Un astfel de loc este Zabola sau, pe româneşte, Zăbala. Un cătun ascuns în mijlocul Covasnei, unde familia nobiliară Mikes şi-a construit, renovat şi extins, de-a lungul timpului, un domeniu. Puţine mai sunt locurile din România unde tradiţiile încă sunt respectate “ca la carte”, unde casele, castelele sau conacele din secolele trecute încă sunt renovate păstrând atmosfera de odinioară. Locuri unde nu doar se respectă tradiţiile, dar unde chiar te simţi ca în secolul XIX, beneficiind, desigur, de avantajele lumii moderne. Unde aerul este curat şi lipsit de poluare sau unde ai toate şansele să întâlneşti un animal sălbatic dacă ştii când şi unde să-l aştepţi, desigur, într-un adăpost amenajat.
Covasna şi Harghita rămân în continuare secretele bine păstrate ale României în materie de turism. Poate pentru că acolo se vorbeşte mai mult maghiară decât română sau poate pentru că pentru a ajunge acolo trebuie să străbaţi întreaga Vale a Prahovei pe DN1, cel mai aglomerat drum din ţară. Dar cu siguranţă merită descoperit, mai ales că multe dintre drumurile din cele două judeţe au fost reabilitate recent.
Adevăratul drum spre Zabola începe însă imediat după ce ieşi din Braşov. Treci de primul sens giratoriu unde te intersectezi cu şoseaua de centură, treci de Hărman, după care mai mergi câţiva kilometri până când eşti întâmpinat de semnul care te informează că urmează să păşeşti în “Kovaszna megye”, judeţul Covasna. Deodată peisajul se schimbă, iar din când în când apar pe marginea drumului mici chioşcuri în care localnicii au la vânzare pâine de casă, o adevărată specialitate a zonei, mult diferit de ce întâlnim în magazinele Capitalei, sau kürtős kalács, deliciosul cozonac secuiesc. Desigur, pe lângă acestea mai toată lumea oferă cartofi, că doar suntem în Covasna, sau legume din grădina proprie şi nu cumpărate din ţări exotice şi vândute ca produse autohtone, cum întâlnim pe DN1. După câteva zeci de kilometri ieşim de pe drumul naţional 11 şi intrăm în partea mai “ascunsă” a Covasnei. Drumul nu este prea bun, dar poate fi parcurs cu uşurinţă. Până la urmă sunt doar nişte denivelări, nu cratere.
Pentru a ajunge în Zabola întâi trebuie să intri în staţiunea Covasna, celebră pentru băile sale termale, dar care a ajuns să fie deja mult prea modernă şi aglomerată pentru cineva care doreşte să se relaxeze. Pentru aceasta, trebuie să se meargă la Zabola încă vreo opt kilometri. Şi imediat înainte să se termine satul, se observă un semn care indică spre palatul contelui Mikes.
Noaptea, când porneşti pe acel drum, cu toate că este asfaltat, deja începi să te simţi precum Jonathan Harker din romanul lui Bram Stoker. Doar că acum, în locul unei trăsuri eram la volanul unui BMW Seria 7, limuzina de lux a bavarezilor. Legătura dintre Seria 7 şi nobilime este una cunoscută în România, mai ales că Regele Mihai a condus multe dintre modelele BMW, printre care SUV-ul X5 dar şi limuzina Seria 7.
Peisajele din Zabola par noaptea misterioase şi calme, poate prea calme, pentru că totul este cufundat în liniştea specifică locurilor. Şi, înainte să-ţi dai seama, te regăseşti în faţa porţii de acces spre domeniul contelui. O poartă veche, clasică, din fier forjat, care nu a fost iertată de trecerea timpului, iar acest lucru nu face decât să contribuie şi mai mult la atmosfera misterioasă a locurilor. De afară nu este vizibil niciun mecanism modern care să trădeze în vreun fel că suntem în secolul XXI, iar când poarta se deschide automat, fără intervenţia cuiva, deja începi să simţi furnicături pe şira spinării. Drumul spre Machine House, casa de oaspeţi a domeniului, este străjuit pe de-o parte şi alta de arbori înalţi care accentueză senzaţia intrării într-o lume aparte.
Dar tot acel sentiment straniu dispare odată ce ai intrat în sufrageria casei de oaspeţi. Element central este şemineul amplasat în colţul camerei, care schimbă total atmosfera. Nu doar este cald, ci în aer pur şi simplu pluteşte senzaţia de calm, relaxare şi acel miros specific de lemn ars care aminteşte de vacanţele la ţară. Iar lemnul este folosit din plin în Machine House. Fie că vorbim de grinzi sau stâlpi de rezistenţă sau doar de duşumea. Ni se spune că totul arată ca pe vremea contelui Mikes.