Tag: mass media

  • Cum a trecut trailerul de la coadă în frunte

    Primul clip de promovare a fost realizat în 1912, pentru serialul „The Adventures of Kathlyn“, cunoscut pentru finalurile cliffhanger. La sfârşitul unui episod, un scurt clip le cerea oamenilor să revină să vadă ce se va întâmpla cu eroina. Un an mai târziu, Nils Granlund, advertising manager al unui lanţ de cinematografe, a produs un scurt film promoţional pentru piesa de teatru „The Pleasure Seekers“, cu imagini filmate în timpul repetiţiilor.

    La început, aceste filmuleţe de promovare apăreau pe ecranele cinematografelor la finalul filmelor, de aici venind şi denumirea (trailed the movie – urmau filmul). Practica s-a dovedit, în scurt timp, ineficientă, pentru că spectatorii plecau imediat după încheierea filmului. Iar mai-marii cinematografiei au hotărât ca filmuleţele să fie difuzate înaintea peliculei, doar că numele nu s-a mai schimbat.

    Clipurile de promovare pentru filmele mute erau constituite din imagini însoţite de câteva descrieri scurte, un slogan şi înşirarea numelor vedetelor, iar exprimarea era hiperbolică: „Senzaţional“, „Nu aţi mai văzut aşa ceva“ etc.
    Odată cu introducerea sunetului în cinematografie, şi promovarea a suferit modificări. Considerat primul film sonor, „The Jazz Singer“ a beneficiat de un trailer de 7 minute. Clipul prezenta imagini din film şi invita spectatorii să vină să vadă (audă?) noua tehnologie. Tot în acest prim trailer a apărut şi naratorul ca tehnică de prezentare a acţiunii.

     

    Până în anii ’50 trailerele au fost create în exclusivitate de National Screen Service, companie care controla creaţia şi distribuţia materialelor de advertising cinematografice. Timp în care se dezvoltase o reţetă pe care se mergea de fiecare dată: expresii hiperbolice, o scurtă naraţiune pentru a descrie povestea, muzica era folosită pentru a prezenta intrigile, pericolul sau romantismul şi, nu în ultimul rând, nu lipsea replică memorabilă a unuia dintre personaje.

    Următoarea mutaţie a venit odată cu răspândirea televizoarelor. Trailerele au început să imite televiziunea şi practicile de advertising de la televizor. În clipul de promovare a filmului „The Day The Earth Stood Still“ premisa filmului este prezentată ca un eveniment real, ca o ştire. La finalul clipului apare şi recomandarea revistei Look ca fiind „The Best of the Science Fiction Movies“, întărind astfel legătura dintre cinema şi mass-media, în promovare şi recenzare.

    În anii ’60, filmele au început să se schimbe, au devenit mai experimentale şi mai îndrăzneţe, atât din punctul de vedere al tehnicii, cât şi al subiectelor abordate. Companiile scăpate de sub tirania National Screen Service erau libere să îşi creeze prezentări diverse, ieşite din şabloane. Stanley Kubrick este cunoscut drept ca un regizor obsedat de control, ocupându‑se de fiecare aspect al filmului, şi care a supervizat inclusiv crearea trailerelor. El a renunţat la montajul clasic în favoarea unuia mai dinamic, s-a folosit foarte mult de muzică şi a renunţat la naraţiunea acţiunii, după cum se poate observa din clipurile de prezentare ale peliculelor „Lolita“, „Dr. Strangelove“, „2001: A Space Odyssey“ sau „The Shining“.

    Un moment de cotitură în industra cinematografică, dar şi în cel al promovării a fost apariţia blockbusterului. „Jaws“ (1975) al lui Steven Spielberg este considerat ca fiind primul film de acest fel, care a avut încasări de 7 milioane de dolari în primul weekend. Clipul de promovare pentru „Jaws“ se întindea pe mai bine de 3 minute şi expunea aproape toată povestea, omiţând doar finalul. Universal a cheltuit 1,8 milioane de dolari pe promoţie, dintre care 700.000 doar pe spoturile de publicitate de la televizor, conform BBC. Succesul „Fălcilor“ lui Spielberg a făcut ca şi alte companii să copieze modelul de prezentare şi promovare a peliculelor.

    Însă cum regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, alţi regizori au mers în altă direcţie. Un astfel de exemplu este clipul de promovare a filmului lui Ridley Scott „Alien“. Acesta a fost compus din imagini înfricoşătoare însoţite de o muzică stranie, fără naraţiune şi fără nicio linie de dialog. Clipul a reuşit să redea atmosfera terifiantă care a acompaniat pelicula şi care a propulsat „Alien“ în topuri.

    17 ani mai târziu, 20th Century Fox a plătit 1,3 milioane de dolari pentru ca un clip de prezentare de 1 minut al peliculei „The Independence Day“ să fie difuzat în pauza meciului Super Bowl din 1996. Astfel, filmul cu Will Smith în rolul principal a fost primul care şi-a făcut reclamă în timpul faimosului meci de fotbal american, dar şi primul care a inaugurat un alt tip de prezentare, teaserul, un clip de promovare şi mai scurt, menit să atragă şi să stârnească curiozitatea spectatorilor.

    O altă premieră a avut loc odată cu lansarea primului trailer al noului film „Star Wars: The Phantom Menace“. Acesta a fost programat să fie difuzat la premiera peliculei „Meet Joe Black“, în 18 noiembrie 1998. Presa a scris la vremea respectivă că mai multe persoane plăteau biletul de intrare la film doar pentru a vedea trailerul pentru „Star Wars“. În prima săptămână, proprietarii cinematografelor au anunţat că rata de ieşire de la film era undeva la 75%. Câteva zile mai târziu, cei de la LucasFilm au urcat trailerul online, iar la scurt timp serverele au picat. În total, clipul a fost descărcat de 3,5 milioane de ori, spărgând toate recordurile de la vremea respectivă. Dacă rămânem în galaxia foarte îndepărtată a cavalerilor Jedi, clipul de promovare a celui de-al şaptelea titlu din seria „Star Wars“ a acumulat 30 de milioane de vizualizări în 24 de ore pe YouTube.

    Trailerele nu ar fi fost la fel fără artiştii vocali. Unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Don LaFontaine. Vocea acestuia poate fi auzit în peste 5.000 de trailere şi alte mii de reclame televizate. El a devenit foarte cunoscut pentru replica devenită celebră „In a world… (într-o lume)“.

    Fie că vă plac, fie că nu, cert este că trailerele sunt o parte importantă a industriei cinematografice, o parte a industriei care se schimbă şi se mulează pe schimbările din piaţă.

  • Şefii acestor companii domină topul celor mai bine plătiţi manageri

    Managerii din mass-media domină topul 10 al celor mai bine plătiţi CEO din Statele Unite ale Americii în anul 2014, potrivit unui studiu realizat recent de o companie americană.

    “Nu sunt staruri de la Hollywood, nu sunt vedete de televiziune şi nu cântă în trupe rock, însă onorariile lor sunt din aceeaşi categorie”, se afirmă în debutul acestui articol publicat pe site-ul abcnews.go.com.

    Şase manageri din topul 10 al celor mai bine plătiţi CEO din lume în 2014 lucrează în industria mass-media, potrivit unui studiu realizat de compania Equilar.

    AFLĂ CARE ESTE CEL MAI BINE PLĂTIT MANAGER DIN LUME

  • Serviciul Google News se închide în Spania. Google trebuie să dea bani companiilor media dacă mai vrea să preia conţinut

    “În mod trist, ca o consecinţă a unei noi legi spaniole, va trebui să închidem în curând Google News în Spania”, a declarat Richard Gingras, directorul Google News, într-un mesaj publicat pe unul dintre blogurile oficiale ale grupului american, transmite Mediafax.

    “Această nouă legislaţie obligă fiecare publicaţie spaniolă să fie plătită de servicii precum Google News, atunci când aceste servicii publică chiar şi pasaje foarte mici. Întrucât Google News nu câştigă bani (pentru că nu publicăm reclame pe site), această nouă abordare pur şi simplu nu este sustenabilă”, a adăugat el.

    Grupul american a decis în consecinţă să îşi închidă serviciul înainte de intrarea în vigoare a acestor noi dispoziţii, în luna ianuarie.

    Măsura se înscrie în cadrul unei noi legi privind proprietatea intelectuală adoptată la sfârşitul lunii octombrie de Parlamentul spaniol.

    Închiderea serviciului Google News în Spania nu reprezintă o surpriză, în contextul în care Google anunţase deja că va proceda astfel, încă din timpul discutării noii proceduri legislative.

    Grupul american anunţase în acea perioadă că site-urile sale ajută editorii de presă să îşi crească audienţa. Google a reafirmat acest argument şi miercuri.

    Google este criticat de editorii de presă din mai multe ţări europene, care îl acuză că abuzează de poziţia sa dominantă şi îi cer să plătească pentru a putea să le folosească conţinuturile.

  • MAE recomandă cetăţenilor români să părăsească regiunile Doneţk şi Lugansk din Ucraina şi Crimeea

     În contextul evenimentelor înregistrate în Crimeea şi în alte zone din Ucraina, Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români, inclusiv reprezentanţi ai mass-media, “să părăsească imediat teritoriul peninsulei, precum şi regiunile Doneţk şi Lugansk. În acestea din urmă situaţia de securitate s-a deteriorat dramatic”, se arată într-un comunicat al MAE.

    Totodată, cetăţenii români sunt încurajaţi să evite deplasările, dacă acestea nu sunt strict necesare, în regiunile Harkiv, Sumi, Zaporojie, Nikolaiev, Dnepropetrovsk, Herson şi Odessa.

    MAE reaminteşte că cetăţenii români aflaţi în situaţii deosebite se pot adresa Ambasadei României la Kiev, la numărul de urgenţă +38093.625.27.17, Consulatului General al României la Cernăuţi, la numărul de urgenţă +38093.270.92.60 şi Consulatului General al României la Odessa, la numărul de urgenţă +38095.541.27.88.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pagini din istoria mass-media: farse celebre de 1 aprilie

    Copacii cu spaghetti: În 1957, postul britanic BBC a difuzat o ştire în care prezenta mai mulţi elveţieni culegând paste din copaci. Emisiunea explica că faptul se datorează unei buruieni, însă britanicii au luat cu asalt liniile telefonice ale BBC pentru a afla cum pot creşte “copaci de spaghetti”.

    Miros prin televizor: Acelaşi post a anunţat, în pe 1 aprile 1965, că urmează să difuzeze în premieră mondială un program TV ce va transmite, pe lângă sunet şi imagini, şi o serie de mirosuri. În zilele ce au urmat, sute pe persoane au contactat BBC pentru a anunţa postul de televiziune că au simţit într-adevăr aromele emise de televizor.

    Efectul gravitaţional: Astronomul britanic Patrick Moore a anunţat la radio, la sfârşitul lunii martie 1976, că a descoperit efectul unic pe care alinierea a două planete îl va produce pe data de 1 aprilie, la ora 9 şi 47 de minute. Acesta a invitat ascultătorii să sară la exact acea oră, spunându-le că vor simţi un “sentiment ciudat de plutire”. Sute de ascultători au sunat ulterior în cadrul emisiunii, spunând că au plutit minute întregi prin cameră.

    Pinguinii zburători: În aprilie 2008, BBC a anunţat descoperirea unei colonii de pinguini zburători. Britanicii au regizat chiar un film, cu efectele speciale de rigoare, pentru a face ştirea cât mai credibilă. Documentarul prezenta un reporter al postului care urmărea drumul pinguinilor, din Antarctiva până în pădurile amazoniene.

  • Opinie Dragoş Pătroi: Suprafiscalizarea sărăciei sau subimpozitarea bogăţiei?


    DRAGOŞ PĂTROI, consultant fiscal, cadru universitar asociat la ASE Bucureşti


    Cu toată inflaţia de analişti economici – mulţi dintre ei care nici măcar nu au ţinut în mână Codul fiscal, darămite să-l fi citit – nu am auzit până acum analize pertinente legate de cauzele reale, pe fond, ale evaziunii fiscale şi, implicit, de posibilităţile de circumscriere a acestui fenomen în limite controlabile.

    Dincolo de promisiunile politicianiste omniprezente la şezătorile mediatice referitoare la cine reuşeşte să aducă mai mulţi bani la bugetul statului, estimarea unor venituri prin legea bugetului de stat superioare celor efectiv realizate la finalul anului a fost o constantă a ultimilor ani.

    Cum putem numi asta, optimism sau autism în raport cu realităţile economice? Spre exemplu, în anul 2013, veniturile estimate au fost de 98.182 mld. lei, iar cele efective de 88.738 mld. lei. E adevărat, şi cheltuielile efective (de 106.256 mld. lei) au fost inferioare celor estimate (de 116.359 mld. lei), dar discrepanţa venituri – cheltuieli ne arată practic că putem supravieţui (ca stat) sub 300 de zile / an fără a apela la împrumuturi. Evident, acest fapt induce o formă de presiune fiscală, generată de necesitatea procurării de noi resurse financiare publice.

    Iar această presiune fiscală se va materializa prin impozitarea – în termeni populari – a tot ce mişcă. Iar aici apare a doua greşeală strategică: nu există o limită inferioară de venit sub care să nu ne intereseze dacă se colectează sau nu impozite şi taxe (chiar dacă instituirea şi colectarea acestora este prevăzută prin legislaţia fiscală). Practic, nu este identificat un nivel critic al veniturilor sub care activitatea fiscală de gestionare şi colectare a impozitelor devine ineficientă economic, fiind mai costisitoare decât valoarea impozitelor prelevate către buget.

    În mod subsecvent celor prezentate mai sus, combinaţia paradoxală a unor elemente de asimetrie şi volatilitate normativă (iar aici mă refer, în special, la lacunele şi inconsistenţa permisivă a unor texte de lege) cu ineficienţe de natură instituţională în combaterea marii evaziuni fiscale (indiferent că vorbim de incompetenţă sau de corupţie) va deplasa demersurile organelor fiscale în colectarea impozitelor şi taxelor către o atitudine facilă şi anacronică, de tip fanariot. Mai pe româneşte spus, colectăm de la cine putem, ceea ce va conduce – implicit – la o repartizare inegală şi, mai ales, inechitabilă a sarcinii fiscale.

    În fine, în strategia de limitare a fenomenului evazionist am impresia că se pierde din vedere însăşi definiţia pe fond a acestuia: sustragerea de la declarare şi impozitare a veniturilor. În acest sens, cred că ar trebui încurajat fenomenul de declarare şi, implicit, de introducere în sfera de fiscalizare a acestor venituri. Cum? Extrem de simplu, printr-o impozitare în cote regresive pe tranşe de venit. Cu cât obţii venit (ca persoană fizică) sau profit (ca firmă) mai mare, cu atât impozitul să fie mai mic (repet, pe tranşe de venit, astfel încât şi bogatul, şi săracul să plătească acelaşi impozit pentru acelaşi venit).

    Concluzia, din punctul meu de vedere, e destul de simplă: decât să supraimpozităm sărăcia, chiar şi dincolo de limita de subzistenţă, mai bine (sub)impozităm bogaţia. Evident, la un nivel stimulativ din punctul de vedere al conformării voluntare, că doar trebuie recompensată şi capacitatea de a genera venituri suplimentare peste medie. Desigur, acest fapt poate inflama spiritele în rândurile clasei muncitoare, dar îmi place să cred că dictatura clasei proletare a rămas doar o noţiune din manualele de istorie.

    Cine ar pierde în acest caz? În mod sigur, beneficiarii banilor negri, cei care acordă protecţie contra cost şi în afara legii. Iar cei care fac bani vor prefera să plătească impozite decente, atâta timp cât sumele mari de bani sunt impozitate la un nivel care face nestimulativă plata unor „comisioane„, mai ales comparativ cu riscurile asociate în cauză. La urma urmei, pragmatic vorbind, totul se reduce la o problemă de costuri, nu?

  • Crizele anului 2013: carnea de cal, laptele cu aflatoxină, Roşia Montană şi problema câinilor comunitari – printre cele mai discutate subiecte

    Scandalul cărnii de cal: în februarie 2013, în magazinele din Marea Britanie au fost descoperite cantităţi importante de lasagna din carne de cal, etichetate şi vândute ca fiind din carne de vită. Carnea utilizată pentru lasagna provenea de la un furnizor român. Subiectul a generat 3.212 apariţii în online-ul românesc, cu un vârf de coverage media în data de 11 februarie 2013. În acest context, au existat şi o serie de voci (companii şi persoane) implicate. Printre cele mai menţionate s-au numărat companiile Scandia Food Sibiu (firma producătoare a lotului de carne pentru lasagna – 952 apariţii), IKEA (în contextul chifteluţelor retrase temporar de pe piaţă – 904 apariţii) şi Producţie Ardealul (în contextul retragerii conservelor de carne de vită ,,Ardealul” – 198 apariţii), respectiv Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA – 926 apariţii) şi Federaţia Naţională ProAgro (122 apariţii).

    Criza laptelui infestat cu aflatoxină: peste 13.000 de litri de lapte contaminat cu aflatoxină (o substanţă cancerigenă) au fost retraşi de pe piaţă în prima jumătate a anului.Criza laptelui a făcut subiectul a 3.500 de materiale online, generând cele mai multe apariţii în data de 18 martie 2013, când Danone România a anunţat că retrage preventiv de pe piaţă unele produse considerate suspecte. Compania a apărut în 441 de materiale referitoare la problema laptelui contaminat cu aflatoxină.


    Subiectul Roşia Montană: a fost menţionat în 57.433 de articole online în a doua jumătate a anului 2013. Dintre acestea, 5.825 de materiale fac referire explicită la protestele generate de proiectul de exploatare minieră a zonei. Ziua în care s-a discutat cel mai mult despre Roşia Montană în online a fost 9 septembrie 2013, când mass-media anunţa respingerea proiectului de lege, potrivit declaraţiilor lui Victor Ponta.
    Una dintre vocile cel mai puternic asociate în mass-media online cu subiectul Roşia Montană a fost cea a Prim-Ministrului Victor Ponta, care a avut 13.046 de apariţii în acest context. Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), iniţiatoarea proiectului, a generat un coverage de 6.764 de articole.

    Problema câinilor comunitari: a fost un alt subiect amplu discutat în mass-media online în anul 2013. Acesta a generat 3.698 de apariţii, în timp ce despre eutanasierea câinilor comunitari s-a discutat în 6.518 articole. Scandalul câinilor comunitari a atins apogeul în data de 25 septembrie, când Curtea Constituţională a discutat Legea referitoare la eutanasierea câinilor comunitari care nu sunt revendicaţi sau adoptaţi în termen de 14 zile. Monitorizarea a fost realizată de serviciul autohton de media intelligence MediaIQ pe un eşantion de 1.500 de surse cu acoperire naţională şi locală (cotidiane naţionale şi locale, periodice naţionale şi locale, site-uri de televiziuni & radiouri); peste 50.000 de bloguri şi comentariile scrise la fiecare articol; 10.000 de pagini de Facebook şi comentariile scrise la fiecare intrare; 40.000 de conturi de Twitter şi peste 50 de forumuri.

  • Cele mai dezbătute subiecte din online-ul românesc în anul 2013

    În februarie 2013, în magazinele din Marea Britanie au fost descoperite cantităţi importante de lasagna din carne de cal, etichetate şi vândute ca fiind din carne de vită. Carnea utilizată pentru lasagna provenea de la un furnizor român. Subiectul a generat 3.212 apariţii în online-ul românesc, cu un maximum de apariţii în media în data de 11 februarie 2013.

    O altă criză alimentară dezbătută în mass-media online a fost cea a laptelui infestat cu aflatoxină. Peste 13.000 de litri de lapte contaminat cu aflatoxină au fost retraşi de pe piaţă în prima jumătate a anului.Criza laptelui a fost subiectul a 3.500 de materiale online, generând cele mai multe apariţii în data de 18 martie 2013.

    Subiectul Roşia Montană a fost menţionat în 57.433 de articole online în a doua jumătate a anului 2013. Dintre acestea, 5.825 de materiale fac referire explicită la protestele generate de proiectul de exploatare minieră a zonei. Ziua în care s-a discutat cel mai mult despre Roşia Montană a fost 9 septembrie 2013, când mass-media anunţa respingerea proiectului de lege.

    Scandalul maidanezilor a fost un alt subiect amplu discutat în online în anul 2013. Acesta a generat 3.698 de apariţii, în timp ce despre eutanasierea câinilor comunitari s-a discutat în 6.518 articole.

     

  • Videanu: Extrasele din stenograme sunt prezentate fragmentat. Crează o imagine falsă

     “Pentru o informare precisă şi corectă a opiniei publice şi pentru a elimina orice speculaţie sau deformare a realităţii, fac următoarele precizări: 1. Nu am negociat niciodată cu nici un om de afaceri, cu atât mai puţin cu cel invocat public, acordarea vreunei facilităţi. 2. Extrasele din stenograme care circulă în mass media sunt prezentate fragmentat, rupte din context, într-o succesiune aleatorie, creând astfel o imagine de ansamblu falsă”, susţine Videanu.

    El menţionează că nu a primit nicio informare expresă din partea organelor abilitate ale statului privind constituirea unui grup infracţional.

    “4. Reamintesc faptul că în anul 2008 s-au aprobat facilităţi pentru toţi consumatorii întreruptilibili din România în anumite condiţii, facilităţi care expirau în martie 2009, şi am propus Guvernului României, printr-un memorandum conform prevederilor legale în vigoare, luarea unei decizii de continuare a acordării acestor facilităţi. Conform legislaţiei în vigoare, decizia a fost a Guvernului României. Menţionez că «nu» am semnat în nume personal nici un ordin de ministru în acest sens. 5. Sunt gata ca, în orice clipă, să prezint toate informaţiile pe care le deţin instituţiilor în drept pentru că nu am nimic de ascuns”, susţine Videanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gigi Becali transmite un mesaj din închisoare, prin Mihai Stoica: Am ieşit definitiv din viaţa publică

     Comunicatul citit de Mihai Stoica este următorul:

    “Am ieşit definitiv şi irevocabil din viaţa publică, aşa că vă rog din inimă, pentru cât v-am stat la dispoziţie atâta timp, un minim respect pe care cred că-l merit.

    1. Lăsaţi-mi familia în pace, nu o mai pândiţi.

    2. Nu mă mai hăituţi pe mine, pentru că nu voi mai da nicio declaraţie.

    3. Îi rog din suflet pe realizatorii de emisiuni, pe analiştii politici, pe analiştii sociali, pe politicieni, persoanele publice, să nu mai comenteze despre mine dacă se poate.

    4. Am o pedeapsă de executat, pe care vreau să o execut conform codurilor de procedură legală. Probabil cândva voi da o explicaţie, dar o singură dată pentru toată lumea. Sper şi îmi doresc să ajung la concluzia că atâta timp cât am stat cu voi, am stat cu nişte oameni, scris cu majuscule, care înţeleg cuvântul, nu cu alt fel de fiinţe. Semnează Gigi Becali”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro