BusinessMagazin

Tag: Estonia

  • Eurostat: România se află pe ultimul loc în UE la numărul de angajaţi cu contracte temporare

    Din raportul publicat de Eurostat reiese faptul că în România, rata angajărilor cu contracte temporare a persoanelor cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani este de 1,2%, în timp ce media europeană a fost de 13,4%, în 2017.

    De asemenea, în România ponderea femeilor angajate a fost de 60,2%, cea a bărbaţilor 77,3%, iar ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24 de ani a fost de 40,8%.

    Ponderea totală a angajaţilor temporari a variat printre statele membre, cele mai mari fiind înregistrate în Polonia şi Spania (26%), Portugalia (22%) şi Croaţia (20%), iar cel mai scăzut în România (1% (2%), Estonia şi Letonia (ambele 3%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Viorica Dăncilă comite o nouă GAFĂ incredibilă

    “Am avut onoarea sa-l am langa mine pe prim-ministrul estonian, Juri…”, a spus Dancila, iar apoi si-a intors capul cerand din priviri ajutor. Dupa cateva secunde, a rostit: “…Ratas. Juri Ratas”, cand deja translatorul incepuse sa vorbeasca.

    VEZI AICI VIDEO

     

     

     

     

     

     

  • România se clasează în primele 10 ţări cu cea mai mică rată a şomajului din UE în martie

    Dintre statele membre, cele mai scăzute rate ale şomajului din martie 2018 au fost înregistrate în Republica Cehă (2,2%), Malta (3,3%) şi Germania (3,4%), iar cele mai ridicate rate ale şomajului au fost consemnate în Grecia (20,6% – datele pentru Grecia disponibile au fost din ianuarie) şi Spania (16,1%).

    Comparativ cu aceaşi perioadă a anului trecut, rata şomajului a scăzut în toate statele membre, cu excepţia Lituaniei, unde a rămas stabilă, şi a Estoniei – unde a crescut de la 5,3% la 6,5% între februarie 2017 şi februarie 2018.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Polonia şi statele baltice au convocat ambasadorii ruşi fără a oferi un motiv

    Ambasada rusă la Riga a anunţat că ambasadorul Ievgeni Lukianov a fost invitat de Ministerul de Externe pentru a se prezenta la ora locală 15.00 (coincide cu ora României). Tot la ora 15.00, ambasadorul rus Alexandr Petrov se va prezenta în faţa Ministerului estonian de Externe.

    Recent, ministrul britanic de Externe, Boris Johnson, a declarat că Londra are dovezi potrivit cărora Rusia a dezvoltat în ultimii zece ani agentul neurotoxic “Novichok”, folosit pentru otrăvirea fostului spion rus Serghei Skripal.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fostul preşedinte al Estoniei: Proiectele naţionale de digitalizare trebuie să fie coordonate direct de cel mai puternic om din ţară

    „Aş recomanda cu tărie ca întotdeauna responsabilul cu digitizarea să nu fie un „ministru IT”. O astfel de funcţie nu face decât să permită celorlalţi membri ai guvernului să nu se preocupe de digitizare şi să evite această respon­sa­bilitate. În plus ceilalţi miniştri nu simt respon­sabilitatea de a lua în considerare propunerile Ministerului digitizării. Întotdeauna este cel mai indicat ca politica de digitizare să fie condusă de către un departament care să fie subordonat şi să răspundă direct prim-ministrului sau preşedintelui, în funcţie de sistemul de guvernământ”, a declarat Hendrik Ilves. El va participa în data de 7 noiembrie la Microsoft Summit, unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie şi business de pe piaţa locală, care va avea loc la Teatrul Naţional din Capitală. Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

    Estonia se află aproape de sfârşitul unui proces de digitalizare în care cei 1,3 milioane de locuitori au o identitate digitală, iar aproape 99% dintre servicii sunt realizabile online. Cu ajutorul identităţiii digitale peste 90% dintre acţiunile legale care erau condiţionate de deplasarea cetăţeanului la anumite societăţi sau instituţii pot fi realizate acum cu ajutorul unui smartphone, unui laptop sau unei tablete – Estonia fiind astfel una dintre cele mai avansate ţări la nivel global.

    Cum ar trebui să abordeze statul relaţia cu firmele private? „Aş planifica încă de la început să pornesc la drum împreună cu cei din sectorul privat, luând în considerare nevoile şi temerile lor şi asigurându-mă totodată că serviciile lor îndeplinesc anumite standarde. Nu mă tem că sectorul privat ar ceda tentaţiilor de a abuza de acest parteneriat: e în interesul lor să ofere servicii prin intermediul sistemului, plătesc pentru a utiliza un mediu cu un nivel înalt de securitate şi asta e”. Cel mai important lucru nu este însă tehnologia, avertizează fostul preşedinte al Estoniei.

    “Tehnologia, şi simt că nu pot sublinia asta îndeajuns, este pe plan secundar sau poate chiar mai puţin importantă în ziua de astăzi, când legea lui Moore a făcut ca totul să fie atât de ieftin. Ceea ce are importanţă sunt Politicile, Legile şi Regulamentele. Fără dorinţa politică de a implementa elementele esenţiale enumerate la întrebarea de mai devreme, nu se va întâmpla nimic”.

