Tag: lux

  • Caritate de lux

    În această din urmă categorie se înscriu magazinele în care se comercializează articole, în special vestimentare, second-hand sau, mai rar, chiar noi, oferite de cei care nu mai au nevoie de ele.

    La un astfel de magazin se pot găsi chiar şi rarităţi de lux, iar cei care le cumpără pot astfel să împace bucuria găsirii unui obiect cum puţină lume mai are cu sentimentul de bine pe care li-l dă ideea că achiziţionându-l au făcut o faptă bună. Pentru a atrage mai mulţi clienţi, magazinele de caritate care vând obiecte de lux încearcă să scape de imaginea de spaţiu înghesuit în care lumea se calcă pe picioare şi diverse articole ajung trântite pe jos, reinventându-se, scrie The Telegraph.

    O propunere de magazin caritabil luxos vine de la magazinul londonez Harrods sub denumirea de Fashion Re-Told, acesta funcţionând doar o lună, într-un spaţiu atent amenajat încât să pară foarte aerisit, şi comercializând articole vestimentare şi accesorii de lux donate de aşa-numiţi prieteni ai brandului şi reparate de Harrods ori unele nepurtate puse la dispoziţie chiar de case de modă.

    Toate produsele destinate vânzării în scopuri de binefacere au fost uşor vizibile, clienţii netrebuind să caute prin rafturi sau pe umeraşe şi putând pleca acasă cu haine sau accesorii de la Prada, Bottega Veneta, Stella McCartney sau Hermes. O altă soluţie o reprezintă evenimentele la care se adună creatori ori jurnalişti de modă, dar nu numai, care vând produse din colecţiile sau garderobele lor direct din portbagajul maşinii sau pe tarabe lângă acesta, de la care cumpărătorii pot pleca acasă cu o „captură” impresionantă.

  • Femeia care a câştigat 2,5 milioane de lire la loterie, dar acum trebuie să plătească mai mult decât dublu. Care e explicaţia

    În urma unei investigaţii efectuate de Agenţia Naţională pentru Criminalitate, Amanda Nuttall, în vârstă de 45 de ani, care a primit banii în urmă cu 11 ani, şi alte două persoane trebuie să renunţe acum la 11 proprietăţi, inclusiv la un cunoscut hotel – White Horse – din localitatea Romsey, Hampshire.

    Ancheta pornită în urmă cu opt ani a constatat că omul de afaceri Jonathan Nuttall, soţul Amandei Nuttall, este vinovat de spălare de bani. El a fost, de asemenea, acuzat că a plasat o cantitate considerabilă din avere pe numele partenerului său. Cuplul a dus o viaţă de invidiat, cu sesiuni de shopping în lanţuri de haine şi bijuterii de lux şi petreceri extravagante. Şi-au cumpărat, de asemenea, o locuinţă luxoasă cu piscină şi şi-au trimis copiii la şcoala privată Stowe din Buckinghamshire, ale cărei taxe costă anual 38.000 de lire sterline. Cu toate acestea, nu este clar dacă banii cheltuiţi au fost obţinuţi din spălare de bani.

    Ca urmare a investigaţiei NCA, 11 proprietăţi, inclusiv hotelul White Horse din Hampshire, vor fi predate în cadrul înţelegerii, iar doamna Nuttall va trebui să plătească acum active în valoare de 6 milioane de lire sterline, împreună cu doi dintre asociaţii săi.

    Andy Lewis, şeful NCA, a declarat că Jonathan Nuttall a acumulat o bogăţie considerabilă din surse suspectate ca fiind ilegale. El a spus: „Bărbatul nu este parte în proces, iar acest lucru se datorează faptului că şi-a structurat afacerile astfel încât să nu deţină el însuşi niciuna din proprietăţile recuperabile, lăsând totul în numele soţiei şi al altora.”

    „Recuperarea activelor care au fost obţinute ilegal este o prioritate pentru NCA şi suntem mulţumiţi că angajamentul nostru faţă de această investigaţie în ceea ce îl priveşte Nuttall şi pe asociaţii săi a fost plătit în acordul acestei soluţionări.

  • Cine este omul care a creat uniformele NAZISTE şi cum a clădit o companie de miliarde cu prizonieri francezi sau polonezi in timpul războiului

    Fondată în urmă cu aproape un secol de antreprenorul german cu acelaşi nume, compania de modă Hugo Boss a avut de parcurs un drum lung, presărat cu controverse, înainte de a se transforma în brandul de lux cu venituri de peste 2,7 miliarde de euro din prezent.

    Hugo Ferdinand Boss s-a născut pe 8 iulie 1885 în Metzingen, Germania, şi a fost cel mai tânăr dintre cei cinci copii ai Luisei şi ai lui Heinrich Boss. Între 1903 şi 1905 a urmat serviciul militar. La întoarcere, a lucrat într-o ţesătorie în Konstanz. În 1908 antreprenorul a moştenit magazinul de lenjerie al părinţilor săi şi, în acelaşi an, s-a căsătorit cu Anna Katharina Freysinger, cu care a avut o fiică. În 1914, Boss a fost mobilizat în armată şi a servit în Primul Război Mondial, cu rangul de caporal. În 1923 Boss şi-a fondat propria companie de retail vestimentar în Metzingen, iar un an mai târziu a pus bazele unei fabrici. Iniţial, compania a produs tricouri şi jachete, apoi uniforme de lucru, echipament sportiv şi pelerine de ploaie.

    Boss s-a alăturat partidului nazist în 1931, cu doi ani înainte ca Hitler să vină la putere. După aceea, compania a fabricat şi uniforme pentru organizaţiile paramilitare naziste SA şi SS, pentru organizaţia hitleristă de tineret Hitlerjugend, pentru angajaţii poştei şi cei ai căilor ferate, iar mai târziu, pentru Wehrmacht, armata Germaniei naziste. Unii angajaţi ai companiei se spune că erau prizonieri francezi sau polonezi, forţaţi să muncească. În 1999, o serie de avocaţi americani ai supravieţuitorilor Holocaustului aveau să pornească un proces legal împotriva companiei Hugo Boss, acuzând-o că a folosit sclavi în timpul războiului. Compania şi-a prezentat scuzele faţă de folosirea abuzivă a 140 de muncitori polonezi şi 40 francezi.

    După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu procesul de denazificare, Boss a fost etichetat drept activist, susţinător şi beneficiar al naţional-socialismului, ceea ce a dus la o amendă grea, eliminându-i de asemenea dreptul de vot şi de a conduce o afacere. Cu toate acestea, hotărârea iniţială a fost atacată în instanţă, iar Boss a primit o pedeapsă mai puţin severă.

    Totuşi, din pricina efectelor interdicţiei, antreprenorul a fost nevoit să cedeze conducerea companiei ginerelui său, Eugen Holy. Antreprenorul a murit din cauza unui abces dentar pe 9 august 1948. În 1950, compania Hugo Boss a primit prima comandă pentru costume pentru bărbaţi, ceea ce a dus la o extindere a echipei la 150 de angajaţi până la sfârşitul anului. În 1969, Eugen Holy s-a retras la rândul său, lăsând compania fiilor săi, Jochen şi Uwe, care au început dezvoltarea internaţională.

    Compania a devenit marcă înregistrată în 1977. În 1984, a apărut primul parfum marca Boss. Acest lucru a ajutat compania să înregistreze creşterea necesară pentru a fi listată la bursa din Frankfurt în anul următor. În 1989 compania a fost cumpărată de grupul japonez Marzotto, care a achiziţionat o participaţie de 77,5% pentru suma de 165 milioane de dolari în 1991, doi ani mai târziu introducând mărcile Hugo şi Baldessarini.

    În prezent, compania este deţinută de grupul Valentino SpA. Hugo Boss are venituri de peste 2,7 miliarde de euro şi circa 14.500 de angajaţi, activând în peste 6.100 de puncte de vânzare în 124 de pieţe, cu fabrici în ţări precum Turcia, Polonia, Italia, Franţa, Germania şi SUA. Hugo Boss AG deţine în mod direct peste 364 de unităţi, 537 de magazine monobrand şi peste 1.000 de francize proprii. În România, brandul german a reintrat anul trecut, adus în sistem de franciză de antreprenorul Adrian Antonio Gică, fiind la a treia încercare pe piaţa locală. 

  • Românul care construieşte case de lux pentru englezi – VIDEO

    Afacerea îşi are rădăcinile nu în România, ci în Marea Britanie, însă fondatorul acesteia nu a părăsit complet mediul românesc de afaceri, aşa că încearcă să aducă şi aici, pas cu pas, ideile aplicate pe pământ englezesc. Chiar şi Barack Obama a înnoptat în una din cabanele concepute de Ionuţ Sănducu, iar românii par să fi prins şi ei gustul caselor din lemn.

    În 2014 a realizat primul său proiect – zece case de lemn sub numele Hunter Lodges, care aparţin hotelului şi centrului de golf de cinci stele Celtic Manor din Ţara Galilor. Ce au special casele Honka? La bază, lemnul este elementul-cheie care le diferenţiază de casele obişnuite, din BCA ori cărămidă. Pereţii, uşile, podelele, toate gravitează în jurul acestui material – lemnul, despre care se spune că „poluează” mai puţin viaţa locatarilor decât cele clasice. 

  • Când luxul devine sustenabil

    Ei doresc ca noua lor proprietate să aibă – sau îşi vor instala singuri odată ce o vor cumpăra – centrală termică pe biomasă, eventual una suficient de puternică pentru tot satul, dacă reşedinţa se află într-o zonă rurală, panouri solare care nu arată a panouri solare ori sisteme de reciclare a apei. Se vând, de asemenea, case luxoase confecţionate din lemn luat dintr-o zonă în care se plantează 30 de copaci pentru fiecare arbore tăiat şi dotate cu piscină cu apă purificată. De asemenea, clienţii nu mai sunt interesaţi de baruri cu tot felul de băuturi alcoolice şi colecţii de sticle de şampanie cu care să se mândrească, ci preferă să aibă o zonă de bar unde se pot prepara şi consuma sucuri naturale. 

  • Cine este miliardarul european care l-a întrecut la avere pe investitorul veteran Warren Buffett

    Bernard Arnault, cel mai bogat om din Europa, trece printr-o perioadă favorabilă în contextul în care acţiunile LVMH s-au tranzacţionat la maxime istorice, pe fondul unor vânzări peste aşteptări în cadrul businessului Louis Vuitton, potrivit Bloomberg.

    Averea francezului a crescut cu peste 19 miliarde de dolari în 2019 şi a ajuns la 87,7 miliarde dolari, întrecându-l pe investitorul veteran Warren Buffett.

    Astfel acţiunile LVMH se tranzacţionau joi la ora 16.00 la 344 euro per acţiune, în creştere cu 4,4% de la începutul şedinţei, înregistrând o capitalizare de piaţă de 173,9 mld. dolari. Acesta este cel mai înalt nivel la care s-au tranzacţionat acţiunile grupului de lux din octombrie 1989 până în prezent.

    Bernard Arnault este preşedintele grupului LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton, cel mai mare producător de bunuri de lux din llme. El controlează aproape jumătate din LVMH, care a aut venituri de 46,8 miliarde euro în 2018.

     

     

     

     

  • Ce schemă a folosit un bancher pentru a FURA 100 DE MILIOANE de dolari de la clienţi

    Fabien Gaglio a mărturisit că a derulat o schemă Ponzi de 100 de milioane de dolari, povestesc jurnaliştii de la Bloomberg într-un articol. Într-o zi de miercuri, la ora 9 dimineaţa, în Paris, îmbrăcat într-un pulover elegant şi o cămaşă albă, bancherul de 39 de ani de pe Riviera Franceză a intrat într-o secţie de poliţie şi a luat un loc într-o cameră de interogatoriu, înarmat cu un dosar de notiţe, descriu scena jurnaliştii Bloomberg.
     
    “Ca să sumarizez faptele, misiunea mea era să  înmulţesc banii clienţilor”, a declarat el. Gaglio era unul dintre cei doi manageri ai unui fond de administrare de averi elveţian denumit Hottinger & Partners. Clienţii lui erau din toată lumea: oameni de afaceri din Singapore, artişti din Italia, antreprenori în tehnologie din Statele Unite, toţi atraşi de promisiunea taxelor reduse, a profiturilor mari şi a discreţiei elveţiene. Când câteva dintre investiţii au mers prost, Gaglio a început să ia bani de la unii dintre clienţi pentru a-i plăti pe ceilalţi. În curând a ajuns să falsifice declaraţii şi semnături.

    A ţinut-o aşa timp de 15 ani, iar acum „Nu mi-a mai rămas nimic”, spune el în articolul Bloomberg. 

    Investigatorul francez nu a înţeles de ce Gaglio i-a mărturisit toate aceste lucruri. Niciuna dintre victimele înşelăciunii lui Gaglio nu era de origine franceză. „De ce ai mărturisit totul în Franţa când compania este înregistrată în Elveţia, iar tu trăieşti în Spania?” întreba Rocket. Gaglio a răspuns că unele dintre infracţiuni s-au derulat în Franţa. Niciunul dintre cei doi nu a menţionat faptul că Franţa permite foarte rar extrădarea cetăţenilor. La 4.20 PM, Gaglio a semnat o declaraţie şi s-a întors pe străzile Parisului. Data era 23 ianuarie 2013. În zilele care au urmat, partenerul lui Gaglio, un conte francez numit Jean-François de Clermont-Tonnerre, a început să dea veştile clienţilor. Instituţia mamă din care s-a desprins Hottinger & Partnners – banca franceză Hottinger & Cie, cu rădăcini care se întindeau până în secolul XVIII, a suferit pierderi care au împins-o la faliment. Victimele şi investigatorii din mai multe jurisdicţii au aflat ce s-a întâmplat, iar procurorii din Luxemburg au acţionat cel mai rapid şi l-au acuzat în primăvara aceea pe Gaglio de fals şi uz de fals, fraudă şi spălarea de fonduri furate.

    Gaglio a pledat vinovat. „După ce am trăit în minciună atât de mult timp, acum răspund la întrebări cu cea mai mare transparenţă. Nu am nimic de ascuns”. A reiterat faptul că banii clienţilor lui, precum şi ai săi, au dispărut. „Am fost prins într-o nebunie greu de explicat”, spunea el, explicând că a cheltuit totul pe călătorii extravagante, tablouri de Andy Warhol şi Keith Haring şi avioane private. Un coleg i-a descris purtarea drept „faraonică”.

    Curtea a decis ca Gaglio să plătească 150.000 de dolari, sumă pe care au considerat că şi-o permite şi l-a condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracţiunile comise în Luxemburg. A făcut apel şi, după ce a petrecut un an într-o închisoare luxemburgheză, a fost eliberat temporar, iar sentinţa i-a fost redusă la patru ani. În Luxemburg se obişnuieşte să duci la capăt jumătate din sentinţă şi apoi să fii eliberat condiţionat, iar acest lucru înseamnă că Gaglio mai trebuie să stea 12 luni la închisoare când se întoarce. Apoi, este liber să se alăture familiei lui într-o comunitate exclusivistă în apropiere de Cannes, unde au închiriat o vilă, deşi el susţine că nu are bani.

    Totuşi, este posibil să nu scape chiar atât de uşor. Procurori din Geneva, unde Hottinger & Partners era înregistrată, au lansat propria investigaţie în 2013; aceasta este încă în curs, potrivit unui purtător de cuvânt citat de Bloomberg. Autorităţile elveţiene nu au depus niciun fel de plângere şi nu există semne că cele din Statele Unite ar fi făcut asta. Victimele se tem că motivaţia de a urmări cazul s-a diminuat, după ce Gaglio a fost la închisoare, iar Hottinger a dat faliment.Este greu de imaginat cum ar fi putut ieşi mai bine evenimentele pentru Gaglio – de altfel, câţiva dintre clienţii lui se tem că a planificat totul.

    „Fabien Gaglio a minţit în fiecare zi timp de 15 ani”, spune Diana Benedek, o femeie de afaceri din California care spune că Hottinger & Partners i-a furat ei şi soţului ei 20 de milioane de dolari. „De ce l-ar crede cineva acum?”

    Fabien Nicholas Gaglio s-a născut pe Coasta de Azur, în 1973. S-a mutat în Londra după studii pentru a lucra în domeniul finanţelor, dar a fost prins în 200 pentru că folosea calificări false în banking pentru a aplica la Merril Lunch. A primit o sentinţă suspendată în Nisa şi, mai târziu în cursul aceluiaşi an, a reuşit să se angajeze la elitista bancă privată Rothschild din Londra. Gaglio a început să îşi facă un nume sfătuind familii europene legat de transmiterea averilor din generaţie în generaţie, iar în 2005 a fost recrutat de Hottinger & Cie. La cinci ani după mărturisirea lui Gaglio, victimele lui continuă o campanie prin care să forţeze autorităţile din mai multe jurisdicţii europene să ia măsuri; acţiunile lor nu par însă să îl afecteze pe Gaglio.

    După ce a închiriat o proprietate modestă în perioada procesului său din Luxemburg şi după ce a pretins că a supravieţuit că a pretins datorită părinţilor săi, dovezile arată că şi-a mutat familia într-o vilă al cărei cost de închiriere este de 10.000 de dolari/lună în apropiere de Beaulieu-sur-Mer, pe Riviera Franceză. În 2015, una dintre operele de artă despre care spune că a fost furată înainte de mărturia lui – o sculptură de Yves Klein – a fost vândută cu 200.000 de dolari la o licitaţie din New York, iar identitatea celui care a vândut-o nu a fost dezvăluită.

     

  • Un lanţ hotelier de lux recunoaşte că păstrează toate săpunurile folosite de clienţii săi. Motivul pentru care compania a luat această decizie

    Proiectul este desfăşurat în colaborare cu organizaţia Clean the World, o grupare socială care distrubuie săpunuri pentru persoanele neajutorate. Compania Hilton afirmă că va colecta săpunurile din toate hotelurile sale. Săpunurile folosite vor fi „strivite, dezinfectate şi transformate în săpunuri noi-nouţe”, potrivit reprezentanţilor companiei.
     
    De asemenea, reprezentanţii Hilton au anunţat astfel de iniţiative similare şi în trecut. Lanţul hotelier ajută des la reciclarea săpunurilor, loţiunilor de corp şi sticlelor de şampon, acestea putând fi folosite drept sticle de călătorie pentru produse de igienă corporală.
     
  • Un lanţ hotelier de lux recunoaşte că păstrează toate săpunurile folosite de clienţii săi. MOTIVUL pentru care compania a luat această decizie

    Proiectul este desfăşurat în colaborare cu organizaţia Clean the World, o grupare socială care distrubuie săpunuri pentru persoanele neajutorate. Compania Hilton afirmă că va colecta săpunurile din toate hotelurile sale. Săpunurile folosite vor fi „strivite, dezinfectate şi transformate în săpunuri noi-nouţe”, potrivit reprezentanţilor companiei.
     
    De asemenea, reprezentanţii Hilton au anunţat astfel de iniţiative similare şi în trecut. Lanţul hotelier ajută des la reciclarea săpunurilor, loţiunilor de corp şi sticlelor de şampon, acestea putând fi folosite drept sticle de călătorie pentru produse de igienă corporală.
     
    Programul de reciclare a lanţului Hilton a ajutat organizaţia Clean the World la distribuirea a peste 7 milioane de săpunuri reciclate, în ultimii 10 ani, astfel reuşind să păstreze 2 milioane de săpunuri şi sticle departe de gropile de gunoi.
     
  • Calvin Klein renunţă la colecţiile de lux

    Anunţul vine după demisia neaşteptată a directorului de creaţie al brandului de modă, Raf Simons – care a lucrat şi la casele Christian Dior şi Jil Sander -, la sfârşitul anului trecut.

    Designerul, care a schimbat numele colecţiilor de lux din Calvin Klein Collection în Calvin Klein 205W39NYC, a demisionat, deşi avea un contract încheiat până în august 2019, după ce preşedintele-director general al companiei mamă PVH Corp, Emanuel Chirico, s-a declarat dezamăgit de încasări.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro