BusinessMagazin

Tag: indemnizatii

  • Mircea Badea se ia de mamele din România nemulţumite că statul le taie din îndemnizaţie

    Mircea Badea citat de DCNews.”Înţeleg că, la un moment dat, în Piaţa Victoriei, au protestat- că acum protestează toată lumea în Piaţa Victoriei, ceea ce e foarte bine- mamele. Mamele au protestat. Te aşteptai la 200.000 de mame, că sunt multe mame. Erau vreu 20.

    ”În vremea lui Băsescu vă schilodeau”

    Mamele au protestat în Piaţa Victoriei. `Ne-au scăzut indemnizaţiile, ne furaţi viitorul`spun mamele. Toţi se simt furaţi. (…) Să fim bine înţeleşi: noi- nu spun o noutate, am spus-o şi pe vremea lui Băsescu când erau probleme, dar atunci nu protesta nimeni, că atunci vă băteau jandarmii, acum e un protest de omenie, pe vremea lui Băsescu vă schilodeau, atunci nu ieşeaţi din case, dragi hashtagişti şi mămicuţe indignate, că vă băteau, acum, fiind jandarmul de catifea, e mai bine, sigur, să fie jandarmul de catifea. Noi trebuie să decidem ce fel de ţară suntem, sigur, noi nu suntem o ţară, suntem o colonie. (…)

    ”Agresivitatea nu-mi place deloc”

    Sigur că ţara noastră trebuie să decidă: noi, ţara, statul, vrem să sprijinim natalitatea? Dacă vrem s-o sprijinim, sigur că trebuie ca statul să ia nişte măsuri ca părinţii să fie sprijiniţi de către stat, adică să fie o politică de stat de sprijinire a părinţilor, mai ales a mamelor. Eu sunt pentru asta. Să dăm indemnizaţie la mame? Da, să le dăm. Ceea ce însă mă oripilează este cum pun problema duduile de la protest. Ele nu pun problema cum am pus-o eu: dom`ne, staţi puţin, statul mai sprijină natalitatea, mai interesează pe români să mai existe şi peste 20-30 de ani şi să nu dispară pe cale naturală? Deci un discurs de om. `Ne furaţi viitorul!`. Ei, agresivitatea asta mie nu-mi place deloc.

    Carmen Brumă, niciun ban de la stat

    Eu nu sunt mamă, dar cunosc o mamă, a copilului meu, care nu a luat nici măcar un leu de la statul român. Eu având în bula mea un exemplu cotidian, nu a luat un leu de la stat. Putea să ia? Mulţi bani putea să ia. Bă, un leu n-a luat. Atunci, văzând eu cum pun problema, în mod agresiv şi cu furatul, una-două, cu furatul în gură, ei, dacă eşti cu furatul în gură, ia fii atentă aici, măi mămico: dacă ai acest discurs agresiv, noi putem avea senzaţia că ai făcut un copil pe care trebuie să ţi-l crească statul, ori tu n-ai făcut un copil pe care să ţi-l crească statul, ci un copil pe care trebuie să-l creşti tu.

    ”Copil ca să-l crească statul?”

    Decizia de a face un copil e unul egoist, tu decizi să faci un copil, nu-l întrebi pe el. Nu mi-a spus statul să fac un copil, eu cu maică-sa am decis, nu am făcut copilul pentru patrie. Decizia raţională e să faci un copil când eşti în stare să faci un copil. Discursul `Ne furaţi viitorul`… Tu ai făcut un copil ca să ţi-l crească statul?” a spus Mircea Badea, în emisiunea de marţi seară.

  • PNL, moţiune împotriva ministrului Muncii; Salariile demnitarilor cresc, ale altor categorii scad

    ”În cadrul acestei şedinţe s-a discutat foarte clar depunerea unei moţiuni simple (împotriva ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu-n.r.). Motivele sunt absolut evidente. (…) Ştim foarte bine acele derogări prin Ordonanţa 82 de la legea dialogului social prin care s-a încercat obligarea mediului privat de a creşte salariile brute astfel încât netul angajaţilor să rămână acelaşi, lipsa de predictibilitate, lipsa de coerenţă în ceea ce priveşte Codul Fiscal (…) şi creşterile care de fapt nu au mai fost creşteri în segmentul public din România ne-au determinat să luăm această decizie”, a declarat deputatul PNL Mara Calista, la finalul şedinţei Biroului Executiv al PNL.

    Mara Calista a afirmat că transferul contribuţiilor de la angajator la angajat a ”dat peste cap şi mai mult sistemul de salarizare şi fiscalitatea în România”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPLICĂ Simona Halep pentru Mihai Tudose. „Nu cred că aş avea nevoie de banii statului ca să-mi cresc copilul”

    Ea îl asigură pe şeful Guvernului că nu va avea nevoie de banii statului român atunci când va deveni mamă.

    „Sincer, pe moment nu mi-a plăcut că am fost inclusă în acest discurs. Nu cred că aş avea nevoie de banii statului ca să-mi cresc copilul. Nici până acum nu am primit ceva pentru sport ca să ajung aici unde am ajuns, iar eu am avut foarte multe greutăţi. Pot să-i spun să stea liniştit, e ok, n-o să iau atâţia bani de la stat.

    Eu cred că toată lumea trebuie tratată la fel indiferent de situaţia pe care o ai. O femeie primeşte acel procentaj de la stat pentru că a născut, şi eu sau altele cu o situaţie foarte bună, trebuie să primească la fel,” a declarat Simona Halep, pentru Digisport.

    Mihai Tudose declara în urmă cu câteva luni că indemnizaţia trebuie plafonată înainte ca Simona Halep care câştigă milioane de euro să rămână însărcinată.

  • Plafonarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, votată de plenul Senatului

    Proiectul de lege a fost votat cu 72 voturi ”pentru”, 30 ”împotrivă” şi patru abţineri.

    “E o ordonanţă pe care Guvernul a gândit-o superficial. E o politică represivă la adresa familiei şi la adresa creşterii natalităţii (…) Nu doar grupul liberal a sesizat aspectele de constituţionalitate. Sunt foarte mulţi cei care le-au sesizat. Din păcate, Avocatul Poporului, prietenul PSD, nu a înaintat sesizarea noastră la Curtea Constituţională şi, evident, dacă ordonanţa va fi votată, va exista o sesizare la CCR (…) Sunt afectate indemnizaţii în plată, ceea ce nu este deloc corect (…) A fost o ordonanţă care nu justifica deloc urgenţa, dat fiind faptul că spuneţi că sunt afectate de această măsură doar câteva sute de persoane. Eu cred că este o obrăznicie din partea Executivului să tratezi familiile ca pe asistaţi sociali. Nimeni nu stă nici la uşa PSD, nici la uşa ALDE să ceară aceşti bani, pentru că PSD sau ALDE îi au în buzunar şi doresc sau nu doresc să îi dea”, a spus Alina Gorghiu (PNL) la dezbaterea proiectului de lege.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Declaraţie ŞOCANTĂ a ministrului Lia Olguţa Vasilescu: Puteam să nu mai dăm deloc indemnizaţiilor pentru creşterea copilului

    ”Nimeni din România nu contribuie vreodată pentru indemnizaţia de creştere a copilului. Este o formă a statului de a ajuta familiile să-şi crească aceşti copii în perioada în care nu lucrează. Deci nu avem ce să vorbim de principiul contributivităţii, iar plafonul este maximum din Uniunea Europeană. Puteam să-l facem şi mai jos. Puteam să facem ca în ţări foarte dezvoltate din UE, să nu mai dăm deloc sau să dăm 100 de euro. Dar am plafonat la 1800 de euro. Din punctul nostru de vedere este îndestulător pentru România, atât timp cât această sumă se dă şi în Germania şi este maximum din UE. Nicăieri în lume nu există posibilitatea ca să te întinzi cu această sumă în funcţie de venituri”, a declarat ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, în comisia de specialitate din Senat.

    Ea a mai spus că numărul persoanelor afectate de plafonarea indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor nu este mare, fiind vorba de 1000 de persoane.

    ”Nu am fãcut această ordonanţă de urgenţă pentru că ar fi dezechilibrat bugetul, ci pentru a corecta o lege care, aşa cum era, dădea naştere la tot felul de inechităţi (…) Ajunsesem să plătim statul român indemnizaţii de 35.000 de euro lunar şi asta pentru că, aşa cum se calculează din venituri, se puteau face tot felul de excese şi ilegalităţi”, a mai spus Vasilescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Olguţa Vasilescu: Plafonarea indemnizaţiei pentru mame la 8500 de lei, pe ordinea de zi a Guvernului

    „Sunt mai multe puncte foarte importante pe ordinea de zi, creşterea indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi plafonarea indemnizaţiei pentru mame la suma de 8500 de lei, cât este maximul în UE, cât este în Germania”, a declarat ministrul Muncii Lia Olguţa Vasilescu.

    Ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, a anunţat, duminică seară, că indemnizaţiile pentru creşterea copilului vor fi plafonate la 1800 de euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Drumurile de vacanţă, test de rezistenţă psihică

    ”Fix azi au început lucrările pe A1. La intrarea în Bucureşti era coadă de la Bolintin“ (cam 20 km. Relatarea îî aparţine colegului George, editorul foto al revistei. El face zilnic drumul Bolintin – Nerva Traian – Bolintin. Pentru el, cozile la intrarea în oraş înseamnă mult timp pierdut. La fel şi pentru alte zeci de mii de oameni).

    ”Aminteşte-ţi că anul trecut au început lucrările la podul de pe A3 în plină vară“, continuă Bogdan, un alt coleg din redacţie.

    În aceeaşi zi a săptămânii trecute, Centrul Infotrafic anunţa efectuarea de lucrări pe A1 Deva – Nădlac, pe sensul de mers Timişoara către Arad, pe A1 Bucureşti – Piteşti, la kilometrii 98-104, şi pe A2, sensul către Bucureşti.

    Cumva, indiferent de perioadele în care sunt programate reparaţiile la străzi, aceste momente sunt traumatizante pentru călători, şoferi, locatarii din zonele învecinate cu zonele de reparaţii. Care, după cum precis ştiţi, tind să dureze la infinit, căci odată plombată o stradă, mai trebuie realizat cine ştie ce proiect la ţevi, linii de electricitate, sau, pur şi simplu, s-au uzat bordurile. Şi, aşa cum merită o capitală europeană de secol XXI, trebuie musai schimbate. Sau, după caz, vopsite, după ce în prealabil au fost lustruite bine cu o freză.

    Dar parcă momentul cel mai satisfăcător dintre toate este atunci când trebuie să suport întârzierile de călătorie când plec sau mă întorc din concediu. Reparaţii la podul de la Giurgiu, strada dinspre Cluj spre Deva, orice autostradă din numărul mare cu care ne mândrim, poate ceva lucrări la aeroport?

    Ar fi folositor, pentru sănătatea psihică a tuturor, dacă am putea cumva să ştim din timp, cam de când plănuim vacanţele, care sunt porţiunile de drum, podurile, terasamentele sau uliţele care vor intra în reparaţii. Poate schimbăm destinaţia de vacanţă? Sau mijlocul de transport, pentru că uneori şi Google Maps şi Waze sunt neputincioase în faţa provocărilor de pe drumurile patriei. Pentru o călătorie mai puţin plină de surprize, trenul se poate dovedi o soluţie.

    De pildă, pe ruta Bucureşti – Constanţa circulă un tren privat dotat cu aer condiţionat şi internet Wi-Fi. Trenul operat de compania privată parcurge distanţa până la mare în două ore şi 15 minute, iar un bilet costă 40 de lei, potrivit Mangalia News, citat de Mediafax. Sigur, alternativa este binevenită în cazul drumurilor spre mare, dar dacă am planifica un drum de la Bucureşti spre Maramureş, datele se schimbă drastic. O călătorie cu trenul între Baia Mare şi Bucureşti (site-ul CFR nu a afişat niciun rezultat pentru un drum spre sau dinspre Sighetu Marmaţiei) durează 14 ore. În linie dreaptă, până la Sighetu Marmaţiei sunt 428 km. Pe şosea, o variantă de traseu reuneşte 579 km, cu un timp estimat de parcurs de 13 ore. Fără opriri. Timp care poate varia, desigur, în funcţie de evenimentele ce pot să intervină.

    Până la toamnă, străzile, traficul, starea de spirit din oraşe se schimbă. Oficial sau informal, jobul de Părinte de Şcolar sau Preşcolar îşi reduce din încărcătura nervoasă. Asta dacă nu cumva eşti Părinte de Elev în Clasa a VIII-a sau a XII-a. În cazul Părinţilor cu Examene, vacanţa nu e nici pe departe vacanţă. Sunt norocoşi dacă scapă de focurile examenelor fără tratamente de tensiune, gastrită, ulcer sau cine mai ştie ce. Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul şcolar / universitar 2014-2015, în România erau 3,73 milioane de copii, elevi, studenţi, cursanţi. Cei mai mulţi erau în învăţământul primar şi gimnazial (46,4%), învăţământul liceal (19,5%) şi cel anteşcolar şi preşcolar (15,5%).

    Pentru cei care respiră uşuraţi că nu trebuie să mai facă slalom prin trafic ca să livreze urmaşii la ore înainte ”să se sune“, vacanţa de vară este o veritabilă gură de oxigen. Firesc, de altfel, pentru că dispar deadline-urile legate de şcoală – fie ele teze, teste, evaluări naţionale sau regionale, proiecte de toate soiurile, interacţiunea cu cadrele didactice, cu ceilalţi părinţi, şedinţele, planurile şi planificările. Starea de zen are o bază mai fermă. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc că ne dăm de trei ori peste cap şi grijile legate de copii dispar, dar peisajul se curăţă de o sumedenie de chichiţe sau elemente importante. Pentru o vreme. Trei luni. Bucuraţi-vă de ele!

    Şi înarmaţi-vă cu mult calm când plecaţi în vacanţă; s-ar putea să aveţi nevoie.

  • Cu “orbii” la volan. Încasează indemnizaţii pentru HANDICAP grav de vedere, dar au obţinut permisul AUTO

    Potrivit unui comunicat de presă trimis, luni, corespondentului MEDIAFAX de reprezentanţii AJPIS Alba, inspectorii au verificat eligibilitatea persoanelor cu certificate de încadrare şi tip de handicap, beneficiare de indemnizaţiile corespunzătoare, dintr-un eşantion format din 40 persoane.

    „Din verificarea adminstrativă a dosarelor persoanelor cu handicap din eşantionul selectat şi din verificarea în teren, echipa de control a constatat inexistenţa dosarelor care au stat la baza încadrării în grad de handicap, pentru un număr de şapte persoane încadrate într-un grad de handicap, care deţin certificate de încadrare în grad de handicap, eliberate înainte de anul 2000, precum şi două persoane încadrate în gradul grav de handicap (vizual), care au obţinut permise auto, ulterior încadrării în grad şi tip de handicap”, se arată în comunicat.

    Potrivit sursei citate, aceasta este prima etapă a campaniei “Controlul bazat pe evaluarea riscurilor (constituirea profilului de risc) al beneficiarilor încadraţi într-un grad de handicap (BGH)”, iar a doua etapă va continua până la sfârşitul lunii septembrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cu “orbii” la volan. Încasează indemnizaţii pentru HANDICAP grav de vedere, dar au obţinut permisul AUTO

    Potrivit unui comunicat de presă trimis, luni, corespondentului MEDIAFAX de reprezentanţii AJPIS Alba, inspectorii au verificat eligibilitatea persoanelor cu certificate de încadrare şi tip de handicap, beneficiare de indemnizaţiile corespunzătoare, dintr-un eşantion format din 40 persoane.

    „Din verificarea adminstrativă a dosarelor persoanelor cu handicap din eşantionul selectat şi din verificarea în teren, echipa de control a constatat inexistenţa dosarelor care au stat la baza încadrării în grad de handicap, pentru un număr de şapte persoane încadrate într-un grad de handicap, care deţin certificate de încadrare în grad de handicap, eliberate înainte de anul 2000, precum şi două persoane încadrate în gradul grav de handicap (vizual), care au obţinut permise auto, ulterior încadrării în grad şi tip de handicap”, se arată în comunicat.

    Potrivit sursei citate, aceasta este prima etapă a campaniei “Controlul bazat pe evaluarea riscurilor (constituirea profilului de risc) al beneficiarilor încadraţi într-un grad de handicap (BGH)”, iar a doua etapă va continua până la sfârşitul lunii septembrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!