Tag: geneva

  • Cele mai scumpe oraşe din lume

    O nouă cercetare realizată de o agenţie de turism, The Crazy Toursit, folosindu-se de datele adunate de pe platforma Numbeo (preţuri legate de costul de trai sunt adăugate de către utilizatori) arată că oraşele faimoase precum New York sau Singapore au fost depăşite de către micuţul orăşel Hamilton, capitala arhipelagului Bermuda, o dependenţă a Regatului Unit al Marii Britanii, potrvit Daily Mail.

    Astfel, un om care trăieşte în Hamilton, Bermuda are nevoie în medie de 4769 de dolari pe lună, depăşind San Francisco (4,612), New York (4,207), Geneva (3,314), Hong Kong (3,244), Londra (3,228), Dubai (3,006) sau Singapore (2,940).

    În majoritatea cazurilor, cei mai mulţi bani se duc pe chirie (72,2% San Francisco sau 51% pentru Geneva), următoarea mare cheltuială reprezentând-o mâncarea (fie acasă, fie la restaurant). Dintre primele şase oraşe aflate în top în Londra şi Hong Kong este cel mai scump transport în comun, pe când cei din Hamilton plătesc cel mai mult pe utilităţi.

    Un elveţian din Geneva trebuie să scoată din buzunar 19,35 de dolari pentru un bilet la cinema, pe cand un cetăţean din Hamilton trebuie să de nu mai puţin de 140 de dolari (abonament lunar).

  • Care sunt cele 7 automobile din finala “Maşina Anului”?

    Pe 6 martie aflăm maşina anului 2017, în preziua Salonului Auto de la Geneva. Decizia cumpărătorilor e de multe ori legată de acest premiu şi clienţii ţin cont când intră în showroom că aleg maşina anului. În juriu sunt 58 de jurnalişti din 22 de ţări, iar numărul celor din fiecare ţară este direct proporţional cu puterea de cumpărare a ţării pe care o reprezintă în concursul Car Of The Year. Premiul este pentru maşini care se vând în Europa, la fel cum şi juriul este 100% european.

    IATĂ AICI CELE 7 MAŞINI CARE SE BAT ÎN FINALA MAŞINA ANULUI

  • Cel mai scump ceas din lume. Cu banii daţi pe el ai putea să cumperi 26 de maşini Rolls-Royce Phantom

    Un ceas foarte rar a fost vândut la licitaţie săptămâna trecută în Geneva. Patek Philippe Reference 1518 a intrat în cartea recordurilor ca fiind cel mai scump ceas de mână vândut la licitaţie, informează CNN.

    Patek Philippe Reference 1518 a fost vândut cu puţin peste 11 milioane de dolari. CU aceeaşi bani ai putea să cumperi 26 de automobile Rolls-Royce Phantom 2016. La acest preţ s-a ajuns după 13 minute de licitări la Phillips in Associtation with Bacs & Russo la Geneva.

    “Un lucru interesant despre această vânzare este faptul că licitaţia a început cu 8 oameni apoi când preţul a ajuns la 7 milioane de franci elveţieni doar doi au mai rămas în cursă”, a spus Sam Hines, şeful casei de licitaţii. “Ceasul avea toate ingredientele unui produs de succes pentru licitaţie – proaspăt pe piaţă şi doar patru exemplare există în stare perfectă de funcţionare”, a mai spus el.

    Cumpărătorul a dorit să rămână anonim.

  • Cel mai scump ceas din lume. Cu banii daţi pe el ai putea să cumperi 26 de maşini Rolls-Royce Phantom

    Un ceas foarte rar a fost vândut la licitaţie săptămâna trecută în Geneva. Patek Philippe Reference 1518 a intrat în cartea recordurilor ca fiind cel mai scump ceas de mână vândut la licitaţie, informează CNN.

    Patek Philippe Reference 1518 a fost vândut cu puţin peste 11 milioane de dolari. CU aceeaşi bani ai putea să cumperi 26 de automobile Rolls-Royce Phantom 2016. La acest preţ s-a ajuns după 13 minute de licitări la Phillips in Associtation with Bacs & Russo la Geneva.

    “Un lucru interesant despre această vânzare este faptul că licitaţia a început cu 8 oameni apoi când preţul a ajuns la 7 milioane de franci elveţieni doar doi au mai rămas în cursă”, a spus Sam Hines, şeful casei de licitaţii. “Ceasul avea toate ingredientele unui produs de succes pentru licitaţie – proaspăt pe piaţă şi doar patru exemplare există în stare perfectă de funcţionare”, a mai spus el.

    Cumpărătorul a dorit să rămână anonim.

  • Cum arată prima maşină sport care funcţionează cu apă sărată – GALERIE FOTO

    Start-up-ul NanoFlowcell a debutat în 2014 la Salonul Auto de la Geneva, prezentând o maşină electrică denumită Quant e-SportLimousine. Lăsând la o parte designul ce merită toate laudele, maşina în cauză a promis ceva ce pare dintr-un film: că poate să ruleze cu apă sărată.

    Quant foloseşte o tehnologie dezvoltată iniţial de NASA, mai exact o baterie alimentată de lichid ionic: mai simplu, apă sărată. Sigur, procedura nu se rezumă doar la turnarea apei în rezervor, dar tehnologia e mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât oricare alta.

    Maşina, care a primit deja undă verde pentru drumurile din Europa, este dotată cu două rezervoare de 159 de litri. Unul este umplut cu lichid electrolitic încărcat pozitiv, iar celălalt cu acelaşi lichid având sarcină negativă. Rezervoarele sunt separate de o membrană, iar interacţiunea dintre lichide este ceea ce produce electricitate.

    Motorul dezvoltă 136 de cai putere, iar maşina poate ajunge de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 5 secunde. Viteza maximă, spun producătorii, este de 200 de kilometri pe oră. Destul de bine, spunem noi, pentru o maşină care merge pe apă.

    Sursă foto: BBC

  • Cum arată prima maşină sport care funcţionează cu apă sărată – GALERIE FOTO

    Start-up-ul NanoFlowcell a debutat în 2014 la Salonul Auto de la Geneva, prezentând o maşină electrică denumită Quant e-SportLimousine. Lăsând la o parte designul ce merită toate laudele, maşina în cauză a promis ceva ce pare dintr-un film: că poate să ruleze cu apă sărată.

    Quant foloseşte o tehnologie dezvoltată iniţial de NASA, mai exact o baterie alimentată de lichid ionic: mai simplu, apă sărată. Sigur, procedura nu se rezumă doar la turnarea apei în rezervor, dar tehnologia e mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât oricare alta.

    Maşina, care a primit deja undă verde pentru drumurile din Europa, este dotată cu două rezervoare de 159 de litri. Unul este umplut cu lichid electrolitic încărcat pozitiv, iar celălalt cu acelaşi lichid având sarcină negativă. Rezervoarele sunt separate de o membrană, iar interacţiunea dintre lichide este ceea ce produce electricitate.

    Motorul dezvoltă 136 de cai putere, iar maşina poate ajunge de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 5 secunde. Viteza maximă, spun producătorii, este de 200 de kilometri pe oră. Destul de bine, spunem noi, pentru o maşină care merge pe apă.

    Sursă foto: BBC

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Bucureştiul, oraşul ideal pentru şefi

    Un manager de top român dintr-o multinaţională din Bucureşti are un salariu la jumătate faţă de unul din Geneva, cu 43% sub nivelul unuia din Londra, cu 37% mai puţin decât unul din Dublin şi cu doar 13% sub nivelul unui executiv de top din Varşovia, arată datele unei cercetări comparative realizate de firma de consultanţă în management Hay Group, care publică în fiecare an studii salariale cu date colectate din mediul privat.

    În mod paradoxal poate, acelaşi studiu arată că executivii seniori câştigă mai mult în Bucureşti decât în New York (cu 8% mai mult), Praga (cu 19%), Montreal (cu 18%) sau faţă de oraşele din Japonia (cu 9%). Datele prezentate în comparaţie vizează valoarea medie totală a pachetului de compensaţii şi beneficii şi nu includ informaţii legate de managerii expaţi, care au pachete salariale mult mai mari decât managerii locali din zonele analizate. Cum se explică aceste diferenţe?

    „Sunt puţini manageri buni în România, iar cei care sunt cu adevăraţi buni trebuie reţinuţi”, crede Andreea Voinea, directorul de resurse umane al BCR, cea mai mare bancă de pe plan local. În opinia ei, aşa-numitul pool de talente din România este relativ îngust la nivel de poziţii de top management, iar majoritatea candidaţilor buni sunt concentraţi în Bucureşti. De aceea, bătălia pe competenţele lor a făcut ca salariile să le crească într-un ritm mult mai accelerat prin comparaţie cu ce s-a întâmplat cu restul angajaţilor din companii.

    De aceeaşi părere este şi Mirela Marinescu, head of executive search în cadrul grupului APT, cu activităţi în domeniul recrutării şi închirierii de forţă de muncă temporară, care spune că România a ajuns să aibă şefi bine foarte bine plătiţi pentru că multă vreme angajatorii nu au găsit candidaţi bine pregătiţi care să ocupe poziţii de management.

