BusinessMagazin

Tag: Financial Times

  • O casă cu istorie

    Printre aceste proprietăţi se numără Canonteign Manor din apropiere de Exeter, din sud-vestul Angliei, un conac cu aspect masiv care are zece dormitoare şi a servit drept garnizoană pentru regele ţării în timpul Războiului Civil Englez.

    În Statele Unite ale Americii, cei care vor să vadă cum e să trăieşti ca un gangster au la dispoziţie fosta casă a lui Al Capone, din Miami Beach, construită în anul 1922, care are piscină şi plajă privată, precum şi locuinţă cu două dormitoare pentru portar. Reşedinţa în care gangsterul a trăit până la moartea sa în 1947 poate fi achiziţionată pentru suma de 13,5 milioane de dolari.

    Ceva mai ieftin, la peste 8 milioane de euro (circa 9,5 milioane de dolari), este un castel din secolul al X-lea din Franţa. Situat în apropiere de localitatea Narbonne de pe coasta Mării Mediterane, la o oră şi douăzeci de minute cu maşina de Toulouse, castelul cocoţat pe vârf de stâncă şi folosit pentru apărarea în faţa invadatorilor care veneau din sud a fost complet renovat şi are opt dormitoare, plus încă zece apartamente într-o fermă anexă.

  • DNA spune că Tudorel Toader a prezentat date nereale în scrisoarea către Financial Times

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tudorel Toader anunţă că scrisoarea anti-Kovesi publicată în Financial Times este trimisă în numele Guvernului României

    Ministrul Tudorel Toader a declarat, pentru MEDIAFAX, răspunzând la o întrebare legată de scrisoarea făcută publică în Financial Times, că aceasta este “în numele Guvernului României”.

    Financial Times a publicat o scrisoare a ministrului român al Justiţiei, Tudorel Toader, în care solicită ca Laura Codruţa Kovesi, fost procuror-şef DNA, să nu fie numită în funcţia de procuror-şef european.
     
    La baza cererii stau, potrivit scrisorii, dosarele deschise de aceasta împotriva mai multor magistraţi şi judecători şi demiterea sa de la DNA.”După plecarea doamnei Kovesi de la DNA, am descoperit că, în perioada de patru ani în care s-a aflat la conducerea agenţiei, DNA a deschis investigaţii împotriva a 3.420 de judecători şi procurori – mai mult de jumătate din magistratura ţării. Tipic, aceste investigaţii rămâneau deschise şi nu se ajungea la un proces. Erau folosite ca mod de constrângere a sistemului. Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, nou formată, independentă de DNA, a raportat recent că a preluat peste 1.422 de dosare de la predecesorul său din DNA. Aproximativ 70% erau iniţiate intern, nu ca răspuns la o acuzaţie”, potrivit sursei citate.
     

  • Covoare pentru tigri

    Aşa stau lucrurile şi în cazul iniţiativei Tomorrow’s Tigers a World Wide Fund for Nature, care are ca scop obţinerea de bani pentru proiectul de dublare a numărului de tigri aflaţi în libertate între 2010 şi 2022, următorul an al Tigrului din zodiacul chinezesc, scrie Financial Times.

    Au fost contactaţi în acest sens o serie de artişti, printre care Gary Hume, Rose Wylie, Raqib Shaw, Kiki Smith sau Anish Kapoor, care să creeze covoare inspirate de cele tibetane cu tigri, având libertatea să le interpreteze cum doresc.

    Creaţiile acestora au fost apoi transpuse în ediţii limitate disponibile pe site-ul instituţiei care le-a solicitat pentru sume cuprinse între 10.000 şi 25.000 de lire sterline. 

  • De ce a ajuns Microsoft să dea credite „Prima casă”

    Creditele nu sunt acordate angajaţilor Microsoft, ţinta fiind profesorii care îi învaţă carte pe angajaţii companiei sau cei care lucrează în spitale şi au grijă de angajaţii Microsoft.
    Preţurile apartamentelor în Seattle, unde este sediul Microsoft şi Amazon, au explodat, ceea ce a făcut ca anumite categorii profesionale să nu mai aibă acces la locuinţe aflate în centrul oraşului.
    Brad Smith spunea că prin acest proiect categoriile profesionale vizate de Microsoft nu vor pierde zilnic patru ore pentru a veni la muncă şi a se întoarce acasă. La salariile lor, aceste categorii profesionale nu-şi pot permite să stea în centru.
    În oraşele unde îşi au sediul marile companii de IT şi unde angajaţii sunt plătiţi cu mult peste salariul mediu, asta dacă nu au ajuns chiar milionari, piaţa de real estate a crescut foarte mult, fiind aproape imposibil pentru alte categorii profesionale să se apropie de locuinţe în centrul oraşului.
    Microsoft a realizat că una dintre problemele cu care se confruntă ţine de faptul că profesorii care îi învaţă pe angajaţii lor în şcolile primare şi preuniversitare nu au nicio şansă pe piaţa de real estate, ceea ce îi va determina să nu-şi mai dea silinţa cu elevii.
    Foarte puţine companii, odată ce au ajuns în top, se gândesc la forţa de muncă. De obicei toată lumea critică sistemul de educaţie, aşteptând ca statul să le livreze oameni, exact ca un produs de care ei au nevoie.
    La rândul lor, aceşti oameni trebuie să fie pregătiţi de cineva. Iar dacă aceşti cineva nu au venituri suficiente, nu vor fi profesori buni pentru viitorii lor angajaţi. Iar toată lumea pierde. Confruntate cu o lipsă acută de forţă de muncă, companiile din România au început să investească în proiecte rezidenţiale ca să convingă oameni să lucreze pentru ele. Dacă eşti din altă parte, primul lucru la care te gândeşti când vii într-un oraş nou este unde vei sta. Şi dacă salariile din piaţă sunt suficiente, astfel încât să poţi să plăteşti o chirie. Şi, de ce nu, chiar să iei un credit şi să plăteşti rate.
    Companiile vor fi nevoite să se uite şi dincolo de propriii angajaţi, către piaţa de învăţământ şi către piaţa de sănătate. Ca să ai salariaţi care să fie şi buni, ai nevoie de profesori. Şi în primul rând nu profesori de facultate, ci profesori de şcoală primară şi liceu.
    În România, aici este marea problemă. Profesorii de la şcolile primare şi de la licee nu câştigă suficient astfel încât să stea la masă cu un elev. Sunt foarte multe cazuri în care salariile de intrare într-o companie sunt mai mari decât salariile profesorilor. Iar acest lucru a născut mari frustrări. Plus că o companie are pretenţia ca viitorul angajat să fie bine pregătit.
    Acest lucru se va schimba, iar Microsoft doar a deschis piaţa. Vom vedea din ce în ce mai multe companii mari care îşi vor crea propriul program Prima casă, în încercarea de a avea angajaţi bine pregătiţi, bine hrăniţi şi sănătoşi.
    Dacă n-are cine să ofere aceste lucruri, companiile vor avea mari probleme. De fapt, le au deja.
    Toată Europa Occidentală ţipă după forţă de muncă şi constată că generaţiile sunt tot mai slab pregătite. Când un programator are 100.000 de dolari pe an, un profesor 30.000 de dolari pe an, iar profesorul face naveta ca să ajungă la şcoală, sistemul începe să crape.
    În România, un programator are 1.500 de euro pe lună, iar un profesor de şcoală generală sau de liceu nu cred că este plătit cu mai mult de 500 de euro. Profesorii de la facultate pot obţine aceste venituri.
    Proiectul Prima casă din România a oprit scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară şi a dat posibilitatea foarte multor tineri să acceseze un credit la un cost pe care şi-l puteau permite. Programul a funcţionat.
    Când statul va stopa acest program Prima casă, marile companii vor ajunge să-şi creeze propriul program fie pentru a-şi susţine salariaţii, fie pentru a susţine profesorii. 

  • Firma care permite oamenilor să îşi facă propriul parfum

    O firmă londoneză aflată la început de drum, Ostens, vine cu altă soluţie, scrie Financial Times, şi anume să le vândă oamenilor nu parfumul în sine, ci materiile prime din care acesta este realizat. Oferind la vânzare publicului ingrediente olfactive separat, cum ar fi uleiurile de paciuli, iasomie, cedru, trandafir ori o moleculă artificială numită cashmeran velvet,  pe care acesta le poate combina ca să obţină mirosul dorit, Ostens speră să educe „nasul” cumpărătorilor şi să-i facă pe aceştia să aibă încredere în propriile lor gusturi. 

  • Ce scrie presa internaţională despre noile măsuri fiscale anunţate de Guvern

    “Bursa de Valori din România este în scădere cu aproape 12% în urma noilor propuneri de taxe”, titrează site-ul publicaţiei Financial Times.

    Reforma cunoscută sub denumirea de “taxa pe lăcomie”, va include de asemenea noi taxe asupra companiilor din domeniile energiei şi telecomunicaţiilor, care vor fi obligate să plătească 3% din cifra de afaceri, a anunţat ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici, citat de Financial Times.

    Indexul bursei de valori de la Bucureşti a scăzut cu 11,9%, aflându-se în cea mai mare scădere încă din 2009, potrivit Refinitiv. Este de asemenea cea de a doua cea mai mare scădere încă de la sfârşitul anilor 1990.

    Publicaţia Financial Times menţionează că Romgaz şi OMV Petrom au scăzut cu peste 5% fiecare.

    Agenţia Reuters relatează că Guvernul român a avut o abordare oscilantă a intenţiilor privind taxele, anul trecut, provocând incertitudine în rândul investitorilor şi afectând cursul valutar al leului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Financial Times l-a desemnat pe George Soros personalitatea anului

    Soros, în vârstă de 88 de ani, este miliardar, filantrop şi investitor, dar şi un preferat al adepţilor teoriilor conspiraţiilor, un adversar al lui Donald Trump, fiind acuzat şi că se amestecă în treburile interne ale unor state cum sunt Ungaria, Polonia sau România.
     
    Când un fan înflăcărat al lui Trump a trimis bombe adversarilor preşedintelui SUA, unul dintre destinatari a fost Soros. Iar Viktor Orban, primul-ministru maghiar, l-a declarat pe Soros criminal şi a etichetat fundaţia acestuia ilegală.
     
    Soros a devenit cunoscut în 1992, când a mizat pe prăbuşirea lirei sterline şi a câştigat enorm din asta.
     
    Financial Times spune că desemnarea unei persoane a anului reflectă, de regulă, realizările acesteia, dar în cazul lui Soros, în acest an, alegerea se referă şi la valorile pe care cel în cauză le reprezintă.
     

  • Veselia din farfurie

    Printre cei care privesc farfuria drept un mediu propice pentru exprimarea lor artistică sub formă de imagini hazlii se înscriu ilustratoarea argentiniană Miriam Brugmann, care pictează creaturi colorate, californianul Marc Armitano de la Botticelli Ceramics, care gravează insecte pe farfurii, artista britanică Polly Ferne, care decorează farfurii şi platouri cu personaje din desene animate, ori un alt britanic, Luke Edward Hall, scrie Financial Times.

    Spre deosebire de alte farfurii pictate, cum ar fi cele semnate de Pablo Picasso, cele din ziua de azi sunt gândite să poată fi folosite la mâncat şi spălate, amuzându-i în acelaşi timp pe utilizatori cu imaginile de pe ele, deoarece artiştii care le realizează privesc masa drept o sărbătoare a vieţii, după cum ei înşişi declară.

  • Oana Nuţă,director de marketing şi imagine corporativă la EximBank, fost editor la ZF bănci (1998–2004)


    „Eram două echipe, una cu experienţă şi una de tineri. Ţin minte că făceam un master la ASE în statistică şi economie şi am văzut un anunţ pe holurile facultăţii. Era ceva de genul că dacă ştiu engleză şi sunt curioasă, să vin la un interviu. Şi m-am dus. A fost primul meu job. Am lucrat cam 7-8 luni la perete, adică umpleam paginile, scriam tot, dar ce făceam era de test. Era ceva extraordinar. Apoi a ieşit prima ediţie a ZF pe piaţă, iar eu am rămas mai departe încă şase ani. Aici s-a format o parte din mine. Cred că am învăţat atunci nişte valori de care mă ţin şi acum şi anume respectul faţă de oameni, loialitatea, spiritul de echipă. Şi acum suntem o echipă.

    ZF de la început şi-a dorit să fie altceva, iar în această dorinţă resursa umană a fost cea mai importantă. Ne doream să fim primii, ne-am dezvoltat ca nişte pantere. Totdeauna voiam să avem informaţiile corecte. Şi acum când vorbesc cu unii oameni mă ştiu drept redactorul de la ZF, nu ca pe omul de comunicare.

    ZF se va dezvolta pe termen lung, dar cred că dacă nu ar mai exista printul, atunci nu am mai vorbi de ZF. Sunt convinsă că indiferent de cum citesc oamenii de afaceri ziarul, hârtia este acolo, pe un colţ al biroului lor.

    ZF a scris pentru prima dată de privatizarea Petromidia, de exemplu. Ţin minte că am sunat pe un fix al casei de avocatură care se ocupa de această tranzacţie, dar că nu am dat de nimeni, decât de o voce care mă anunţa că lumea era ocupată. La cinci minute am fost sunată de un avocat care mi-a explicat multe. Oamenii ştiau că ZF păstrează confidenţialitatea, dar pe de altă parte era foarte multă deschidere din partea mediului de business de a ne învăţa pe noi, de a face acest transfer de know how. Mereu am avut deschiderea interlocutorilor venind din partea ZF pentru că şi ei ştiu că dacă vrei să exişti în mediul de business trebuie să fii în paginile ZF.
    Cred că profesional am învăţat de la ZF că este foarte important să nu arzi etape, să faci şi să înţelegi tot ce fac oamenii din echipa ta. Mâine, dacă aş putea, m-aş întoarce să scriu din nou.”