BusinessMagazin

Tag: inima

  • 105 Cele mai puternice femei din business: Andreea Moldovan, general manager, Avon SEE

    „În anul 2019 am avut cea mai frumoasă creştere din regiune pe categoria Skin Care, categorie care a fost şi este în continuare în focul nostru. O altă realizare de care sunt foarte mândră este campania Her Story, în care o avem ca partener şi ambasador pe Simona Halep, şi prin care celebrăm femeile din România şi le încurajăm să-şi împărtăşească poveştile lor de viaţă şi în felul acesta să devină o sursă de inspiraţie pentru întreaga comunitate”, îşi descrie Andreea Moldovan principalele realizări pe care le-a avut alături de echipa pe care o conduce. Pentru anul în curs ea şi-a propus continuarea seriei de inovaţii de produs, dar şi lansarea unor campanii „care să valorizeze şi să le facă viaţa mai frumoasă femeilor”, un alt obiectiv fiind proiectele de CSR. În opinia Andreei Moldovan, „fiecare avem calităţile noastre, atât femeile, cât şi bărbaţii, şi suntem de multe ori complementari”. Ea adaugă că cele mai performante echipe pe care le-a cunoscut aveau o foarte bună „balanţă de gen’’. „Eu cred că femeile sunt mai intuitive, mai empatice prin natura lor şi au capacitatea să facă mult mai multe lucruri în acelaşi timp”, spune executivul de la Avon.

    Profilul Andreei Moldovan a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, publicat în luna martie.

  • Care este, în opinia Cristinei Necula, CFO Strauss România, singura calitate pe care o femeie o poate aduce în plus într-o afacere

    Cristina Necula, CFO Strauss România, spune că una dintre cele mai importante realizări profesionale pe care le-a avut recent este implementarea la nivel de companie a unui sistem de excelenţă în performanţe, „având ca obiectiv asigurarea unui proces de  îmbunătăţire continuă prin urmărirea indicatorilor strategici”.

    Pentru anul în curs, focusul său principal este adaptarea rapidă a sistemelor existente la nevoile de business, în contextul dinamicii pieţei şi digitalizării, investiţiile în automatizare fiind prioritare.

    În opinia Cristinei Necula, intuiţia este singura calitate pe care o femeie o poate aduce în plus într-o afacere, faţă de un bărbat, şi „doar atunci când lipsa de informaţii relevante te poate ghida greşit în luarea unei decizii”.

    Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională, CFO-ul Strauss spune că acesta este o realitate „şi explică experienţa mea constantă de 16 ani în grupul Strauss, companie care promovează acest echilibru”.

    Sfatul său pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional este „să aleagă cu încredere cu inima, să aleagă acel drum care simte că i se potriveşte şi o împlineşte şi nu îi ştirbeşte feminitatea.”

    Profilul Cristinei Necula a fost inclus recent în anuarul 105 Cele mai puternice femei din  business, realizat de Business MAGAZIN.

  • Antreprenoarea care a construit un imperiu în ţara noastră. Ea şi-a dus afacerea şi peste graniţe, vânzându-şi produsele în 15 ţări

    Printre cele mai recente realizări profesionale ale Rucsandrei Hurezeanu, fondator şi CEO Ivatherm, inclusă recent în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business – ediţia 2020, realizat de Business Magazin, se numără extinderea internaţională a brandului Ivatherm în 15 ţări, precum şi o serie de lansări de produse noi. Pentru anul în curs ea spune că şi-a propus o creştere de 30% a businessului.

    În ceea ce priveşte calităţile pe care o femeie le poate aduce într-o afacere, fondatoarea Ivatherm observă astăzi o creştere a importanţei valorilor „feminine” în conducerea companiilor: comunicarea, empatia, grija faţă de ceilalţi sunt valorizate mai mult, iar femeile-lider de astăzi par confortabile cu propria feminitate, recunoscând şi apreciind grija pentru ceilalţi în stilul lor de conducere. „Când mă întorc din Asia sau din Orientul Mijlociu, ţări în care femeilor le e greu să se facă auzite şi îşi câştigă greu locul la masă, sunt recunoscătoare şi bucuroasă că sunt româncă şi apreciez mai mult ţara în care trăiesc şi valorile ei, chiar dacă mai e mult de muncă până să ajungem la o egalitate reală.”

    În cazul său, spune că, fiind mamă a doi băieţi, nu i-a fost întotdeauna uşor să găsească un echilibru între partea profesională şi cea personală, să se împartă între muncă, viaţa de familie şi călătorii. „Dar băieţii mei au înţeles că muncesc mult şi sunt des plecată, că nu sunt ei mereu centrul universului şi cred că le-a prins bine.”

    Sfatul său pentru tinerele antreprenoare este: „Să se concentreze pe profesia lor şi pe a fi cele mai bune în ceea ce fac, fără să se lase distrase de la inima businessului şi de la pasiunea lor.”

     

     

  • Cum au reuşit un jurnalist şi un sociolog din România să construiască o afacere care îşi vinde produsele în peste 76 de ţări din toată lumea

    Un jurnalist şi un sociolog au preluat un concept din piaţa americană axat pe creionarea unui stil de viaţă prin elemente de design. Până acum, au reuşit să aducă stilul lor în casele oamenilor din 76 de ţări şi să înregistreze astfel venituri anuale de 3 milioane de euro. Ce urmează? 

    „Brexitul a însemnat un moment cheie pentru noi pentru că practic am fost forţaţi să renunţăm la contractele private label din cauza condiţiilor noi impuse de clienţi”, povesteşte Ştefan Ormenişan, care la jumătatea anului 2016 a pus bazele brandului MindtheGap alături de Victor Şerban.

    Ambii sunt născuţi în Târgu-Mureş. Stefan Ormenişan, în vârstă de 42 de ani, este de profesie jurnalist şi este directorul de creaţie al companiei, controlând partea de creaţie, inovaţie şi tot ce este legat de colecţiile brandului. Victor Şerban, care are 37 de ani, este sociolog şi activează ca managing partner, ocupându-se de partea financiară, vânzări, achiziţii şi resurse umane.

    Odată cu venirea Brexitului, societatea Global Art Production, care deţine şi marca MindtheGap, a decis să îşi continue activitatea doar pentru brandul propriu. Până la acel moment, compania producea şi furniza servicii de design şi producţie pentru branduri internaţionale mari, însă doar private label, adică sub eticheta altor companii.

    Astfel, în toamna acelui an compania a lansat prima colecţie de tapet concepută şi produsă vreodată în România. Lansarea a avut loc în cadrul unuia dintre cele mai prestigioase târguri de design interior din lume, Maison&Objet Paris, iar de acolo a pornit călătoria MindtheGap. „În primăvara anului 2017 am avut deja primii distribuitori proprii în Anglia, Spania, Portugalia, iar apoi tot în cursul anului 2017 ne-am consolidat businessul de tapet în aproximativ 20 de ţări.”
    Astăzi, MindtheGap este prezentă în 76 de ţări cu produsele proprii.

    „Cele mai importante pieţe sunt Europa, SUA şi Japonia. Totuşi, SUA şi UK rămân pieţele importante, urmate de Olanda, Spania, Italia, Germania şi Franţa, dar avem rezultate bune şi în Noua Zeelandă sau Australia, precum şi în Canada, Singapore sau Thailanda. Concentrarea în perioada următoare este să ne dezvoltăm prezenţa în SUA, care are cel mai mare potenţial. În Anglia avem deja o piaţă stabilă şi matură, la fel în Olanda şi Spania, unde avem parteneri de încredere. Avem o statistică care spune că suntem prezenţi în peste 700 de magazine online şi offline din întreaga lume.”

    Între timp, afacerea s-a dezvoltat şi în domeniul home decor, gama de produse incluzând mobilier tapiţat, lămpi, tapet, tablouri decorative şi textile pentru casă. „În prezent, avem trei colecţii complete care însumează peste 600 de produse, de la mobilier, lămpi de tavan şi podea, tablouri înrămate la textile şi perne decorative din in şi catifea, tapet şi accesorii. Este un concept premium, care se adresează clienţilor de pretutindeni, cu teme universale şi uşor de asimilat în orice colţ de lume. De exemplu, anul trecut în toamnă am lansat colecţia The Transylvanian Manor, care este inspirată din stilul de viaţă opulent pe care l-au avut cândva familiile nobile din Transilvania. Este o colecţie florală, feminină, plină de culoare şi astfel o temă uşor de vândut oriunde.”

    Activitatea MindtheGap este complexă şi începe în zona de creaţie, unde se realizează 99% din designurile folosite. Studioul de creaţie este inima businessului pentru că aici se concep toate colecţiile, poveştile, temele şi designurile care mai apoi sunt transformate în produse finite. Tot în studioul propriu este realizată şi partea de marketing şi prezentare, precum şi întreg portofoliul foto, atât lifestyle, cât şi fotografia de produs. „Este un sistem integrat, în care muncesc 10 oameni doar pentru a crea şi prezenta designurile şi obiectele produse.”
    De asemenea, există partea de producţie internă, care dezvoltă şi livrează gama de produse. Toate acestea sunt realizate în fabrica proprie şi distribuite de acolo în întreaga lume. În sfârşit, a treia parte a activităţii sunt vânzările, marketingul şi achiziţiile.

    Afacerile MindtheGap au crescut în 2019 cu 38%, până la 3 milioane de euro, în timp ce în 2018 cifra de afaceri a companiei înregistra o creştere de 58%, la 2,16 milioane de euro.
    MindtheGap este un business finanţat din resurse proprii. An de an profitul a fost reinvestit şi utilizat în promovare, stocuri şi vânzări. Ştefan Ormenişan spune că utilizează câteva linii de credit cu garanţii proprii şi că nu au atras niciun fond european de finanţare pentru că „nu am fost un business orientat pe oportunităţi. Toate investiţiile au fost şi sunt făcute din necesitate, iar cum modul de lucru cu fonduri europene în România este cel puţin dubios şi complicat, nu am fost interesaţi”. Pentru că peste 90% din cifra de afaceri înseamnă export, compania a beneficiat de finanţare de la EximBank cu garanţii de stat.

    Totuşi, planurile de viitor ale businessului înseamnă atragerea de investiţii. „Vorbim aici despre private equity sau fonduri de investiţii, pentru a putea avea un fast growing de care beneficiază concurenţii noştri din piaţa externă. Este greu să creştem în continuare organic, cu resurse proprii, şi asta pentru că vorbim de sume tot mai mari, greu accesibile de la bănci fără garanţii imobiliare.” Tocmai din acest motiv se gândesc ca în acest an să mute businessul într-o ţară dezvoltată unde investiţiile în dezvoltare se acordă mai facil, iar credibilitatea unui business nu depinde de garanţiile mobiliare sau imobiliare pe care le deţine. „Să nu mai vorbim despre faptul că în România potenţialii investitori nu au habar despre ce înseamnă piaţa de home decor, aşa cum se întâmplă afară. Iar de aici, bineînţeles, o reticenţă într-un business care de fapt se dezvoltă în Occident sau SUA, şi nu în ţara de origine.”

    Cu Global Art Production cei doi antreprenori au trecut prin criza din 2008-2009, iar cu brandul MindtheGap au prins doar criza actuală. Din vânzările online la nivel internaţional, compania donează în următoarele luni 10% Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în lupta împotriva pandemiei de COVID-19. Ştefan Ormenişan spune că dacă am fi vorbit înainte de starea de urgenţă, cu siguranţă aveau mai multe planuri, dar astăzi este mai greu să se gândească la planurile de viitor.

    Cu toate acestea, un obiectiv următor este dezvoltarea magazinelor proprii cu parteneri externi. În plan există un showroom de prezentare în Londra, unul în Amsterdam şi un flagship store în Osaka, Japonia, toate dezvoltate împreună cu partenerii din aceste ţări care astăzi activează ca distribuitori internaţionali.
    Un obiectiv imediat este însă dezvoltarea magazinului online, care astăzi realizează aproximativ 5% din cifra de afaceri. „Am înţeles tot mai mult că avem nevoie de vânzări directe, nu prin distribuitori, şi asta pentru că MindtheGap înseamnă atmosferă şi poveste care nu întotdeauna sunt transmise eficient de către un distribuitor sau reseller. Din acest motiv, focusul nostru este de a crea magazine şi showroomuri dedicate unde poate fi expusă întreaga gamă de produse în stilul şi decorul realizat de noi.”

    Pe termen lung, cei doi se gândesc la dezvoltarea gamei de produse, dar şi la debutul în piaţa de fashion. „MindtheGap este astăzi un nume reprezentativ în piaţa de home fashion din întreaga lume, fapt certificat de prezenţa în atâtea ţări şi în media de specialitate din ţările dezvoltate. Un salt în industria de fashion nu ar reprezenta o surpriză şi, de ce să nu recunoaştem, ne gândim din ce în ce mai mult la acest new business în anii următori.” În 2016, MindtheGap a câştigat premiul Best Design Object pentru The Premium Designer Wallpaper Collection din partea Elle Decoration Romanian Designer Awards.

    Compania are 45 de angajaţi. Aproximativ 90% din produsele din portofoliu sunt realizate în Europa, mare parte în România, aspect despre care Ştefan Ormenişan spune că face parte din filosofia brandului.
    „Încă de la început am încercat să ocolim Asia şi China în mod special ca resursă de materii prime sau produse finite. Avem o gamă de produse importate din India, dar atât. Asta înseamnă că mare parte din produsele noastre sunt de origine europeană sau americană. De exemplu, inul şi catifeaua folosite pentru tapiţerie şi produse asociate sunt originare din Anglia, Scoţia şi Belgia. Tapetul pe care îl imprimăm digital la Târgu-Mureş este de origine germană şi finlandeză, abajururile de lămpi sunt produse din materie primă din Olanda şi Lituania, iar tablourile conţin materie primă din Italia, Anglia sau Elveţia.

    Ca să rezum, MindtheGap oferă produse premium, de calitate superioară, fabricate în Europa doar din materiale naturale – lemn, in, bumbac, sticlă, hârtie. Din România folosim tot ce înseamnă ambalaje şi câteva din accesorii, însă este greu să utilizăm materie primă pentru produsele noastre şi asta pentru că nu există producători de textile, hârtie pentru tipar sau alte materii prime de care avem nevoie. Totuşi, de exemplu piesele de mobilier sunt realizate în România, în două fabrici deţinute de acţionari străini. Încercăm să găsim şi local acei mici furnizori care să ne susţină afacerea, însă de cele mai multe ori ne lovim de lipsa calităţii, continuităţii etc.”, spune el.

    Pe de altă parte, cofondatorul MindtheGap spune că timpii crescuţi de livrare pe pieţele europene reprezintă o altă dificultate, de natură logistică, pe care au întâlnit-o în piaţă. „Dat fiind faptul că nu suntem o ţară importantă din punctul de vedere al exportului de bunuri de larg consum, rate-urile la transport sunt destul de mari, ca şi timpii de livrare. De exemplu, acelaşi colet cu aceleaşi dimensiuni şi greutate, cu acelaşi furnizor de express delivery costă cu 20-30 de euro mai mult dacă pleacă din România spre UK şi nu invers. Acest aspect este motivat de firmele de curierat prin volumul redus de exporturi, traseele lungi rutiere până la aeroporturile cargo şi, în general, infrastructura proastă”, explică Ştefan Ormenişan.

    Despre clientul MindtheGap, directorul de creaţie spune că este în proporţie de 80% de sex feminin, educat, cu un venit peste medie şi care apreciază calitatea şi produsele realizate din materiale naturale. „Este un client premium, cu pretenţii, care nu acceptă compromisuri când vine vorba de produsele pe care le utilizează zi de zi în casă. De asemenea, este un consumator de design în cele mai variate forme, cu o bună educaţie stilistică şi un simţ estetic dezvoltat.” El mai spune că targetul brandului este mediul privat. “Suntem o companie care produce 100% pentru mediul privat, un aspect cu care de altfel ne mândrim”.

  • 105 Cele mai puternice femei din business – Florentina Taudor, CEO, Renania: „Îmi place să cred că încep să dispară prejudecăţile în ceea ce priveşte managementul de top feminin”

    „Îmi place să cred că încep să dispară prejudecăţile în ceea ce priveşte managementul de top feminin, chiar şi într-un domeniu care, la prima vedere, poate părea un teritoriu al bărbaţilor”, spune Florentina Taudor, care ocupă încă din 2012 funcţia de director general în cadrul furnizorului de echipamente pentru protecţia muncii Renania. Pentru companie, anul 2019 a fost unul cu investiţii consistente în tehnologie, urmărindu-se cu interes tot ceea ce înseamnă digital. „În 2020 urmează să facem public un proiect la care am lucrat pe parcursul lui 2019, un al doilea magazin cu suprafeţe generoase şi stilistică modernă, la Târgu-Mureş”, explică Florentina Taudor. Pentru executivul companiei Renania, cheia succesului este implicarea: „Nu cred că managementul unei organizaţii dinamice se poate face dintr-un birou, dintr-un sediu central. Cred că trebuie făcut din prima linie, din teren, indiferent că înseamnă clienţi, autorităţi sau furnizori”. Ea crede că un bun manager, un bun lider va putea să facă treabă bună în multe domenii diferite, poate cu excepţia domeniilor ultraspecializate sau de nişă. Deşi consideră că generalităţile sunt riscante, spune că empatia, inteligenţa emoţională, atenţia la detaliu sunt mai degrabă atribute feminine. „Nu ştiu dacă un bărbat nu le poate aduce, pot spune însă că mie mi-au fost de folos.” În plus, adaugă ea, „în ultimă instanţă ceea ce contează sunt competenţele pe care le ai, atitudinea, calitatea deciziilor pe care le iei şi rezultatele pe care reuşeşti să le produci, indiferent că eşti femeie ori bărbat”.

    Profilul Florentinei Taudor a apărut în catalogul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, a cărui varianta digitală o puteţi răsfoi aici.

  • Ciuperci în parcări şi peşti pe acoperiş

    Marile oraşe ale Europei Occidentale nu doar că iau în serios politicile de decongestionare a traficului şi de reducere a poluării, ci şi se „înverzesc productiv”. În Paris, ca în multe oraşe europene, numărul de maşini este în scădere, ceea ce lasă o mare parte din parcările subterane goale. Printr-un proiect denumit La Caverne, Cycloponics recucereşte aceste teritorii urbane şi le foloseşte pentru cultivarea legumelor ecologice, scrie Euractiv Franţa. Deşi recoltarea a 200 de kilograme de legume organice în fiecare zi pentru a fi livrate în magazinele locale din Paris ar părea o provocare, Jean-Noël Gertz şi Théo Champagnat nu s-au lăsat intimidaţi şi s-au apucat de treabă în 2017. În locul numit Porte de la Chapelle din Paris, cei doi au înfiinţat o fermă urbană de 3.500 de metri pătraţi în subteran, într-o fostă parcare. Însă la Strasbourg unul dintre tineri a avut mai întâi ideea de a folosi instalaţiile subterane. „Există buncăre peste tot. Am început cu o cameră de 150 de metri pătraţi acolo. Dar cei de la Strasbourg au fost un pic reticenţi să renunţe la parcările lor”, a explicat Jean-Noël Gertz, unul dintre fondatorii Cycloponics. Prin urmare, Gertz şi Champagnat au răspuns cererilor de participare la licitaţii de la Paris, ale cărui parcări goale deveniseră ascunzişuri pentru consumatorii şi dealerii de droguri grele. Au trecut mai bine de doi ani de când „organicul a înlocuit iluzia” drogului, iar în acest timp îndrăzneaţa afacere a creat aproximativ cincisprezece locuri de muncă. Acest proiect a fost posibil datorită abilităţilor speciale ale celor doi fondatori. Gerst este de profesie inginer termic, în timp ce partenerul său, Champagnat, este agronom. „Avem nevoie de condiţii de temperatură foarte exacte pentru a controla bolile şi pentru a cultiva legume organice. Deci, în cazul unei parcări, este vorba în principal de inginerie climatică. Trebuie să reproduci toamna tot timpul: multă umiditate, dar şi ventilaţie consolidată”, a explicat Gerst în timp ce arăta o serie de conducte de ventilaţie adăugate la al doilea subsol al „cavernei” unde cresc ciupercile stridie şi miraculoasele shiitake. Pachete mici de paie solubile în apă, sterilizate şi ambalate sunt atârnate de la podea până la tavan, iar ciupercile cresc prin găuri minuscule. Totul este calculat pentru a asigura creşterea lor optimă. Aerul este saturat de umiditate, andivele cresc la întuneric, iar ciupercile sunt răsfăţate cu câteva becuri LED. Parcarea are avantaje certe faţă de grotele calcaroase utilizate de obicei pentru cultivarea ciupercilor deoarece există un control permanent şi precis al condiţiilor de mediu, precum şi o mai bună stabilitate termică. Acesta este motivul pentru care legumele nu cresc în primul, ci în cel de-al doilea subsol al parcării, unde temperatura rămâne stabilă în cazul unui val de căldură sau al unui frig extrem. Agricultura în parcări face, de asemenea, posibilă o rezistenţă mai bună la criza climatică. Paraziţii şi alte insecte, de exemplu, sunt ceva destul de rar în subsol, chiar dacă tuberculii de andive şi paiele cumpărate din afară pot fi şi vectori de boli, cum ar fi sclerotinia, care a distrus o parte din recolta de andive din acest an. Un alt avantaj al legumelor cultivate în oraşe este faptul că nu respiră în acelaşi fel şi nu sunt sensibile la microparticule cum sunt animalele. Cycloponica este, de asemenea, unul dintre puţinele start-up-uri pariziene care au mai degrabă prea mult spaţiu în loc de insuficient. Prin urmare, găzduieşte şi alte structuri în spaţiile sale uriaşe, cum ar fi acvarii de arici de mare prinşi cu mâna în Arctica, precum şi alte proiecte care cresc plante prin metoda hidroponică. De asemenea, tocmai a câştigat proiecte pentru alte două parcări mari din districtul 19 al Parisului. „La Paris, ca în multe capitale europene, oamenii nu mai au maşini, există prea multe parcări, în special în cele mai sărace cartiere. Dar am vizitat şi parcări nefolosite de pe Champs-Elysée. Ar fi posibil să facem ceva în acest sens!” spun antreprenorii. De fapt, afacerea a stârnit deja interesul altor capitale europene, dar, pentru moment, Cycloponics, care în prezent strânge 500.000 de euro pe platforma de investiţii responsabile Lita, îşi propune ca mai degrabă să se extindă spre Bordeaux şi Lyon, tot cu ciuperci ecologice şi andive. „Am face multe alte lucruri, dar reglementările pentru agricultura organică sunt stricte, iar unele ţări interzic acest lucru. Spania, de exemplu, cu siguranţă că nu doreşte ca Olanda să poată cultiva căpşuni”, a explicat  Gertz. Cu excepţia ajutorului de start-up pentru fermierii tineri, ferma nu primeşte niciun ajutor de la politica agricolă comună (PAC), dar aplică noua strategie a UE „de la fermă la furculiţă” cu cea mai mare stricteţe deoarece nu poţi ajunge mai aproape de consumatori decât prin a te aşeza sub ei. Compania livrează produse alimentare bio aprozarelor în fiecare zi, ajutată în special de o flotă de 20 de biciclete de marfă. Această piaţă permite, de asemenea, companiei să beneficieze de preţuri mai mari, datorită în special reţelei Biocoop, care oferă o primă pentru produsele locale. Dar această primă este mai degrabă secretă, întrucât Franţa şi-a văzut numărul culturilor de  andive trecând de la 4.000 la mai puţin de 500 în 20 de ani şi numărul de ferme de ciuperci de la 300 la mai puţin de 30. În Bruxelles, povestea se mută la altitudine. Cea mai mare fermă urbană din Europa, situată pe acoperişurile capitalei UE, creşte peşti şi legume, respectând criteriile stricte ale economiei circulare. Fondatorul companiei BIGH (Building Integrated Greenhouse), Steven Beckers, spune că ferma sa urbană intenţionează să-şi copieze practicile de succes peste graniţă. În Bruxelles se poate mânca biban de mare de când arhitectul belgian Steven Beckers, un pionier al agriculturii urbane, a fondat BIGH în 2015. Cu o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, cea mai mare fermă urbană din Europa se află în inima Bruxelles-ului, pe acoperişurile Foodmet, o piaţă de alimente cunoscută sub numele de „burta Bruxelles-ului”, care atrage peste 100.000 de oameni în fiecare weekend. „Privind întotdeauna oraşul ca pe o soluţie şi nu ca pe o problemă, am căutat modalităţi de a-l face productiv”, spune Beckers. „În calitate de arhitect, am văzut şi posibilitatea de a înconjura o clădire cu o seră productivă ale cărei plante reglează climatul şi protejează ocupanţii de extreme, purificând în acelaşi timp aerul de dioxidul de carbon cu care este încărcat”, a adăugat el. Pe acoperişurile Foodmet, ferma adoptă un model de economie circulară, asigurându-se că nu se pierde nimic şi că totul este redistribuit. Energia fermei provine în primul rând din energia pierdută de clădirea pe care o înconjoară şi de la panouri solare. „Recuperăm energia termală irosită în camerele reci ale Foodmet folosind o pompă de căldură. Pompele sunt alimentate cu energie electrică din reţeaua clădirii, care este alimentată în mare parte de panouri fotovoltaice. Deci, folosim în principal energie irosită, precum şi energie verde”, a precizat fondatorul. Însă puterea BIGH constă în faptul că creşte peşte în mijlocul oraşului şi foloseşte excrementele produse de animale pentru a hrăni plantele. Bibanul cu dungi, originar din America de Sud, este crescut în iazuri mari, în care biofiltrele tratează resturile pentru a le transforma în nitriţi şi apoi în nitraţi care, la rândul lor, sunt folosiţi ca nutrienţi pentru roşiile, vinetele şi ardeii din seră.„Alegerea bibanului cu dungi se bazează pe faptul că este un peşte de calitate ridicată, al cărui metabolism răspunde bine la condiţiile unei ferme cu sistem închis prin natura sa gregară şi obiceiul de a trăi în râuri şi estuare“, a explicat arhitectul. „Bucătarii îl apreciază pentru carnea sa, care este excelentă, şi pentru prospeţimea sa, transportul şi procesarea durând câteva ore în loc de obişnuitele câteva săptămâni dintre prindere şi punerea în farfurie”, a adăugat el. Deasupra culturilor acvatice se află o seră automată de înaltă tehnologie, unde apa şi lumina sunt distribuite şi controlate fin. Pe mesele glisante mari, mai multe soiuri de plante cresc în căldura din jur, înainte de a fi trimise în magazine sau supermarketuri. Grădina de legume în aer liber este folosită ca teren de pregătire pentru agricultura urbană prin încercarea de a reintegra social şi profesional persoane care, prin intermediul asociaţiei Groot Eiland, au grijă de fructe şi legume, le transportă la restaurantul asociaţiei şi le procesează. Această cultură fără antibiotice, pesticide sau îngrăşăminte chimice va trece în curând frontiera pentru a fi copiată în Franţa şi – de ce nu – în alte părţi ale Europei. „Avem în plan mai multe proiecte în Belgia şi Franţa, oportunităţile sunt numeroase şi dorim să avansăm pas cu pas cu un al doilea proiect în Hauts-de-France, şi cu altele în Paris şi în împrejurimi”, a mai spus Beckers.

  • Cum a ajuns un fost ministru al Educaţiei din Franţa să îşi deschidă o afacere în mijlocul Bucureştiului

    Un fost ministru al Educaţiei din Franţa, şeful său de cabinet de la acea vreme şi un fost consultant şi profesor-cercetător au deschis în septembrie 2019 la Bucureşti, în inima oraşului, pe Bulevardul Dacia, într-o clădire monument istoric, école Française InternationalE. 

    Clădirea ce a găzduit Muzeul Literaturii Române este acum „casă” pentru o şcoală trilingvă unde învaţă 25 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani. Pe termen mediu şi lung ţinta este ca peste 400 de copii să studieze la EFI până când împlinesc 18-19 ani şi sunt gata să ia drumul universităţii, oricare ar fi ea şi oriunde în lume ar fi.

    „Am avut norocul să găsim o casă în centrul Bucureştiului. Am beneficiat de sprijinul Ambasadei Franţei şi al Institutului Francez. Ştiam că se doreau mai multe şcoli franceze în zona centrală, Liceul Francez spre exemplu fiind în zona de nord. Noi suntem la 100 de metri de Ambasada Franţei”, spune Jonathan Derai. El este general manager şi cofondator al reţelei de şcoli Odyssey şi preşedintele şcolii EFI de la Bucureşti. Odyssey este o reţea de şcoli franceze – printre care şi EFI – dezvoltată în mai multe ţări din lume. Este vorba de instituţii preuniversitare, ce predau copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani. „Odyssey a fost fondată în 2015 de către specialişti din domeniul educaţiei. Printre fondatori se numără şi Luc Chatel, fost ministru al educaţiei în Franţa. Avem susţinere din partea instituţiilor franceze care vor să dezvolte învăţământul francez în străinătate.”

    Ceilalţi doi fondatori ai Odyssey în afară de Luc Chatel sunt Jonathan Derai, fost şef de cabinet al lui Chatel, şi Younes Slaoui, un executiv care a lucrat pentru compania de consultanţă strategică Roland Berger şi pentru Groupe Attijariwafa Bank, o bancă din Maroc. El este totodată profesor-cercetător, conform site-ului reţelei. „Toţi fondatorii sunt specializaţi în domeniul educaţiei, având experienţă peste hotare. Prima şcoală din reţeaua Odyssey a fost deschisă în septembrie 2017 la Casablanca, în Maroc, pentru ca doi ani mai târziu să inaugurăm unităţi în Bruxelles şi Bucureşti. Obiectivul nostru este să ne dezvoltăm puternic în următorii zece ani şi să ajungem la circa 30 de şcoli.”

    De ce au ales cei trei investitori francezi Bucureştiul drept unul dintre primele oraşe de pe harta expansiunii reţelei de şcoli? Jonathan Derai spune că România are o serie de avantaje precum legătura cu Franţa, nu doar la nivel de ţară francofonă, ci şi în ceea ce priveşte cooperarea bilaterală la nivel de cultură şi educaţie. „Sunt lucruri concrete care se întâmplă – cum ar fi Sezonul Cultural România-Franţa – şi care ne dau încredere. Plus că familiile din Bucureşti caută să le ofere copiilor lor educaţie franceză, considerată a fi una dintre cele mai bune din lume.” Copiii care studiază la EFI ajung astfel să vorbească franceza, engleza şi româna de mici. Şcolile private se dezvoltă în marile metropole din toată lumea, nu e ceva specific României, nu ţine de contextul local sau de cel din ţările în curs de dezvoltare, adaugă antreprenorul.

    Deschiderea de şcoli internaţionale e un trend, mai ales că ele îţi permit să mergi la universitate oriunde în lume. Dacă ai bacalaureatul francez spre exemplu – diplomă obţinută la şcoli franceze publice şi private – poţi studia la universităţi din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa bineînţeles sau România. „Această diplomă este o referinţă.” Jonathan Derai afirmă că sunt 550 de şcoli franceze în lume în circa 150 de ţări. Aici studiază 350.000 de elevi. „Este una dintre cele mai extinse reţele şcolare din lume, iar statul francez este gardianul ei. Aceasta este principala diferenţă faţă de şcolile anglo-saxone, care sunt controlate exclusiv de structuri private”, explică el. Spre comparaţie, în tot ceea ce înseamnă învăţământul internaţional sunt peste 10 milioane de elevi în toată lumea. „Suntem susţinuţi de preşedintele Emmanuel Macron (preşedintele Franţei din 2017 – n.red.), care şi-a fixat ca obiectiv dublarea efectivului de elevi din şcolile internaţionale franceze din lume până în 2030 (până la 700.000 de elevi – n.red.)”, spune investitorul. Şcoala de la Bucureşti a fost deschisă în septembrie 2019 şi doar o lună mai târziu oficialii depuneau dosarul pentru omologare în Hexagon. În ianuarie şcoala primea prima inspecţie din Franţa, iar în iunie aşteaptă un răspuns oficial.

    „Şcolile franceze sunt omologate de statul francez şi oferă un program pedagogic în linie cu cel din Hexagon. Ce ne diferenţiază pe noi e faptul că suntem trilingvi, astfel că predăm în franceză, engleză şi română, avem profesori din Franţa şi din SUA, nu doar localnici. Am adus aici ce e mai bun din sistemul francez, dar suntem totodată internaţonali.” Copiii pot studia la EFI de la grădiniţă până la bacalaureat, iar diplomele sunt recunoscute oriunde în lume. Elevii EFI, indiferent de naţionalitate, învaţă încă de la început trei limbi – franceză, engleză şi română. La grădiniţă şi şcoala primară 65% din timp se va preda în franceză, 25% în engleză şi 10% în română. În gimnaziu şi liceu ponderile vor fi 60%-30% pentru franceză şi engleză, în timp ce rămâne 10% pentru română. „Am ales Bucureştiul şi Bruxelles-ul pentru expansiune pentru că există potenţial pe termen lung. În cazul României ştim bine ţara şi ştim că părinţii de aici vor să investească în educaţia copiilor lor. Suntem antreprenori în domeniul educaţiei, aşa că avem viziune pe termen lung şi încredere în economia locală.”

    În primul an şcolar – început în septembrie 2019 – EFI Bucureşti are 25 de copii şi puţine clase. Mai exact e vorba despre copii cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani. „În fiecare an vom mai deschide noi clase, dat fiind că aceşti copii vor creşte alături de noi. Dacă acum avem doar grădiniţă şi clasa întâi, la anul vom avea şi clasa a doua şi dacă va exista cerere poate şi a treia.” Pe termen mediu şi lung ţinta este de peste 400 de elevi. Acest lucru se va întâmpla după ce investitorii vor realiza lucrări de extindere, mai exact vor amenaja încă o vilă, amplasată imediat lângă clădirea actuală, şi vor dezvolta şi o altă clădire lângă. Vor deschide astfel noi săli de clase, o cantină mai mare, săli de sport, o bibliotecă şi alte facilităţi.

    „Sediul nostru se află acum într-o clădire momument istoric. Este casa care a găzduit înainte Muzeul Literaturii Române. Ne-am mişcat rapid, însă a fost o investiţie majoră”, spune Jonathan Derai fără a înainta cifre. El adaugă doar că viziunea acţionarilor este una pe termen lung, aşa că nu se aşteaptă la profit în viitorul apropiat. „Suntem investitori privaţi însă nu vrem câştiguri rapide. În aprilie 2019 am făcut anunţul de deschidere şi doar cu o lună înainte semnaserăm pentru închirierea spaţiului. Vara am realizat lucrările şi în septembrie am deschis.” Investiţiile au fost realizate doar într-una dintre cele două vile pe care cei trei acţionari ai şcolii le-au închiriat pe termen lung de la familia Sturdza. „În septembrie 2020 sperăm să ajungem la 70 de copii. Ne dezvoltăm pas cu pas, e un proces de durată. Nu putem prelua acum sute de elevi, pentru că nu avem capacitatea.” Şcoala a început din ianuarie înscrierile pentru anul şcolar 2020-2021, plus că operează transferuri în timpul anului, având deja unul în februarie şi aşteaptă alte două în martie.

    Pentru promovarea şcolii există la începutul fiecărei luni ziua porţilor deschise. Alte metode includ reţelele sociale, vizitele directe – care se fac pe bază de programare –, evenimentele şi recomandările. De asemenea, EFI e membru al CCIFER, Camera Franceză de Comerţ şi Industrie din România. În paralel cu dezvoltarea şcolii de la Bucureşti, investitorii merg înainte cu extinderea Odyssey, astfel că sunt vizate alte ţări din nordul Africii precum Egipt sau Tunisia, dar şi state din Asia de Sud-Est precum Thailanda, Singapore sau Vietnam. Continuă dezvoltarea şi în Europa şi se analizează piaţa din America de Nord. „Avem peste 1.000 de elevi în cele trei şcoli şi vrem ca în zece ani să ajungem la 15.000. Focusul nostru nu e doar pe oraşele-capitală, ci pe metropolele cu potenţial.” În România, la fel ca în SUA şi Maroc, este studiat potenţialul oraşelor secundare mari.

    Educaţia internaţională era acum 25 de ani pentru expaţi, spune executivul francez. Acum situaţia s-a schimbat şi majoritari sunt localnicii, fie de copii ce provin din familii 100% din acea ţară, fie din familii mixte. Sigur că există în continuare şi copii străini. „Elevii noştri vin din toată lumea şi acest lucru ne bucură pentru că ne asigurăm astfel că există dinamism şi schimburi culturale interesante. Când ai în aceeaşi clasă copii din Franţa, Liban, România şi SUA şi îi pui la aceeaşi masă ei se dezvoltă împreună.”

    Copiii de la EFI studiază 27,5 ore pe săptămână, e vorba de ore de predare. La competiţie media e de 22-24 de ore de studiu săptămânal, potrivit lui Jonathan Derai. „Nu poţi promite părinţilor educaţie trilingvă cu mai puţine ore. Avem copii care vin la noi fără să vorbească deloc franceza, motiv pentru care avem cursuri intensive de 5-6 ore pe săptămână la început.”

    Dascălii şcolii sunt calificaţi, titulari în sistemul lor de învăţământ. Profesorul de engleză, spre exemplu, e american. Structura anului şcolar e de 35 de săptămâni întinse pe zece luni. Vacanţa de vară are doar două luni, iar în restul anului la fiecare 6-8 săptămâni se oferă vacanţă de două săptămâni. „Trebuie respectată curricula din Franţa. Sistemul francez de învăţământ are trei axe – matematica şi ştiinţele, cultura generală şi spiritul civic şi ştiinţele umane.” O particularitate a şcolilor franceze acreditate este aceea că studenţii pot merge oriunde în lume fără probleme în cazul unui transfer în timpul sau la finalul anului şcolar. Spre exemplu, dacă cineva se transferă de la EFI Bucureşti în Franţa – fie în sistemul public, fie în cel privat – nu vor fi necesare teste.

    La fel se întâmplă dacă merg într-o şcoală franceză din orice colţ al lumii, fie că e vorba de reţeaua Odyssey sau nu. În cazul în care aleg să se mute la o instituţie de învăţământ din România sau Hong Kong, atunci studiile le vor fi recunoscute şi se vor echivala, potrivit oficialului francez. Un alt avantaj este faptul că EFI e o şcoală trilingvă, astfel că adaptarea oriunde ar fi ea va fi facilă. „Nu facem promisiuni nerealiste. Noi creştem împreună cu aceşti copii şi vrem să vorbească perfect cele trei limbi. Pe parcursul anilor, se vor adăuga şi altele (germană, spaniolă sau mandarină – n.red.). Iar la final diplomele sunt acordate de statul francez.” Grupele de la EFI Bucureşti momentan sunt mici, însă nici când investiţiile vor fi finalizate şi şcoala va fi dezvoltată complet clasele nu vor avea mai mult de 20 de copii. „Educaţia privată este scumpă, iar noi nu avem subvenţii nici de la statul francez, nici de la cel român. Ca preţuri ne situăm între şcolile franceze private – pentru că suntem trilingvi – şi cele anglo-saxone cunoscute ca fiind scumpe, cu un preţ de 15.000-20.000 de euro pe an, sau chiar peste.” La EFI, pentru anul şcolar 2020-2021, taxele variază între 7.800 de euro pe an pentru copiii care merg la grădiniţă şi 9.850 de euro pe an pentru cei de gimnaziu şi liceu. Plata se face în una, două, trei sau zece tranşe. „Avem şi afterschool pentru cine vrea, dar se plăteşte separat. Acesta poate fi predat în franceză sau engleză.” Mai mult, se organizează şi ieşiri cu copiii la cinema sau la Art Safari, în afara programului şcolar. Pentru că în final „atenţia noastră merge către dezvoltarea inteligenţei multiple şi către educaţia pozitivă”, conchide Jonathan Derai.

  • Premieră medicală: A fost realizat primul transplant de inimă de la un donator mort

    O premieră medicală în USA a făcut posibilă transplantarea cu succes a inimii de la un donator mort, relatează CNN.

    De obicei în operaţia de transplant de cord, organul vital provine de la donatori aflaţi în moarte cerebrală, a căror inimă este încă vie.

    Medicii americani de la Duke University şi-au asumat riscul de a efectua un transplant de inimă de la un donator mort a cărui inimă a încetat să mai bată.

    Perioda critică sunt cele cinci minute din momentul în care inima pacientului donator încetează să mai bată şi momentul în care pacientul este declarat mort. 

    Medicii au prelevat inima persoanei decedate şi au resuscitat organul vital prin transfuzii de sânge cald.

    Inima readusă la viaţă a fost transplantată apoi cu succes prin procedura standard.

    Este prima operaţie de acest tip din USA, unde rata transplanturilor de inimă este mai ridicată decât în Europa.

    În 2018, în USA s-au efectuat 10,5 milioane de transplanturi de inimă.

     

     

  • Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, a donat aproape 100 de milioane de dolari pentru oamenii străzii

    Jeff Bzos, cea mai bogată persoană din lume, a anunţat joi că a realizat o donaţie de 98,5 milioane de dolari, care vor ajunge la 32 de organizaţii din 23 de state, a căror misiune este ajutorarea celor fără adăpost, scrie CNBC.

    Suma de bani primită de fiecare dintre cele 32 de organizaţii variază între 1,25 şi 5 milioane de dolari.

    Donaţia a fost realizată cu ajutorul Bezos Day One Fund, o fundaţie despre care şeful Amazon a vorbit pentru prima dată în 2018. În cadrul evenimentului de lansare al acestei organizaţii, Bezos a hotărât a donat două miliarde de dolari, bani care vor fi împărţiţi în două zone. O parte din această sumă a fost acordată organizaţiilor care se ocupă de problema oamenilor străzii, iar cealaltă parte s-a dus către crearea unor şcoli pregătitoare care vor funcţiona după modelul educaţional Montessori, axat pe formarea oamenilor de ştiinţă.

    Donaţia din acest an nu este singurul act de generozitate al CEO-ului Amazon, întrucât în 2018, miliardarul mai donat 97,5 miliarde de dolari către 24 de organizaţii din 16 state, care luptă pentru cei fără adăpost. Chiar dacă donaţia din acest an nu a depăşit-o semnificativ pe cea din 2018, decât cu un milion de dolari, banii au ajuns la organizaţii din Maryland, New York, Alaska şi Hawaii, pe care banii lui Bezos le-a ocolit anul trecut.

    Deşi Bezos a postat de-a lungul acestui an de mai multe ori pe Instagram, poze în care el vizitează şcoli pregătitoare care funcţionează după modelul Motessori, până în prezent nu se mai ştie nimic despre reţeaua de şcoli pe care miliardarul a promis să o creeze prin intermediul fundaţiei sale.

    Potrivit informaţiilor expuse pe site-ul Bezos Day One Fund, fondul dedicat reţelei de şcoli pregătitoare  se află în căutare de personal.

     

  • Cum să ţii copiii departe de ecrane, dar totuşi să îi înveţi logică, gândire analitică şi programare?

    EduClass, business pornit în online de Anca şi Lucian Leibovici în 2010, care s-a dezvoltat ulterior şi în zona de distribuţie de jucării şi offline, a introdus recent în portofoliu un nou brand de jucării pe piaţa locală – Learning Resources, ce produce o serie de jocuri inspirate din lumea reală, prin care copiii pot învăţa lucruri practice. Spre exemplu, aceştia pot învăţa să numere cu ajutorul unei case de marcat, să descopere natura şi detaliile obiectelor cu o lupă sau să programeze prin intermediul unui roboţel, pregătindu-se astfel pentru un viitor dominat de tehnologie.

    „Seria de jucării STEM de la Learning Resources, care se bazează pe programa şcolară STEM (science, technology, engineering and mathematics) în care copiii învaţă la o singură materie ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică, sunt printre cele mai bine primite produse noi din portofoliul EduClass. Deşi reprezintă aplicaţii ale tehnologiei, aceste jucării îi ţin departe pe cei mici de tabletă sau telefoanele mobile, prin experimente cu elemente din viaţa de zi cu zi, care să îi ajute pe cei mici să înţeleagă cu uşurinţă diferite fenomene şi concepte”, a explicat pentru Business MAGAZIN Anca Leibovici, cofondator şi director de vânzări al EduClass.ro.

    Jocurile educative – lingvistice, ştiinţă, tehnică, inginerie, matematice – se află în top 3 cel mai vândute cate­gorii de jocuri de către EduClass.ro, alături de jucăriile de creativitate şi cele din lemn. În primele nouă luni ale acestui an, vânzările totale ale EduClass s-au ridicat la 5,3 milioane de lei – jocuri educative şi produse de puericultură, în creştere cu 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2018. Vânzările online prin EduClass.ro reprezintă circa 50% din cifra de afaceri totală, restul fiind generat prin distribuţie către alţi retaileri, online sau offline.
    „Valoarea medie a unei comenzi online variază în funcţie de lună, fiind undeva în jurul a 170 lei (TVA inclus). În afară de Bucureşti, cele mai multe comenzi online provin din judeţele Cluj, Timiş şi Iaşi”, a precizat ea. În prezent, portofoliul EduClass.ro numără în total peste 2.000 de produse – majoritatea jucării care vin de la producători din Marea Britanie, Belgia, India, Germania şi Italia.

    „Noi nu comercializam jucării digitale. Filosofia noastră este să încurajăm joaca în sensul clasic. Atât noi, adulţii, cât şi cei mici avem parte zilnic de un bombardament de informaţii, vedem peste tot ecrane, devine obositor. Jocurile clasice au acea capacitate pe care o astepţi de la un joc: să relaxeze, să dezvolte mintea, gândirea, creativitatea, imaginaţia sau să uşureze acumularea de cunoştinţe. Dar mai ales, pentru că joaca este mai distractivă cu minimum două persoane, să dezvolte interacţiuni, relaţii, empatia, răbdarea, asertivitatea”, a punctat antreprenoarea.

    Astfel, jocurile dezvoltate de Learning Resources – un brand american cu o vechime de 30 ani ce vinde peste 1.000 de tipuri de jocuri şi jucării educative în peste 80 ţări din întreaga lume – s-au potrivit mănuşă în portofoliul EduClass.ro. Una dintre jucăriile Learning Resources comercializate de EduClass.ro este roboţelul Botley, pe care copiii cu vârsta peste 5 ani îl pot programa.

    Cu ajutorul lui Botley, ei pot învăţa noţiuni primare de logică şi codare, contribuind la dezvoltarea gândirii analitice şi critice, la rezolvarea de probleme, la dezvoltarea spiritului de echipă şi a comunicării, precum şi la îmbunătăţirea vederii spaţiale. Mai exact, copiii îl pot programa cu uşurinţă pe Botley să facă peste 80 de acţiuni – să se deplaseze înainte (câte un pas pe rând), să se deplaseze la stânga sau la dreapta, să se deplaseze în sens invers (câte un pas pe rând), să identifice un obiect, să evite un obiect, să scoată un sunet, să repete un pas sau o secvenţă de paşi. 

    „Jucăriile de codare sunt foarte apreciate de părinţii care cumpără de la noi, pentru că le captează atenţia celor mici şi le dezvoltă pasiunea pentru tehnologie într-un mod inedit, fără a-i expune la ecrane. Iar limitarea expunerii la ecrane este una dintre cele mai mari provocări ale părinţilor în ziua de astăzi”, a subliniat Anca Leibovici. Ea a adăugat că tot mai mulţi părinţi încep să realizeze că dispozitivele electronice, chiar dacă ocupă timpul celor mici şi îi captivează, nu au tot timpul un efect pozitiv.

    „De exemplu, un copil care urmăreşte foarte multe clipuri pe YouTube învaţă să cânte, să fredoneze. Ceea ce este bine. Dar în schimb nu are răbdare să îşi astepte rândul la un joc cu mai mulţi jucători sau nu ştie să colaboreze cu un coechipier. Iar exemplele pot continua. Sunt părinţi care observă astfel de lucruri şi folosesc jocurile noastre pentru a-i face pe cei mici să descopere şi alte forme de distracţie.” Ca atare, tot mai mulţi părinţi din România caută soluţii pentru a-şi desprinde copiii de tabletă sau de televizor, alegând jocuri creative sau educative pentru aceştia.

    „Piaţa de profil este în creştere şi, în ciuda penetrării tot mai mari a dispozitivelor electronice şi mobile, jucăriile educative sunt în continuare apreciate şi, cumva, devin soluţiile la care se întorc mulţi părinţi când vor să ajute dezvoltarea unor abilităţi specifice ale celor mici”, a mai spus cofondatoarea şi directorul de vânzări al EduClass.ro.

    Topul celor mai vândute cinci jucării marca Learning Resources pe EduClass.ro sunt Bormaşina magică, Primul meu glob pământesc, Magie cu magneţi, Spumă modelatoare şi Sistemul solar motorizat. Pentru jocurile educative marca Learning Resources, EduClass.ro estimează vânzări de un milion de lei anul acesta. Pentru întreg businessul însă, EduClass.ro mizează anul acesta pe o cifră de afaceri totală de 9 milioane lei, cu 25% mare faţă de 2018.

    O bună parte din vânzări se realizează chiar la final de an, în perioada sărbătorilor de iarnă.
    „Din punctul de vedere al sezonalităţii, Crăciunul este vârful de sezon, fireşte. Suntem aliaţii lui Moş Crăciun în demersul de a oferi cadouri care să bucure, dar şi să contribuie la educaţia şi dezvoltarea celor mici. De astfel, Moş Crăciun este cel mai bun client al nostru şi an de an lista lui creşte, la fel şi vânzările noastre în perioada sărbătorilor. Vânzările aferente sărbătorilor de iarnă reprezintă circa 30% din cifra de afaceri totală”, a precizat Anca Leibovici.

    Cu ajutorul jocurilor educative, părinţii reuşesc să rezolve două provocări. Pe de-o parte, aceştia completează educaţia copiilor lor într-un mod interactiv şi distractiv, oferindu-le o experienţă de învăţare plăcută, iar pe de altă parte, reuşesc să le stimuleze abilităţi psiho-sociale, precum imaginaţia, creativitatea, răbdarea şi lucrul în echipă.

    „Jucăriile educative nu ţin de trenduri. Noi vindem jucării clasice, care sunt în continuare apreciate de către părinţi. Cele mai bune exemple sunt jucăriile de lemn şi puzzle-urile.”