BusinessMagazin

Tag: grup

  • Cum au ajuns chinezii să cumpere agriculutura românească: Adama, companie deţinută de China National Agrochemical, cumpără 10% din Agricover

    Adama Ltd, un grup din agrobusiness cu afaceri de 3,9 mld. dolari la nivel mondial, listat la Bursa din Shenzhen (China), a cumpărat 10% din acţiunile companiei Agricover, principalul distribuitor de inputuri agricole din România. Reprezentanţii companiilor nu au anunţat valoarea tranzacţiei.

    China National Agrochemical este deţinută integral de ChemChina, una dintre cele mai mari corporaţii din Asia cu vânzări de 58 mld. dolari şi 140.000 de angajaţi. Adama este una dintre cele mai importante companii care oferă servicii şi produse de protecţie a plantelor din lume, cu peste 7.000 de angajaţi şi acoperire în peste

    100 de ţări. În România, Adama Agricultural Solution SRL a avut în 2018 afaceri de 200 de milioane de lei, în scădere cu 2% faţă de 2017, un profit net de 2,8 milioane de lei şi un număr mediu de 20 de angajaţi, potivit datelor platformei de analiză Confidas.ro.  

    Compania Agricover, subsidiară a Agricover Holding, un grup controlat de omul de afaceri Jabbar Kanani, a ajuns în 2018 la afaceri de peste 1,64 miliarde de lei şi un profit de 13,2 mil. lei din distribuţia de inputuri pentru agricultură, servicii de însilozare şi comerţ cu cereale şi oleaginoase şi activităţi de abatorizare, procesare şi comercializare a cărnii de porc. Tranzacţia reprezintă al doilea pas important pe care investitori care au în spate capital din China îl fac pe piaţa locală, după ce fondul chinez de investiţii CEE Equity Partners a semnat un parteneriat strategic cu Brise Group (Marius Bucur). 

  • Hoteluri pe bandă rulantă

    Primele două hoteluri din România construite şi administrate de grupul Apex Alliance Hotel Management, controlat de mai mulţi antreprenori lituanieni printre care şi Nerijus Numavicius, considerat a fi cel mai bogat om din statul baltic, sunt Hilton Garden Inn din centrul vechi al Capitalei şi Hilton Garden Inn Bucharest Airport. În curând urmează lansarea celui de-al treilea hotel sub umbrela Apex Alliance – Courtyard by Marriott, care este localizat în zona Floreasca din Capitală, iar anul viitor vor fi finalizate alte două proiecte în Bucureşti – Moxy şi Autograph Collection by Marriott.

    „Mai avem trei hoteluri care vor fi deschise în România. Courtyard by Marriott, care va fi deschis în luna aceasta, Moxy şi Autograph Collection. Moxy este un brand foarte cool, funky, un fel de party hotel. Are ca public ţintă milenialii, aşa că întreaga atmosferă va fi diferită. Intri în hotel, te întâmpină un tip cu barbă şi te întreabă dacă vrei o bere, dacă vrei să te cazezi, e o experienţă complet diferită. Suntem foarte încântaţi de acest brand şi sunt încântat de concept. Sunt un fel de milenial, destul de aproape de această generaţie, aşa că sunt foarte încântat”, a relatat pentru Business Magazin Gerhard Erasmus, CEO-ul Apex Alliance. La 38 ani, Gerhard Erasmus a acumulat o experienţă de peste 20 ani în industria hotelieră. Înainte de a se alătura grupului Apex Alliance, el a deţinut poziţia de director general pentru Radisson Hotel Group, iar anterior a petrecut circa zece ani în Africa de Sud, unde a lucrat pentru mai multe lanţuri hoteliere, precum City Lodge Hotels Limited, Legacy Hotels and Resorts, Belmond şi Only & Only Resorts.
    „Am început să lucrez de foarte tânăr. Am călătorit în toată lumea, am avut parte de tot felul de experienţe. Am construit hoteluri în Africa. Este unul dintre cele mai dificile lucruri să construieşti un hotel în Africa, prin comparaţie, să ridici un hotel aici este a «walk in the park»”, a subliniat Gerhard Erasmus.
    Cum este însă piaţa hotelieră din regiune şi în special cea din România? „Ne uităm la diferite pieţe din zonă. Deşi este o cerere mare, credem că oferta de hoteluri noi nu este la fel de mare. Vedem piaţa din România ca o oportunitate, considerăm că venim cu un avantaj prin faptul că aducem branduri noi pe piaţă, venim cu construcţii noi, ceea ce ne diferenţiază pe piaţă, mai ales în condiţiile în care sunt hoteluri de pe piaţă care poate au nevoie de renovare”, a punctat el.
    Apex Alliance este acum unul dintre cei mai activi jucători din industria hotelieră din România, unde deocamdată nu sunt prezente foarte multe branduri internaţionale, care vor investi însă în curând şi pe plan local. În prezent, la nivelul ţării, Bucureştiul are cea mai dezvoltată infrastructură de cazare, cu aproape 11.000 de camere de hotel. Jumătate din camerele de hotel din Capitală sunt clasificate ca fiind de patru stele.
    „Piaţa de investiţii în acest domeniu este destul de robustă. Ca destinaţie, desigur, îţi doreşti să ai un echilibru, o ofertă vastă de hoteluri, pentru că fiecare brand vine cu proprii săi followeri, clienţi fideli. Acest lucru creşte notorietatea unei destinaţii şi poate fi o unealtă de marketing. În această piaţă robustă care caracterizează România suntem lideri de piaţă, ca mărime, ca număr de camere pe care le vom deţine în oraş cu siguranţă.”
    Grupul Apex a intrat pe piaţa locală în 2017, când a deschis hotelul Hilton Garden Inn în inima Centrului Vechi al Capitalei, în urma unei investiţii de 20-25 milioane de euro, sumă ce a fost necesară pentru reconstrucţia clădirii în care operează acesta. În total, hotelul Hilton Garden Inn din centrul Bucureştiului are 210 de camere. Capacitatea de cazare a hotelului Hilton Garden Inn amplasat chiar în incinta Aeroportului Internaţional Henri Coandă, primul astfel de hotel din România, este similară – 218 camere.
    „Cred că mai toate oraşele principale au un hotel în aeroport, Bucureştiul a fost printre ultimele, cel puţin în rândul oraşelor similare ca mărime şi dinamică din regiune”, a menţionat Gerhard Erasmus, adăugând că durata de construcţie a hotelului a fost de 16 luni, iar investiţia s-a ridicat la 19 milioane de euro. Hilton Garden Inn Bucharest Airport se află la o distanţă de doar 150 de metri de terminalul Plecări al Aeroportului Internaţional Henri Coandă, adresându-se cu precădere segmentului de business, personalului companiilor aeriene ce operează pe Aeroportul Henri Coandă, fiind totodată şi o soluţie pentru pasagerii cu zboruri anulate sau întârziate.
    De ce un hotel în aeroport? „E o ecuaţie simplă. Sunt foarte mulţi pasageri internaţionali care ajung aici pe aeroport, iar când analizăm o piaţă luăm în considerare centrul vechi al oraşului, centrele de business şi aeroporturile. Întotdeauna există cerere. Mai ales când nu există alternativă reală în zonă. Aşa că nu a fost o decizie grea. Nu avem alt hotel construit în aeroport, însă suntem în negocieri pentru managementul unor astfel de hoteluri”, a explicat el.
    Hilton Garden Inn Bucharest Airport aparţine segmentului „focused hotels” al lanţului Hilton, designul fiind modern, funcţional, cu accente minimaliste şi contemporane. Pe lângă cele 218 camere din categoria superior, standard, hotelul Hilton din aeroport dispune şi de 5 săli de conferinţă cu o suprafaţă totală de 225 de metri pătraţi, ce pot fi compartimentate în funcţie de necesităţi. În plus, camerele sunt dotate cu birouri, scaune ergonomice şi Wi-Fi care să asigure un mediu de lucru confortabil şi eficient pentru clienţii din zona business.
    Courtyard by Marriott, a treia investiţie a Apex Alliance pe plan local, este primul hotel din România care activează sub acest brand. Hotelul, amplasat la intersecţia bulevardelor Dimitrie Pompeiu şi Barbu Văcărescu, pe terenul fostului service Sama, are în total 259 de camere, care sunt deja operaţionale. A patra unitate hotelieră construită de grupul lituanian este Autograph by Marriott.
    „Autograph, care se adresează unui alt segment, face parte dintre brandurile de lux, va fi tot în Centrul Vechi, probabil va fi deschis în vara anului viitor. Avem o echipă de top care va veni în România pentru a ne ajuta să creăm o experienţă uluitoare, promitem că va fi ceva extraordinar. Hotelul va avea 2-3 restaurante, un bar foarte interesant, un Spa”, a precizat CEO-ul Apex Alliance. El a adăugat că în total bugetul de investiţii pentru cele patru hoteluri din România se ridică la 90 milioane de euro.
    Modelul de business al grupului lituanian se axează pe două direcţii – dezvoltare imobiliară şi management pentru hoteluri.
    „Construim hoteluri şi asigurăm management pentru hoteluri. Am dezvoltat un concept de business care nu este doar eficient, dar şi atractiv pentru alţi investitori. Construim un hotel, iar un hotel nou are nişte avantaje de necontestat, aducem un brand foarte puternic, cu propria istorie şi comunitate, dar şi o echipă grozavă care să facă hotelul operaţional. Acest proces poate lua şi câţiva ani, dar suntem hotărâţi să facem din fiecare hotel un succes pe piaţă”, a afirmat Gerhard Erasmus. Apoi, după ce devine complet operaţional, a punctat el, grupul ia în considerare vânzarea hotelului.
    „Dar chiar şi după vânzarea hotelului, Apex asigură în continuare managementul. Acest lucru poate însemna încă 15-20-25 de ani. Vânzarea unui hotel – ca să fim mai exacţi, vânzarea clădirii – este o modalitate pentru noi să ne extindem şi să continuăm investiţiile.”
    Recent, Apex Alliance a fost contactat în vederea vânzării hotelului Hilton Garden Inn din Centrul Vechi al Bucureştiului, care are un grad de ocupare de peste 85% la un an de la deschidere. Anul trecut, afacerile Hilton Garden Inn din centrul Capitalei s-au ridicat la 5,5 milioane de euro, ţinta pentru 2019 fiind de 7 milioane de euro.
    „Chiar în aceste condiţii, în care luăm în considerare vânzarea unităţilor hoteliere construite şi operate, Apex Hotel Management va rămâne în continuare cel care se ocupă de gestionarea hotelurilor”, a subliniat CEO-ul Apex Alliance. În funcţie de negocierile purtate, grupul lituanian gestionează un hotel timp de 15-20-25 de ani.
    Pentru moment, din punctul de vedere al dezvoltării imobiliare, Apex Alliance nu mai are în plan alte investiţii pe piaţa din România, însă din punctul de vedere al managementului hotelier, se află în discuţii cu câteva branduri internaţionale.
    „Nu am finalizat încă negocierile şi suntem interesaţi şi de alte oraşe secundare. Ne-am construit o reputaţie, aşa că am observat o deschidere şi din partea investitorilor locali.”
    La nivelul întregii pieţe europene, grupul lituanian îşi îndreaptă acum atenţia preponderent către oraşele secundare, în condiţiile în care în toate capitalele din regiune există deja o prezenţă destul de mare pe piaţa hotelieră.
    „Suntem în proces de construcţie a unui hotel în Veneţia, este un moment foarte important pentru noi. Va fi un hotel fantastic, nou, 324 de camere, chiar pe insulă. Avem acum în vedere extinderea spre centrul Europei, pentru că pe zona de est deja ne-am consolidat poziţia. Italia – Milano, Roma, Florenţa, Veneţia – este printre priorităţile noastre”, a relatat el despre planurile Apex Alliance. 

  • O epopee bancară de două secole

    Povestea Erste începea în anul 1819, când preotul vienez Johann Baptist Weber şi un consorţiu de cetăţeni filantropi au fondat prima bancă de economii din Austria – Erste Osterreichische Spar-Casse, cu scopul de a ajuta oamenii săraci să economisească bani şi să obţină independenţa financiară.

    Mulţi ani după, în 1970, când Austria devenea una dintre cele mai bogate ţări din lume, se observa şi o schimbare a obiceiurilor consumatorilor, oamenii dorind nu numai să-şi economisească banii, ci şi să-i cheluiască. O modificare a legii băncilor de economii permitea Erste să devină o bancă universală şi începe extinderea, chiar dincolo de graniţele Austriei.

    Expansiune şi transformare sunt cuvintele-cheie în evoluţia Erste într-un grup bancar de top în Europa.Un an de referinţă în filele istoriei moderne a Erste a fost 1997, care a venit cu debutul expansiunii de amploare a grupului austriac în regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Erste cumpăra în 1997 Mezőbank Ungaria, care în 1998 a fost redenumită Erste Bank Ungaria, iar în 2004 a fost consolidată cu Postabank.
    Expansiunea austriecilor a continuat în 2000 cu achiziţia participaţiei majoritare (52,07%) la Česká spořitelna, cea mai mare bancă de retail din Cehia. Ulterior, Erste devenea acţionarul principal (67,2%) al Slovenska sporitel’ňa, cea mai mare bancă din Slovacia. În perioada 1997–2002, austriecii au făcut achiziţii multiple în Croaţia. În 2003, Erste crea al treilea cel mai mare grup bancar din Croaţia.

    Un an important în ofensiva internaţională a Erste a fost 2005. În decembrie 2005, Erste, grupul bancar austriac condus de Andreas Treichl, făcea o ofertă de 3,75 mld. euro pentru aproape 62% din acţiunile BCR, atunci cea mai mare bancă din România – a doua cea mai mare piaţă din Europa Centrală şi de Est (ECE), propunând un multiplu de şase ori activele nete.

    Erste evalua astfel banca românească la 6 mld. euro, BCR fiind cel mai costisitor pariu al austriecilor pe creşterea din regiunea Europei Centrale şi de Est. Practic, achiziţia BCR de către Erste în urmă cu 14 ani a fost cea mai mare privatizare din istoria României şi una dintre cele mai scumpe tranzacţii din istoria sistemului bancar mondial, în condiţiile în care multiplul plătit a fost de şase ori activele nete ale BCR, mult peste evaluările băncilor de atunci, care erau de cel mult 3,5-4 ori peste activul net.
    Din investiţia la BCR, Erste ar urma să treacă pe profit „în 2069”, după cum spunea la Gala ZF 2017, Andreas Treichl, cel care a făcut marele pariu pe România în 2005.

    Statul român a vândut în 2005 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. În timp, Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile celei mai mari bănci româneşti de atunci, după ce în 2011 cumpărase încă 24% de la patru din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). În 2018 şi SIF Oltenia (SIF 5), singura societate de investiţii financiare din cele cinci care mai rămăsese acţionară la BCR, a decis să vândă participaţia de 6,3% pe care o avea, valoarea totală a tranzacţiei ridicându-se la 140 mil. euro, astfel că evaluarea BCR ar fi de 2,2 mld. euro. Erste a ajuns să controleze astfel, după mai bine de un deceniu, 99,88% din BCR.

    Erste a câştigat BCR după o luptă foarte strânsă care a durat aproape o jumătate de an, luptă la care au participat şi grupurile Millennium (Portugalia), Deutsche Bank (Germania), National Bank of Greece (Grecia), BNP Paribas (Franţa), Intesa (Italia) şi Dexia (Belgia).
    Un eveniment delicat pentru industria financiară, şi, implicit, şi pentru Erste şi BCR, a fost marea criză financiară şi economică din 2007/2008 şi criza datoriilor din zona euro, din care bancherii au avut lecţii de învăţat.

    Într-un exerciţiu de sinceritate, Andreas Treichl, bancherul cu „sânge albastru”, le-a mărturisit jurnaliştilor de la Financial Times (FT) că pe parcursul carierei a făcut câteva greşeli majore pentru care „ar fi trebuit să fie demis de câteva ori”.

    Printre greşelile pe care Treichl a recunoscut că nu a putut să le intuiască este chiar cea legată de consecinţele globale ale exceselor de pe piaţa creditelor ipotecare subprime din SUA în urmă cu un deceniu. Atunci guvernul austriac a preluat un pachet în valoare de 2,7 mld. euro din acţiunile Erste, în cadrul unei strategii de urgenţă pentru a susţine sistemul bancar. Momentul critic a fost în februarie 2009, când preţul unei acţiuni Erste a scăzut la minimul istoric de 6,5 euro/acţiune, după cum a povestit Treichl pentru FT, susţinând că atunci a reuşit să îşi păstreze funcţia pentru că era „arhitectul strategiei de expansiune a băncii”, strategie pe care a reuşit să o menţină, şi pentru că Erste era într-o situaţie mai bună faţă de alte bănci.

    Imaginea Erste a avut de suferit în perioada de criză, deoarece banca a intrat în controverse din cauza acordării unor împrumuturi în franci elveţieni în Ungaria, Croaţia şi Austria.

    În România, BCR a avut probleme în anii de criză cu creditele neperformante, care au depăşit 25%, ducând la pierderi record şi obligând austriecii să treacă la un proces dur de restructurare. Însă, Erste pare să nu-şi fi pierdut încrederea în potenţialul pieţei româneşti şi regionale.
    În opinia lui Treichl – căruia nu-i place să se considere bancher, ci „un antreprenor care se ocupă de sectorul bancar” – , pentru a supravieţui unor vremuri tulburi trebuie să fii foarte interesat de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce presupune o cunoaştere profundă a forţelor care modelează economia şi sectorul bancar.

    După mai bine de două decenii de expansiune şi de transformare sub conducerea lui Andreas Treichl, Erste a devenit dintr-o bancă austriacă cel mai mare grup financiar din Europa Centrală şi de Est (ECE), cu operaţiuni în Austria, Cehia, Croaţia, Slovacia, România, Ungaria şi Serbia, în jur de 2.500 de subsidiare în cele şapte ţări, 45.000 de angajaţi şi circa 16 milioane de clienţi.
    2019, an important pentru Erste, care marchează cea de-a 200-a aniversare, este şi anul de retragere a lui Andreas Treichl din fruntea grupului austriac, după mai bine de 22 de ani.

    Bancherul austriac Andreas Treichl, 67 de ani, este unul dintre cei mai longevivi şefi de bancă mare din Europa, cu cele peste două decenii petrecute ca CEO al Erste.
    Andreas Treichl provine dintr-o familie de bancheri. Tatăl lui, Heinrich Treichl, a fost arhitectul expansiunii internaţionale a Creditanstalt-Bankverein (acum parte a UniCredit Bank Austria) în calitate de preşedinte al acestei bănci, pe atunci cea mai mare din Austria. Creditanstalt a devenit la începutul secolului XX cea mai mare bancă din Europa Centrală şi de Est şi poate cea mai extinsă din Europa.

    Treichl şi-a început cariera în 1977 la Chase Manhattan Bank, acum parte din JPMorgan, cea mai puternică bancă americană, unde a ajuns să cunoască viaţa financiară. Pentru austriecii de la Erste Treichl a început să lucreze din anul 1983, iar 14 ani mai târziu a ajuns în fruntea operaţiunilor grupului. În 1994 el era numit membru în Consiliul Director al Erste Osterreichische Spar-Casse, iar în 1997 devenea preşedintele Consiliului de Administraţie. În ultimele două decenii sub conducerea lui Andreas Treichl, grupul Erste şi-a majorat activele de aproape 4,6 ori, la 236,7 mld. euro, capitalizarea de piaţă a grupului a crescut de opt ori, la 15,8 mld. euro în 2018, iar preţul acţiunilor Erste la bursa din Viena a urcat de mai mult de cinci ori, la 29,5 euro/acţiune.

    Dacă în urmă cu un deceniu investitorii austrieci controlau circa 50% din Erste, ulterior participaţia lor a scăzut. În 2018, investitorii americani şi britanici controlau circa 33% din Erste, investitorii austrieci 27,5%, iar investitorii din Europa Continentală aveau 25,2%.
    Şi, ca multe grupuri bancare mari care s-au redresat în ultima perioadă, ajungând la profituri record, nici Erste nu a făcut excepţie. Erste Group Bank, acţionarul majoritar al BCR, a obţinut în 2018 un profit net record de aproape 1,8 mld. euro, în creştere cu o treime faţă de câştigul din 2017, profitul fiind influenţat de îmbunătăţirea rezultatelor operaţionale.

    Practic, 2018 a fost cel mai bun an din istoria grupului Erste. Şi prima parte a anului 2019 a adus rezultate bune. Pentru primul semestru din 2019, Erste a raportat un profit net de 732 mil. euro, în scădere faţă de aceeaşi perioadă din 2018, dar rezultatul operaţional a fost cel mai bun din ultimii cinci ani.

    Retrăgându-se de la conducerea grupului austriac, Andreas Treichl urmează să devină preşedintele Fundaţiei Erste (principalul acţionar individual al grupului austriac, cu circa 11%) şi îi predă ştafeta lui Bernhard Spalt, director de risc al Erste Bank Austria, care anterior a fost şi director de risc la BCR în România.

    Treichl spunea în vara acestui an că după ce nu va mai fi preşedinte al grupului Erste nu va mai activa în niciun board, nu va mai avea niciun rol în conducerea băncii şi va lăsa managementul să ia deciziile aşa cum crede.

    „Sunt convins că societatea noastră va trece prin atât de multe schimbări în următorii 50 de ani încât nici nu ne putem imagina. Instituţiile financiare vor fi un important instrument politic pentru implementarea politicilor prudenţiale de mediu. Totodată, acestea trebuie să contribuie decisiv la rezolvarea problemelor financiare generate de aspectele demografice în continuă schimbare. Unul dintre principalele noastre scopuri este să ajutăm cât mai mulţi oameni să urmărească prosperitatea. Putem spune, pe bună dreptate, că medicina adresează cele mai importante aspecte din viaţa oamenilor: sănătatea mentală şi fizică. La Erste Bank, noi vrem să adresăm al doilea cel mai important aspect din viaţa oamenilor, adică sănătatea lor financiară. Dacă reuşim să ducem această misiune la îndeplinire, sunt convins că Erste va exista şi peste 200 de ani”, a mărturisit Andreas Treichl, CEO al Erste Group, la aniversarea de 200 de ani de la înfiinţarea băncii, moment marcat la începutul lunii octombrie 2019.

  • Grupul de clinici Dent Estet, controlat de MedLife, şi-a majorat afacerile cu 39% în S1/2019, la 31 mil. lei

    Dent Estet, operatorul de servicii stomatologice controlat de MedLife, a încheiat primele şase luni ale anului cu afaceri de 31 mil. lei (6,5 mil. euro), echivalentul unei creşteri de 39% faţă de perioada similară a anului trecut, potrivit datelor transmise de companie.

    Rezultatul reprezintă o evoluţie semnificativă a businessului în contextul în care în ultimii cinci ani, compania a înregistrat în primele şase luni ale anului, majorări cuprinse între 15% şi 30% .

    ”Credem mult în dezvoltarea grupului Dent Estet. Este printre segmentele de business care va creşte mult în perioada următoare atât din punct de vedere al numărului de unităţi, cât şi al acoperirii geografice şi suntem alături de ei pentru a-i susţine în acest demers”, spune Mihai Marcu, Preşedintele Consiliului de Administraţie al MedLife.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • 21.500 de metri pătraţi pentru online

    Fondat în 1991 sub numele Mistral, grupul LPP, din care fac parte brandurile de retail Reserved, Cropp, House, Mohito şi Sinsay, a intrat pe piaţa locală în urmă cu 12 ani, în 2007.

    În 2018, filiala locală a companiei a încheiat anul cu vânzări de 275,9 milioane de lei, la nivel de grup înregistrând un total de aproximativ 8,05 mld. zloţi (1 zlot = 1 leu).

    „Astăzi, la mai bine de cinci ani de la preluarea conducerii companiei, împreună cu echipa pe care o conduc am reuşit să aducem pe piaţă şi celelalte trei branduri din portofoliul LPP şi să ajungem la un număr de 51 de magazine şi peste 750 de angajaţi, precum şi o cifră de afaceri de 276 milioane de lei la finalul anului 2018”, descrie Alina Bistreanu, country manager al LPP România, rezultatele recente ale companiei pe care o conduce. Alina Bistreanu a preluat conducerea companiei în martie 2014, când grupul LPP comercializa în România două branduri (Reserved şi Cropp) şi deţinea cinci magazine proprii, colaborând de asemenea în sistem de franciză. Absolventă de studii economice, ea şi-a început cariera la vârsta de 19 ani, încă din primul an de facultate. Din 2008 şi până în prezent a ocupat mai multe poziţii de management în cadrul unor companii din domeniul modei, avansând gradual până la poziţia deţinută astăzi.

    Pe plan internaţional, LPP are o echipă de peste 25.000 de angajaţi. La nivel mondial compania prezentă în 24 de ţări deţine peste 1.700 de magazine, iar în plan local are un număr de 51 de unităţi, fiecare dintre cele cinci branduri fiind operat şi în online.

    În prezent, la nivel de grup, Reserved – brandul-fanion al companiei – acoperă aproape 45% din vânzări, urmat de Cropp, cu un procent de 14%, House (11%), Mohito (10%), Sinsay (10%) şi vânzările din online, cu un procent de 9%. Compania deţine un total de 120.800 de metri pătraţi de spaţii logistice destinate comerţului online în patru ţări: Gdansk, Polonia (20.000 mp), Cracovia, Polonia (46.000 mp), Moscova, Rusia (8.300 mp), Bucureşti (21.500 mp) şi Bratislava, Slovacia (25.000 mp). În Europa, grupul LPP are sedii administrative în Gdansk, Cracovia şi Varşovia, iar în Asia, în Bangladesh şi Shanghai.

    Anul trecut, în România aproximativ 1,5 milioane de clienţi au achiziţionat produse comercializate sub brandurile LPP, bonul mediu ridicându-se le aproximativ 190 lei. „Preţul diferă în funcţie de brand şi categoria de produs şi poate porni de la câţiva lei până la câteva sute de lei”, explică Alina Bistreanu, country manager al LPP România.

    La finalul primului semestru al anului, LPP România se poziţiona în top 5 al ţărilor cu cea mai bună performanţă din întreg grupul LPP, cu o cotă de aproximativ 4% din totalul cifrei de afaceri a grupului. Brandurile LPP sunt prezente în 13 oraşe din România – Bucureşti, Braşov, Bacău, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare şi Timişoara. „Iar începând cu 2015, anul de lansare a magazinelor noastre online, produsele brandurilor noastre pot fi livrate pe întreg teritoriul României”, adaugă Bistreanu. „Targetul nostru este să ajungem cât mai aproape de consumatorii noştri, de aceea suntem interesaţi să extindem lanţul nostru de magazine către toate regiunile din România, inclusiv în oraşele de dimensiuni medii şi mici”, adaugă ea. Din punctul de vedere al vânzărilor, magazinele din Bucureşti şi Cluj sunt cele mai performante.

    Investiţia necesară deschiderii unui magazin fizic este determinată de mai mulţi factori, explică Bistreanu, aşa cum ar fi brandul, suprafaţa magazinului sau tipul de magazin. Costul pe metrul pătrat, exceptând valoarea stocului, poate ajunge şi la peste 1.000 de euro.

    Reprezentanţii companiei spun că ideea de a deschide în România un depozit destinat magazinelor online le-a venit în 2017. După vizite în nouă centre de logistică şi discuţii cu patru firme de curierat locale, patru brokeri imobiliari şi patru dezvoltatori, au încheiat parteneriate cu companiile Colliers International (brokeraj), WDP Developer, compania care a asigurat construirea unităţii logistice, Fan Curier (livrare), Kabar (infrastructură) şi Quehenberger logistics (partener de logistică). Noua unitate din Ştefăneştii de Jos a devenit operaţională la sfârşitul lunii iulie; la o lună de la inaugurare, vânzările în online au crescut cu 123%, iar în luna septembrie acestea au înregistrat o creştere de 100%. La sfârşitul lunii trecute, stocul din noua unitate logistică număra 400.000 de unităţi.

    În momentul de faţă în depozitul din apropierea Capitalei lucrează 137 de persoane, dar pe viitor, în perioada de maximă activitate, unitatea va funcţiona cu circa 300 de angajaţi. Peste scurt timp, aceasta va aproviziona şi magazinele fizice din România, urmând ca în viitor să se acopere livrările şi pentru Bulgaria şi Serbia, state în care compania plănuieşte să se extindă în online.

    Reprezentanţii LPP spun că pentru o activitate optimă a logisticii comerţului online este nevoie de doi factori: un plan bun de producţie – care poate fi atins prin alegerea resursei umane adecvate, o cantitate suficientă de echipamente, o capacitate tehnică la nivel maxim şi consumabile suficiente – şi un dialog deschis cu clienţii – de pildă, înştiinţarea acestora în prealabil că ar putea exista întârzieri în livrarea coletelor lor.

    Decizia clienţilor de a cumpăra prin canale online este influenţată, spun reprezentanţii LPP, de următorii factori: preţuri atractive, costuri mici de livrare, experienţe pozitive, timp scurt de livrare, promoţii şi oferte speciale, un sistem simplu de comandă şi metode variate de livrare. Aceştia se aşteaptă ca la sfârşitul acestui an vânzările din online să crească cu 60% faţă de anul precedent, până la 1 miliard de lei.

    Impulsionaţi de creşterile din mediul online, reprezentanţii LPP plănuiesc ca în perioada următoare să deschidă platforme de e-commerce în toate statele din Uniunea Europeană, în prezent compania fiind prezentă în online pe 12 pieţe; până la sfârşitul acestui an, urmează extinderea în online în alte 14 ţări.

    Pe zona de e-commerce, clienţii din Bucureşti aduc în jur de 30% din vânzările totale. „Aşteptările sunt ca anul acesta să se atingă 30 de milioane de unităţi vândute la nivel de grup”, explică Sylwester Dmytriwski, e-commerce fulfillment general manager în cadrul grupului LPP. „Dacă vorbim de comenzile din România comparativ cu ce vindem în celelalte pieţe, piaţa locală ar acoperi cam 10% – 3 milioane de unităţi. La nivel global, ne place să spunem că ne situăm în rândul celor mai mari jucători, adică Inditex şi H&M. Dar ne comparăm de asemenea şi cu Zalando sau Asos. În ceea ce priveşte comerţul online ne apropiem de acestea din urmă, dar ne focusăm totodată şi pe magazine fizice. Dacă vorbim de venituri, ne apropiem de aceşti jucători.”

    Cea mai mare provocare cu care grupul s-a confruntat pe piaţa locală este aceeaşi pe care au întâmpinat-o şi în Polonia: lipsa forţei de muncă. „Acesta este de altfel un motiv pentru care intenţionăm să automatizăm centrele logistice, atât aici, cât şi în alte state. Devine problematic în momentul în care trebuie să aduci angajaţi de la peste 50 de kilometri distanţă. Când ai nevoie de câteva sute de oameni într-un loc e greu să-i aduci de la o asemenea distanţă. Aşa că, dacă vrei să menţii o echipă stabilă, trebuie să automatizezi”, subliniază managerul de e-commerce al LPP.

    „În Polonia, afacerile merg destul de bine, mai ales pe zona de distribuţie: în 99% din cazuri, cei care comandă azi până la orele 18:00 vor avea produsele mâine. În cazul României, livrarea se face în două zile lucrătoare, însă pentru Bucureşti, ţinta noastră este livrarea produselor în ziua următoare”, spune Sylwester Dmytriwski, explicând beneficiile aduse de noua unitate de la Ştefăneştii de Jos.

    Ca grup, ţinta este ca 20% din vânzări să vină prin canale online până în 2021, de aici şi investiţiile în infrastructură. „România este un bun exemplu, pentru că aici am atins deja ţinta de 20% prin online”, subliniază Piotr Dopierala, director de logistică al grupului LPP. „De ce începem implementarea acestei strategii în România? Pentru că aici avem o foarte bună organizare, un business stabil, creştem atât ca număr de magazine fizice, cât şi din punctul de vedere al vânzărilor online.” Prin urmare, spune el, investiţia în noul centru logistic a fost justificată.

    „Suntem conştienţi că e o piaţă dificilă, vedem toate falimentele, dar avem o strategie bună pentru a continua pe plan local. Suntem încrezători şi că avem produse de calitate – sunt peste 750 de oameni care lucrează la colecţii. Este important că putem să urmăm tendinţele pieţei, să oferim clienţilor ceea ce aşteaptă de la noi. În al doilea rând, putem să oferim servicii de calitate clienţilor noştri; pentru multe companii, aceasta e o parte dificilă, încearcă încă să supravieţuiască cu modelele vechi de business şi le este dificil să se adapteze la noi situaţii din piaţă. Viteza şi flexibilitatea sunt două caracteristici pe care orice companie din acest domeniu trebuie să le aibă”, concluzionează Piotr Dopierala.

  • Luxul nu dezamăgeşte nici în vremuri grele: Grupul LVMH, din spatele Louis Vuitton şi Bulgari, a ajuns la venitui de 13 miliarde euro în ultimele trei luni

    Grupul LVMH, proprietarul unor branduri precum Louis Vuitton, Dior, Moet & Chandon şi Bulgari, a raportat o creştere de două cifre la nivelul veniturilor din T3 2019, în ciuda tensiunilor comerciale, potrivit FT.

    Proprietarul Dior şi Bulgari a anunţat că vânzările au crescut cu 11% de la an la an în mod organic, ajungând la 13,3 miliarde de euro, în comparaţie cu o estimare de creştere de 8,8% până la 12,7 miliarde euro – generată de analişti.

    LVMH susţine că Europa şi SUA au făcut „progrese semnificative” în ultimele trei luni, în timp ce piaţa din Asia a performat bine „în ciuda unui context dificil în Hong Kong”.

    Rezultatele vin în contextul tensiunilor politice ridicate dintre cetăţenii din Hong Kong şi cetăţenii din China – în contextul în care cetăţenii teritoriului semi-autonom aflat sub suveranitate chineză protestează încă din luna iunie împotriva regimului de la Beijing.

    Investitorii încearcă să anticipeze cât de mult scăderea cererii de lux din Hong Kong va afecta piaţa din China în general.

    Divizia de fashion şi produse din piele, cea mai mare divizie a grupului, a crescut cu 19%, condusă de vânzări peste aşteptări în brandurile Louis Vuitton şi Dior. Între timp, divizia de vinuri şi spirtoase a crescut cu 8%, cosmetice şi parfumuri cu 7% în timp ce vânzările de bijuterii şi ceasuri au crescut cu 5%.

    Asia, fără Japonia, reprezintă cea mai mare piaţă pentru LVMH şi aduce o treime din veniturile grupului, în comparaţie cu 25% generate de piaţa din SUA, şi sub o cincime generate de Europa, fără Franţa.

    Creşterea din piaţa din Asia a fost de 18% pe primele şase luni 2019.

    Acţiunile LVMH au crescut cu 40% anul acesta dar stagnează în ultimele patru luni, reflectând emoţiile investitorior legate de războiul comercial şi protestele din Hong Kong.

     

     

  • Doi deputaţi renunţă la PSD şi se afiliază grupului Pro Europa

    Pe 18 septembrie, Comitetul Executiv al PSD a decis schimbarea lui Horia Nasra de la şefia PSD Cluj, pe care a preluat-o interimar jurnalistul Liviu Alexa.
     
    Şi deputatul PSD Emanuel Havrici a anunţat, marţea trecută, că va activa în grupul Pro Europa. La începutul lunii octombrie şi deputatul PSD Mihăiţă Găină a anunţat că demisionează din partid şi devine deputat neafiliat.
     
    Mihăiţă Găină se numără printre semnatarii moţiunii de cenzură, alături de fostul senator PSD Emanoil Savin, deputatul PSD Marius Bota şi senatorul Ioan Talpoş, care fusese afiliat grupului parlamentar al PSD, însă a devenit ales indepedent.
     

  • O nouă poartă către restul lumii s-a deschis pentru toţi europenii anul acesta. Cum arată cel mai scump aeroport din Europa şi ce puteţi face într-o escală mai lungă acolo

    Nu cred că au trecut mai mult de 2 minute din momentul în care am păşit în prăvălia lui până când proprietarul acesteia s-a întors cu o tavă plină cu pahare cu ceai roşu de rodie parfumat pentru fiecare dintre cei prezenţi în grupul de turişti din care făceam parte. De la rodie a trecut apoi la alte plante colorate, analizând, cu zâmbetul pe buze, nevoile fiecăruia din grup: „Aveţi probleme cu somnul?”, „Nu vă puteţi relaxa?”, „Vreţi să fiţi mai activ?”, „Sau să vă înţelegeţi mai bine cu soţia?”. Înconjuraţi de miresme şi aburi de ceai, fiecare dintre noi a început să scoată din buzunar suma potrivită pentru ceaiurile miraculoase, împachetate în poveştile negustorului turc.

    Iar preţul s-a dovedit a fi pe măsura poveştilor – spre exemplu, pentru şofran depăşeşte 1.000 de euro pentru un kilogram (unele sortimente ajung chiar la câteva mii de euro).

    Bazarul de mirodenii, cunoscut şi ca Bazarul Egiptean sau Misir Carsisi, este dominat de aromele şi culorile puternice ale mirodeniilor, dar este şi locul unde pot fi gustate numeroase delicatese culinare – brânză, fructe uscate, măsline, dulciuri. O vizită aici este ideală pentru o călătorie scurtă, sau poate cu prilejul unei escale spre o destinaţie mai lungă, în care să vă exersaţi rapid talentul de negociator, la care turcii şi-au adjudecat statutul de maeştri cu secole în urmă.

    Alegerile par nelimitate, la fel şi abilităţile negustorilor care îi atrag cu uşurinţă în discuţii pe turişti încercând să le ghicească naţionalitatea (dacă aveţi însă mai mult timp la dispoziţie, arta negocierii se poate întinde pe parcursul unei zile întregi în Marele Bazar din Istanbul, care se întinde pe 60 de străzi).

    Emimönü, locul în care se află piaţa de mirodenii, este şi locul de întâlnire a strâmtorii Bosfor şi golfului Cornul de Aur, care împarte oraşul Istanbul în două părţi. De aici, bărcile cu turişti pleacă zilnic dinspre Marea Marmara spre Marea Neagră. Spre deosebire de excursiile cu barca pe canale sau râuri care tranzitează oraşe europene, aici experienţa este diferită, din mai multe puncte de vedere: traseul prin Bosfor oferă şi posibilitatea de a trăi senzaţia că vă aflaţi între două lumi, la propriu, Istanbulul fiind singurul oraş aflat pe două continente, cu strâmtoarea care separă oraşul între partea sa asiatică şi cea europeană.

    Dacă alegeţi o barcă ce aparţine unei familii turceşti şi optaţi şi pentru varianta unei mese pe aceasta, veţi regăsi preparatele clasice turceşti, gătite după reţete tradiţionale, mai aproape de originile lor faţă de cele întâlnite la un restaurant. Priveliştea este direct proporţională cu abundenţa din farfurie: de pe barcă puteţi admira rapid minunile arhitecturale ale palatelor Dolmabahce, Beylerbeyi, Ciragan, precum şi fortăreaţa Rumeli, podul din Bosfor sau fortăreaţa Anadolu. La întoarcere, nu mai rămâne decât să savuraţi o şişa (narghilea) în preajma Bosforului, în murmurul oraşului aglomerat de turişti şi localnici.

    Vizitarea moscheilor nu poate să lipsească chiar şi din cea mai scurtă  călătorie în Istanbul – le veţi găsi la tot pasul, având în vedere faptul că aici se află mai mult de 3.100 de moschei dintr-un total de peste 82.600 în Turcia. De pe lista turistului care petrece doar câteva ore aici nu trebuie să lipsească însă câteva.

    Sfânta Sofia (Hagia Sofia) este un exemplu; aceasta era în secolul al VI-lea, o biserică ortodoxă a Constantinopolului. Se spune că atunci când împăratul bizantin Iustinian a intrat pentru prima dată în biserică (536 î.Hr.), a strigat: „Glorie Dumnezeului care m-a considerat demn de o astfel de lucrare. Oh, Solomon, te-am întrecut!”. Clădirea este considerată o demonstraţie adusă lumii referitoare la bogăţia şi abilităţile tehnice ale imperiului său. Tradiţia spune că zona care înconjoară tronul împăratului era centrul oficial al lumii. În secolul al XV-lea, odată cu cucerirea oraşului de către otomani, Mahomed al II-lea (Cuceritorul) a renovat biserica şi a transformat-o în moschee. Din anul 1934, a fost transformată în muzeu. Este celebră pentru domul uriaş, care are aproape 30 de metri, şi pentru stilul arhitectural bizantin. Timp de aproape 1.000 de ani, a fost cel mai mare sanctuar din lume şi este al patrulea cel mai mare în prezent. Nu doar dimensiunea clădirii este însă impresionantă: la interior sunt reunite mai multe mozaicuri din secole diferite care au fost conservate sau chiar şi ascunse în anumite perioade istorice.

    Moscheea Albastră se încadrează şi ea la categoria monumentelor istorice gigant: cu şase minarete, este una dintre cele mai mari moschee din Turcia. Iar denumirea vine de la gresia colorată, specific turcească (Iznik) din interior, care arată într-adevăr spectaculos – mai ales în pozele postate pe reţelele de socializare de majoritatea turiştilor care trec pe aici. Construită între 1609 şi 1616, moscheea a făcut furori în lumea bizantină atunci când a fost construită tocmai fiindcă are şase minarete – acelaşi număr ca Moscheea Sfântă din Mecca. Un cel de-al şaptelea minaret a fost oferit însă cadou celei din Mecca pentru a nu se crea conflicte la acea vreme. Pentru un efect de încântare maximă, recomand vizitarea grădinilor dintre Moscheea Albastră şi Hagia Sofia, mai ales la ora chemării la rugăciune din minaretele moscheii albastre.

    Palatul Topkapi (Topkapi Sarayi) este o altă demonstraţie de impozanţă arhitecturală şi bogăţie: construit mai întâi de Mahomed Cuceritorul în secolul al XV-lea, era locul din care sultanii Imperiului Otoman şi-au condus teritoriile până în secolul al XIX-lea. Artă islamică, grădini opulente, camere decorate somptuos şi poveşti despre sultani şi nevestele lor veţi întâlni aici la tot pasul.

    Dincolo de minunea arhitectonică, este probabil locul în care un ghid se dovedeşte a fi extrem de util. Al nostru nu s-a sfiit să ne povestească despre haremul sultanului Suliman Magnificul şi despre numeroasele sale soţii – una dintre ele, de exemplu, a fost răpită şi adusă aici şi, deşi tatăl său era dispus să plătească o răscumpărare, a decis să rămână alături de sultan şi de celelalte soţii ale acestuia. Locul în care se afla haremul sultanilor este primul dintre cele patru curţi în care este împărţită clădirea, în a doua parte veţi putea găsi bucătăriile palatului, camera consiliului (prevăzută cu o mică fereastră prin care sultanul putea asculta – cu voia sau nu a consilierilor săi – toate discuţiile din „board”), iar într-un alt spaţiu se află atât camerele private ale sultanului, cât şi o cameră ce face parte din Trezoreria Imperială  şi care include o colecţie impresionantă de relicve ale profetului Mahomed.

    Un loc în care imaginaţia e pusă la încercare este hipodromul turcesc: construcţia acestuia a început în 203 î.Hr, iniţiată de Septimius Severus, şi a fost terminată de Constantin cel Mare, în 330 î.Hr., după cum ne-a povestit ghidul. Era centrul vieţii publice bizantine, precum şi locul unor jocuri şi curse. Din păcate, în prezent nu au rămas prea multe din fostul hipodrom – doar câteva ziduri pe partea sudică. Este completat însă de câteva monumente: o fântână adusă sultanului otoman de împăratul german William al II-lea în 1898, un obelisc egiptean de 20 de metri, Coloana cu Şerpi, adusă din Delphi de Constantin.

    Atracţiile turistice principale ale oraşului sunt la distanţă mică una de cealaltă, în regiunea veche a oraşului, denumită Sultanahmet. Moscheea Albastră, Palatul Topkapi şi Hagia Sofia sunt la cinci minute distanţă una de cealaltă, la fel şi hotelurile. Există însă multe alte atracţii răspândite şi în cartierele mai puţin cunoscute ale oraşului

    Dincolo de monumentele istorice, Istanbulul este un oraş şi cât se poate de modern – cel mai bine reiese asta pe strada Pietenolstiklal Caddesi (Strada Independenţei), care este o arteră modernă de shopping, cu numeroase restaurante şi cafenele. La capătul străzii se poate ajunge cu cel mai vechi tramvai subteran, Tunelul, construit în 1875 şi care poate fi luat de la turnul genovez Galata. Acesta din urmă este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Turciei, iar dacă vă încumetaţi să urcaţi prin marea de turişti aflată de obicei aici, vă puteţi bucura de priveliştea asupra oraşului.

    În regiunea mai modernă a Istanbulului se află districtele Beyoglu şi Taksim, „centrele distracţiei”. Din Piaţa Taksim se desprinde şi strada Cumhuriyet Caddesi, unde se află laolaltă hoteluri, magazine şi restaurante.
    În apropiere de Istiklal Caddesi (care este şi casa a numeroase biserici şi clădiri consulare) se află Muzeul Inocenţei al lui Orhan Pamuk – unul dintre autorii celebri ai Turciei, care a câştigat premiul Nobel pentru literatură. Muzeul, de altfel, este construit în jurul temei romanului său „Muzeul Inocenţei“.

    La întoarcere (sau spre destinaţia mai lungă spre care porniţi), asiguraţi-vă că aveţi suficient de mult timp pentru experienţele pe care vi le poate oferi aeroportul – pe punctul de a se transforma şi acesta într-un oraş (descris în presa internaţională ca fiind mai mare decât Manhattanul). Aeroportul se pare că este la fel de grandios pe cum este trecutul istoric al oraşului. Chiar dacă în prezent este încheiată doar prima fază de construcţie a proiectului, este deja unul dintre cele mai mari şi moderne aeroporturi ale lumii, având o capacitate iniţială de 90 de milioane de pasageri (spre comparaţie, prin Atatürk, folosit în prezent doar de aeronavele cargo, au trecut în anul 2017 aproximativ 63,7 de milioane de pasageri, în timp ce prin aeroportul Sabiha Gokcen, aproximativ 31 de milioane).

    Noul aeroport se află în partea europeană a Istanbulului, în districtul Arnavutkoy. În prezent, se întinde pe 1,3 milioane de metri pătraţi, dar proiectul final, care ar urma să fie finalizat în anul 2028, ar trebui să aibă 76,5 de milioane de metri pătraţi. Aeroportul impresionează nu doar prin dimensiune, ci şi prin designul inspirat de moştenirea culturală a turcilor: turnul de control, de pildă, este în forma unei lalele, floarea naţională a Turciei, devenită populară în perioada domniei sultanului Suleiman. Contrar credinţei populare, lalelele au fost cultivate iniţial în imperiul otoman şi au fost importate în Olanda în secolul al XVI-lea. Principalul coridor de tranzit este inspirat de forma Strâmtorii Bosfor. Nici pasionaţii de cumpărături nu se vor plictisi aici: duty free-ul se va întinde pe o suprafaţă de nu mai puţin de 55.000 de metri pătraţi. Pentru cei care preferă mai degrabă odihna sau o continuare a călătoriei culinare începute în oraş, aeroportul are mai multe lounge-uri, printre care şi unele ale operatorului naţional de zbor, Turkish Airlines. La unele dintre acestea există posibilitatea intrării în lounge şi printr-o taxă plătită la intrare. 

    Din România, pe ruta Bucureşti – Istanbul există trei curse zilnice operate de Turkish Airlines; operatorul mai are însă curse zilnice de pe aeroportul din Cluj şi patru zboruri săptămânale din Constanţa. Operatorul naţional de stat TAROM operează şi acesta două curse zilnice pe ruta Bucureşti – Istanbul.

  • Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a semnat pactul propus de Viorica Dăncilă

    „Toţi cei 11 care au fost astăzi prezenţi din grupul minorităţilor au fost de acord cus emanrea pactului. Cu lucrurile acestea de bun simţ suntem de acord, aşa cum am fost de acord şi cu acordul propus de preşedintele Iohannis pe care iar l-am semnat şi probabil şi la alte formule de genul ăsta dacă sunt de tipul ăsta. În general semnăm lucruri cum am semnat şi pactul cu preşedintele, lucruri care confera stabilitate sistemului legislativ”, a declarat Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, luni, pentru MEDIAFAX.

    Întrebat de MEDIAFAX ce a convins grupul parlamentar al minorităţilor să semneze pactul, Pambuccian a răspuns: „Chestiunea legată de nemodificarea sistemului de salarizare şi de pensii şi necreşterea taxelor”.

    Premierul Viorica Dăncilă a propus, vineri, un pact între partidele politice din România, în care acestea îşi iau angajamentul că vor lupta pentru bunăstarea cetăţenilor şi că nu vor tăia pensiile şi salariile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grupul Orange vorbeşte despre achiziţia Telekom România: Explorăm oportunităţile care există pentru a deveni un jucător fix/mobil de top în Europa

    Grupul Orange, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa globală de comunicaţii, „explorează“ toate „oportunităţile existente“ de a deveni un furnizor de servicii fixe şi mobile pe toate pieţele pe care activează în Europa, inclusiv în România.

    „Ambiţia grupului Orange rămâne concentrată pe a fi un operator de top de servicii convergente fixe şi mobile în Europa, astfel că explorăm oportunităţile care există pe pieţele în care operăm pentru a ne atinge obiectivele din această strategie“, au declarat pentru ZF reprezentanţii grupului Orange, ca răspuns la întrebările privind stadiul discuţiilor privind achiziţia operaţiunilor fixe ale grupului Telekom România.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro