BusinessMagazin

Tag: materii prime

  • Vremea extremă, un motiv major pentru creşterea facturilor în 2021

    Vremea a reprezentat o forţă inflaţionistă majoră în 2021, scrie The Wall Street Journal.

    Vremea extremă la nivel mondial a provocat haos pe pieţele materiilor prime, împingând în sus preţurile pentru orice, de la electricitate, la încălzirea locuinţelor şi cerealele pentru micul dejun.

    Strategii şi investitorii dezbat efectele politicii fiscale şi monetare asupra inflaţiei, însă un motiv important din spatele creşterii preţurilor în 2021 este reprezentat de factori ce scapă controlului legislatorilor şi băncilor centrale.

    Preţurile gazelor naturale, cherestelei, porumbului, grâului şi altor baze ale comerţului modern au urcat la maxime pe mai mulţi ani din cauza incendiilor, îngheţurilor, inundaţiilor, secetei, uraganelor şi unora dintre cele mai ridicate temperaturi din istorie.

    Vremea influenţează întotdeauna pieţele materiilor prime, însă în acest an vremea a fost una constant extremă şi a împins adesea preţurile materiilor în sus.

    “Vremea este probabil cel mai important factor din spatele creşterii preţurilor”, arată Craig Turner, broker la StoneX Financial Inc.

     

  • ANALIZĂ ZF. Românii au renunţat la ideea de a fi conectaţi la o reţea de gaze şi au cumpărat centrale pe peleţi, însă preţul acestora s-a dublat din cauza cererii apărute peste noapte

    ♦ Promisiunile fără acoperire repetate la nesfârşit de autorităţi legate de o posibilă extindere a reţelei de gaze i-au determinat pe mulţi să nu mai aştepte infrastructura şi să instaleze centrale şi termoşeminee pe peleţi pentru a renunţa la sobele pe lemne. Acum, din cauza cererii apărute „peste noapte“ piaţa a fost luată prin surprindere.

    Românii renunţă tot mai des la sobele tradiţionale în favoarea termoşemineelor şi centralelor pe peleţi, motiv pentru care cererea pentru acest tip de combustibil a explodat în ultimul an. Dacă în urmă cu cinci ani producătorii rămâneau cu peleţii în depozite, din 2020 au trecut la liste de aşteptare.

    „Cererea de peleţi s-a dublat în ultimii ani. Din ce în ce mai multe gospodării trec de la folosirea combustibililor fosili la peleţi din lemn ecologic, precum şi alte alternative ecologice în sistemele de încălzire. La sfârşitul lunii august a acestui an, HS Timber Productions a vândut cu 50% mai mulţi peleţi decât în 2020. În calitate de producător integrat de peleţi, compania a făcut eforturi semnificative pentru a satisface această cerere crescută, prin importul mai multor materii prime. Şi deservim cu prioritate piaţa locală din România, prin urmare, România este una dintre principalele pieţe pentru produsul nostru peleţi“, au spus reprezentanţii HS Timber Productions, fostul Schweighofer.

    Ei au subliniat că situaţia actuală de pe piaţa peleţilor a fost determinată de vânzarea de centrale, sobe, şeminee, termo-şeminee de peleţi a atins anul acesta cifre record in Romania, creşterea consumului de peleţi la nivel european, scumpirea energiei electrice şi termice şi criza generală pe piaţa lemnului românesc, unde HS Timber spune că materia primă este cea mai scumpă din Europa.

    Printre motivele identificate mai sunt „reglementarea excesivă în domeniul silvic în perioada 2020 – 2021, ceea ce a dus la reducerea disponibilităţii materiei prime lemnoase pe piaţa internă dar şi primăvara rece care s-a prelungit până în iunie“.

    Preţul unui sac de 15 kg de peleţi din lemn de răşinoase a ajuns de la circa 18 lei să se vândă şi cu 35 de lei din cauza cererii foarte mari.

    Scumpirea peleţilor – care pentru a fi utilizaţi în termoşeminee sunt realizaţi numai din fag, stejar sau răşinoase, în timp ce pentru centrale pot fi realizaţi şi din floarea soarelui sau alte esenţe – vine în condiţiile în care şi lemnul de foc s-a scumpit.

    Preţul lemnului de foc pe metru cub variază mult pe piaţă, aşa cum arată ofertele marilor jucători din zona bricolajului sau platforma OLX. De exemplu, la Brico Dépôt, un palet de lemn de fag, de 0,9 metri cubi, costă 899 lei (865 lei la început de octombrie). Pe platforma OLX, de exemplu, ofertele variază între 400 şi 850 de lei pe metrul cub, dar din nou variaţiile sunt foarte mari în funcţie de esenţă sau de zona de livrare.

    Scumpirea lemnului de foc vine în contextul în care facturile la energie au crescut cu 30% iar cele de gaze aproape se dublează, factori care creează contextul celei mai complicate ierni din punct de vedere energetic prin care va trece România.

    Centrală vs. termoşemineu

    ► Spre deosebire de o centrală pe gaz care are nevoie de infrastructură, investiţii în ţevi speciale şi proiect, termoşemineul nu are nevoie de nicio autorizaţie specială deoarece nu există riscul de explozie. Pe de altă parte, dacă centrala pe gaz nu are nevoie decât de o revizie la un număr de ani, termoşemineul trebuie curăţat la 1-2 zile de cenuşă, iar o centrală trebuie curăţată la circa 7-8 zile. Termoşemineul nu are nevoie de o cameră dedicată cum are o centrală.

    Din cele circa 8,5 milioane de locuinţe, din care sunt ocupate aproximativ 7,5 milioane, circa 3,5 milioane  sunt dependente de lemn de foc pentru a se încălzi. Doar jumătate de ţară este conectată la reţeaua de gaze naturale, deşi România este al doilea cel mai producător din UE. Mai departe, în timp ce agenda preşedintelui Klaus Iohannis abundă de proiecte de reformă educaţională, cum este cazul programului România Educată, un sfert din şcolile ţării se încălzesc tot cu lemne.

    „Autorităţile tot promit că „vin gazele“, că ţeava este aproape, că aşteaptă, că urmează, însă nimic nu se întâmplă. În fiecare an vin cu aceleaşi promisiuni însă nimic nu se întâmplă. Abia au tras linia de apă, însă deşi e gata de doi ani, reţeaua de apă potabilă nici acum nu este funcţională.“

    „De fiecare dată sunt găsite scuze, întotdeauna există explicaţii dar instalaţia rămâne goală. Dacă apă nu pot livra, dar gaze?“, a spus Catălin P, care locuieşte într-o comună de lângă Alexandria, Teleorman.

    În condiţiile în care politicienii promit din 4 în patru ani lărgirea reţelei de gaze oamenii au căutat surse alternative. Mai mult, în timp ce gazele reprezintă un combustibil fosil, peleţii produşi din lemn reprezintă un combustibil dintr-o sursă regenerabilă.

    „Noi am investit în urmă cu 6-7 ani într-o linie de peleţi deoarece trebuia să valorificăm rumeguşul rezultat din producţie. Noi producem panouri din lemn de stejar, butoaie şi doage pentru butoi şi peleţi realizaţi exclusiv din stejar. În 2016 spre exemplu nu am mai produs peleţi deoarece nu îi puteam vinde şi nu mai aveam unde să-i depozităm, aveam 400 de tone pe stoc. În 2017 am vândut la export stocul, iar din 2018 am început să lucrăm cu liste de aşteptare. Anul acesta cererea a explodat din septembrie. Atunci aveam 350 de tone pe stoc, în urma producţiei din vară  şi într-o lună am vândut tot. Acum (12 noiembrie – n.red.) avem liste cu livrare în martie 2022. Niciodată până acum nu am înregistrat o cerere atât de ridicată“, a spus reprezentantul Unicom, un producător din Roşiorii de Vede, Teleorman.

    De asemenea, în Teleorman preţul peleţilor vânduţi în magazinele de profil a explodat de la 800-900 lei tona în vara anului 2021, la 1800-2000 de lei tona în noiembrie.

    Mai mult, şi la nivel naţional preţurile au explodat iar pe platformele de anunţuri a apărut specula. Spre exemplu peleţi produşi de HS Timber Productions, fostul Schweighofer, care în vară se vindeau cu 18 lei sacul de 15 kg, online se vând cu 27-30 de lei sacul. Mai mult, sunt şi retaileri care vând cu 35 lei sacul.

    În cazul Dedeman, unde în principal sunt vânduţi peleţi de răşinoase produşi de HS Timber, preţul a crescut de la 18-19 lei în perioada de vară, la circa 22 de lei în prezent sacul, faţă de 20 de lei în sezonul anterior. Cei din magazinele Dedeman susţin că cererea a explodat în acest sezon iar clienţii au ajuns să se înscrie în octombrie pe liste cu livrare estimată în februarie-martie 2022. Reprezentanţii Dedeman nu au oferit niciun comentariu pe această temă.

    „În noiembrie am majorat şi noi preţul de la 1.250 de lei la aproape 1.500 lei tona de peleţi deoarece preţul lemnului s-a dublat, iar costurile cu energia au crescut foarte mult. Chiar şi aşa, în zonă peleţii se vând acum cu 1.800 lei tona, dar sunt din import“, a spus reprezentantul Unicom.

    Cererea a explodat odată cu intrarea pe piaţă a termoşemineelor pe peleţi, cazane care anul trecut se vindeau cu circa 5.000-6.000 de lei până la 8.000 de lei în cazul celor de 24 kW. În prezent şi preţurile acestora au explodat, la peste 10.000 de lei din cauza cererii şi mai ales din cauza faptului că toate sunt importate, în principal din spaţiul fostei Iugoslavii.

    „Informaţiile privind vânzările de centrale şi termo-şeminee sunt obţinute din discuţiile pe care le avem cu distribuitorii de astfel de echipamente, care sunt şi distribuitori de peleţi. Aceşti distribuitori ne-au furnizat informaţia că vânzările de astfel echipamente au depăşit cu mult previziunile pentru acest an. Cum numărul de astfel de distribuitori în România este mare şi nu există o asociaţie care să centralizeze toate vânzările pe ţară, nu dispunem de cifre exacte“, au spus reprezentanţii HS Timber Productions.

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Business MAGAZIN. Cu cât va creşte preţul pâinii după toată această nebunie a creşterii preţurilor materiilor prime?

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill:„Cred că este o oportunitate pentru fermieriI români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun.”

    Luni, 4 octombrie, floarea-soarelui din recolta nouă se negocia pentru livrări în noiembrie cu 649 de dolari/tonă, porumbul cu 237 de dolari/tonă, iar grâul de panificaţie cu 265 de dolari/tonă, potrivit Euronext, Bursa paneuropeană cu sediul la Paris şi subsidiare în Olanda, Belgia, Franţa, Portugalia şi Anglia. În luna iunie, grâul de panificaţie se vindea cu 217 euro/tonă şi rapiţa cu 543 euro/tonă, iar porumbul se negocia prin contracte al termen la un preţ de 269 euro/tonă.

     

    Care au fost totuşi factorii care au dus la creşterea preţurilor?

    „Un factor sunt măsurile de combatere a efectelor pandemice care s-au constituit în tipărirea banilor. La nivel global tiparirea banilor a atins niveluri record, Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii şi băncile centrale au ajuns la un nivel de peste 16 trilioane de dolari, care efectiv au fost pompaţi în piaţă cu intenţia de a susţine companiile şi implicit populaţia. Aceşti bani nu au randament pozitiv sub nicio formă, dar ar trebui să aibă. Astfel, a fost declanşat un proces inflaţionist pentru ca banii să aibă randament”, explică Cezar Gheorghe.

    Randamentul, continuă analistul, nu poate fi obţinut decât prin revărsarea pe materia primă – în acest caz cereale – la nivel global prin burse. În acest context, fondurile de investiţii au început să joace în burse la nivel de materii prime din domeniul hranei şi al hrănirii, dar nu numai. Pentru rentabilizarea masei monetare construiesc poziţii şi efectuează operaţiuni prin care obţin profit imediat şi apoi vând activele, de obicei, la un preţ scăzut. „Vremea este al doilea factor ce a contribuit masiv la creşterea preţurilor materiilor prime. Anul 2020 a adus cu el o secetă teribilă în Europa şi bazinul Mării Negre, locuri de originare pentru restul lumii, adică locuri de unde pleacă mărfurile sub formă de materie primă către destinaţiile ce nu pot produce, ci doar cumpără, printre care Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Africa Subsahariană, Asia de Sud, Asia de Sud-Est sau regiunea Caraibelor”, menţionează Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa 25 de milioane de tone de cereale, iar 10-12 milioane de tone de cereale care pleacă la export sunt „made in RO”, potrivit specialiştilor din piaţă. Însă, situaţia excepţională de anul trecut a făcut ca sursele de aprovizionare să nu poată oferi randamente de volume, iar ţările importatoare au plusat în preţuri spre a suplini necesarul. „Agregat cu pandemia şi efectele pe alocuri nejustificate de panică, s-a creat sistemul de stockpilling, adică de a face provizii”, întăreşte Cezar Gheorghe.

    Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor: „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătura din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale.”

    Anul 2021 a generat acelaşi fenomen advers de secetă, însă de data aceasta victime au fost continentele nord şi sud americane. În Canada şi SUA au fost afectate producţiile de rapiţă şi grâu, iar în Brazilia a fost afectată producţia de porumb. „Canada a pierdut circa 9,3 milioane de tone din producţia de grâu şi circa 7 milioane de tone din producţia de rapiţă, SUA a pierdut circa 6,23 milioane tone de grâu, Brazilia circa de 25 milioane de tone din producţia de porumb. Iar pe continentul european, mai precis în bazinul Mării Negre, Rusia a pierdut 12,5 milioane de tone de grâu din aceleaşi cauze”, susţine analistul pentru comerţul cu cereale.

    Un alt factor care a contribuit la creşterea preţurilor, crede el, este factorul politic. Spre exemplu, multe ţări au impus bariere tarifare la exportul materiei prime. Rusia are o taxă de export variabilă la grâu, de circa 53 dolari pe tona de grâu, iar la seminţele de floarea-soarelui percepe un nivel de jumătate din preţul unei tone, dar nu mai puţin de 320 de dolari.

    În plus, pe lângă aceşti factori care au afectat direct, vine energia, care a cunoscut o creştere extremă în ultimul an. „Dacă ne uităm la preţul barilului de petrol, el a ajuns astăzi la nivelul de 80 de dolari/baril în cotaţia BRENT şi trage după el efectiv toată logistica mondială. Cu alte cuvinte, pentru a transporta o tonă de materie primă de la punctul A la punctul B, costul este dublat. Spre exemplu, costul de transport al grâului din Constanţa în Egipt a plecat de la 13 dolari/tonă, iar acum a ajuns la 35 dolari/tonă. Logistica se manifestă pe scara diversităţii de la mare la mic în toate sensurile, astfel că impactează preţurile finale”, subliniază Cezar Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa

    25 de milioane de tone de cereale,

    iar

    10-12 milioane de tone de cereale

    care pleacă la export sunt „made in Ro”, potrivit specialiştilor din piaţă.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină,

    iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie.

    Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    Mai departe, de la pâine la paste, totul se scumpeşte.

    „Nouă, de la începutul anului şi până în prezent ne-a crescut cu 27% preţul făinii şi probabil va mai creşte cu 5-7% până la finalul anului. Acum, trebuie să facem un calcul şi să creştem direct proporţional şi preţul pastelor”, spune Atilla Vancsa, administrator al businessului Vancsa Multipast din judeţul Covasna, care are o fabrică în localitatea Ilinei, unde produce 2.000 kg/zi.

    Totodată, Iulian Şomîtcă, director de morărit şi panificaţie în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spune că simte o explozie a preţului făinii. El afirmă că în luna iulie preţul de achiziţie fără TVA era de 1,14 -1,16 lei/kg, astăzi se duce spre 1,5 lei, plus 30%.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină, iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie. Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    În retail, o franzelă de 300 g costă între 0,9 şi 1,2 lei, iar în Constanţa, traderii comercializează grâul de panificaţie cu puţin peste 1.100 de lei/tonă, potrivit AgroGo, platformă online dedicată tranzacţionării cerealelor. Ceea ce înseamnă că un kilogram de grâu pentru panificaţie costă circa 1,1 lei. Pentru a face un kilogram de făină, producătorul plăteşte, în aceste condiţii 1,78 de lei pe grâu. Totuşi, pentru un procesator preţul făinii poate fi dublu, iar în retail un kilogram poate să coste de 2,4 ori mai mult.
     

  • Avertisment fără precedent: Preţurile record la gaze şi electricitate sunt doar începutul

    Creşterea bruscă a preţurilor din pieţele europene de energie s-ar putea extinde în piaţa globală a mărfurilor, spune Goldman Sachs, una dintre cele mai influente bănci de pe Wall Street, conform Business Insider.

    Cotaţiile futures la gaze naturale tranzacţionate în Ţările de Jos au crescut cu peste 450% în ultimul an, atingând astfel un maxim istoric de 60,39 euro per megawatt-oră. De altfel, s-au înregistrat niveluri record în ţări precum România, Bulgaria, Spania, Franţa şi Regatul Unit.

    În prezent, analiştii Goldman Sachs avertizează că rezultatele s-ar putea transfera către alte produse.

    „Dinamica preţurilor la energie electrică din Europa reprezintă o frântură a ceea ce se pregăteşte pentru alte pieţe”, spun experţii, adăugând că stocurile tot mai mici şi redeschiderea economiei globale ar putea împinge tot mai sus gradul de volatilitate.

    Goldman se aşteaptă ca indicele S&P GSCI, care măsoară evoluţia preţurilor materiilor prime la nivel mondial, să înregistreze o creştere de 11% sau mai mult în următoarele 12 luni. Indicele este dominat de petrol, însă include şi metale preţioase, ca aurul, şi produse agricole, precum porumbul.

    De asemenea, preţurile gazelor naturale au crescut vertiginos şi în Statele Unite. Preţul Henry Hub, o conductă de gaze naturale care serveşte ca locaţie de livrare pentru contractele futures din cadrul New York Mercantile Exchange (NYMEX), a ajuns recent la cel mai ridicat nivel din 2014 încoace. Luni, preţul ţiţeiului WTI crude s-a chinuit să îşi revină în urma efectelor generate de uraganul Ida.

    Analiştii Goldman spun că stocurile aproape tuturor bunurilor fizice, de la maşini americane la catozi chinezeşti de cupru, se află în continuă scădere pe măsură ce sunt ridicate regulile anti-Covid, într-o perioadă în care oamenii intenţionează să cheltuie tot mai mult.

    Creşteri accelerate de-a lungul Europei: Preţurile la energie şi carbon ating noi maxime în Germania. În Marea Britanie, costul energiei stabileşte un nou record

    „Aceste pieţe devin din ce în ce mai expuse la orice tip de întrerupere a lanţurilor de aprovizionare (precum exporturile gazelor ruseşti), dar şi la creşterile neprevăzute de cerere”, adaugă analiştii băncii americane.

    Aşadar, limitele impuse asupra furnizării de mărfuri şi materii prime – aplicate din cauza vremii nefavorabile şi lipsei forţei de muncă, de exemplu – înseamnă că nivelul cererii va trebui să scadă pentru ca pieţele să se poată echilibra de la sine.

     

  • Cine este antreprenoarea din România care face milioane de euro din „piatră seacă” şi cum a trecut afacerea ei peste perioada pandemiei

    Cel mai mare magazin online de piatră naturală de pe piaţa locală – cu produse care vin din toate colţurile lumii – este lovit deopotrivă de problema transportului maritim, de cererea uriaşă de la nivel mondial pentru materii prime, precum şi de preţurile crescute ale acestora. În acest context, antreprenoarea despre care scriam în articole anterioare că „face bani din piatră seacă” nu mai vorbeşte despre planuri de viitor, ci îşi concentrează timpul şi energia în soluţii ale prezentului.

    „Cred că noi ne aflăm în linia celor care abia acum resimt efectele acestei pandemii. Domeniul construcţiilor, al pieţei rezidenţiale, au rămas bine pe poziţii în 2020 – după perioada de lockdown s-a reintrat într-o zonă de normalitate”, spune Mariana Brădescu-Constantinescu, care dezvoltă din rolul de managing partner businessul Piatraonline alături de soţul său. Cei doi au fost primii care au mizat pe online pe nişa lor de activitate în anul 2007 – când pe piaţa materialelor de construcţii dominau deplasările pe şantiere – şi au înfiinţat prima platformă digitală din România dedicată exclusiv pietrei naturale.

    Aceasta a ajutat la menţinerea profitabilităţii şi a cifrei de afaceri de circa 7 milioane de euro şi în contextul pandemic – reuşind să rămână la un nivel optim al vânzărilor chiar şi în perioada de lockdown. În afară de platforma online, compania deţine însă şi un showroom integrat cu depozit şi platformă logistică în Bucureşti, cu o suprafaţă de peste 1.800 mp, unde clienţii pot găsi peste 1.500 de repere.

    Businessul soţilor Brădescu – Constantinescu s-a dezvoltat pe baza importurilor de piatră naturală din toate colţurile lumii, ei având furnizori chiar şi din ţări precum India, Brazilia, Spania sau Vietnam. Astfel, dacă au avut norocul să nu resimtă efectele pandemiei printre primii, acum se confruntă din plin cu acestea. Antreprenoarea vorbeşte deschis despre problemele de care au început să se lovească începând cu luna noiembrie a anului trecut – odată cu majorările costurilor legate de transportul maritim: „Iniţial am luat-o ca pe o chestiune de moment, dar în decembrie am fost informaţi că se prelungeşte toată această situaţie şi că lucrurile o iau şi mai mult razna.

    Prin februarie-martie situaţia nu mai putea fi controlată, ulterior s-a spus că în mai-iunie revenim la normalitate, iar în acest moment nimeni nu mai face previziuni.” În acest context, antreprenoarea spune că mesajele pe care sunt nevoiţi să le transmită  clienţilor sunt pesimiste: în primul rând, preţurile sunt mai mari – „Nu vorbim despre majorări de 3-5%, ci de majorări colosal de mari deoarece costul unui transport maritim a crescut de 4-5 ori depinzând de destinaţie. Istoric vorbind, nu s-a ajuns la apogeul acesta niciodată în trecut”. 

    De asemenea, chiar şi după ce plătesc produse cu preţuri crescute, clienţii le pot primi cu întârzieri mari, ca urmare a impredictibilităţii din domeniul transporturilor. „Nu vei şti cu exactitate când va deveni marfa disponibilă fiindcă, în ciuda faptului că avem preţuri atât de mari, transportul maritim rămâne o enigmă deoarece nu sunt locuri, astfel că poţi să stai să aştepţi săptămâni întregi doar ca să fii încărcat la o navă.” În mod paradoxal astfel, chiar dacă există cerere în piaţă, este greu ca aceasta să fie şi satisfăcută.

    „Problema principală este cea legată strict de costuri, a doua este că, în pofida costurilor, nu pot pune la dispoziţia clienţilor produsele cu un termen de livrare fix, iar pe locul trei se află problema lipsei produselor.” Un exemplu în acest sens este Brazilia, care performa bine pe nişa lor de activitate şi care este acum una dintre ţările grav afectate de pandemie. Mariana Brădescu-Constantinescu menţionează că au lansat comenzi în această ţară în ianuarie, iar acestea nu ajunseseră încă în depozitul lor în iunie, când a avut loc interviul pentru Business MAGAZIN. „Un termen foarte mare de livrare pentru această ţară era cel de 90 zile, care ar fi acoperit orice întârziere, dar care astăzi este irelevant.”

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • „Antreprenoarea care face bani din piatră seacă” vorbeşte despre evoluţia preţurilor în domeniul construcţiilor. Care sunt motivele pentru care unele produse ajung să aibă preţuri şi cu 40% mai mari

    Cel mai mare magazin online de piatră naturală de pe piaţa locală – cu produse care vin din toate colţurile lumii – este lovit deopotrivă de problema transportului maritim, de cererea uriaşă de la nivel mondial pentru materii prime, precum şi de preţurile crescute ale acestora. În acest context, antreprenoarea despre care scriam în articole anterioare că „face bani din piatră seacă” nu mai vorbeşte despre planuri de viitor, ci îşi concentrează timpul şi energia în soluţii ale prezentului.

    „Cred că noi ne aflăm în linia celor care abia acum resimt efectele acestei pandemii. Domeniul construcţiilor, al pieţei rezidenţiale, au rămas bine pe poziţii în 2020 – după perioada de lockdown s-a reintrat într-o zonă de normalitate”, spune Mariana Brădescu-Constantinescu, care dezvoltă din rolul de managing partner businessul Piatraonline alături de soţul său. Cei doi au fost primii care au mizat pe online pe nişa lor de activitate în anul 2007 – când pe piaţa materialelor de construcţii dominau deplasările pe şantiere – şi au înfiinţat prima platformă digitală din România dedicată exclusiv pietrei naturale. Aceasta a ajutat la menţinerea profitabilităţii şi a cifrei de afaceri de circa 7 milioane de euro şi în contextul pandemic – reuşind să rămână la un nivel optim al vânzărilor chiar şi în perioada de lockdown. În afară de platforma online, compania deţine însă şi un showroom integrat cu depozit şi platformă logistică în Bucureşti, cu o suprafaţă de peste 1.800 mp, unde clienţii pot găsi peste 1.500 de repere.

    Businessul soţilor Brădescu – Constantinescu s-a dezvoltat pe baza importurilor de piatră naturală din toate colţurile lumii, ei având furnizori chiar şi din ţări precum India, Brazilia, Spania sau Vietnam. Astfel, dacă au avut norocul să nu resimtă efectele pandemiei printre primii, acum se confruntă din plin cu acestea. Antreprenoarea vorbeşte deschis despre problemele de care au început să se lovească începând cu luna noiembrie a anului trecut – odată cu majorările costurilor legate de transportul maritim: „Iniţial am luat-o ca pe o chestiune de moment, dar în decembrie am fost informaţi că se prelungeşte toată această situaţie şi că lucrurile o iau şi mai mult razna. Prin februarie-martie situaţia nu mai putea fi controlată, ulterior s-a spus că în mai-iunie revenim la normalitate, iar în acest moment nimeni nu mai face previziuni.” În acest context, antreprenoarea spune că mesajele pe care sunt nevoiţi să le transmită  clienţilor sunt pesimiste: în primul rând, preţurile sunt mai mari – „Nu vorbim despre majorări de 3-5%, ci de majorări colosal de mari deoarece costul unui transport maritim a crescut de 4-5 ori depinzând de destinaţie. Istoric vorbind, nu s-a ajuns la apogeul acesta niciodată în trecut”. 

    De asemenea, chiar şi după ce plătesc produse cu preţuri crescute, clienţii le pot primi cu întârzieri mari, ca urmare a impredictibilităţii din domeniul transporturilor. „Nu vei şti cu exactitate când va deveni marfa disponibilă fiindcă, în ciuda faptului că avem preţuri atât de mari, transportul maritim rămâne o enigmă deoarece nu sunt locuri, astfel că poţi să stai să aştepţi săptămâni întregi doar ca să fii încărcat la o navă.” În mod paradoxal astfel, chiar dacă există cerere în piaţă, este greu ca aceasta să fie şi satisfăcută. „Problema principală este cea legată strict de costuri, a doua este că, în pofida costurilor, nu pot pune la dispoziţia clienţilor produsele cu un termen de livrare fix, iar pe locul trei se află problema lipsei produselor.” Un exemplu în acest sens este Brazilia, care performa bine pe nişa lor de activitate şi care este acum una dintre ţările grav afectate de pandemie. Mariana Brădescu-Constantinescu menţionează că au lansat comenzi în această ţară în ianuarie, iar acestea nu ajunseseră încă în depozitul lor în iunie, când a avut loc interviul pentru Business MAGAZIN. „Un termen foarte mare de livrare pentru această ţară era cel de 90 zile, care ar fi acoperit orice întârziere, dar care astăzi este irelevant.”

    Ea adaugă că cele mai multe dintre problemele legate de livrări nu sunt generate de lipsa materiei prime – carierele de piatră sunt tot acolo – ci pe fondul cererii foarte mari din piaţa globală şi a faptului că în multe dintre ţările cu care lucrează există în continuare restricţii, cazuri de COVID, perioade de lockdown în anumite zone sau în anumite fabrici. „Harta Chinei, de pildă, era împărţită pe zone, acestea primeau informarea că trebuie să intre în lockdown pe rând, ceea ce se traducea într-o creştere a termenului de livrare, trebuia să o iei de la 0 cu programările etc.”

    De altfel, Mariana Brădescu Constantinescu menţionează că au fost ajutaţi de faptul că businessul lor nu se bazează exclusiv pe importurile din Asia, unde furnizorii sunt grav afectaţi de pandemie. „Am avut grijă să fim în mai multe colţuri din lume. Businessul cu furnizorii din China a căzut anul acesta cu 80%. Aproape a dispărut businessul cu ei, ne-am dat seama că acele produse nu mai merită să fie aduse pe piaţă la costurile actuale – prin urmare am închis la comandă sute de produse.” Astfel, una dintre măsurile pe care le-au luat a fost să delisteze produsele pentru care au crescut foarte mult preţurile: „Nu cred că sunt viabile pentru piaţa din România acele produse unde ar trebui să facem majorări de 40%, vom rămâne doar cu acele produse unde vom putea face majorări rezonabile ”.

    Ce înseamnă însă rezonabil în termeni de creşteri de preţuri pe nişa lor? „Din toate discuţiile pe care le-am avut, nimeni nu ne poate garanta că se va opri creşterea preţurilor sau că vor începe să scadă din nou.” În acest context, majorările vor fi resimţite de către clienţii finali: „Va fi primul moment din istoria noastră în care vom face o majorare de peste 10% – într-un caz foarte fericit –  în condiţiile în care anterior făceam majorări ale preţurilor de 3-4% anual”.

    În ceea ce priveşte cererea crescută din piaţa imobiliară, Mariana Brădescu Constantinescu este de părere că aceasta vine din dorinţa oamenilor de a-şi investi banii. „Oamenii au lichidităţi şi au simţit nevoia în ultimele luni să investească, iar imobiliarele sunt la îndemână – acestea nu pot să dispară ca valoare de piaţă, vor fi acolo, în continuare. Unul dintre motivele pentru care cererea este atât de mare este că vrem să ne punem banii în ceva care să ne asigure ziua de mâine.”

    Ca urmare a acestei cereri, Brădescu este părere că unii dintre clienţii din rândul dezvoltatorilor vor fi nevoiţi să aleagă produse mai ieftine, doar pentru a finisa şi livra proiectele în piaţă. „Dacă au de ales între un rigips de 5 sau de 4 lei, îl vor alege pe cel de 4 lei, dacă aleg între a pune un finisaj de calitate sau orice altceva, la un preţ care permite controlul acelor costuri, vor alege cea de a doua variantă. Abia ajunsesem într-un punct în care ne doream calitatea, acum vrem doar să terminăm proiectele şi să le livrăm pe piaţă.”

    O altă problemă sesizată de antreprenoare este folosirea pandemiei ca pilon de negociere, la fel ca în criza anterioară: „Punctul de negociere era „pe praful ăsta”, acum este – „în pandemia asta”, ceea ce nu este constructiv; ar trebui să învăţăm ca şi comunitate că în perioade de genul acesta, cea mai importantă este susţinerea pe care fiecare o poate oferi celuilalt”.

    Menţionează, de asemenea, că atunci când a izbucnit pandemia, iar majoritatea a început să taie din costuri, decizia pe care ea a luat-o a fost să nu taie decât cheltuielile nejustificate, păstrând în rest partenerii cu businessuri mici, pentru care a fost important şi din punct de vedere moral să ştie că este în continuare nevoie de ei. „La fel este şi cu negocierea aceasta bazată pe pandemie – ar trebui să ne gândim cu toţii cum să ajungem la o linie de final, nu să profităm de varianta negativă, ne ţinem toţi astăzi de un fir de aţă foarte subţire.”

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, dacă anterior pandemiei acestea se refereau la o expansiune prin francize, la nivel naţional, dar prin care voiau să ajungă inclusiv în alte ţări din Europa, acum se concentrează pe soluţiile pentru a duce businessul mai departe pe termen scurt. „Din cauza costurilor majorate, cifrele nu sunt atât de roz, orice scăpare financiară din perspectiva mea ar însemna un risc să fac restructurări sau să se întâmple alte lucruri negative, ceea ce nu îmi doresc.”

    Astfel, dacă în luna martie aveau „aripile întinse” şi bugete mari pregătite pentru expansiune, deocamdată au pus o pauză pentru aceste planuri. „Am preferat să tăiem din proiectele care nu începuseră şi totuşi, am ajuns la final de an pe creştere.” Au încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de aproximativ 7,1 milioane de euro, iar Mariana Brădescu – Constantinescu se declară mulţumită în legătură cu aceasta. „Am reuşit să ne şi păstrăm profitabilitatea în aceeaşi zonă, dar anul trecut nu am avut provocarea de anul acesta cu preţurile – luna decembrie a fost singura în care am înregistrat creşteri pe preţurile de transport.”

    Pentru anul în curs, şi-au propus să rămână la zona sigură a profitabilităţii de 10% şi menţionează că „Nu ne interesează neapărat suma care intră în acest procent, dar dintr-o perspectivă de CFO, aceasta te poate menţine într-o zonă sigură”. 

    Previzionează, de asemenea, o creştere a cifrei de afaceri cu 1 milion de euro, în condiţiile în care s-au concentrat pe aceeaşi linie de business. „Ne facem planurile pentru o perioadă foarte scurtă şi nu ne întindem mai mult decât este cazul fiindcă situaţia din prezent este de aşa natură – nu vrem să riscăm.”

  • Cum a transformat pandemia de COVID lumea într-un paradis pentru hoţi. Care sunt lucrurile cele mai furate acum pe perioada crize financiare care vinde dupa pandemie

    Atracţia profiturilor mari fără muncă cinstită sau pe munca altora este irezistibilă pentru anumiţi oameni, cum sunt hoţii de lemne. Acum, când preţurile materiilor prime au explodat, atracţia este şi mai mare. Iar pentru traderi – intermediarii -, actualul val de inflaţie este cel mai bun lucru care li s-a întâmplat în ultimul deceniu şi jumătate. Pandemia, preţurile în creştere şi criza economică s-au combinat pentru a crea condiţii perfecte pentru hoţi şi fraudatori, scrie Bloomberg.

    Sergentul Tosha Ternes stă în cea mai mare parte a timpului la Serviciul de Poliţie din Saskatoon investigând cazuri de spargeri şi intrare prin efracţie. În ultimele luni, departamentul ei se confruntă cu o creştere «drastică» a unui anumit tip de infracţiune: furtul de cherestea de pe şantierele de construcţii. „Totul stă pur şi simplu acolo, ca o invitaţie pentru toată lumea”, spune Ternes, care lucrează în oraşul Saskatchewan din regiunea de prerie a Canadei. „Unele şantiere au fost lovite de două, trei, patru ori”.

    Furtul de materii prime precum cherestea, metale şi produse agricole nu este nimic nou. Cu toate acestea, combinaţia de preţuri în creştere, pandemie şi şocul economic a creat un teren neobişnuit de fertil pentru infractori.

    Statisticile sunt greu de obţinut, deoarece autorităţile folosesc date diferite şi o mare parte din acestea nu acoperă perioada pandemiei. Însă interviurile cu experţi, instituţii de aplicare a legii şi victime redau imaginea unei creşteri a activităţii infracţionale în condiţiile în care scumpirea materiilor prime încurajează discuţii despre un nou «superciclu», precum cel din primul deceniu al secolului.

    În Chile, unde preţul cuprului este urmărit de bancheri şi şoferi de taxi deopotrivă din cauza importanţei sale economice, bandele infracţionale atacă trenurile cu metal prelucrat topit. Când hoţii lovesc, poliţiştii dotaţi cu „echipament de război” îi urmăresc cu maşini de patrulare, spune un ofiţer din regiunea Antofagasta, unde se află unele dintre cele mai mari mine de cupru din lume.

    Vin rapoarte şi din Germania, Marea Britanie şi SUA despre furtul de convertoarele catalitice de pe maşini, acestea fiind recoltate pentru metalele preţioase pe care le conţin.

    În Nigeria, care, la fel ca multe ţări în curs de dezvoltare, suferă de o inflaţie accelerată a preţurilor la alimente, unii fermieri se plâng că hoţii le atacă culturile.

    „Înainte furau în cantităţi mici”, spune Johnson Akinwunmi, un fermier din statul Ondo care cultivă cacao şi manioc. „Dar acum din decembrie furturile au ajuns la niveluri record.”

    Apoi, există ceea ce este cunoscut sub numele de fraudă alimentară, care poate însemna contrafacerea alimentelor sau înlocuirea cu un produs inferior sau falsificarea originii.

    În Malaezia, unii infractori reambalează uleiul de gătit uzat în cutii sau sticle vopsite pentru a-l vinde ca ulei de palmier, un produs alimentar de bază care a devenit mai scump.

    În India, cel puţin 500 de persoane s-au îmbolnăvit în aprilie după ce au consumat făină de hrişcă falsă. Poliţia spune că există o creştere notabilă a practicii obişnuite de înlocuire a condimentelor, cum ar fi turmericul şi ardeiul iute, cu substanţe mai ieftine şi adesea toxice, inclusiv făină de orez şi coloranţi industriali.

    Amarendra Panda, un comisar asistent al poliţiei din Cuttack, din statul Odisha din estul Indiei, spune că ofiţerii săi au efectuat recent raiduri la aproximativ 20 de sedii şi au confiscat ceea ce el numeşte „mărfuri falsificate” în valoare de milioane de rupii, sau zeci de mii de dolari. „Motivul fraudatorilor a fost să obţină profituri uriaşe investind cât mai puţin posibil”, spune el.

    Preţurile cherestelei din SUA au crescut la un nivel record în luna mai şi acum sunt de mai bine de două ori mai mari faţă de acum un an. Cuprul a urcat cu 70% în aceeaşi perioadă. Preţurile alimentelor la nivel global au crescut pentru a 12-a lună consecutivă în mai, atingând cele mai mari cote din ultimul deceniu.

    „Valoarea pe piaţa neagră a mărfurilor se schimbă peste noapte”, spune Jim Yarbrough, care conduce o echipă a British Standards Institution care monitorizează riscurile de pe lanţul de aprovizionare, inclusiv terorismul. „Aceasta va atrage activitatea criminală la fel ca toate celelalte forme de cerere şi ofertă.”

    În timp ce creşterea preţurilor a reprezentat un stimulent pentru infracţiunile cu materii prime, pandemia a oferit noi oportunităţi. Întreruperea aprovizionării şi disponibilitatea redusă a unor materiale înseamnă că managerii trebuie să recurgă uneori la afaceri cu furnizori netestaţi anterior, spune Kimberly Carey Coffin, director tehnic global la Lloyd’s Register, o companie de asigurare a calităţii.

    Chiar şi cumpărătorii experimentaţi riscă să fie înşelaţi. Vara trecută, traderul elveţian de materii prime Mercuria Energy Group a încheiat un acord pentru a cumpăra cupru de 36 de milioane de dolari de la un furnizor turc, dar a primit în schimb o încărcătură de pavele vopsite.

    De la sfârşitul anului 2019, jafurile pentru cupru din provincia Antofagasta din nordul Chile au crescut cu aproximativ 30%, potrivit lui Egidio Ojeda, ofiţer de investigaţii în poliţia din Chile. Deşi unele dintre acestea pot fi atribuite izolării minelor şi creşterii turbulenţelor sociale care au precedat pandemia, situaţia reflectă, de asemenea, o creştere uriaşă a preţului acestui metal. „Operaţiunile sunt ca un film”, spune Ojeda. „Este o afacere care mişcă mulţi bani şi chiar mai mulţi acum că preţurile au crescut.”

    Hoţii cu camioane urmăresc şi încearcă să intercepteze vagoanele de tren care pleacă de la mine precum Escondida a BHP Group sau Zaldivar a Antofagasta, potrivit lui Ojeda. Infractorii aruncă câte unul sau două pachete de foi de cupru catodic, fiecare având o valoare de aproximativ 20 de milioane de pesos chilieni (27.500 de dolari). În martie, poliţia a reţinut trei persoane în apropierea liniilor ferate. În camionul lor au găsit instrumente suficient de puternice pentru a tăia curelele metalice care fixează plăcile de cupru. Mulţi proprietari de afaceri îşi consolidează propria siguranţă. Olusegun Olaniyi, un fermier din statul Osun din sud-vestul Nigeriei, plăteşte paznici care să-i patruleze proprietatea pentru a stopa furtul de manioc, porumb şi alte culturi. Hoţii vin noaptea şi după-amiaza când muncitorii sunt în pauză, spune el. Firms Akash Homes din Edmonton, Alberta, a avut furturi repetate de cherestea, pierderile din februarie şi până acum totalizând 100.000 de dolari canadieni (82.915 de dolari americani), potrivit vicepreşedintelui Hersh Gupta. Compania a instalat camere de securitate pe şantierele sale şi şi-a unit forţele cu alţi constructori pe loturile din apropiere pentru a angaja gardieni care să patruleze peste noapte şi în weekend. „Devine o nebunie, până la punctul în care hoţii deturnează motostivuitoarele pentru a-şi încărca propriile camioane”, spune el. Compania foloseşte acum vopsea spray într-o nuanţă de albastru care se potriveşte cu logo-ul afacerii pentru a printa pe cherestea litera „A” pentru a ajuta la identificarea acesteia dacă este furată. Dar, deşi unele victime ale furtului de cherestea monitorizează platformele de vânzare online, cum ar fi Facebook Marketplace, în căutarea de bunuri furate, marcajele sunt uşor de distrus, făcând lemnul neidentificabil.

    Pandemia şi explozia preţurilor materiilor prime aduce prosperitate şi altora. Doug King şi-a înfiinţat fondul de hedging în primele zile ale superciclului materiilor prime, în 2004. A fost o sincronizare perfectă: China cumpăra orice, în orice cantitate, iar preţurile la orice atingeau maxime record. Investitorii au luat cu asalt materiile prime. La punctul de vârf, King’s Merchant Commodity Fund gestiona aproximativ 2 miliarde de dolari. Dar boomul s-a încheiat brusc după criza financiară mondială din 2008 şi izbucnirea revoluţiei gazelor de şist din SUA. Preţurile au scăzut, capital instituţional mare a ieşit rapid şi au fost închise multe fonduri speculative. După mai bine de un deceniu, King se bucură de unul dintre cei mai buni ani ai carierei sale: o creştere în masă a cererii pentru materii prime a împins în sus fondul său de hedging cu aproape 50% în acest an. Mărfuri variind de la oţel la soia au atins din nou cote record. Materiile prime au revenit în forţă, şi de la fondurile de pensii la comercianţii fizici de mărfuri, toată lumea câştigă bani. Întrebarea la care caută să găsească răspuns acum este cât va mai ţine boomul. Este vorba de o explozie temporară ca urmare a pandemiei sau de o schimbare pe termen mai lung a structurii economiei globale? King nu are nicio îndoială. „Ne confruntăm cu un şoc inflaţionist structural”, a spus el. „Există o cerere susţinută şi toată lumea îşi doreşte totul, acum”.

  • Gata cu scumpirea mâncării, energiei şi materialelor de construcţii? Preţurile pe burse ale unor materii prime au început s-o ia în jos

    Preţurile unor materii prime, de la porumb, grâu şi soia la petrol şi che­restea sunt în scădere pe pieţele in­ter­naţionale pe fondul campaniei Chinei de a restrânge boom-ul din acest sector şi al aprecierii dolarului ame­rican. Unele pieţe şi-au văzut creşterile înregistrate în acest an eva­porându-se, iar altele ar putea urma.

    Scăderile au fost aproape generalizate săptămâna trecută, pre­ţurile paladiului şi platinei coborând cu peste 11% şi respectiv 7%, în timp ce contractele futures pe porumb au pierdut aproape 6%, iar cele legate de cupru 4,8%. Preţurile petrolului au fost şi ele în scădere, notează CNBC.

    Soia şi-a văzut avansul din acest an şters, pierzând peste 20% de la un maxim pe opt ani atins în mai. Şi grâul a coborât de la maxime multi-anuale. Preţul zahărului şi chiar şi al cherestelei au fost de asemenea în scădere, notează Bloomberg.

    O agenţie guvernamentală chineză a anunţat un plan de valo­rificare a rezervelor de metale cheie, incluzând cuprul şi aluminiul, iar ofi­cialii ţării au avertizat în acelaşi timp cu privire la speculaţiile de pe pie­ţele financiare în ultimele săptămâni.

    Proiecţiile în creştere lansate de banca centrală americană pentru inflaţie şi majorări de dobânzi ar putea contribui de asemenea la declinul materiilor prime punând presiune în creştere pe dolar şi că Fed-ul urmăreşte îndeaproape creşterea preţurilor. Preţul materiilor evoluează adesea în sens invers dolarului, scrie CNBC.

    Scăderile în alte cazuri sunt determinate de factori diferiţi, cum ar fi o temperare a temerilor privind oferta pentru soia şi nesiguranţa legată de politica monetară pentru aur şi argint. Condiţiile meteo­rologice mai bune au reprezentat un alt factor din spatele declinului multor produse agricole.

    Scăderile vin după un prim semestru din 2021 solid pentru ma­terii prime, alimentat de o creş­tere industrială în creştere în con-diţiile în care SUA şi alte eco­no­mii au început să se redeschidă odată cu scăderea numărului cazurilor de coronavirus.

    Totuşi, energia şi metalele industriale, care beneficiază de pe urma pariurilor că redeschiderea economiilor va alimenta cererea, se situează cu mult peste nivelul de la începutul anului, iar unii analşti susţin că raliul acestora nu se va tempera probabil semnificativ.

    „Credem că suntem la începutul unui ciclu puternic pentru materii prime, similar cu cel înregistrat de la sfârşitul anilor í90 până în 2018“, a declarat Jason Bloom, strateg în cadrul Invesco, pentru Bloomberg. „Problemele de ofertă sunt relativ izolate de declaraţiile Fed, iar China poate influenţa preţurile pe termen scurt, dar aceasta nu controlează pieţele“.

     

  • Primul semn de avertizare privind boomul global al materiilor prime vine din China

    Un pilon al raliului ameţitor înre­gistrat de materiile prime în acest an, cererea chineză, ar putea slăbi, scrie Bloomberg.

    Beijingul şi-a accelerat redre­sa­rea economiei de pe urma pandemiei în mare măsură printr-o creştere a creditării şi un boom al construcţiilor susţinut de stat care a înghiţit materii prime de pe întreaga planetă.

    Deja cel mai mare consumator al lu­mii, China a cheltuit 150 mld. dolari doar pe ţiţei, minereu de fier şi cupru în primele patru luni ale acestui an, cu 36 miliarde de dolari mai mult decât anul trecut.

    În condiţiile creşterii preţurilor materiilor prime la maxime record, oficialii guvernului chinez încearcă să tempereze acest boom şi să reducă o parte din exuberanţa speculativă aflată în spatele acestuia. În acelaşi timp, finanţarea pentru proiecte de infrastructură dă semne de încetinire.

    Datele economice pe aprilie su­ge­rează că atât expansiunea eco­no­mică a Chinei, cât şi creditarea au atins probabil un vârf, ame­nin­ţând ra­liul materiilor prime. Cel mai evi­dent impact ar urma să fie resimţit la ni­velul metalelor vitale pentru chel­tu­ielile pe imobiliare şi in­fra­structură.

    Impactul restrângerii creditării ar putea fi însă unul amplu, ameninţând raliul preţurilor petrolului şi chiar şi pieţele de cereale din China.

    Companiile chineze şi-ar putea restrânge în cele din urmă im­por­tu­rile din cauza condiţiilor mai stricte de creditare, ceea ce înseamnă că direc­ţia pieţei globale de materii prime va depinde de cât de mult va mai pu­tea împinge în sus preţurile redre­sa­rea economiilor americană şi euro­peană.

    În cadrul luptei împotriva creşterii preţurilor materiilor prime, China a convocat executivi de top în cadrul unei reuniuni în care a ame­ninţat cu impunerea unor sancţiuni severe pentru abuzuri de la speculaţii excesive la răspândirea de ştiri false.

    Acţiunile Chinei au avut drept re­zul­tat o scădere a preţurilor me­talelor. Înăsprirea politicii Beijing-ului nu anunţă însă un dezastru pentru cei care pariază pe o creştere în con­ti­nuare a preţurilor materiilor prime. Mai întâi, autorităţile nu vor accelera probabil restrângerea creditării de la acest punct, potrivit ultimelor co­men­tarii oficiale.

    Şi, în orice caz, pieţele de materii prime nu mai depind aproape în întregime de cererea chineză.

    Perturbările suferite de piaţă din cauza pandemiei reprezintă de ase­menea un factor nou care poate susţine preţurile.

    Alte priorităţi chineze, cum ar fi reducerea producţiei de oţel pentru respectarea angajamentelor legate de climat, sau creşterea ofertei de produse energetice, reprezintă alţi factori care îngreunează estimarea cererii la import şi preţurilor pentru anumite materii prime, potrivit analiştilor.