Tag: LOBBY

  • România ar putea lua faţa Germaniei. AMENINŢAREA lobby-ştilor nemţi

    Lobby-şti din sectorul agricol şi din presă au făcut presiuni mari pentru a câştiga excepţii de la aplicarea salariului minim pe economie, scrie Deutsche Welle.

    Este deja a şaptea lună de când Germania are, pentru prima dată în istorie, un salariu minim pe economie, dar nu toată lumea este fericită. Guvernul cancelarului Angela Merkel a recunoscut că lobby-şti din diferite sectoare economice i-au cerut să-i excepteze de la regula care spune că nimeni nu poate avea un salariu mai mic de 8,50 euro pe oră.

  • Lupta antreprenorilor români cu forţa de lobby a multinaţionalelor

    “Ponderea firmelor străine în piaţa construcţiilor este de 30%. Având în vedere că businessul de construcţii ar trebui să fie preponderent local, în orice ţară această pondere este îngrijorător de mare. Opriţi pogromul împotriva oamenilor de afaceri din România!“ Mesajul gre-cului Alexandros Ignatiadis, proprietar al companiei Octagon, reuneşte vocea antreprenorilor români din construcţii, ajunşi subcontractori pentru firmele străine care câştigă tot mai multe contracte în România.

    O firmă din trei din sectorul construcţiilor din România nu are capital românesc, iar cele mai importante 35 de firme străine au realizat 40% din cifra de afaceri a primelor 100 şi 65% din profit. Şeful asociaţiei antreprenorilor români din construcţii (ARACO), Laurenţiu Plosceanu, atrage atenţia că interesul firmelor autohtone pe piaţă nu mai este reprezentat, iar dialogul cu autorităţile, deşi există, nu produce efecte palpabile pentru capitalul românesc.

    „Antreprenorii români nu mai pot lucra individual şi rezista pe cont propriu, ci trebuie să se protejeze prin intrarea în asociaţii patronale sau profesionale şi clustere. E un moment în care trebuie să învăţăm din lecţia scorului de la ultimele alegeri parlamentare. Cu acel 70% obţinut la scru-tinul din 2012 şi cu implicarea AmCham şi a Consiliului Investitorilor Străini, guvernul a uitat că mai există entităţi profesional-patronale în România. Practic, nu a mai avut nevoie să se consulte cu ele, deşi a făcut-o formal fără să ţină cont de ceea ce au spus. Preţul îl plătim şi îl vom plăti în continuare. Trebuie să învăţăm să lucrăm împreună mult mai mult pentru că, dacă lucrăm separat şi fiecare este o voce discretă în zona de comunicare politică, foarte puţine mesaje vor ajunge la urechile celor care iau decizii. O consolidare a modului asocia-tiv în care putem acţiona este mai mult decât necesară.“

    Deşi tema efectelor lobby-ului pe lângă autorităţi este un subiect slab reflectat în presa locală, acesta ţine de luni bune prima pagină a presei de pe peste ocean. Un articol publicat recent de revista Weekly Wonk arăta schimbarea de paradigmă după care funcţionează asociaţiile şi organizaţiile active în promovarea propriilor interese de natură comercială în relaţia cu statul, citând chiar un reprezentant al multinaţionalelor specializat în corporate affairs: „În urmă cu 20-25 de ani, preocuparea noastră era să ţinem guvernul departe de afaceri şi să putem să ne vedem de treabă. Apoi, ne-am gândit să transformăm guvernul în partenerul nostru. De la «Lăsaţi-ne în pace!» am ajuns la «Haideţi să lucrăm împreună la aceeaşi masă!». Şeful meu spunea că am ajuns să facem astăzi lucruri pe care nu le credeam vreodată posibile“.

    Analiza arată că influenţa crescută a asociaţiilor şi a organizaţiilor care promovează interesele corporaţiilor a crescut atât de mult în ultimii ani încât acestea „au ajuns să copleşească orice potenţială forţă oponentă“. În SUA, de exemplu, dintre organizaţiile din top 100 după cele mai mari bugete alocate lobby-ului, 95 sunt companii care funcţionează după principii comerciale. Iar bugetele alocate în prezent promovării anumitor interese înseamnă, cumulat, 2,6 miliarde de dolari, mai mult decât bugetul din anul 2000 al Camerei Reprezentanţilor şi Senatului la un loc. Pentru fiecare dolar cheltuit de sindicate şi de asociaţii care promovează interese ale comunităţilor, multinaţionalele cheltuie alţi 34, conform The Atlantic.

    În România, organisme precum Camera de Comerţ Româno-Americană, AmCham, Consiliul Investitorilor Străini (FIC) şi Coaliţia pentru Dezvoltarea României au devenit tot mai apropiate de structurile de decizie de la Bucureşti, fapt confirmat de însuşi preşedintele FIC, Mihai Bogza, totodată preşedinte al consiliului director al Bancpost. FIC grupează cele mai importante multinaţionale care activează pe piaţa locală, precum OMV Petrom, Automobile Dacia, Orange, GDF SUEZ Energy România, Bancpost, Raiffeisen Bank, HP, GSK sau Holcim. Preşedintele FIC constată o îmbunătăţire a dialogului între guvernul României şi reprezentanţii mediului de afaceri în ultimul an, în principal sub aspectul structurării acestui dialog. Astfel, au loc lunar întâlniri între reprezentanţi ai Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, din care face parte şi FIC, şi premierul Victor Ponta, însoţit de reprezentanţi ai guvernului.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: La sala de comedie: „Ilie Sârbu s-a aliat cu Verestoy ca să ne salveze pădurile”

    Mitingurile organizate duminică împotriva defrişărilor ilegale – eu însumi fiind pe deplin de acord că situaţia este dramatică şi că era momentul ca românii să iasă în stradă pentru a-şi apăra pădurile – au în spate lobby-ul PSD care doreşte să forţeze trecerea prin Parlament a unui nou Cod Silvic cu prevederi scandaloase. Premierul Ponta a recunoscut public că doreşte să fie votat acest cod, scriind pe Facebook: „Săptămâna viitoare trebuie să ne luptăm să trecem Codul Silvic, ca să nu se mai taie pădurile de către tot felul de firme din străinătate, protejate de lobby-uri din România”.

    În primul rând, eu l-aş invita pe premier să ne spună o singură prevedere, una singură, introdusă de PSD în acest nou cod şi care să susţină această declaraţie de bune intenţii. Eu mă îndoiesc că o va găsi. În al doilea rând, o afirm fără ezitări: primul-ministru vrea să legifereze raderea unei suprafeţe de pădure estimate între 550.000 şi 1,2 milioane hectare. Care este şmecheria făcută de iniţiatorii acestui proiect, şmecherie la care PSD ţine atât de mult: articolul 20 din noul Cod Silvic instituie obligativitatea întocmirii amenajamentelor silvice doar pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10 ha. Asta înseamnă că proprietăţile sub 10 ha nu sunt obligate la astfel de amenajări, amenajări care presupun evidenţa masei lemnoase, vârstă acesteia, cantitatea care poate fi tăiată în fiecare an şi replantările care trebuie efectuate. Pe aceste suprafeţe se va putea tăia fără nici o supraveghere.

    Istoria PSD din ultimii ani arată că liderii formaţiunii urmăresc să radă pădurea şi să facă bani. Am uitat prea repede că mai mulţi parlamentari PSD, în frunte cu Viorel Hrebenciuc şi Ilie Sârbu, au fost prinşi de DNA încercând să retrocedeze ilegal o suprafaţă de peste 43.000 de hectare de pădure, prejudiciul estimat fiind de peste 303 milioane euro! Am uitat prea repede şi faptul că directorul Romsilva, Adam Crăciunescu, a fost trimis în judecată în acest dosar, fiind acuzat de abuz în serviciu şi sprijinirea unui grup infracţional organizat. Cu toate acestea, Crăciunescu – susţinut politic de Ilie Sârbu – este în continuare în fruntea Romsilva. De aceea, cred că onorabilii manifestanţi de duminică – cu a căror cauză simpatizez pe deplin, repet – ar fi trebuit să se ducă mai degrabă să protesteze în faţa opulentului sediu Romsilva din Şoseaua Petricani, în loc de Palatul Cotroceni.

    Curtea de Conturi a arătat încă din 2013 că, din cele circa trei milioane de hectare retrocedate, circa 20% ar fi ajuns în posesia unor persoane care nu aveau acest drept. Şi Camera de Comerţ Româno-Americană a indicat retrocedările ilegale drept sursă majoră a defrişărilor abuzive. “Am luat act cu surprindere de noul proiect pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 – Codul Silvic, adoptat de Senatul României în şedinţa din 17 septembrie 2014 şi înaintat Camerei Deputaţilor, camera decizională, în procedură de urgenţă. Modificările propuse prin acest proiect nu sunt menite nici pe departe să rezolve problema dramatică a defrişărilor şi retrocedărilor ilegale, aşa cum au fost prezentate de Curtea de Conturi a României în anul 2013 în Raportul de audit privind «Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990 – 2012»”, se arată într-un comunicat al AmCham, din toamna lui 2014. Ulterior, PSD a acceptat o parte din criticile AmCham.

    Este nevoie de un efort major în România pentru salvarea pădurilor şi, în paranteză, vă spun că tăierea pădurilor virgine şi cvasivirgine este ireparabilă, pentru că reîmpăduririle nu vor reface niciodată acel ecosistem unic. Dar noul Cod Silvic, promovat de regimul PSD – aliat din 2000 până acum cu baronii maghiari ai lemnului, în frunte cu eternul senator UDMR Atilla Verestoy – nu va face decât să adâncească răul făcut până acum.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Un antreprenor a renunţat complet la viaţa personală: nu are locuinţă, nici prieteni şi munceşte non-stop – VIDEO

    Cillin Perera este fondatorul companiei Avilinga, cu sediul în Elveţia, care oferă cursuri de limbi străine altor companii din jurul lumii.

    Omul de afaceri australian călătoreşte, datorită jobului său, sute de mii de kilometri în fiecare an. Bărbatul se află atât de des pe drum încât a renunţat la apartamentul său şi este, practic, fără locuinţă stabilă.

    “Nu petrec mai mult de 4-5 zile într-un anumit loc”, spune Perera. “Trăiesc doar în hoteluri.” Perera îşi petrece timpul fotografiind aeroporturi, lobby-uri de hotel şi zonele rurale ale ţării în care se află. Contul său de Instagram, Homeless CEO (CEO-ul fără casă, n.r.) a ajuns la aproape 16.000 de fani.

    “Nu mă văd făcând nimic altceva”, a povestit Perera în cadrul unui interviu acordat celor de la BBC. “Adevărul e că sunt puţini care s-ar descurca într-o asemenea situaţie, pentru că e greu să nu ai timp să te acomodezi cu un loc.”

     

  • Gazprombank a angajat doi foşti senatori americani pentru a face lobby împotriva sancţiunilor SUA

    Gazprombank a fost inclusă pe lista sancţiunilor impuse Rusiei de către SUA în 16 iulie, pe fondul anexării Peninsulei Crimeea de către Moscova şi a conflictului din estul Ucrainei.

    Acordul dintre a treia mare bancă din Rusia şi cei doi foşti senatori americani prevede ca acţiunile de lobby să se concentreze asupra “legilor şi reglementărilor care vizează băncile, inclusiv sancţiunile aplicate în prezent.”

    Cei doi foşti senatori au înfiinţat o firmă de lobby, Breaux-Lott Leadership Group, în 2008. Ulterior, compania a fost cumpărată de o firmă importantă din domeniu, în prezent fiind parte a grupului Squire Patton Boggs, una dintre cele 25 cele mai mari firme de avocatură din lume.

    Lott este un fost senator republican din Mississippi, el fiind ales în Senatul SUA în 1988. El a deţinut această funcţie până în 2007.

    De asemenea, Breaux a fost senator al Partidului Democrat din SUA pentru o perioadă de 18 ani, între 1987 şi 2005. De-a lungul mandatelor sale, a fost membru în diverse Comitete ale Senatului, pe domenii ca transporturile, finanţele sau comerţul.

     

  • Lagarde: Reforma sectorului bancar este îngreunată de lobby-ul agresiv al industriei financiare

     Băncile deţin în prezent mai mult capital decât aveau la declanşarea crizei financiare, în timpul căreia statele au fost nevoite să intervină cu fonduri publice pentru a stabiliza sectorul financiar, a spus Lagarde, potrivit Reuters.

    “Vestea proastă este că progresele sunt prea lente, iar încheierea este încă prea departe”, a declarat Lagarde la un forum organizat la Londra.

    Reforma sectorului bancar este complexă, dar este îngreunată şi de “reacţia agresivă a industriei financiare”, precum şi de oboseala care se instalează fără îndoială într-un proces atât de lung, a spus directorul Fondului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Preşedintele Gazprom Aleksei Miller a scăpat de sancţiuni UE prin lobby-ul unor grupuri energetice

     Uniunea Europeană (UE) a extins luni lista cu persoane vizate de sancţiuni din cauza crizei din Ucraina, adăugând 13 nume pe ea.

    Iniţial, Aleksei Miller, preşedintele-director general al Gazprom, figura pe această nouă listă, dar o serie de grupuri europene au insistat pe lângă Guvernele lor pentru ca acesta să fie scos de pe listă, argumentând că aceste sancţiuni vor complica în mod considerabil activitatea cu gigantul rus, care este un actor incontestabil pe piaţa europeană, a declarat un bancher în domeniul investiţiilor apropiat de firme cu activitate în sectorul energetic.

    “Nu a fost uşor să ne facem auziţi de către autorităţi, a fost necesar să dăm numeroase telefoane pentru a obţine o reacţie”, a declarat, de asemenea, pentru ziar, reprezentantul unei firme europene, sub protecţia anonimatului.

    Potrivit acestei surse, grupuri franceze, germane şi taliene au acţionat în favoarea lui Miller.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În spatele uşilor închise: Google, agenţii de lobby şi noua agendă de la Washington

    Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor din cauza unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.

    ÎN SĂPTĂMÂNILE PREMERGĂTOARE EVENIMENTULUI, OFICIALI AI GOOGLE VENISERĂ CU MAI MULTE SUGESTII REFERITOARE LA VORBITORI ÎN TIMPUL CONFERINŢEI, TRIMIŢÂND LISTE CU MEMBRI AI CONGRESULUI, SENIORI DE LA DEPARTAMENTUL DE JUSTIŢIE ŞI DE LA PROCURATURĂ.

    „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi„, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google, lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?„ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!„. Informaţiile din schimbul de mailuri a fost obţinut de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcrierilor.

    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.

    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a investi iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washingtonul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.

    NOILE FORME DE INFLUENŢARE A OPINIEI PUBLICE SAU A FACTORILOR DE DECIZIE INCLUD FINANŢAREA CERCETĂRILOR DE LA UNIVERSITĂŢI, A THINK TANK-URILOR, SUSŢINEREA FINANCIARĂ A UNOR GRUPURI DE ADVOCACY DE-A LUNGUL SPECTRULUI POLITIC ŞI CHIAR A UNOR COALIŢII DE AFACERI ÎN FOLOSUL INTERESULUI PUBLIC.

    Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată schimbările evidente în filosofia companiei. În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play„ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).

    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. În această vară, compania se va muta într-un nou birou la Washington, în Capitol Hill, cu o suprafaţă de peste 5.000 de metri pătraţi (o suprafaţă similară cu cea a Casei Albe). Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.

  • În spatele uşilor închise: Google, agenţii de lobby şi noua agendă de la Washington

    Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor din cauza unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.

    ÎN SĂPTĂMÂNILE PREMERGĂTOARE EVENIMENTULUI, OFICIALI AI GOOGLE VENISERĂ CU MAI MULTE SUGESTII REFERITOARE LA VORBITORI ÎN TIMPUL CONFERINŢEI, TRIMIŢÂND LISTE CU MEMBRI AI CONGRESULUI, SENIORI DE LA DEPARTAMENTUL DE JUSTIŢIE ŞI DE LA PROCURATURĂ.

    „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi„, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google, lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?„ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!„. Informaţiile din schimbul de mailuri a fost obţinut de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcrierilor.

    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.

    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a investi iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washingtonul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.

    NOILE FORME DE INFLUENŢARE A OPINIEI PUBLICE SAU A FACTORILOR DE DECIZIE INCLUD FINANŢAREA CERCETĂRILOR DE LA UNIVERSITĂŢI, A THINK TANK-URILOR, SUSŢINEREA FINANCIARĂ A UNOR GRUPURI DE ADVOCACY DE-A LUNGUL SPECTRULUI POLITIC ŞI CHIAR A UNOR COALIŢII DE AFACERI ÎN FOLOSUL INTERESULUI PUBLIC.

    Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată schimbările evidente în filosofia companiei. În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play„ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).

    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. În această vară, compania se va muta într-un nou birou la Washington, în Capitol Hill, cu o suprafaţă de peste 5.000 de metri pătraţi (o suprafaţă similară cu cea a Casei Albe). Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.

  • Ce miliardar a dat 80 de milioane de dolari pentru legalizarea marijuanei?

    Alături de un grup de donatori înstăriţi, Soros domina dezbaterea pro-marijuana, investind în organizaţii locale care să umble din uşă în uşă încercând să convingă americanii de rând că legalizarea drogului uşor este un lucru pozitiv, relatează washingtontimes.com. Din 1994 şi până în prezent, Soros a alocat peste 80 de milioane din banii proprii. Sumele au crescut însă considerabil odată cu donaţiile venite de la alte persoane aflate în anturajul miliardarului, precum Perter B. Lewis, fost preşedinte al Progressive Inssurance, care a donat peste 40 de milioane de dolari în aceeaşi perioadă. Lewis

    George Soros face donaţiile prin intermediul Alianţei pentru Politici în domeniul Drogurilor, o organizaţie nonprofit pe care o finanţează, anual, cu circa patru milioane de dolari. El mai donează sume de bani către Uniunea Libertăţii Civile din America şi Proiectul de Politici pentru Marijuana. Peter B. Lewis, care a murit în noiembrie 2013, a fost preşedintele consiliului de administraţie al Proiectului de Politici pentru Marijuana.

    În cartea sa “Soros către Soros”, omul de afaceri susţine ideea că politica Statelor Unite de a incrimina consumul de droguri, în loc de a-l trata ca o afecţiune medicală, este extrem de nocivă. El notează că “deseori, remediul e mai periculos decât boala”.

    “Ca mulţi alţi părinţi sau bunici, mă tem că tinerii pot intra în probleme datorită consumului de marijuana sau a altor droguri. Soluţia, cu toate acestea, este o educaţie deschisă şi onestă asupra substanţelor de acest gen”, a declarat Soros în cadrul unui interviu acordat Wall Street Journal în 2010. “Legalizarea marijuanei poate simplifica procesul de cumpărare a drogurilor pentru adulţi, însă nu va face drogurile mai accesibile pentru tineri. Şi ar prefera să investesc într-o educaţie eficientă decât în arestări ineficiente.”