    „Când au apărut multinaţionalele, majoritatea poziţiilor erau ocupate de expaţi şi, după ce şi-au încheiat mandatele, cel puţin o parte din pachetele lor salariale s-au transferat şi către managerii români care au rămas să îi înlocuiască. Deşi angajatorii nu au oferit şi nu oferă aceleaşi pachete românilor prin comparaţie cu cele ale expaţilor, au fost totuşi nevoiţi să le dea salarii mari şi managerilor locali, pentru a-i motiva şi pentru a-i reţine în companii”, menţionează Marinescu.

    Pachetele salariale ale managerilor de top din România diferă în funcţie de dimensiunea companiilor şi de industria în care activează, însă, în general, un manager de top câştigă, în medie, între 10.000 şi 15.000 de euro net pe lună, la care se adaugă bonusul anual şi aşa-numitele „long term incentive plan“ (plan de motivare pe termen lung), prin care aceştia primesc pachete de acţiuni în companie, la preţuri preferenţiale, potrivit informaţiilor din piaţă.

    La polul opus sunt însă pachetele salariale ale muncitorilor din România, care adesea primesc puţin peste salariul minim pe economie (adică circa 175 de euro net pe lună). De altfel, aceeaşi comparaţie făcută de consultanţii de la Hay Group în multinaţionale la nivelul poziţiilor de muncitori / personal operaţional arată o poziţionare complet diferită a angajaţilor din Bucureşti prin comparaţie cu cei care ocupă astfel de funcţii în alte ţări. De departe cea mai mare diferenţă este între costul salarial al unui muncitor din Bucureşti şi al unuia din Geneva, care câştigă de zece ori mai mult decât unul din România (deşi un şef din Capitală câştigă doar de două ori mai puţin decât unul din acelaşi oraş elveţian). În oraşele din Japonia sau din Olanda, dar şi în Londra, Dublin, Paris, Berlin sau New York angajaţii care fac parte din categoria personalului operaţional primesc salarii de 3 până la 5 ori mai mari decât în Bucureşti, deşi diferenţele dintre pachetele salariale ale şefilor din aceleaşi zone nu sunt atât de mari. ”Atunci când decid să investească într-o ţară, investitorii se uită de regulă la mai multe aspecte, cum ar fi costurile cu forţa de muncă pentru personalul operaţional, pentru că în această categorie intră o mare parte din personalul unei companii, dar şi la potenţialul de viitori angajaţi pe care i-ar putea avea în locul respectiv”, spune Mihaela Lupu, market leader productized services în cadrul Hay Group România.

  • Pe ce lucruri ridicole cu preţuri absurde dau banii bogaţii lumii -GALERIE FOTO

    Când ai mai mulţi bani decât ştii ce să faci cu ei îţi permiţi să fii excentric. Poţi cumpără ce vrei, chiar şi lucruri ridicole cu un preţ absurd. Câteva elemente comune se află în această listă (maşini sau case), însă aici apar şi lucruri mai bizare precum un porumbel care costă 200.000 de dolari sau şase litri de vin cumpăraţi cu peste 300.000 de dolari.

    1. Pereche de blugi Levi – 27.000 de dolari

    Doar 8 asemenea perechi au fost create de artistul Damien Hirst pentru o galerie de artă.

    2. Apartamentul Royal Penthouse al Hotelului President Wilson din Geneva – 65.000 de dolari

    Apartamentul Royal Penthouse Suite de la Hotelul President Wilson din Geneva este format din 12 camere şi şapte băi, o sală de sport şi jacuzzi. Aici au stat personalităţi precum Bill Clinton, Mihail Gorbaciov sau Michael Jackson.

    3. Un porumbel de curse – 200.000 de dolari

    Blue Prince este porumbelul de curse care s-a vândut cu 200.000 de dolari la o licitaţie. Tot acolo s-a vândut o colonie de porumbei cu 1,8 milion de dolari.

    4. Primul computer Apple – 219.249 de dolari

    Omul de afaceri Marco Boglione a achiziţionat primul computer Apple la o licitaţie Christie în noiembrie 2010 cu peste 200.000 de dolari. În prezent este cel mai scump PC vândut vreodată la licitaţie. Când a fost lansat în 1976 computerul costa 666 de dolari.

    5. Şase litri de vin – 304.375 de dolari

    Un pachet de şase sticle de vin de Cheval Blanc din 1947 a fost vândut la licitaţie în 2010 pentru 304.375 de dolari.