa 100 de milioane de euro în Stejarii Country Club

    Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl
    Avere: 2,5-2,6 mld. euro

    •1,9 miliarde de euro era valoarea companiei Dedeman la finalul anului trecut

    •Peste 200 de milioane euro cash rămas după ce, din profiturile de aproximativ 765 milioane de euro cumulate pe ultimii patru ani, au investit în imobiliare şi în bursă

    •200 de milioane de euro investiţi în achiziţia proiectului de birouri The Bridge din Bucureşti

    •130 de milioane de euro pentru achiziţia proiectului The Office din Cluj-Napoca

    •82,4 milioane de euro reprezintă participaţia de 23,2% pe bursă în Alro Slatina

    •Peste 200.000 de euro reprezintă participaţia de 0,333% pe bursă din Antibiotice Iaşi

    •29,5 milioane de euro pe bursă în compania Cemacon, unde cei doi au o participaţie de 73,3%

    •19,7 milioane de euro pe bursă în compania Transelectrica, unde deţin o participaţie de 6,143%

    •10,7 milioane de euro reprezentând participaţia de 7,4% pe bursă în Conpet Ploieşti

    •47,9 milioane de euro investiţi într-o participaţie de 5,77% în compania Electrica

    Daniel Dines
    Avere: 1,4 mld. euro

    •1,4 miliarde de euro avere estimată din participaţia de 20% deţinută în compania UiPath, care a fost evaluată în cadrul celei mai recente runde de finanţare la 7 miliarde de dolari. După ce a reuşit anul trecut să devină primul „unicorn” fondat de români, compania a continuat să atragă finanţări, iar în aprilie 2019, o rundă de finanţare seria D în valoare de 586 de milioane de dolari – în care au intrat investitori precum Coatue, Dragoneer sau Wellington – a adus o evaluare de 7 miliarde de dolari pentru UiPath, transformând-o în cea mai valoroasă companie de inteligenţă artificială din lume.

  • Clădirea Palatului Parlamentului este evaluată la 5,58 miliarde lei, iar terenul la 4,2 miliarde lei

    Clădirea Palatului Parlamentului este evaluată la 5,58 miliarde lei (circa 1,2 mld.euro), iar terenul aferent la 4,2 miliarde lei (907 mil.euro), conform unei Hotărâri de Guvern care s-a aflat pe ordinea de zi a şedinţei de joi.

    Actul normativ actualizează valoarea de inventar a clădirii din Hotărârea Guvernului nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

    În acelaşi document, parcarea subterană a Palatului Parlamentului, cu o suprafaţă de 13.286 mp, este evaluată la 45,8 milioane lei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • STUDIU: Profitul mediu al celor peste 500.000 de microîntreprinderi este de peste 52.000 de lei

    În 2018 activau în România 524.900 de microîntreprinderi, cu 2,5% mai multe faţă de anul precedent, care au realizat o cifră de afaceri totală de 129 miliarde lei şi un profit de 27,5 miliarde lei (21% din cifra de afaceri şi o medie de 52.390 lei per companie), arată un studiu al Instant Factoring.

    Microîntreprinderile sunt companii cu o cifră de afaceri de până la 500.000 euro. Companiile cu o cifră de afaceri de până în 250.000 euro au generat 72% din cifra de afaceri consolidată, însemnând 82.265 miliarde lei. Deşi cifra de afaceri totală a microîntreprinderilor se află în uşoară scădere, cu 6%, de la 139,1 miliarde lei în 2017 la 131 miliarde lei în 2018, evoluţia rămâne pozitivă în ultimii 5 ani. Companiile cu o vechime mai mică de 5 ani au generat cea mai mare pondere (24%) din cifra de afaceri în 2018.

    Conform clasificării companiilor după nivelul cifrei de afaceri, firmele aflate în intervalul 50.000-250.000 euro au realizat 47,5% din cifra de afaceri consolidată a sectorului, în creştere cu 2,5% faţă de 2017, urmate de categoria 250.000-500.000 euro cu 36,3% şi de cele mai mici, sub 50.000 euro, cu o pondere în rezultat de 16,2%.

    62,8% din cifra de afaceri a microîntreprinderilor din România este realizată de primele 5 sectoare, unde pe primul loc rămâne comerţul cu amănuntul

    Din punct de vedere al distribuţiei sectoriale, comerţul cu amănuntul rămâne cel mai mare sector, cu o cifră de afaceri de 25,8 miliarde lei în 2018. Este urmat de comerţul cu ridicata cu 15,4 miliarde lei şi de industria de construcţii cu 13,6 miliarde lei în 2018. În top 5 se mai află microîntreprinderile din transporturi şi depozitare cu 13,2 miliarde lei şi cele din industria prelucrătoare cu 13 miliarde lei.

    Microîntreprinderile active în primele 5 sectoare realizează în total 62,8% din cifra de afaceri a microîntreprinderilor din România, cu un total de 81 miliarde lei, toate celelalte sectoare având o cifră de afaceri cumulată de 48 miliarde de lei, adică 37,2% din total.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • China este gata să inagureze un aeroport de 11,5 miliarde de dolari. Cum arată acesta – FOTO SI VIDEO

    Aeroportul internaţional Beijing Daxing (PKX) va deschide porţile până la finalul acestei luni, potrivit presei de stat chineze. China Southern, companie ce va folosi PKX ca bază, intenţionează să inaugureze aeroportul cu un Airbus A380, cel mai mare avion aerian din lume, scriu cei de la CNN.
     
    Aeroportul internaţional Beijing (PEK) a ajuns la capacitate maximă, ceea ce face aproape imposibilă adăugarea de noi zboruri la orele dorite.
     
    În 2018, peste 100 de milioane de călători au trecut prin cele trei terminale ale sale – făcându-l doar cel de-al doilea aeroport din lume care a traversat acea etapă a traficului de pasageri, după Hartsfield-Jackson din Atlanta. 
     
    Potrivit estimărilor, China va deveni în 2022 cea mai mare piaţă mondială de călătorii aeriene, depăşind Statele Unite.
     
    Daxing a fost proiectat de regretatul arhitect Zaha Hadid şi are 8.000 de ferestre, fiind prevăzut cu patru piste şi un terminal cu dimensiunea egală cu cea a 97 de terenuri de fotbal. PKX va avea şi roboţi care vor oferi călătorilor actualizări de zbor şi informaţii despre aeroport.
     
    Obiectivul operaţional iniţial este să găzduiască 72 de milioane de pasageri şi 2 milioane de tone de marfă anual până în 2025. 
     
    Construcţia pentru proiectul de 11,5 miliarde de dolari a început în 2014, cu peste 40.000 de lucrători.