BusinessMagazin

Tag: iaht

  • Brokerii de vacanţe pe mare au transformat hobby-ul pentru navigaţie într-o afacere profitabilă

    „De 1 mai, în insula Milos, în golful Kleftiko, am văzut un răsărit de lună plină fabulos. Un cerc imens şi portocaliu care ieşea treptat din apă. Am stat timp de o oră tot echipajul fără să scoatem niciun sunet, înmărmuriţi“, descrie Ionuţ Giuşcă, skipper şi fondatorul agenţiei de organizat vacanţe pe iahturi Bleumarin Sailing, una dintre cele mai frumoase experienţe ale sale de navigator şi antreprenor.

    Lansată în urmă cu patru ani, firma sa este este una dintre primele de pe nişa organizării de vacanţe pe iaht şi a ajuns, potrivit lui Giuşcă, la o cifră de afaceri anuală de peste 50.000 de euro, în creştere cu 30% de la an la an şi o marjă de profit situată între 25 şi 30%.  Pasiunea pentru navigaţie a lui Ionuţ Giuşcă a început în 2009, când lucra ca jurnalist şi s-a oferit să scrie un articol despre o expoziţie de ambarcaţiuni. A ajuns atunci şi la standul unei şcoli de sailing proaspăt înfiinţate în Bucureşti. S-a înscris fără să ezite şi spune că fost „cea mai clară, hotărâtă şi bună decizie“ pe care a luat-o în viaţă.

    Odată cu obţinerea permisului şi primele ieşiri pe mare, „microbul“ sailingului s-a activat: a renunţat la jurnalism şi a plecat din ţară, continuându-şi cursurile de sailing în Portugalia, în cadrul Royal Yacht Academy. Transformarea pasiunii în business a venit natural: după câteva voiaje în care a navigat inclusiv prin furtună, a considerat că acumulase experienţa necesară pentru a se gândi la sailing şi în varianta profesională. În 2011 şi-a pus ideile pe hârtie, iar rezultatul a fost Bleumarin Sailing, un club prin care şi-a propus să atragă cât mai mulţi români pe mare. „Orice om cred că visează să ajungă să facă ce-i place în viaţă şi să câştige şi bani din asta, iar eu nu fac excepţie.“

    A pornit cu o investiţie iniţială de câteva mii de euro, iar de la an la an Bleumarin Sailing a crescut cu un procent semnificativ, potrivit lui Giuşcă, numărul de clienţi ajungând anul trecut la 200. În funcţie de sezon şi evenimentele organizate, numărul celor care colaborază cu Bleumarin Sailing depăşeşte 15 de persoane – skipperi, organizatori de evenimente, sponsorship manageri. Bleumarin Sailing deschide sezonul de 1 mai, iar apoi, pe toată perioada verii, oferă voiaje personalizate de o săptămână în destinaţii din Mediterană, precum insulele Sporade, Ionice sau Croaţia.  „În general organizăm aceste voiaje în zone unde distanţele între destinaţii sunt mai mici, de câteva ore, avem timp astfel să îmbinăm plăcerea navigaţiei cu alte activităţi: vizitat insule, pescuit, snorkeling, plajă în golfuri exotice şi nu în ultimul rând festine gastronomice cu peşte şi fructe de mare.“

    Pasiunea lui Adrian Poparad pentru iahting a început în urmă cu patru ani, în mod paradoxal, într-o vacanţă la schi. Un prieten i-a povestit despre cursurile de sailing la care se înscrisese şi, din curiozitate, a hotărât să se înscrie şi el. După o lună, făcea deja şcoala, iar după alte două avea primele ieşiri pe mare. Nu a trecut mult până să îşi cumpere propria ambarcaţiune şi să organizeze o echipă cu care să participe la regate.

    A molipsit-o pe Alina Bota, verişoara sa, de această pasiune anul trecut, într-o ieşire la Marina Limanu, iar de acolo nu a trecut mult până la ideea transformării acestei pasiuni în afacerea Yachting Lifestyle. „Dacă nouă ne place şi ne relaxează atât de mult marea şi ne dă senzaţia de libertate, cu siguranţă sunt şi alţi oameni cărora o să le placă această idee; am decis atunci să facem acest business“, explică cei doi. I-a ajutat şi experienţa din mediul corporatate dobândită anterior: Poparad a lucrat în retail, la Kaufland, iar Bota a lucrat aproape 15 ani în domeniul asigurărilor, din care ultimii şase în cadul asigurătorului Aegon.

  • Cu cât îşi plătea Dinu Patriciu piloţii care urcau la manşa avionului său de lux

    Avion personal, iaht şi vile luxoase. De toate acestea se bucura Dinu Patriciu. Om de afaceri prosper, bărbatul nu ţinea cont de bani atunci când venea vorba de confort, dar nici în ceea ce priveşte plata celor care lucrau pentru el.

    Spre exemplu, piloţii care urcau la bordul avionului său, a cărui valoare ajungea la 12 milioane de euro, primeau erau răsplătiţi regeşte de omul de afaceri decedat anul trecut în luna august.

    Ce beneficii primeau piloţii care urcau la manşa avionului de lux al lui Dinu Patriciu

     
     

  • Doi români care au investit 100.000 de euro într-un iaht în Oceanul Indian au 50 de clienţi anual şi vor să recupereze banii în cinci ani

    Alexandru Cosmin, 29 de ani, de profesie pilot, şi Răzvan Negoiţă, 31 de ani, om de afaceri, au plecat, la finalul anului 2012 să facă turul lumii pe mare şi au decis ulterior să investească într-un catamaran şi să îşi transforme experienţa într-o afacere.

    Iahtul cu care călătoresc în insulele din Oceanul Pacific şi cel Indian a fost construit de o echipă din Thailanda. Aventura i-a costat aproape 100.000 de euro, bani oferiţi de părinţii lor şi din fonduri proprii. Alexandru Cosmin şi-a vândut apartamentul pentru investiţia iniţială, iar Răzvan Negoiţă a primit o parte din bani de la părinţi.

    Cei doi estimează că îşi vor recupera investiţia în patru-cinci ani. Circa 40-50 de clienţi vin anual pe barca lor, “în mare parte corporatişti sătui de vacanţele obişnuite în regim all-inclusive”. Ei le oferă clienţilor un sejur de şapte zile navigând la bordul ambarcaţiunii în insulele din Oceanul Indian.

    “După ce am trăit timp de un an de zile o minunată aventură în apele oceanului Indian şi vizitând ţări precum Thailanda, Singapore, Cambogia, Malaezia ne-am gândit să împărtăşim şi altora povestea acestui mic colţ de rai. Ne recomandă o experienţă de peste 4.000 de mile marine şi punem la dispoziţie tot confortul necesar pe care îl oferă un iaht special proiectat şi construit pentru a fi un adevărat camarad la drum lung”, spune Răzvan Negoiţă.

    Catamaranul denumit Mojo poate găzdui şase persoane în cele trei cabine. Ambarcaţiunea are 12 m lungime, dispunde de un living, trei dormitoare, două băi, trei duşuri, bucătărie, aer condiţionat şi un generator.

    Alexandru Cosmin şi Răzvan Negoiţă sunt pasionaţi de scuba diving şi free diving. Cei doi fac scufundări şi în timpul nopţii, moment în care răpitoarele ies din ascunzişuri. Ei îşi cumpără mâncare când ancorează în porturi şi gătesc mai ales peşte şi pui la grătar cu legume.

    Costul total pentru o săptămână cu transport şi mâncare incluse este de circa 2.150 de euro pentru o cabină cu aer condiţionat şi televizor şi de 1.990 de euro pentru o cabină mai mică fără aer condiţionat şi televizor.

  • Submersibil de lux la purtător (GALERIE FOTO)

    Astfel, spre deosebire de minisubmersibilele disponbile deja pentru cei bogaţi, un nou produs lansat de compania U-Boat Worx din Olanda este adaptat transportului şi utilizării de pe un superiaht.

    Cu o înălţime de circa 1,70 metri şi o greutate de 3.500 de kilograme, Super Yacht Sub 3 poate fi uşor stocat şi manevrat pe un superiaht şi poate duce trei oameni la o adâncime de 300 de metri, permiţându-le să să admire flora şi fauna marină vreme de până la 12 ore, cât ţine bateria.

    Primele modele vor fi disponibile pentru livrare începând din septembrie 2015, iar preţurile încep de la 1.750.000 de euro.

  • Doi tineri români au cheltuit 100.000 de euro ca să facă turul lumii cu iahtul. Acum au o afacere din asta

    Alexandru Cosmin, 29 de ani, de profesie pilot, şi Răzvan Negoiţă, 31 de ani, om de afaceri, au plecat, la finalul anului 2012 să facă turul lumii pe mare. Iahtul cu care călătoresc în insulele din Oceanul Pacific şi cel Indian a fost construit de o echipă din Thailanda. Aventura i-a costat aproape 100.000 de euro, bani oferiţi de părinţii lor şi din fonduri proprii. Alexandru Cosmin şi-a vândut apartamentul pentru investiţia iniţială, iar Răzvan Negoiţă a primit o parte din bani de la părinţi.

    Cei doi estimează că îşi vor recupera investiţia în patru-cinci ani. Circa 40-50 de clienţi vin anual pe barca lor, “în mare parte corporatişti sătui de vacanţele obişnuite în regim all-inclusive”.

    “După ce am trăit timp de un an de zile o minunată aventură în apele oceanului Indian şi vizitând ţări precum Thailanda, Singapore, Cambogia, Malaezia ne-am gândit să împărtăşim şi altora povestea acestui mic colţ de rai. Ne recomandă o experienţă de peste 4.000 de mile marine şi punem la dispoziţie tot confortul necesar pe care îl oferă un yacht special proiectat şi construit pentru a fi un adevărat camarad la drum lung”, spune Răzvan Negoiţă. Catamaranul denumit Mojo poate găzdui şase persoane în cele trei cabine. Ambarcaţiunea are12 m lungime, dispunde de un living, trei dormitoare, două băi, trei duşuri, bucătărie, aer condiţionat şi un generator.

    Alexandru Cosmin şi Răzvan Negoiţă sunt pasionaţi de scuba diving şi free diving. Cei doi fac scufundări şi în timpul nopţii, moment în care răpitoarele ies din ascunzişuri. Ei îşi cumpără mâncare când ancorează în porturi şi gătesc mai ales peşte şi pui la grătar cu legume.

    Costul total pentru o săptămână cu transport şi mâncare incluse este de circa 2.150 de euro pentru o cabină cu aer condiţionat şi televizor şi de 1.990 de euro pentru o cabină mai mică fără aer condiţionat şi televizor.

  • Simon Cowell se relaxează pe un iaht de lux în St Barts

    Inchirierea iahtului de 100 de metri lungime costă între 450.000 şi 900.000 de dolari pe săptămână, dar pentru Cowell, a cărui avere e estimată la 130 de milioane de dolari, preţul este nesemnificativ. Creatorul X Factor şi-a luat o binemeritată vacanţă în Caraibe după ce a închiriat ambaracaţiunea cu un echipaj de bord de 12 oameni. Se zvoneşte că pe iaht s-ar afla şi logodnica lui, Mezhgan Hussainy, alături de prieteni apropiaţi ai starului.

  • Iahtul Ocean Emerald – dacă întrebi cât costă, nu ţi-l permiţi – GALERIE FOTO

    Iniţial YachtPlus oferea vasul într-un sistem de time-sharing: pentru 1,85 milioane de euro plătitorul primea o optime din proprietate şi cel puţin 34 de zile pe an la bord: 11 zile pe Mediterana, 11 zile în caraibe şi două croaziere de câte şase zile. Costurile anuale de întreţinere mai adăugau 200.000 de euro la nota de plată.

  • Poftiţi la o excursie printre gheţuri

    Mai nou, de când navele echipate corespunzător pentru navigaţia printre gheţuri nu mai sunt accesibile doar armatei sau oamenilor de ştiinţă şi pot fi comandate şi de cei ce doresc să aibă propriul lor iaht, vizitele făcute focilor sau pinguinilor au devenit un motiv de laudă pentru călătorii aflaţi în căutare de altceva decât locurile înţesate de turişti.

    Excursiile printre gheţuri sunt disponibile şi pentru cei care nu doresc să-şi bată capul cu întreţinerea unui iaht, fiindcă aceştia au posibilitatea să închirieze ambarcaţiuni capabile să navigheze pe toate mările lumii. O astfel de croazieră printre gheţuri costă peste 200.000 de dolari pe săptămână, pe o navă unde pot sta zece persoane ce speră să aibă şansa să vadă urşii polari la vânătoare sau să fotografieze morse.

  • O nouă pasiune pentru oamenii cu bani: restaurarea vechilor iahturi celebre (FOTO, VIDEO)

    Iahturile vechi sunt la mare căutare, iar cererea a crescut în ultimii ani, conform unei reviste de specialitate din domeniu, “Classic Boat”. Pasionaţii de plimbări cu ambarcaţiuni cu pânze cumpără şi recondiţionează iahturi cu aceeaşi plăcere şi satisfacţie ca în cazul celor ce colecţionează automobile clasice ca Bentley, Jaguar, Maserati sau Bugatti.

    Printre ambarcaţiunile celebre care au fost restaurate de proprietari pasionaţi se numără Blue Peter sau Eilean, amândouă găsite abandonate de cei care aveau să le redea gloria de odinioară.

    Blue Peter, un cuter construit într-un şantier englez în anul 1930, şi-a primit numele de la un fanion folosit înainte de curse, pe care era înscrisă litera P, fanion considerat aducător de noroc. Blue Peter avea să câştige peste cincizeci de curse în anii următori lansării la apă, trecând de la proprietarul său britanic la un proprietar italian după cel de-al Doilea Război Mondial.

    La momentul când a fost descoperit de actualul său deţinător, un trader din Londra, Blue Peter fusese abandonat pe insula Elba. Britanicul l-a cumpărat şi l-a restaurat cu grijă, cât mai aproape de designul iniţial, iar în prezent poate fi admirat concurând anual în regate din Franţa, Italia sau Spania.

    La rândul său, Eilean, un ketch ieşit pe porţile unui cunoscut şantier scoţian, William Fife, care a construit de-a lungul timpului ambarcaţiuni pentru magnaţii pasionaţi de navigaţie, s-a făcut remarcat în curse şi a fost folosit ca decor în clipul din 1983 al piesei “Rio” a formaţiei Duran Duran.

    Lăsat în părăsire în Antigua, Eilean a fost descoperit într-o stare deplorabilă de către şeful casei orologere Panerai, Angelo Bonati, care l-a cumpărat şi l-a încredinţat unei echipe de restaurare, a cărei muncă titanică este pe cale de a se încheia.

  • Reportaj: Capri – mai mult o insula exotica decat Italia

    “Hai sa facem un pariu. Eu zic ca iahtul din departare, cel mai
    mare, este iahtul lui Abramovich. Tu al cui crezi ca e?”, m-a
    intrebat un prieten in timp ce priveam in jos catre unul dintre
    cele mai cunoscute golfuri din Capri unde zeci de barci, daca vrei
    sa fii modest, sau iahturi daca vrei sa le spui pe adevaratul lor
    nume, isi asteptau timide pasagerii aflati la cativa metri
    departare in apa de culoare turcoaz.

    Desi nu am aflat pana la urma daca iahtul in cauza era chiar
    Eclipse, gigantul detinut de omul de afaceri rus Roman Abramovich,
    am ajuns la concluzia ca insula este o destinatie preferata de
    oamenii care isi permit sa detina sau sa inchirieze iahturi, sa isi
    faca shoppingul la Prada sau Salvatore Feragamo si sa manance la
    terasele unde acum cativa ani statea Jackie Onassis, vaduva
    fostului presedinte american Kennedy, o vizitatoare frecventa a
    insulei linistite si discrete, unde locuiesc mai putin de 12.000 de
    oameni.

    Situata in Marea Tireniana, la intrarea in golful Napoli, insula
    muntoasa nu este insa vizitata doar de oamenii care isi permit un
    sejur la hotelurile de patru si cinci stele, cu tarife de peste 300
    de euro pe noapte. (Exista si hoteluri de o stea, insa si aici
    preturile pentru o noapte pot depasi 100 de euro, mai mult decat
    pentru o noapte la un hotel de cinci stele din Bucuresti.)
    Exclusivitatea insulei a fost data si de dimensiunile ei reduse:
    are 6,7 kilometri lungime si aproximativ doi kilometri latime, iar
    suprafata sa masoara 10,4 kilometri patrati.

    Pentru a evita sa plateasca aceste tarife, zilnic, sute de
    turisti isi planifica o vizita de o zi in insula Capri. Pretul este
    net inferior in conditiile in care o calatorie dus-intors din
    Napoli pana in Capri costa intre 22 si 34 de euro. Pretul unei zile
    in insula Capri nu cuprinde insa doar biletul cu vaporul pana pe
    insula unde, la circa 500 de metri inaltime, punctul cel mai inalt
    al insulei, te simti deasupra tuturor. Insula este impartita intre
    singurele doua orase, Capri si AnaCapri, si zonele de vegetatie in
    stare pura, pe unde pare ca omul nu a ajuns inca.

    Odata coborat din hydrofoil sau din ferryboat – mijloacele de
    transport folosite pentru a ajunge pe insula -, ai doua optiuni:
    fie iei funicularul catre orasul Capri, fie autobuzul catre
    AnaCapri. Biletul unei calatorii cu autobuzul sau cu funicularul
    este 1,65 euro. Oricum, banii chiar nu mai conteaza cand iesi la o
    plimbare printre stradutele inguste unde nu incap doi oameni sau
    cand ajungi sa vezi privelistea din golfurile pustii. Pretul
    biletelor de autobuz este similar cu cel din Napoli, dar e
    important de stiut ca alt termen de comparatie intre cele doua – in
    afara de pretul unei calatorii cu mijloacele de transport in comun
    – nu prea exista. Pentru a vedea insula Capri intr-o zi este nevoie
    de trei calatorii, minim. Una care sa te preia din portul Marina
    Grande unde te lasa hydrofoilul si sa te duca in orasul Capri, o a
    doua din Capri in AnaCapri si o a treia din AnaCapri inapoi in
    port. Am uitat insa, poate putin intentionat, de taxiurile din
    Capri, masini decapotabile care promiteau “Linen Experience”, dar
    cu preturi pe masura promisiunilor.

    Drumul in sine, fie cu funicularul, fie cu autobuzul, nu dureaza
    mai mult de 15 minute, insa este o experienta. Orice autobuz din
    Capri, ca de altfel orice alta masina, este zgariat pe lateral,
    pentru ca strazile sunt prea inguste pentru a permite ca doua
    vehicule sa treaca unul pe langa celalalt fara sa se atinga.
    Solutia pe care au gasit-o soferii de autobuze, care au doar
    trei-patru metri lungime, este sa claxoneze inainte de fiecare
    curba si sa isi scoata o mana pe geam pentru a trage oglinda
    inainte de orice intalnire cu un alt vehicul. Dupa cele cateva
    secunde dificile, oglinda revine la normal, iar autobuzul revine si
    el in pozitie regulamentara, respectiv nu pe marginea drumului.
    Desi au fost luate toate precautiile necesare, fiecare masina
    poarta insemnele multor astfel de intalniri. “Nu merita sa iti iei
    o masina scumpa si mare pe insula pentru ca toate ajung intr-un
    final asa”, spune un localnic in timp ce ne ghida pe stradutele
    inguste din orasul AnaCapri.

    Daca transportul pe insula te costa cinci euro minim, la el se
    pot adauga alti cativa zeci pentru o vizita in Grota Albastra
    (Grotta Azzurra), cea mai cunoscuta si cea mai populara atractie de
    pe insula. Inca din port vanzatori de barci si taximetristii te
    indeamna sa vezi minunea, care in opinia unora dintre turisti nu
    este chiar minune. Adevarul este ca merita macar drumul pana acolo
    pentru vegetatia din jur, daca nu pentru calatoria in grota in
    sine. Capri este insa mult mai mult decat Grota Albastra. Este
    insula unde mergi sa uiti de orice probleme economice sau
    financiare pe care le vezi sau despre care auzi la orice pas pe
    continent, este locul unde este de ajuns sa te plimbi printre
    casele perfect albe sau printre zonele neatinse de altceva decat de
    cactusii infloriti pentru a iti da seama ca “nu e dracul chiar atat
    de negru”.

    Dupa cateva ore bune de vizitat, de mers pe jos si de hranit
    doar virtual cu peisaje, magazine de suveniruri si atmosfera de
    vacanta, te loveste si foamea. Ce e drept, de terase insula nu duce
    lipsa, iar preturile sunt pentru toate buzunarele. Cu mai putin de
    100 de euro reusesti astfel sa vezi poate cea mai frumoasa insula
    italiana. O zi nu este insa suficienta pentru a simti locul, insa
    decat deloc, mai bine putin si decat niciodata, mai bine macar o
    data.