    Cum a ajuns Estonia la poziţia de lider de acum, care a fost momentul în care Ilves a decis să insiste în această direcţie? “Din perspectiva mea cel puţin, aceasta a fost la origine o idee care a crescut din sentimentul de neputinţă care te cuprindea câteodată când realizai drumul enorm de lung pe care Estonia îl avea de parcurs pentru a recupera lipsa de progres din comunism.  După independenţă, Estonia era extrem de săracă. Dacă înainte de al doilea război mondial Estonia şi Finlanda aveau acelaşi PIB pe cap de locuitor, în 1991 PIB-ul pe cap de locuitor al Finlandei era de 13 ori mai mare. Recuperarea părea imposibilă, un veritabil paradox al lui Zeno. Cu toate acestea, am realizat că într-un domeniu – digitizarea – eram mai mult sau mai puţin la acelaşi nivel. Până la urmă primul browser web, Mosaic, a apărut de abia în 1993. M-am gândit că dacă a ajunge din urmă statele avansate ar dura prea mult în alte domenii, în digitizarea societăţii Estonia pornea din acelaşi punct ca toată lumea, neexistând avantaje reale pentru nimeni, sărac sau bogat,  deci, de ce să nu încercăm?

    Astfel că am considerat că digitizarea ar trebui să fie un obiectiv important.  Bazându-mă pe propria mea experienţă educaţională am considerat că trebuie să aducem şcolile estoniene online, ceea ce după multă opoziţie şi critici chiar violente ale <<stupidităţii>> sugestiei, s-a finalizat totuşi în 1998.

    Am considerat că e-guvernarea poate avea multe utilizări, însă m-am gândit că sectorul privat se va computeriza oricum şi va necesita o mulţime de ingineri. Cu toate acestea, în 1993 nu puteam prevedea cum va arăta Estonia ca ţara digitizată, însă ştiam de pe atunci că fiind o ţară mică va trebui să valorificăm la maxim resursa umană, lăsând oamenii să facă ceea ce fac ei mai bine şi punând în seama computerelor un volum cât mai mare de muncă care s-ar putea face digital”, a explicat fostul şef de stat.

    De unde pasiunea pentru tehnologie? „În urmă cu 49 de ani, când eram în clasa a noua, am avut şansa ca profesoara mea de matematică, care urma cursurile de doctorat în educaţie matematică la acea vreme, să ia decizia de a încerca să predea un mic curs de programare.  La clasă aveam un teleprinter cu bandă de hârtie perforată şi un modem de telefon prin intermediul căruia ne conectam la un mainframe aflat la 30 km depărtare. Am învăţat să programam în Basic. Încă am vie amintirea emoţiei absolute pe care am trăit-o când am rulat un program scris de mine care imprima yâx2 (adică x la pătrat). O parte dintre elevii care au participat la acel curs au continuat mai târziu studiile în informatică. Eu nu, însă la facultate, folosind cunoştinţele acumulate, am învăţat să scriu asamblare şi am programat un PDP-8 pentru unul dintre laboratoare. Trebuia să foloseşti un limbaj de asamblare deoarece PDP-8, aşa cum sugerează şi numele lui, avea o memorie de doar 8K, ceea ce astăzi reprezintă dimensiunea unui e-mail gol”, a povestit Ilves.

    Întrebat care ar fi paşii care ar trebui să fie urmaţi de un stat în proiectele de digitalizare, fostul preşedinte al Estoniei a oferit o schiţă pentru un asemenea parcurs.

    Digitizarea este un proces care trebui urmat pas cu pas, iar principalele etape sunt:

    1. Identitate pe bază de chip obligatorie şi universală. Este necesar să fie universală şi obligatorie astfel încât atât sectorul public, cât şi sectorul privat să dezvolte servicii şi să se bazeze pe populaţie că le va utiliza.

    2. Acest ID trebuie să fie conectat la o bază de date naţională pentru a îi oferi statut de semnătură legală, echivalent cu cel al unei semnături olografe, ceea ce creşte spectaculos puterea ID-ului în tranzacţii.

    3. Autentificare multi-pas şi criptare completă pentru a asigura securitatea.

    4. Un schimb de date distribuit astfel încât conexiunile sunt întotdeauna între utilizatori şi servicii sau baze de date specifice, asigurând astfel faptul că nimeni nu poate avea acces la altceva decât la ceea ce are dreptul să acceseze.

    5. Doar în momentul când punctele 1-4 sunt implementate se poate începe adăugarea de servicii (e-reţete, e-fişe medicale, e-cadastru, etc.)

    Care (şi cât de extinsă) ar trebui să fie implicarea companiilor privare în e-guvernare? Care sunt domeniile în care că ar putea aduce firmele private un plus de valoare? „De la bun început sectorul privat a fost motorul e-serviciilor. Centrul de autentificare care verifică fiecare tranzacţie este un parteneriat public-privat în proporţie de 50-50. Sectorul privat adaugă la sistem serviciile sale pentru o securitate sporită a tranzacţiilor. Companiile private semnează contracte şi îşi achită taxele aproape exclusiv prin sistemul digital în Estonia. În acelaşi timp, trăind în Mecca-ul inovaţiei şi IT-ului, Silicon Valley, sunt consternat faţă de cât de primitivă poate fi viaţa offline. Birocraţia nedigitizată pare că abia a ieşit din anii ’50. Deci, în timp ce poţi să te joci cu realitatea augmentată pe iPhone-ul tău 10, trebuie să dovedeşti băncii sau sistemului şcolar că locuieşti unde locuieşti cu o copie xerox a facturii de energie electrică”, a răspuns fostul şef de stat.

    Toomas Hendrik Ilves va fi prezent în 7 noiembrie la Microsoft Summit 2017.  Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

  • Veste bună pentru greci: au ieşit de sub incidenţa procedurii de deficit excesiv impusă de Uniunea Europeană

    Iniţiativa, în mare parte simbolică, trimite mesajul că finanţele publice ale Greciei sunt din nou sub control, notează Reuters.

    Statele Uniunii Europene au susţinut recomandarea Comisiei Europene de a încheia procedura de deficit excesiv. „După mulţi ani de dificultăţi, finanţele Greciei sunt mai bune. Decizia de azi este, astfel, bine primită”, a transmis ministrul de Finanţe al Estoniei, Toomas Toniste.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prima ţară care ar putea elimina TAXELE şi IMPOZITELE

    Doar trei lucruri nu le poate face online un estonian: nu se poate căsători, nu poate divorţa şi nu poate cumpăra sau vinde proprietăţi. În schimb, poate plăti toate taxele, facturile, poate să voteze, să înfiinţeze o companie în doar 18 minute, să-şi boteze copilul, să-şi înmatriculeze maşina şi aşa mai departe. Totuşi, aceste servicii nu mai sunt doar la dispoziţia estonienilor, ci pot fi folosite de oameni de pe întregul glob, iar asta este arma secretă a Estoniei pentru creşterea veniturilor, ceea ce ar putea duce la eliminarea taxelor şi impozitelor pentru cetăţenii săi.

    Digitalizarea Estoniei, cel mai dezvoltat stat din lume în prezent din acest punct de vedere, s-a concretizat datorită unui parteneriat dintre un guvern interesat de noutăţi, preocupat de viitor, şi un sector IT&C plin de iniţiativă. Totul a început în 2000, prin implementarea serviciilor de m-Parking şi e-Tax Board, adică un sistem de plată a locului de parcare printr-o aplicaţie şi un serviciu de achitare a taxelor şi impozitelor.

    A urmat X-Road, un fel de autostradă prin intermediul căreia toate serviciile şi instituţiile sunt legate, astfel încât să fie uşurată comunicarea între ele. Un profesor de la universitatea din Tallinn, într-o prezentare a modului în care funcţionează societatea digitală, a spus, simplificând, că este vorba doar de internet: ”Nu am inventat roata aici, ci doar folosim internetul“.

    După apariţia X-Road în 2001, au urmat, de-a lungul anilor, îmbunătăţiri şi adăugări de servicii în mediul online. Acum un estonian poate semna un contract legal direct de pe telefonul mobil, antreprenorii pot înregistra o afacere în doar 18 minute şi se pot ocupa de taxe şi alte rapoarte ale firmei tot online şi de la distanţă.

    ”Potrivit statisticilor, utilizarea semnăturilor digitale economiseşte 2% din PIB-ul ţării în fiecare an deoarece nu mai suntem nevoiţi să apelăm la hârtie. Practic, în fiecare lună se economiseşte un morman de hârtii înalt cât Turnul Eiffel (300 de metri)“, spune Anna Piperal, managing director al Enterprise Estonia, instituţie care promovează afacerile în Estonia.

    Estonia este singura ţară din lume unde cetăţenii îşi pot alege preşedintele sau parlamentarii fără să se ridice de pe canapea. Sistemul de votare online a fost implementat în 2005, iar popularitatea votului online a crescut de la an la an. Astfel, la alegerile parlamentare din 2015, aproape o treime (31%) din voturi au fost date online. Majoritatea votanţilor nu au fost tinerii, ci cei de peste 30 de ani. Un motiv invocat pentru care majoritatea voturilor sunt încă date în mod tradiţional constituie faptul că este un eveniment ce se întâmplă mai rar, iar cei tineri vor să aibă ocazia de a experimenta acest lucru.

    La baza societăţii digitale stă cartea de identitate dotată cu un cip, cu ajutorul căreia cetăţenii au acces deopotrivă la serviciile online, dar şi offline. Fiecare cetăţean estonian primeşte o astfel de carte de identitate şi primeşte două coduri pe care trebuie să le ţină minte pentru că sistemul foloseşte tehnologia de criptare blockchain cu autentificare în doi paşi; această tehnologie a fost făcută cunoscută în lume de bitcoin. ”Cartea de identitate nu este un miracol tehnologic şi nici nu sunt date stocate pe el, ci reprezintă cheia pentru a deschide toate uşile şi doar tu le poţi debloca cu cele două parole pe care le foloseşti.

    Până acum nimeni nu a reuşit să spargă sistemul şi dacă nu ai un computer cuantic nu o vei putea face. Dacă cineva chiar reuşeşte să spargă sistemul, primeşte 30.000 de euro recompensă“, spune Anna Piperal.

    Un alt punct important în dezvoltarea sistemului se leagă de faptul că este descentralizat. Nu există un server uriaş care să ţină toate datele într-un singur loc. De asemenea, un cetăţean îşi va introduce datele o singură dată, astfel încât nici firma de telecom, nici banca nu-i va mai cere adresa, datele din buletin etc,„ ci le va accesa direct de la registrul populaţiei. ”Banca nu va vedea niciodată ce taxe şi impozite plătesc, la fel cum nici fiscul nu va vedea rapoartele mele medicale“, explică Piperal.

    ”Orice cetăţean poate verifica cine i-a accesat datele, astfel încât, dacă o autoritate nu a avut un motiv bine întemeiat pentru accesarea datelor tale, poate fi dată în judecată“, adaugă Kaspar Korjus, managing director al programului de e-residency.
    Scopul final al sistemului este ca birocraţia să fie zero. ”Dacă permisul de conducere mi-a expirat, trimite-mi unul reînnoit dacă ai toate datele necesare! Dacă tocmai ai născut, atunci spitalul să trimită datele necesare către autorităţile responsabile de asigurările sociale şi fiscului astfel încât ei să calculeze beneficiile la care ai dreptul. Totul este posibil, dar este nevoie de sprijin din partea politicului“, povesteşte Piperal.

    ARMA SECRETĂ A ESTONIEI

    Foarte mulţi americani l-au ales preşedinte pe Donald Trump deoarece doreau ca ţara să fie condusă precum o afacere – să scape de cheltuielile inutile şi să crească profitul. Acelaşi gând l-a avut şi Estonia în urmă cu trei ani, când s-a propus schimbarea modelului de business al ţării, îndepărtarea de modelul bazat exclusiv pe taxe şi impozite. ”Companiile îşi pot schimba modelul de business oricând. De ce nu ar putea să o facă şi o naţiune?“, explică Kaspar Korjus ideea programului de e-residency.

    Dacă implementarea noului model de business va fi de succes, atunci Estonia ar putea fi prima ţară care să elimine taxele şi impozitele, dacă se doreşte acest lucru. Serviciul numit e-residency are o modalitate prin care orice om de pe planetă poate deveni cetăţean digital al Estoniei, câştigând accesul la toate facilităţile pe care le are şi un estonian.

    Astfel, Estonia este prima ţară din lume care să ofere o identitate digitală care le permite persoanelor să se autentifice şi să semneze documente de oriunde de pe glob. în momentul de faţă există peste 20.000 de cetăţeni digitali, iar obiectivul ambiţios este de a ajunge la 10 milioane de cetăţeni până în 2025. ”Atunci nu vom mai avem nevoie de taxe şi impozite. Putem avea un model de business bazat doar pe abonamente, astfel încât venitul nostru ca ţară să vină de la oameni din afara ţării“, spune Korjus.

    Majoritatea persoanelor care au decis să devină cetăţeni digitali ai Estoniei sunt interesaţi să facă business (65%), iar până acum s-au înfiinţat peste 3.500 de firme în în această ţară, în trei ani; în total, în Estonia sunt active circa 60.000 de firme. ”în trei ani s-au înfiinţat mai multe companii de către cetăţeni digitali decât de estonieni“, explică Korjus. Dobândirea cetăţeniei digitale presupune plata a unei taxe de 100 de euro, apoi plata unui abonament lunar (care poate ajunge până la 150 de euro, în funcţie de serviciile utilizate). În schimb, cetăţenii digitali au acces la servicii bancare estoniene, serviciile de înregistrare a unei companii, contabilitate, consultanţă financiară şi, cel mai important, acces la piaţa comună europeană ”O companie înfiinţată de un cetăţean digital aduce 4.000 de euro pe an economiei estoniene, potrivit calculelor noastre“, explică Kaspar Korjus, managing director al programului de e-residency.

    Asta înseamnă că ţara baltică câştigă 14 milioane de euro doar în acest fel. Păstrând proporţia cetăţenilor digitali care îşi deschid afaceri în Estonia şi venitul pe care îl generează o companie acum, ar însemna că în 2025, dacă obiectivul de 10 milioane de oameni este îndeplinit, cetăţenii digitali ar conduce 1,7 milioane de firme care ar genera venituri anuale de 7 miliarde de euro la bugetul ţării, adică 33% din PIB-ul actual al Estoniei.

    Dobândirea cetăţeniei digitale este în special de interes pentru oamenii de afaceri din ţări aflate în afara Uniunii Europene şi care sunt interesaţi să vândă produsele sau serviciile pe piaţa comunitară. Aşadar, antreprenori din Ucraina, Serbia sau Coreea de Sud devin cetăţeni, apoi înfiinţează o entitate legală în Estonia şi au acces la piaţa comună a UE. ”După Brexit, cererile de cetăţenie au crescut de zece ori pentru cei din Marea Britanie. Astfel, antreprenorul poate locui în continuare în Londra şi să aibă o entitate prin care poate să facă afaceri în UE“, spune Kaspar Korjus.

    Majoritatea persoanelor care aplică pentru cetăţenie sunt bărbaţi (doar 12% femei) din ţări precum Finlanda, Rusia sau Ucraina, iar 99% dintre ei sunt acceptaţi. Cei refuzaţi fie au probleme cu legea, fie sunt acuzaţi de spălare de bani sau de alte activităţi ilegale, susţine Korjus.

    Cei mai mulţi dintre cei care aplică şi-şi deschid o companie în Estonia sunt freelanceri sau consultanţi IT, iar majoritatea firmelor au unu-doi angajaţi. Cum reacţionează ţările? De ce ar fi de acord ca cetăţenii lor să devină şi cetăţeni ai Estoniei, chiar şi digitali? ”Un antreprenor care deschide o entitate legală aici are o piaţă de desfacere mai mare, deci compania din ţara lui creşte, angajează mai mulţi oameni şi-şi plăteşte taxele şi impozitele acolo. Nu vrem să furăm cetăţenii altor ţări, ci doar să le dăm unelte mai bune pentru a-şi desfăşura activitatea“, explică Kaspar Korjus.

    El dă exemplu primarul din Seul, care promovează platforma estonienilor deoarece astfel antreprenorii coreeni pot vinde mai uşor în Uniunea Europeană. Bineînţeles, Estonia nu este singura ţară care promovează societatea digitală; şi Finlanda, Azerbaidjan sau insulele Feroe au implementat sisteme pentru plata taxelor online şi alte astfel de servicii. De asemenea, Azerbaidjan sau Namibia au lansat programe de obţinere a cetăţeniei digitale, însă Estonia are un avantaj de trei ani. ”în viitor, am putea folosi diferite naţiuni pentru servicii diferite“, conchide Korjus.

    De obicei, inovaţia tehnologică are nevoie şi de ajutorul autorităţilor pentru a se putea răspândi şi pentru a putea fi implementată. De exemplu, inventarea automobilului: a fost nevoie de ajutorul autorităţilor pentru construcţia drumurilor, pentru stabilirea regulilor de conducere, pentru ca oamenii să înveţe să conducă, pentru realizarea unei societăţi care să beneficieze de pe urma acestei tehnologii. Sistemul estonian poate fi replicat în mai multe ţări, inclusiv în România, dar pentru realizarea unei societăţi digitale este nevoie ca şi autorităţile să fie deschise la această idee şi să sprijine dezvoltarea acestui mediu.
     

  • Ţara unde birocraţia a dispărut: poţi vota online, plăteşti toate taxele şi facturile fără să ieşi din casă şi chiar îţi poţi boteza copilul online

    Doar trei lucruri nu le poate face online un estonian: nu se poate căsători, nu poate divorţa şi nu poate cumpăra sau vinde proprietăţi. În schimb, poate plăti toate taxele, facturile, poate să voteze, să înfiinţeze o companie în doar 18 minute, să-şi boteze copilul, să-şi înmatriculeze maşina şi aşa mai departe. Totuşi, aceste servicii nu mai sunt doar la dispoziţia estonienilor, ci pot fi folosite de oameni de pe întregul glob, iar asta este arma secretă a Estoniei pentru creşterea veniturilor.

    Digitalizarea Estoniei, cel mai dezvoltat stat din lume în prezent din acest punct de vedere, s-a concretizat datorită unui parteneriat dintre un guvern interesat de noutăţi, preocupat de viitor, şi un sector IT&C plin de iniţiativă. Totul a început în 2000, prin implementarea serviciilor de m-Parking şi e-Tax Board, adică un sistem de plată a locului de parcare printr-o aplicaţie şi un serviciu de achitare a taxelor şi impozitelor.

    A urmat X-Road, un fel de autostradă prin intermediul căreia toate serviciile şi instituţiile sunt legate, astfel încât să fie uşurată comunicarea între ele. Un profesor de la universitatea din Tallinn, într-o prezentare a modului în care funcţionează societatea digitală, a spus, simplificând, că este vorba doar de internet: ”Nu am inventat roata aici, ci doar folosim internetul“.

    După apariţia X-Road în 2001, au urmat, de-a lungul anilor, îmbunătăţiri şi adăugări de servicii în mediul online. Acum un estonian poate semna un contract legal direct de pe telefonul mobil, antreprenorii pot înregistra o afacere în doar 18 minute şi se pot ocupa de taxe şi alte rapoarte ale firmei tot online şi de la distanţă.

    ”Potrivit statisticilor, utilizarea semnăturilor digitale economiseşte 2% din PIB-ul ţării în fiecare an deoarece nu mai suntem nevoiţi să apelăm la hârtie. Practic, în fiecare lună se economiseşte un morman de hârtii înalt cât Turnul Eiffel (300 de metri)“, spune Anna Piperal, managing director al Enterprise Estonia, instituţie care promovează afacerile în Estonia.

    Estonia este singura ţară din lume unde cetăţenii îşi pot alege preşedintele sau parlamentarii fără să se ridice de pe canapea. Sistemul de votare online a fost implementat în 2005, iar popularitatea votului online a crescut de la an la an. Astfel, la alegerile parlamentare din 2015, aproape o treime (31%) din voturi au fost date online. Majoritatea votanţilor nu au fost tinerii, ci cei de peste 30 de ani. Un motiv invocat pentru care majoritatea voturilor sunt încă date în mod tradiţional constituie faptul că este un eveniment ce se întâmplă mai rar, iar cei tineri vor să aibă ocazia de a experimenta acest lucru.

    La baza societăţii digitale stă cartea de identitate dotată cu un cip, cu ajutorul căreia cetăţenii au acces deopotrivă la serviciile online, dar şi offline. Fiecare cetăţean estonian primeşte o astfel de carte de identitate şi primeşte două coduri pe care trebuie să le ţină minte pentru că sistemul foloseşte tehnologia de criptare blockchain cu autentificare în doi paşi; această tehnologie a fost făcută cunoscută în lume de bitcoin. ”Cartea de identitate nu este un miracol tehnologic şi nici nu sunt date stocate pe el, ci reprezintă cheia pentru a deschide toate uşile şi doar tu le poţi debloca cu cele două parole pe care le foloseşti.

    Până acum nimeni nu a reuşit să spargă sistemul şi dacă nu ai un computer cuantic nu o vei putea face. Dacă cineva chiar reuşeşte să spargă sistemul, primeşte 30.000 de euro recompensă“, spune Anna Piperal.

    Un alt punct important în dezvoltarea sistemului se leagă de faptul că este descentralizat. Nu există un server uriaş care să ţină toate datele într-un singur loc. De asemenea, un cetăţean îşi va introduce datele o singură dată, astfel încât nici firma de telecom, nici banca nu-i va mai cere adresa, datele din buletin etc,„ ci le va accesa direct de la registrul populaţiei. ”Banca nu va vedea niciodată ce taxe şi impozite plătesc, la fel cum nici fiscul nu va vedea rapoartele mele medicale“, explică Piperal.

    ”Orice cetăţean poate verifica cine i-a accesat datele, astfel încât, dacă o autoritate nu a avut un motiv bine întemeiat pentru accesarea datelor tale, poate fi dată în judecată“, adaugă Kaspar Korjus, managing director al programului de e-residency.
    Scopul final al sistemului este ca birocraţia să fie zero. ”Dacă permisul de conducere mi-a expirat, trimite-mi unul reînnoit dacă ai toate datele necesare! Dacă tocmai ai născut, atunci spitalul să trimită datele necesare către autorităţile responsabile de asigurările sociale şi fiscului astfel încât ei să calculeze beneficiile la care ai dreptul. Totul este posibil, dar este nevoie de sprijin din partea politicului“, povesteşte Piperal.

    ARMA SECRETĂ A ESTONIEI

    Foarte mulţi americani l-au ales preşedinte pe Donald Trump deoarece doreau ca ţara să fie condusă precum o afacere – să scape de cheltuielile inutile şi să crească profitul. Acelaşi gând l-a avut şi Estonia în urmă cu trei ani, când s-a propus schimbarea modelului de business al ţării, îndepărtarea de modelul bazat exclusiv pe taxe şi impozite. ”Companiile îşi pot schimba modelul de business oricând. De ce nu ar putea să o facă şi o naţiune?“, explică Kaspar Korjus ideea programului de e-residency.

    Dacă implementarea noului model de business va fi de succes, atunci Estonia ar putea fi prima ţară care să elimine taxele şi impozitele, dacă se doreşte acest lucru. Serviciul numit e-residency are o modalitate prin care orice om de pe planetă poate deveni cetăţean digital al Estoniei, câştigând accesul la toate facilităţile pe care le are şi un estonian.

    Astfel, Estonia este prima ţară din lume care să ofere o identitate digitală care le permite persoanelor să se autentifice şi să semneze documente de oriunde de pe glob. în momentul de faţă există peste 20.000 de cetăţeni digitali, iar obiectivul ambiţios este de a ajunge la 10 milioane de cetăţeni până în 2025. ”Atunci nu vom mai avem nevoie de taxe şi impozite. Putem avea un model de business bazat doar pe abonamente, astfel încât venitul nostru ca ţară să vină de la oameni din afara ţării“, spune Korjus.

    Majoritatea persoanelor care au decis să devină cetăţeni digitali ai Estoniei sunt interesaţi să facă business (65%), iar până acum s-au înfiinţat peste 3.500 de firme în în această ţară, în trei ani; în total, în Estonia sunt active circa 60.000 de firme. ”în trei ani s-au înfiinţat mai multe companii de către cetăţeni digitali decât de estonieni“, explică Korjus. Dobândirea cetăţeniei digitale presupune plata a unei taxe de 100 de euro, apoi plata unui abonament lunar (care poate ajunge până la 150 de euro, în funcţie de serviciile utilizate). În schimb, cetăţenii digitali au acces la servicii bancare estoniene, serviciile de înregistrare a unei companii, contabilitate, consultanţă financiară şi, cel mai important, acces la piaţa comună europeană ”O companie înfiinţată de un cetăţean digital aduce 4.000 de euro pe an economiei estoniene, potrivit calculelor noastre“, explică Kaspar Korjus, managing director al programului de e-residency.

    Asta înseamnă că ţara baltică câştigă 14 milioane de euro doar în acest fel. Păstrând proporţia cetăţenilor digitali care îşi deschid afaceri în Estonia şi venitul pe care îl generează o companie acum, ar însemna că în 2025, dacă obiectivul de 10 milioane de oameni este îndeplinit, cetăţenii digitali ar conduce 1,7 milioane de firme care ar genera venituri anuale de 7 miliarde de euro la bugetul ţării, adică 33% din PIB-ul actual al Estoniei.

    Dobândirea cetăţeniei digitale este în special de interes pentru oamenii de afaceri din ţări aflate în afara Uniunii Europene şi care sunt interesaţi să vândă produsele sau serviciile pe piaţa comunitară. Aşadar, antreprenori din Ucraina, Serbia sau Coreea de Sud devin cetăţeni, apoi înfiinţează o entitate legală în Estonia şi au acces la piaţa comună a UE. ”După Brexit, cererile de cetăţenie au crescut de zece ori pentru cei din Marea Britanie. Astfel, antreprenorul poate locui în continuare în Londra şi să aibă o entitate prin care poate să facă afaceri în UE“, spune Kaspar Korjus.

    Majoritatea persoanelor care aplică pentru cetăţenie sunt bărbaţi (doar 12% femei) din ţări precum Finlanda, Rusia sau Ucraina, iar 99% dintre ei sunt acceptaţi. Cei refuzaţi fie au probleme cu legea, fie sunt acuzaţi de spălare de bani sau de alte activităţi ilegale, susţine Korjus.

    Cei mai mulţi dintre cei care aplică şi-şi deschid o companie în Estonia sunt freelanceri sau consultanţi IT, iar majoritatea firmelor au unu-doi angajaţi. Cum reacţionează ţările? De ce ar fi de acord ca cetăţenii lor să devină şi cetăţeni ai Estoniei, chiar şi digitali? ”Un antreprenor care deschide o entitate legală aici are o piaţă de desfacere mai mare, deci compania din ţara lui creşte, angajează mai mulţi oameni şi-şi plăteşte taxele şi impozitele acolo. Nu vrem să furăm cetăţenii altor ţări, ci doar să le dăm unelte mai bune pentru a-şi desfăşura activitatea“, explică Kaspar Korjus.

    El dă exemplu primarul din Seul, care promovează platforma estonienilor deoarece astfel antreprenorii coreeni pot vinde mai uşor în Uniunea Europeană. Bineînţeles, Estonia nu este singura ţară care promovează societatea digitală; şi Finlanda, Azerbaidjan sau insulele Feroe au implementat sisteme pentru plata taxelor online şi alte astfel de servicii. De asemenea, Azerbaidjan sau Namibia au lansat programe de obţinere a cetăţeniei digitale, însă Estonia are un avantaj de trei ani. ”în viitor, am putea folosi diferite naţiuni pentru servicii diferite“, conchide Korjus.

    De obicei, inovaţia tehnologică are nevoie şi de ajutorul autorităţilor pentru a se putea răspândi şi pentru a putea fi implementată. De exemplu, inventarea automobilului: a fost nevoie de ajutorul autorităţilor pentru construcţia drumurilor, pentru stabilirea regulilor de conducere, pentru ca oamenii să înveţe să conducă, pentru realizarea unei societăţi care să beneficieze de pe urma acestei tehnologii. Sistemul estonian poate fi replicat în mai multe ţări, inclusiv în România, dar pentru realizarea unei societăţi digitale este nevoie ca şi autorităţile să fie deschise la această idee şi să sprijine dezvoltarea acestui mediu.
     

  • Curierul viitorului are şase roţi

    Robotul, care încă nu a primit un nume, este produs de un start-up estonian numit Starship Technologies, ce a fost înfiinţat în 2014 de către doi cofondatori ai Skype, şi anume Ahti Heinla şi Janus Friis. Cei doi au pornit afacerea în 2014, iar până acum roboţii lor au parcurs 50.000 de kilometri în mai multe ţări precum Estonia, Germania, Marea Britanie sau SUA.

    Skype a fost creat de suedezul Kilas Zennstrom şi de danezul Janus Friis, în colaborare cu Ahti Heinla, Priit Kasesalu şi Jaan Tallinn, cei trei estonieni care au dezvoltat partea de back-end (partea din spate, de server) a Skype. Softul a cunoscut o răspândire rapidă în toată lumea, iar doar doi ani mai târziu compania a fost cumpărată de eBay pentru 2,6 miliarde de dolari; în 2011 a fost cumpărată de Microsoft pentru 8,5 miliarde de dolari. în timp ce sediul Skype este în Luxemburg, majoritatea echipei care lucrează la dezvoltarea produsului se află în Estonia. 

    întreaga operaţiune Starship Technologies a pornit cu fonduri proprii. Heinla nu a menţionat o sumă referitoare la valoarea investiţiei iniţiale; în ianuarie 2017, au obţinut o finanţare de 17,2 milioane de dolari din partea a opt investitori, printre ei fiind şi Daimler. Ideea pentru acest proiect a venit în urma unui concurs de construit roboţi care ar putea fi trimişi pe Lună. Estonienii au lăsat însă roboţii spaţiali pentru alţii şi s-au concentrat pe livrarea de pachete şi bunuri.

    Astfel, compania estoniană a ajuns să construiască o flotă de roboţi autonomi pentru livrarea de bunuri pe o rază de 3-4 kilometri. Roboţii sunt autonomi, dar sunt monitorizaţi de oameni ce pot prelua controlul atunci când este necesar. Dacă la început erau trei-patru persoane într-o cameră care lucrau pentru acesta, în prezent compania are 160 de angajaţi în Tallinn, Londra, Hamburg, dar şi la Washington DC şi Redwood City. ”Funcţionăm deja, am realizat peste 1.000 de livări până acum pentru partenerii noştri“, spune Ahti Heinla, cofondator şi actual CEO şi CTO al Starship Technologies, care lucrează cot la cot alături de colegii săi într-un birou open-space.

    Compania livrează pizza în Hamburg, în parteneriat cu Pizza Hut, lucrează cu poşta Elveţiei şi cu cea a Estoniei pentru livrarea de colete. Recent, Starship Technologies a încheiat un partneriat cu Daimler pentru construcţia de dube Mercedes-Benz adaptate pentru astfel de roboţi pentru a putea livra eficient pachete. Astfel, maşinile companiei germane vor acţiona precum o navă-mamă, capabilă să conţină opt roboţi Starship, precum şi coletele transportate; ultimii kilometri până la destinaţie vor fi făcuţi de micuţii roboţi. Estonienii nu vând produsul, ci oferă servicii de livrare celor interesaţi. ”Taxăm clienţii noştri per livrare, iar acum plătesc o sumă asemănătoare cu cea pe care ar cheltui-o pentru un serviciu de curierat tradiţional. Dar în viitor serviciul nostru va fi mult mai ieftin“, explică Ahti Heinla. ”Ultimii kilometri din lanţul procesului de livrare sunt cei mai scumpi. Ţelul nostru este să ajungem pentru clienţii noştri la un cost de 1 dolar/livrare“, adaugă Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies. ”Interacţiunea umană este cel mai scump lucru din lume“, continuă ea.

    ”Nu am vrea să vindem robotul, ci să oferim acest serviciu de livrare. Este un model de business mai profitabil vânzarea unui serviciu decât a unui bun. Dacă cineva are de gând să vândă astfel de roboţi, atunci le transmit felicitările mele, pentru că nu au un model de business bun“, mai spune Heinla. Robotul cântăreşte 20 de kilograme şi poate transporta pachete de până la 10 kilograme la o viteză maximă de 9,6 km/h. El va circula doar pe trotuar, alături de pietoni. Autonomia bateriei este de doar 3 km şi aceasta nu se încarcă, ci se schimbă. Kerma susţine că nu este nevoie de o îmbunătăţire a autonomiei deoarece ”vom avea huburi unde putem schimba bateriile în mai multe puncte din oraşe“.

    Compania a produs până în acest moment peste 130 de astfel de roboţi, pe care-i testează pe străzile oraşelor. Robotul va funcţiona complet autonom, însă în momentul de faţă este însoţit de un om care are rolul de a scoate robotul din bucluc, dar şi pentru a explica celorlalţi din jur care este rolul robotului şi ce face acesta. Costul de producţie a unui robot este în jur de 6.000 de euro în acest moment. ”Trebuie să realizăm robotul cu produse ieftine, nu ne putem permite să cheltuim prea mult pe componente. Trebuie să folosim camere de 10 dolari bucata şi facem tot ce se poate mai bine cu acestea“, spune Kerma.

    Obiectivul intern al companiei este ca preţul să scadă până la 2.500 de euro, însă managerul operaţional nu a precizat şi o dată la care se va întâmpla asta. ”Depindem de avansul tehnologiei, de reducerile de preţ ale componentelor.“ ”Dacă întâlneşte un obstacol, atunci încearcă să-l depăşească, încetineşte dacă e cazul unui pieton mai lent. Dacă se loveşte de o situaţie pe care nu o poate procesa, atunci robotul se opreşte, iar oamenii preiau conducerea de la distanţă pentru a rezolva problema“, explică Kristjan Korjus, head of computer vision and perception al Starship Technologies, felul în care robotul gestionează problemele pe care le poate întâmpina pe stradă.

    El susţine că firma ştie care sunt zonele cele mai aglomerate şi care este viteza medie de circulare pe fiecare stradă în parte, astfel încât robotul să aleagă calea cea mai rapidă către destinaţie. De asemenea, el spune că robotul este pregătit să facă faţă intemperiilor, fie ploaie, fie zăpadă.

    Ce se va întâmpla cu actualii curieri, câţi îşi vor pierde slujbele în dauna roboţilor? Heidy Kerma este de părere că avansul tehnologic va face ca mai mulţi oameni să-şi piardă slujbele, în cazul de faţă curieri, dar este de părere că se vor crea mai multe joburi decât se vor pierde.

    Problema resursei umane este prezentă şi în Estonia, în sectorul IT şi nu numai. Cu o populaţie de 1,3 milioane de locuitori şi cu o piaţă a forţei de muncă de 700.000 de oameni, companiile apelează la străini pentru a găsi oameni potriviţi mai ales datorită faptului că foarte multe companii au ca limbă oficială engleza. în aceste condiţii, echipa Starship Technologies a crescut constant, ajungând la un număr de 160 de angajaţi în toate oraşele în care activează (circa 10% dintre actualii angajaţi au lucrat la Skype). ”Angajăm în mod constant. Numai săptămâna trecută am angajat cinci oameni la divizia de operaţiuni doar în Estonia“, spune Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies, care precizează că este greu să găsească oameni pentru joburi specifice şi că trebuie să apeleze la oameni din afara Estoniei pentru a umple posturile libere.

    Acum, în cadrul Starship Technologies, în toate oraşele, sunt prezente în jur de 15 naţionalităţi. Pentru anul în curs, Ahti Heinla are în plan extinderea către alte ţări. ”Nu ştiu în câte ţări vom ajunge, dar vom fi activi în aproximativ 30 de oraşe.“

  • Rata şomajului în zona euro a scăzut la cel mai redus nivel din ultimii 8 ani şi jumătate

    Şomajul a scăzut în toate cele 19 state din zona euro, cu excepţia Estoniei. Cele mai mici rate ale şomajului au fost înregistrate în Germania (3,8%) şi Malta (4,1%).

    Grecia are cea mai mare rată a şomajului în zona euro, de 21,7%, deşi aceste cifre se referă la luna aprilie. Spania este ţara cu a doua cea mai mare rată a şomajului, aceasta scăzând de la 19,9% în iunie 2016 la 17,1%, luna trecută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro