Tag: energie regenerabila

  • Insulă de vânzare. Cât vă costă să deţineţi propriul paradis

    Pumpkin Island (Insula Dovleacului) se află la 14 kilometri sau la o distanţă de 30 de minute de coasta Queenslandului. Include o plajă privată, un golf plin cu stridii proaspete şi un complex alimentat de surse de energie regenerabilă. În prezent, insula este deţinută de Wayne şi Laureth Rumble, prin intermediul companiei lor, Sojourn Retreats. „A fost locul ideal în care să petrecem izolarea în perioada pandemiei”, a declarat cuplul pentru CNN Travel. Proprietatea este listată pe piaţă cu un preţ de vânzare de 17 milioane de dolari.

  • Cine sunt oamenii care profită de pe urma încălzirii globale şi îşi construiesc afaceri de miliarde

    Încălzirea globală pare să aibă şi câştigătorii ei: primii dintre cei care au decis să investească în soluţii de sustenabilitate şi energie regenerabilă au ajuns deja să conducă imperii verzi de miliarde de dolari.

    Patru persoane din spatele unui furnizor chinez gigant de baterii pentru autovehicule electrice au o avere combinată de 17 miliarde de dolari, un australian a construit o avere de 7 miliarde de dolari doar din reciclare, iar o companie de transport auto care foloseşte hidrogenul drept combustibil generează de asemenea miliarde – acestea sunt doar câteva dintre imperiile care s-au dezvoltat pe seama soluţiilor de sustenabilitate de care din ce în ce mai multe companii au nevoie, potrivit datelor compilate de Bloomberg.

    Cu o avere netă totală de 61 de miliarde de dolari la finalul lui 2019 – de aproximativ trei ori mai mare decât capitalizarea firmei de servicii petroliere Halliburton – primii miliardari care şi-au construit averile din energia verde şi soluţiile de sustenabilitate reprezintă reprezintă avangarda superbogaţilor care luptă împotriva încălzirii globale, scrie Bloomberg.

    Lista alcătuită de jurnaliştii de la Bloomberg descrie diversitatea economiei verzi şi include nume cunoscute precum cel al lui Elon Musk, până la fondatori mai puţin ştiuţi ai unora dintre cele mai mari companii din China.

    Activele generate de o serie de măsuri de sustenabilitate integrate în decizii de investiţii au ajuns la 30.700 de miliarde de dolari la finalul anului 2018, potrivit unui raport publicat de un grup de companii financiare, inclusiv Bloomberg LP (compania-mamă a Bloomberg News).
    Popularitatea investiţiilor verzi este atât de ridicată încât factorii decizionali din Europa stabilesc noi reguli pentru a defini parametrii de creştere ai acestora.

    Orientarea spre investiţiile verzi reprezintă şi o schimbare de paradigmă referitoare la modul în care au fost create primele averi ale lumii, care au dominat secolul al XX-lea. Spre exemplu, amintesc jurnaliştii de la Bloomberg, John D. Rockefeller a devenit primul miliardar din istorie, ca urmare a dezvoltării Standard Oil, iar el a fost urmat de mai multe dinastii construite pe baza unor industrii similare precum Ford şi DuPont.
    Economia care se bazează pe carbon domină însă în continuare. Giganţi din industria petrolului, industriaşi şi producători auto alcătuiesc mai mult de un sfert din cei 500 cei mai bogaţi oameni ai lumii căutaţi de Bloomberg, printre care: producătorul de petrol Harold Hamm, deţinătorul de rafinării Mukesh Ambani şi moştenitoarea imperiului BMW, Susanne Klatten. În continuare cea mai valoroasă companie a lumii este una din industria petrolului: nou-listata Saudi Aramco, ce are o capitalizare de piaţă de 1.800 de miliarde de dolari.

    Emisiile de gaze de seră au crescut cu 1,5% pe an în ultimul deceniu. „Averea verde este foarte dependentă de tehnologii inovatoare, ceea ce înseamnă că aceste averi pot să dispară într-o clipă”, a observat Kingsmill Bond, strateg energetic la Carbon Tracker, un think tank care analizează impactul schimbărilor climatice asupra pieţelor de capital şi investiţiilor în combustibilii fosili. „Oameni care îşi croiesc cu succes noi nişe în această nouă economie vor fi proprietarii averilor din viitor”, spune ea în articolul publicat de Bloomberg.

    Un exemplu în acest sens este Mário Araripe, un om de afaceri brazilian care şi-a construit o avere în domeniul imobiliarelor după ce a fost convins de promisiunea energiei eoliene: „Imnul naţional al Braziliei spune că ţara este un gigant datorită propriei naturi. Oamenii au crezut mereu că aceasta se referă la aur sau la alte comori ascunde, dar eu nu cred asta, cred că este vântul”, a spus el în 2017.
    Afacerile sustenabile ar putea să înflorească şi mai mult prin prisma capitalului pe care îl atrag – în special prin family offices-urile super-bogaţilor – care fac sustenabilitatea un element-cheie în strategiile lor. TCI Fund Management, fondul de management condus de Christopher Hohn, a avertizat recent companiile din portofoliul lui că e momentul să ia măsuri legate de acţiunile climatice sau să îşi diversifice riscurile. 


    1. Zeng Yuqun (foto), Huang Shilin, Pei Zhenhua, Li Ping
    CATL China
    Avere netă: 16,7 mld. dolari
    Avere netă rezultată:16,7 mld. dolari

    CATL este producătorul principal de baterii electrice al Chinei, care furniează piese pentru companii precum Daimler, Toyota, BMW şi Volvo. Compania a fost înfiinţată în 2011. Este estimat ca piaţa globală a maşinilor electrice să crească până la 500 de miliarde de dolari până în 2050. Acţiunile CATL au crescut de patru ori de la listarea companiei, în iunie 2018.


    2. Elon Musk
    Tesla, Statele Unite
    Avere netă: 27,6 mld. dolari  
    Avere netă rezultată: 14,6 mld. dolari

    Elon Musk deţine aproximativ o cincime din producătorul de maşini electrice Tesla. Este CEO al companiei cu sediul central în Palo Alto care furnizează şi sisteme
    de energie solară. Gigafactory 1, parte din grupul Tesla, de pildă, este producătorul principal de baterii electrice la nivel mondial. 


    3. Aloys Wobben
    Enercon
    Germania
    Avere netă: 7,3 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 7,3 mld. dolari

    Enercon este una dintre cele mai mari companii producătoare de energie eoliană ale lumii, cu un procent de 6% din piaţa globală de instalaţii eoliene onshore în 2018, potrivit datelor de pe site-ul companiei citate de Bloomberg. Compania a instalat 54% din turbinele eoliene noi ale Germaniei în 2018, dar s-a confruntat recent şi cu turbulenţe. 


    4. Anthony Pratt
    Pratt Industries
    Australia
    Avere netă: 6,8 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 6,8 mld. dolari

    Pratt conduce afacerea familiei înfiinţată încă din 1948, pe care o reorientat-o înspre sisteme de împachetare şi producţie de hârtie 100% reciclată. El este omul de afaceri din spatele companiei cu sediul central în Melbourne Visy Industries şi al Pratt Industries, care este cea mai mare companie privată de reciclare de hârtie şi de elemente de împachetare. 


    5. Li Zhenguo (foto),
    Li Chunan, Li Xiyan
    Longi
    China
    Avere netă: 3,4 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 3,4 mld. dolari

    Longi Green Energy Technology este cel mai mare producător de panouri solare fotovoltaice monocristaline. Fondată în 2000, compania furnizează mai mult de 300 gigawaţi din energia solară, reprezentând un sfert din cererea globală. Compania are o capitalizare de piaţă de 16 miliarde de dolari. 


    6. Jose Manuel Entrecanales
    Acciona
    Spania
    Avere netă: 4,9 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 2,9 mld. dolari

    Acciona reuneşte mai multe afaceri din domeniul energiei verzi – eoliană, solară, fotovoltaică, hidroelectrică, biomasă şi termală – cu scopul de a produce electricitate pentru mai mult de 6 milioane de locuinţe. Omul de afaceri Entrecanales a diversificat afacerile din construcţii create de bunicul său
    orientându-se spre energie regenerabilă în 2004, după ce a preluat rolul de preşedinte al companiei. Divizia de energie a grupului a generat mai mult de 60% din veniturile acestuia în 2018. 


    7. Lin Jianhua
    Hangzhou Firs Applied Material
    China
    Avere netă: 2,9 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 2,9 mld. dolari

    Fondată în 2003, compania Hangzhou First Applied Material produce mai ales piese pentru paneluri solare, generând mai mult de jumătate din piaţa globală, potrivit site-ului companiei. Aceasta are o capitalizare de piaţă de 3,7 miliarde de dolari. 


    8. Wang Chuanfu
    BYD
    China
    Avere netă: 4,2 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 2,4 mld. dolari

    Wang Chuanfy a pus bazele BYD în 1995, iar acum compania este cel mai mare producător de vehicule electrice din China, cu venituri de 122 de miliarde de yuani
    (18 miliarde de dolari) în 2018. Afacerea converteşte flota Shenzenului de autobuze, taxiuri şi camioane la autovehicule electrice. 


    9. Somphote Ahunai
    Energy Absolute
    Thailanda
    Avere netă: 2,4 mld. dolari 
    Avere netă rezultată: 2,4 mld. dolari

    Somphote Ahunai a început compania Energy Absolute în 2006 pentru a produce ulei de palmier. Şi-au extins apoi afacerile la producţia de biodiesel şi apoi au trecut la energie regenerabilă în 2011. A introdus Mine Mobility, primul vehicul electric creat şi produs în ţară. 


    10. Trevor Milton
    Nikola Motor
    Statele Unite
    Avere netă: 1,3 mld. dolari
    Avere netă rezultată:1,3 mld. dolari

    Start-up-ul american Nikola Motor dezvolă autocamioane alimentate cu hidrogen ale căror costuri cu combustibilii vor scădea cu între
    20 şi 30%. Tehnologia foloseşte energia solară pentru a face hidroliza apei şi foloseşte celulele de hidrogen rezultate drept combustibil. 

  • (În) avangarda energiei verzi

    Simtel este o companie de inginerie înfiinţată în anul 2000 de trei prieteni, absolvenţi ai Universităţii Politehnica din Bucureşti în aceeaşi promoţie. Cei trei fondatori, Iulian Nedea, Sergiu Bazarciuc şi Radu Vilău, în vârstă de 43 de ani fiecare, deţin o participaţie de 100% în Simtel şi sunt implicaţi şi în afacerile de zi cu zi ale companiei – Iulian Nedea este CEO, Sergiu Bazarciuc este director executiv, iar Radu Vilău este director tehnic.

    Compania a funcţionat la început ca integrator de soluţii pentru operatorii de telefonie mobilă, dezvoltând proiecte complexe pentru toţi operatorii prezenţi în România, iar  între timp a dezvoltat alte două linii de afaceri, respectiv automatizări industriale şi construcţia şi întreţinerea de centrale electrice fotovoltaice şi alte surse alternative de energie verde.

    „În anul 2012 am început să livrăm proiecte în sectorul industriei energiei regenerabile, proiectare, furnizare materiale şi echipamente, construcţie şi mentenanţă de centrale fotovoltaice. Între anii 2015 şi 2017, în România nu s-a construit aproape nimic în materie de parcuri fotovoltaice, dar noi am rămas conectaţi la domeniul fotovoltaic fiind lideri în mentenanţa centralelor electrice fotovoltaice. Situaţia s-a schimbat însă în jurul anului 2017, când am construit o centrală fotovoltaică pentru Penny Market la Videle. Din acel moment, lucrurile au început să se dezvolte într-un ritm mult mai rapid. Acel proiect practic ne-a propulsat, iar anul trecut am fost responsabili pentru construcţia a aproximativ jumătate din centralele fotovoltaice nou construite în România”, spune Iulian Nedea, CEO al Simtel, într-un interviu pentru Business MAGAZIN.

    Până în prezent, Simtel a construit în ţară peste 50 de facilităţi fotovoltaice. Beneficiari au fost în principal retaileri, dar şi companii care deţin spaţii de producţie. După proiectul cu Penny Market, în 2018, Simtel a dezvoltat parcuri fotovoltaice pe acoperişurile a 16 magazine Mega Image din România. În acest an, alte 10 magazine Mega Image vor avea noi panouri fotovoltaice instalate pe acoperişurile lor de echipa Simtel, dar şi cel puţin şapte magazine Dedeman din toată ţara (cererea din partea fraţilor Pavăl venind la începutul lui 2020), însă compania va continua şi colaborarea cu supermarketurile Penny.

    În 2019, Simtel a construit aproape jumătate din centralele fotovoltaice care s-au realizat pe plan local, atât ca număr, cât şi ca putere instalată. Aşadar, ponderea veniturilor generate de activitatea din sectorul energiei regenerabile în veniturile totale ale Simtel a crescut semnificativ anul trecut datorită proiectelor pe care le-a livrat retailerilor din România.

    „În 2019, aproximativ 60% din venituri au provenit din construcţia şi mentenanţa parcurilor fotovoltaice, proiectele din automatizare şi robotică au adus 10% din venituri, iar telecomunicaţiile au participat cu restul de 30%. Ne aşteptăm ca în anii următori, pe măsură ce veniturile vor creşte, şi ponderea veniturilor din proiectele de energie verde să crească”, spune Iulian Nedea, care consideră că programul Green Deal va contribui la creşterea exponenţială a oportunităţilor companiei. „La urma urmei, acolo unde există bani, există proiecte noi. Ca afacere, cu siguranţă putem beneficia de context.

    Green Deal pune în lumină domeniul energiei regenerabile. Suntem într-o poziţie favorabilă pentru că suntem şi susţinători ai energiei verzi şi pionieri ai acestei mişcări în România, cel puţin în domeniul energiei solare. Cert este că preţul energiei va continua să crească, deoarece cererea creşte, prin urmare companiile au o oportunitate unică în acest moment pentru a se asigura deja că afacerea lor nu va fi afectată de aceste costuri în creştere în anii următori. De asemenea, dorim să inovăm în continuare implicându-ne
    în proiecte inedite, precum staţii de încărcare maşini electrice sau trotinete electrice.”
    Programul Green Deal la care se referă antreprenorul a fost adoptat de Uniunea Europeană la finalul anului 2019 şi este menit să încurajeze accesul la surse regenerabile de energie atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice, oferind finanţare pentru astfel de proiecte. Două dintre principalele ţinte din strategia Green Deal până în 2050 sunt transformarea UE într-un bloc cu emisii nete zero de gaze de seră şi reducerea cu 90% a emisiilor de gaze în sectorul transporturilor. Documentul arată aşadar că executivul european vrea ca UE să devină neutră din punctul de vedere al gazelor cu efect de seră.

    De la proiectare până la punerea în funcţiune, Simtel a realizat în parcările Penny Market România o reţea de 11 staţii de încărcare pentru maşini electrice, marca ABB, cele mai performante din România. Patru dintre acestea formează o premieră pentru traseul Bucureşti-Constanţa, o reţea în drumul spre mare. Până la existenţa acestora, un şofer cu o maşină electrică cu autonomie de 200 de kilometri risca să nu ajungă la Constanţa. Pe durata unei pauze sau a unei sesiuni de cumpărături în magazinele Penny Market, respectiv circa 15-30 de minute, bateria unei maşini se poate încărca până la 80% din capacitate.

    În afară de staţiile de încărcare, Simtel are expertiză şi în întreţinerea parcurilor eoliene, construieşte staţii de încărcare solare pentru trotinete electrice, unul din proiecte fiind staţia din sensul giratoriu de la Charles de Gaulle din Bucureşti, realizată împreună cu operatorul de trotinete electrice Flow, şi intenţionează să fie şi în avangarda soluţiilor pentru stocarea de energie. „În acest moment, tehnologia este încă destul de costisitoare, astfel că nu este o practică obişnuită în România pentru companii să investească în astfel de soluţii, dar ne aşteptăm ca în acest an sau în următorii companiile să înceapă să investească şi în stocarea de energie, mai ales că în ultimii patru ani costul acestei tehnologii a scăzut cu peste 60%.”

    Evoluţia domeniului se reflectă şi în veniturile companiei: în 2018, aceasta a înregistrat venituri la nivel consolidat de 3 milioane de euro, în 2019 au crescut la 5,5 milioane euro, iar pentru 2020 compania se aşteaptă la venituri de 11 milioane de euro, adică de două ori mai mari faţă de anul precedent. „În 2018 am avut o marjă de profit netă de 12% şi ne aşteptăm să o menţinem la acest nivel şi pe viitor, deoarece vom continua să investim în dezvoltarea echipei noastre, în realizarea de proiecte mai mari şi, de asemenea, în dezvoltarea unei noi direcţii de afaceri pe viitor. Dacă vom accesa metode alternative de finanţare, prin intermediul pieţei de capital sau al altor surse, credem că impactul pozitiv al acestora va fi vizibil abia începând cu anul 2021.”
    Iulian Nedea mai spune că Simtel este, probabil, „primul start-up autentic din România”, întrucât a fost finanţat de un investitor care a crezut în ideile celor trei prieteni. Ulterior, acesta s-a retras din business, iar compania a continuat să se finanţeze prin reinvestirea profitului şi prin produse tradiţionale, adică în principal finanţarea bancară.
    Astăzi, Simtel are 45 de angajaţi, din care 26 sunt ingineri, şi peste
    100 de colaboratori. Şeful Simtel spune că au nevoie constantă de ingineri calificaţi, dat fiind faptul că afacerea creşte de la lună la lună. „Inginerii noştri sunt atraşi de salariile pe care le oferim, de proiectele pe care Simtel le livrează în România şi în străinătate, dar şi mai încântaţi că au ocazia să lucreze cu tehnologii noi. Lucrăm la proiecte mari pe plan local şi în străinătate. De exemplu, ne ocupăm de mentenanţa parcurilor fotovoltaice în ţări precum Chile, Marea Britanie, Franţa, Germania, Bulgaria, Ucraina şi cu proiecte în zona de robotică şi automatizări procese industriale (motoare electrice, convertizoare, PLC-uri ş.a.) în Brazilia, Coreea de Sud, Turcia, Olanda, Suedia, Norvegia, Egipt. Astfel, pe piaţă suntem consideraţi un angajator destul de atractiv, aspect de care suntem foarte mândri.”
    Experienţa inginerilor de la Simtel a fost solicitată de companii din întreaga lume, atât în România, cât şi în ţări din Europa, Asia, America de Sud şi de Nord sau Africa. Compania a dezvoltat reţele de comunicaţii mobile pentru Huawei, Vodafone, Telekom şi Orange, iar pentru Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) a realizat un upgrade al sistemului de monitorizare al spectrului de radiofrecvenţă din România. Pe alte segmente, Simtel a livrat proiecte de automatizare pentru producătorul japonez de componente auto Takata şi pentru belgienii de la Bekaert Slatina, iar pentru Dacia, producătorul de maşini de la Mioveni, a fost responsabilă pentru un proiect de automatizare a liniei de asamblare.

    De ce energie verde?
    Energia regenerabilă este o soluţie viabilă pentru reducerea amprentei de carbon lăsate în atmosferă. În teorie, potenţialul energiei regenerabile depăşeşte celelalte tipuri de energie, deoarece este nelimitat şi nu are efecte negative. Ponderea energiei generate în România de panourile fotovoltaice este încă relativ mică, echivalând cu aproximativ 3,46% din energia totală, dar este în continuă creştere.
    „Energia regenerabilă este viitorul, deoarece ajută la descentralizarea pieţei energiei, oferind atât companiilor, cât şi utilizatorilor individuali oportunitatea de a dezvolta surse proprii de energie fără a mai depinde de furnizorii clasici. În plus, deţinerea de surse proprii de energie poate contribui şi la predictibilitatea preţului. În prezent, România se află într-o poziţie favorabilă, deoarece preţul energiei este încă mic faţă de alte pieţe occidentale, ca de exemplu Germania. Cu toate acestea, se estimează că în fiecare an, costul energiei din România va creşte cu 3% aşa că trebuie să luăm în considerare faptul că în 20 de ani energia va costa cel puţin triplu. Creşterea preţului se datorează investiţiilor ce trebuie făcute în modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie, consumului mare de energie odată cu creşterea numărului de maşini electrice şi Green Deal-ului prin renunţarea la producţia de energie poluantă”, explică Iulian Nedea. În plus, un alt motiv important pentru care energia verde, în special energia solară, este în prezent în tendinţă ascendentă, este faptul că preţul tehnologiei a scăzut semnificativ în ultimii 10 ani. „Viitorul industriei constă cu siguranţă în soluţii care să permită stocarea de energie. În prezent, aproape toate centralele fotovoltaice sunt proiectate pentru consum imediat, adică energia nu este stocată şi tot ce se produce se consumă. Opţiunea de stocare a energiei este disponibilă, dar companiile momentan nu o implementează din cauza preţului tehnologiei, care este încă relativ mare. Cu toate acestea, este clar că preţul tehnologiei centralelor va scădea în anii următori şi va face ca energia solară să fie şi mai atractivă”, explică Iulian Nedea.
    La nivel global există o presiune pe companii pentru integrarea componentei ESG în activitatea lor, adică a celor trei factori care măsoară
    durabilitatea şi impactul societal al unei investiţii într-un business – mediu, social şi guvernanţă corporativă – care ajută la determinarea mai plauzibilă a performanţelor viitoare ale companiilor. Implementarea acestor aspecte, la care un investitor se uită, a început să ajungă şi în România.
    Ca urmare a poziţiei pe harta lumii, România este una dintre ţările cu un potenţial ridicat în ceea ce priveşte beneficierea/exploatarea energiei solare. „Vă puteţi imagina că inclusiv în ţările nordice, unde este foarte puţin soare pe an, companiile şi persoanele fizice instalează panouri fotovoltaice şi soluţii de stocare de energie. În UE, România, alături de Grecia, Bulgaria, Italia, Franţa şi Spania, are cel mai mare potenţial de a beneficia de energia fotovoltaică, având în vedere cantitatea de soare şi expunerea medie zilnică la soare.” Însă România se află pe unul dintre ultimele locuri în UE când vine vorba de producţia de energie pentru autoconsum, deoarece preţul energiei este încă destul de scăzut în comparaţie cu alte ţări europene. Pe de altă parte, dacă vorbim de producţia comercială, aici ne situăm mai bine faţă de alte ţări, ceea ce înseamnă că antreprenorii văd potenţialul şi avantajele pe care sursele proprii de energie regenerabilă le oferă.
    Iulian Nedea spune că energia fotovoltaică este o strategie crucială pentru optimizarea costurilor şi existenţa unui model de afaceri durabil. „Investiţia pe care companiile o fac pentru construirea centralei fotovoltaice poate fi amortizată în 6-7 ani, dar compania va beneficia de aceste investiţii pe parcursul a cel puţin 25 de ani, deoarece aceasta este durata minimă de viaţă a unui panou fotovoltaic, care poate fi prelungită prin procese corecte de mentenanţă şi actualizări periodice ale tehnologiei.”
    Cofondatorul companiei spune că prin implementarea de soluţii energetice regenerabile, companiile pot avea un impact pozitiv asupra educării clienţilor sau angajaţilor lor, motiv pentru care în magazinele retailerilor pentru care au construit facilităţi fotovoltaice Simtel a instalat ecrane care informează în timp real despre cantitatea de energie generată de companie şi impactul pozitiv pe care l-a avut asupra mediului, adică numărul de copaci salvaţi de la tăiere sau cantitatea de CO2 care nu se mai emite. Practic, prin instalarea panourilor fotovoltaice proprii pe acoperişuri, magazinele pot acoperi până la 75% din toată energia utilizată de acestea fără a avea niciun cost suplimentar. Soluţia nu este viabilă doar pentru magazine, ci şi pentru fabrici, parcuri logistice şi corporaţii care doresc să-şi reducă costurile de energie şi să devină eco friendly.
    De altfel, energia verde se foloseşte în din ce în mai multe domenii. De exemplu, Neversea îşi propune să devină în 2020 primul festival din lume alimentat aproape integral cu energie regenerabilă, iar pentru a marca momentul, DJ-ul Alex Parker a mixat, pentru prima dată în lume, din vârful unei turbine eoliene. În Olanda, toate trenurile electrice sunt alimentate în prezent numai cu energie eoliană, în timp ce multe primării din România au început să instaleze incărcătoare solare pentru telefoane sau alte gadgeturi.

    „Construim fabrici de bani”
    Deoarece performanţa energiei verzi este direct influenţată de condiţiile meteorologice, vânt în cazul energiei eoliene şi cantitate de soare în cazul energiei solare, această pondere variază de la o zi la alta şi de la sezon la sezon. În România, circa 40% din energia produsă provine din surse regenerabile, respectiv solară, eoliană şi hidro. Cea mai rapidă şi mai fezabilă din punct de vedere financiar dintre cele trei soluţii este o centrală fotovoltaică, a cărei construcţie şi autorizare durează două-trei luni, spre deosebire de fermele eoliene, a căror perioadă de construire este de circa 4-5 ani.
    Iulian Nedea spune că Simtel construieşte „fabrici de bani”.
    „Sunt funcţionale imediat şi gata să înceapă să asigure randamentul investiţiei. Considerăm că energia solară are potenţialul de a fi cea mai rapidă sursă de energie în România, în special datorită timpului scurt de implementare şi al costului tehnologiei. Dorim să subliniem că deşi construcţia durează o lună, procesul de proiectare şi autorizare poate dura în jur de două luni. Întregul proces include informarea primăriei locale, elaborarea soluţiei şi a proiectului, asigurarea racordării la reţea şi finalizarea construcţiei. Atât timp cât compania construieşte un parc fotovoltaic pentru consum propriu, nu are ca obiect principal de activitate producţia de energie şi nu dă energie în sistem, atunci procesul de autorizare este relativ simplu şi rapid. Pentru clienţii noştri, oferim o soluţie completă, ceea ce înseamnă că pe lângă construcţie, ne ocupăm de autorizare, proiectare şi mentenanţă”, explică el.
    Costul construirii unei centrale fotovoltaice şi durata de amortizare a investiţiei depind de la caz la caz. Iulian Nedea spune că investiţia poate fi amortizată în decurs de
    6-7 ani, timp în care panourile livrează beneficii financiare directe prin reducerea în fiecare lună a costului facturii de energie. Centralele fotovoltaice au o durată de viaţă de minimum 25 de ani. “Pentru a vă oferi un exemplu real, pentru unul dintre retailerii din România, am construit o centrală electrică fotovoltaică cu o putere instalată de 100 kWp ce produce 120 MWh energie electrică pe an şi aduce reduceri de cost pentru beneficiar de peste 12.000 euro anual. Asta înseamnă că în loc de 100 de euro pe MWh, care este preţul actual al energiei electrice (energie activă plus taxe), beneficiarul va avea un cost de 30 de euro pentru fiecare MWh de energie electrică produs din sursă proprie, respectiv o rată internă de rentabilitate (IRR) de 17%.”
    Dar mai întâi este nevoie de asigurarea că structura clădirii pe care se doreşte instalarea de panouri fotovoltaice poate suporta greutatea sistemului. “Imaginaţi-vă că vorbim despre adăugarea, în cazul unui supermarket, a aproximativ 30 de tone de greutate pe acoperiş sau între 20 şi 40 kg pe metru pătrat. Când am început în 2013, nicio companie nu avea în vedere acest aspect, dar astăzi retailerii ne consultă deja în momentul proiectării construcţiei spaţiului care va găzdui magazinul pentru a se asigura că acoperişul are capacitatea de a susţine greutatea.”
    Dar care este randamentul unei astfel de investiţii? “Randamentul, precum şi impactul asupra costului energiei, depind de dimensiunea parcului construit, precum şi în ce măsură acoperă nevoia de energie a unei companii individuale sau a unei familii. Dacă ne uităm la exemplul unui supermarket sau al unei companii care optează pentru instalarea de centrale fotovoltaice pentru a optimiza consumul de energie, panourile fotovoltaice pot scădea costurile cu facturile de energie, în medie, cu 50% pe parcursul unui an. Practic, într-un an, o companie poate produce între 50% şi 60% din energia pe care o consumă de la panourile solare, sub rezerva desigur a dimensionării puterii instalaţiei fotovoltaice în acord cu consumul actual. Aici este important să subliniem că 50% reprezintă media de economisire pe parcursul unui an, deoarece se produce mai multă energie pe timp de vară, aproximativ 75% din necesarul de energie, spre deosebire de timpul iernii, unde media în România este de 25%.”
    În ianuarie 2020, România a produs în total 5,4 miliarde kWh de energie electrică, din care doar 1,8 miliarde kWh au fost produşi în hidrocentrale, centrale eoliene şi centrale fotovoltaice, adică în facilităţi de energie regenerabilă. Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS), producţia de energie eoliană a înregistrat de la an la an o scădere de 19,5%, dar producţia de energie hidro a crescut cu 11,2%, iar cea de energie fotovoltaică a crescut cu 75,5%, adică cele mai mari aprecieri din rândul celor mai importante surse de energie.
    Pe de altă parte, producţia de energie în termocentrale clasice a scăzut în perioada ianuarie 2019 – ianuarie 2020 cu 4,7%, în timp ce energia produsă în centrale nucleare, adică cea de la Cernavodă, singura din România, a crescut cu 2,4%. Pentru că nu produce suficientă energie pentru a răspunde întregii cereri, care va creşte în următorii ani şi în contextul maşinilor electrice, România a devenit anul trecut importator net de energie.
    Sectorul energiei verzi va cunoaşte însă o ascensiune şi mai puternică în anii următori ca urmare a programului Green Deal adoptat de Uniunea Europeană. Ca urmare, companiile axate pe producţia de energie verde au un potenţial ridicat de creştere în anii următori, dat fiind faptul că societăţile vor trebui să implementeze componenta de energie regenerabilă în activitatea lor.

  • Partea murdară a energiei curate

    În timp ce combustibilii clasici precum petrolul poluează prin ardere, sursele de energie regenerabilă generează la rândul lor deşeuri care trebuie colectate, sortate şi procesate pentru a realiza într-adevăr o tranziţie energetică curată. Spre exemplu, în producţia panourilor solare şi a turbinelor eoliene sunt necesare resurse naturale precum minerale rare, care trebuie extrase din sol. Potrivit datelor organizaţiei Clear Energy Alliance, China deţine 95% din piaţa extracţiei de minerale rare necesare în producţia acestor elemente, iar modul în care operează chinezii generază lacuri întregi de lichid toxic sau chiar radioactiv.

    În acelaşi timp, fermele eoliene afectează ecosistemul, care nu este obişnuit cu prezenţa turbinelor gigant. Doar turbinele eoliene omoară circa 600.000 de păsări pe an şi aproximativ un milion de lilieci – care sunt esenţiali în ecosistem pentru că sunt necesari în procesul de polenizare. Mai mult, sursele de energie regenerabilă ocupă mai mult teren. Informaţiile publicate de Administraţia pentru Informaţii din Energie, un braţ al biroului de statistică din SUA, arată că gazul şi cărbunele au nevoie de 5 hectare per MW produs, în timp ce pentru energia solară este nevoie de 20 de hectare per MW produs, sau chiar 30 de hectare per MW produs în cazul energiei eoliene.

    Cu siguranţă, sursele de energie regenerabilă poluează mai puţin decât combustibilii fosili, însă recunoaşterea impactului real pe care îl au acestea pentru mediu va face ca dialogul public să fie mai eficient şi mai aplicat pe realitatea pieţei.  

    România şi-a luat angajamentul că se vor instala în ţară capacităţi adiţionale de producere de energie din surse regenerabile de 6,9 GW până în 2030, ceea ce aduce mai multe oportunităţi economice pentru companiile din piaţă. Pentru un exemplu al deşeurilor periculoase generate de energia regenerabilă, compania românească de consultanţă de mediu Blumenfield menţionează un parc eolian pe care l-a observat şi analizat. „Un studiu de caz pe care îl avem este un parc eolian cu o capacitate de 84 MW, generată de aproximativ 100 de turbine eoliene. Trebuie să avem în vedere faptul că aceste turbine sunt echipamente care necesită mentenanţă.

    Din aceste activităţi de mentenanţă sunt generate aproximativ 1.400 de tone de deşeuri periculoase pe parcursul unui an de funcţionare, în mare parte uleiuri şi antigel. Nu am dat întâmplător acest exemplu. În România la această oră avem undeva la 3.000 MW putere instalată în centrale eoliene, iar dacă multiplicăm exemplul pe întreaga putere vedem ce cantităţi de deşeuri pot fi generate de aceste parcuri”, a povestit Gabriela Stanciu, director general al companiei Blumenfield. Compania a realizat un studiu de caz şi asupra unei sonde de explorare din Marea Neagră, analizând deşeurile generate de aceasta şi potenţiala reutilizare a acestora.

    „Un studiu de caz îl avem dintr-o sondă de exploare de gaze din Marea Neagră. Este un proiect care s-a desfăşurat pe o perioadă de 50 de zile. Doar din activitatea aceasta de foraj, de explorare, au fost generate aproximativ 420 de tone de deşeuri, din care 84% sunt deşeuri periculoase – nămol de foraj, noroaie de foraj cu conţinut de hidrocarburi. Pe baza caracterizării acestor deşeuri am reuşit să găsim soluţii pentru valorificarea acestora. Una dintre soluţii o reprezintă chiar industria materialelor de construcţii”, a explicat reprezentanta Blumenfield. Ea a dat ca exemplu fabricile de ciment în care se produce clincherul (n.red.: produs obţinut la fabricarea cimentului prin încălzirea materiei prime şi prin transformarea ei într-o masă compactă şi dură). „Aceste soluţii chiar există în România. În Constanţa avem o astfel de instalaţie de producere a cimentului şi în ţară mai sunt câteva.”

    Blumenfield atrage atenţia asupra importanţei pe care o are analiza deşeurilor pentru a putea identifica oportunităţile economice care reies din această piaţă. „A şti exact ce tip de deşeu generezi în activitate este un lucru care ţine de responsabilitatea fiecăruia, pentru că până la urmă trebuie să ne gândim la un management performant pentru ce înseamnă gestionarea deşeurilor. Cunoscând exact categoria de deşeu pe care o generezi, poţi găsi soluţii optime pentru tratarea acestuia, pentru valorificarea sa mai departe”, spune ea.

    Dar şi odată identificate soluţiile, mai există o problemă, apetitul relativ mic pentru a investi în scoaterea acestora din laborator şi integrarea în procese de masă. „Cel mai dificil aspect este transferul de cunoştinţe şi tehnologie. Poţi să identifici soluţii în laborator, dar să nu găseşti investitorul care să ducă soluţia mai departe în zona economică şi spre beneficiul companiilor din sectorul energetic”, a mai spus Gabriela Stanciu. Blumenfield, companie cu capital 100% românesc, susţine că în România există astăzi peste 200 de situri contaminate şi circa 1.100 de situri potenţial contaminate cu deşeuri ca rezultat al activităţii industriale.

    Potrivit specialiştilor citaţi, statul român poate realiza o hartă la nivel naţional a siturilor contaminate, care să ia în calcul de la început conţinutul deşeurilor pe care fiecare industrie le generează şi modul în care acestea pot fi valorificate. Eforturile de a îndrepta economia spre neutralitatea climatică trebuie încurajate printr-un astfel de cadru. În prezent, autorităţile dezvoltă un astfel de proiect care se poate concretiza într-o hartă a deşeurilor din piaţa locală.

    „Acum se desfăşoară o acţiune a Ministerului Mediului privind tot ce înseamnă agenţii economici care desfăşoară activităţi cu potenţial impact. Scopul este ca aceştia să-şi facă o caracterizare a deşeurilor generate din activitate. Indiferent că vorbim despre industria extractivă de resurse minerale sau chiar industria energetică, toate aceste companii trebuie să îşi caracterizeze foarte clar deşeurile pentru a face această hartă.” În prezent, proiectul Green Deal – pactul european care promite neutralitate climatică până în 2050 – este pus astăzi în dezbatere publică. Politicile europene impun României un anumit nivel de emisii, însă specialiştii din piaţa locală atrag atenţia că emisiile României sunt sub media europeană.

    „Nu se vorbeşte deloc despre acest lucru. România este o ţară care produce 3,8 tone de emisii de CO2 per capita, în timp ce media europeană este de 4,8 tone. Germania produce aproape de nivelul de 10 tone, Marea Britanie aproape 9 tone, iar Ungaria 5,5 tone per capita. Deci România este în momentul de faţă printre ţările care contribuie la scăderea mediei globale de emisii de CO2”, a spus Răzvan Nicolescu, partener la Deloitte, lider pentru Europa Centrală, responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice. Nicolescu, fost ministru al energiei în guvernul Ponta, a spus că România este printre ţările care nu şi-au încălcat până acum niciun angajament internaţional în ceea ce priveşte schimbările climatice, în timp ce alte economii dezvoltate rămân în urmă pe ţintele pentru 2020.

    „România este printre ţările care îşi vor respecta ţintele Uniunii Europene pentru 2020. Pare un lucru simplu, dar dacă vreţi exemplu de o ţară care nu şi le va respecta avem Olanda – ţara morilor de vânt – care nu îşi poate respecta ţinta privind promovarea energiei regenerabile pentru anul acesta. Acestea sunt realităţi, sunt date care nu pot fi puse sub semnul întrebării şi care ne arată unde nea poziţionăm la nivel internaţional. Nu suntem noi cei mai prietenoşi cu mediul, dar din punctul de vedere al emisiilor contribuim la scăderea mediei internaţionale şi nu la creşterea ei”, a declarat Nicolescu.


    Petrolul, încă principala sursă de energie din lume
    Combustibilii fosili conduc lumea în continuare încă de la ultima revoluţie industrială. Cu un procent de 37%, petrolul reprezintă încă cea mai utilizată sursă de energie la nivel global, potrivit datelor agregate la finalul anului 2019 de Clear Energy Alliance. Gazul natural reprezintă un procent de 29%, în timp ce cărbunele are 15%, energia nucleară 9%, iar sursele de energie regenerabilă 10% – dintre care circa 7,4% reprezintă energie hidro, biomasă şi geotermală, iar energia solară şi eoliană contribuie cu 2,6%. 

  • Vladimir Putin, liderul unui dintre cei mai mari producători de petrol şi gaz din lume, spune că lumea ar trebui să se gândească cum afectează energia regenerabilă mediul înconjurător

    Preşedintele rus Vladimir Putin, liderul unuia dintre cei mai mari exportatori de petrol şi gaz din lume, vrea ca lumea să se gândească la impactul surselor de energie regenerabilă asupra vieţii sălbatice, în principal asupra viermilor şi păsărilor, potrivit Bloomberg.

    „Toată lumea ştie că energia eoliană este bună, dar se gândeşte cineva şi la păsări? Cât de multe păsări mor?”, a spus Putin într-un discurs în cadrul Summitului Global pentru Producţie şi Industrializare, în regiunea Sverdlovsk, situat în cea mai poluată regiune a Rusiei.

    Turbinele eoliene „se cutremură atât de mult că scoate viermii din pământ”, a adăugat preşedintele rus în faţa audienţei din oraşul industrial Yekaterinburg din Sverdlovsk.

    „Va fi confortabil pentru oameni să trăiască pe o planetă cu un rând de turbine eoliene şi acoperită cu câteva straturi de baterii solare?”, a adăugat Putin.

    Regiunea Sverdlosk găzduieşte unul dintre cei mai mari producători de titaniu din lume, şi este de asemenea cea mai mare sursă pentru multe dintre produsele din cupru şi oţel.

    Putin şi guvernul din Rusia au folosit în trecut argumente pro-mediu pentru a-şi susţine agenda. În 2006, Ministrul pentru Resurse Naturale a ameninţat că va opri un proiect al companiei Sakhalin LNG sub pretextul protejării balenelor şi somonului din zonă – în contextul în care compania rusească Gazprom negocia termenii pentru a intra într-un venture pe acest proiect cu Sakhalin. După ce Gazprom a preluat controlul proiectului, un acord a fost încheiat cu Ministerul pentru Resurse Naturale.

    Producătorii de combusitibili fostili încearcă să păstreze puterea într-o lume care se îndreaptă din ce în ce mai mult către surse de energie regenerabilă. Chiar şi Arabia Saudită, casa unora dintre cele mai mari resurse petroliere din lume, vrea să constriască o fermă de panouri solare şi o baterie gigant într-un proiect de 200 miliarde dolari.

    Marii producători de petrol din SUA se confruntă cu presiunea activiştilor şi investitorilor de  a adresa problema schimbărilor climatice.

    Pentru Rusia, al treilea cel mai mare producător de petrol din lume şi al doilea cel mai mare furnizor de gaz, tranziţia către surse de energie regenerabilă a fost minim până acum.

    Producţia de gaz şi petrol rămâne o parte importantă a economiei ruseşti, reprezentând 40% din veniturile statului. Companiile nu au motive de a dezvolta surse de energie regenerabilă în contextul în care se bucură de cele mai mici costuri de producţie din lume.

    Ambiţia de a dezvolta actualele surse alternative de energie şi respingerea unor surse precum energia nucleară sau cea pe bază de hidrocarburi ar avea efect dar „nu ar fi o soluţie eficientă” şi ar duce la probleme, spune Putin.

     

     

  • Saudiţii şi petrolul – un capitol încheiat?

    Arabia Saudită, în frunte cu Prinţul moştenitor, Mohammed bin Salman, îşi propune să treacă de la al doilea cel mai mare producător de petrol din lume la cel mai mare producător de energie regenerabilă din lume. Economia bazată pe combustibili fosili se îndreaptă înspre tehnologie şi servicii, într-o ţară care începe să ofere mai multe drepturi femeilor şi să permită, dacă nu chiar să dorească, accesul turiştilor în număr cât mai mare.

    Uşile sunt închise, liniile de telefon sunt ocupate şi toate camerele sunt rezervate pentru următoarele trei luni. Hotelul Riyadh Ritz-Carlton a devenit brusc cea mai exclusivă şi luxoasă închisoare din lume.

    La începutul lunii noiembrie a anului 2017, Arabia Saudită a început procesul de epurare a corupţiei, ţintind unii dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni din ţară. Toate rezervările făcute la hotelul Ritz au fost anulate, iar agenţiilor de turism li s-a spus că respectiva clădire a fost preluată pentru uz guvernamental.

    Printre „oaspeţii” hotelului se numără miliardarul prinţ Alwaleed bin Talal, alţi 10 prinţi, patru miniştri şi câteva zeci de oficiali şi oameni de afaceri. Subiectul zilei în Arabia Saudită era „cine va fi următorul care va intra pe lista VIP-urilor de la hotelul Ritz”, scriu cei de la Bloomberg.
    Într-o zi normală, holul hotelului ţine locul unui salon de conferinţe, unde oficialii guvernamentali, consultanţii şi oamenii de afaceri mai importanţi se delectează cu ceai lângă statuetele de bronz aşezate pe podelele proiectate în stilul secolului XIV.

    În noiembrie însă, Ritz-Carlton a devenit închisoarea utilizată de noul lider saudit, prinţul moştenitor Mohammed bin Salman, care a preluat coroana de la tatăl său, regele Salman bin Abdulaziz al Saud.

    Noul lider, care a ocupat în trecut funcţia de ministru al apărării încă de la 29 de ani, conduce Arabia Saudită de la vârsta de 31 de ani, iar ambiţiile sale pot fi întrecute doar de dependenţa economiei saudite de „aurul negru”, fiind un stat cu rădăcini economice puternic înfipte în industria petrolieră. Fiind cea mai dezvoltată economie din lumea arabă, care are a doua cea mai mare rezervă petrolieră din lume şi este pe primul loc la nivel de export de combustibil fosil, Arabia Saudită şi-a câştigat titlul de superputere energetică.

    Cu toate acestea, Fondul Public de Investiţii al Arabiei Saudite a pus la bătaie 45 de miliarde de dolari în formarea fondului de investiţii Vision Fund, iniţiat de SoftBank. Vision Fund, care a strâns peste 100 de miliarde de dolari, şi-a propus să investească în principal în start-up-uri şi în proiecte de amploare din sectorul energiei regenerabile.

    Practic, cel mai mare exportator de petrol din lume a decis să parieze masiv pe energii regenerabile şi pe noi tehnologii din domeniul energetic. De ce?

    În primul rând, modelul economic bazat pe petrol se arată neatractiv şi mai puţin sustenabil în viitor, în contextul în care toate statele dezvoltate, împreună cu cei mai mari producători auto, fac diferite promisiuni şi declaraţii de a se îndrepta spre energii regenerabile pentru a proteja mediul înconjurător.

    În al doilea rând, acest model economic începea să nu mai promită o creştere economică la fel de ispititoare. Dacă în 2011 Arabia Saudită înregistra o creştere economică de 10%, la un PIB de 671,2 miliarde de dolari, această creştere a devenit din ce în ce mai mică de la an la an, ajungând în 2016 la o creştere de doar 1,7%, respectiv la un PIB de 644,9 miliarde dolari. În 2017, PIB-ul a ajuns la 683,8 miliarde de dolari, iar economiştii Fondului Monetar Internaţional văd o creştere masivă în 2018, până la 748 miliarde de dolari.

    După pariul de 45 de miliarde de dolari, Prinţul moştenitor a luat şi alte iniţiative de amploare. În primul rând, saudiţii vor să pună accent pe turism. Arabia Saudită intenţionează să transforme sute de kilometri din coasta virgină a Mării Roşii într-o destinaţie turistică globală, care să ţintească spre standarde internaţionale în cadrul proiectului denumit Red Sea. Noul resort turistic va fi construit începând cu anul 2019 şi ar urma să fie o regiune semiautonomă, guvernată de legi independente şi de un cadru de reglementare sofisticat, gestionat de un comitet privat, potrivit Bloomberg. Proiectul de 34.000 de kilometri pătraţi (mai mare decât suprafaţa Belgiei – n.red.) va fi situat între oraşele Umluj şi Al Wajh şi îşi propune să cuprindă cel puţin 50 de insule, plaje şi o serie de vulcani latenţi. Ca impact econonomic, acesta va genera 35.000 de locuri de muncă.

    Un alt proiect major care trebuie să alimenteze era postpetrolieră este NEOM – un proiect ce va fi susţinut cu peste 500 de miliarde de dolari, bani proveniţi de la guvernul saudit, din fondul suveran, dar şi de la investitori locali şi internaţionali, potrivit Bloomberg. „Oraşul NEOM va fi construit de la zero, pe terenuri verzi şi va avea o oportunitate unică de a fi distins de toate celelalte locuri care au fost construite şi dezvoltate de-a lungul a sute de ani”, spune Mohammed bin Salman. Susţinătorii proiectului spun că acesta reprezintă o iniţiativă îndrăzneaţă de transformare a ţării, în timp ce alţii arată spre încercările anterioare eşuate de a revizui economia saudită, care au inclus de asemenea ridicarea unor oraşe industriale în deşert. Printre cele mai puternice iniţiative din actualul proiect se remarcă ambiţia ca acesta să funcţioneze 100% pe baza energiilor regenerabile. Potrivit celor de la Yahoo Finance, NEOM va fi de 33 de ori mai mare decât New Yorkul şi îşi propune să fie prima zonă independentă din lume care se va întinde pe trei ţări: va ocupa 25.900 de kilometri pătraţi şi se va întinde şi pe teritoriul Iordaniei şi pe cel al Egiptului. Oraşul va fi concentrat spre industria energetică şi biotehnologie. „Toate serviciile în oraş vor fi complet automatizate, scopul fiind acela de a transforma NEOM în cea mai eficientă destinaţie din lume”, a anunţat Fondul Public de Investiţii al Arabiei Saudite.

    Un alt megaoraş pe care saudiţii îşi bazează noul model economic este KAEC (King Abdullah Economic City – Oraşul Economic al Regelui Abdullah – n.red.), acesta fiind primul oraş listat la bursă din lume. „Acum suntem în businessul de a construi oraşe”, spunea Fahd al Rasheed, managing director şi executiv al KAEC, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos de anul acesta. „Vorbim despre mutarea înspre o economie bazată pe servicii, postpetrolieră, şi cred că următorul punct fierbinte al economiei saudite va fi reprezentat de aceste megaoraşe.”

    KAEC face parte din planul de a reforma relaţiile comerciale externe ale Arabiei Saudite, fiind unul dintre proiectele care nu au fost iniţiate de noul lider al ţării, ci de tatăl său; regele Abdullah bin Abdulaziz Al Saud a fondat acest oraş în 2006. CNBC scrie că se estimează ca populaţia Arabiei Saudite să se dubleze până în 2050 şi economia să ajungă la 1,5 miliarde de dolari. Astfel, oficialii consideră că regiunea Mării Roşii va deveni una dintre cele mai importante regiuni din lume pentru economia globală.

    Ministrul energiei, Khalid al Falih, a declarat pentru CNBC că regatul a fost „transformat” din punct de vedere economic, referindu-se la ambiţiile Prinţului moştenitor de a se îndepărta de petrol. „Mesajul nostru pentru investitori este acela că regatul este transformat şi suntem serioşi cu privire la schimbare”, spune el. „Trebuie nu doar să fim pregătiţi pentru viitor, ci să construim viitorul prin iniţiative care nu sunt construite doar în jurul punctelor noastre forte tradiţionale – petrol şi gaz – şi de asemenea prin construirea de noi industrii, prin fabrici cu procese de producţie avansate, prin turism şi în acelaşi timp prin reforme sociale. Toate acestea sunt coordonate.”

    Referitor la reformele sociale, Arabia Saudită promite că va liberaliza societatea conservatoare din regiune, pe lângă diversificarea economiei. Astfel, potrivit CNN, până la sfârşitul anului 2018 viaţa în Arabia Saudită va fi foarte diferită. În primul rând, preţul gazului va creşte. Compania de stat Aramco, cel mai mare producător de petrol din lume, a crescut preţurile la pompă cu 127% în data de 1 ianuarie. Preţurile ajung până la 2 dolari per galon. „Deşi această iniţiativă va scădea consumul, asta era de aşteptat şi reafirmă rezolvarea guvernului pentru trecerea spre o economie nonpetrolieră”, menţionează fondul de investiţii Al Rajhi Capital în cadrul unui raport. Mai mult, saudiţii plătesc mai mult pentru bunurile de consum şi pentru servicii, după ce guvernul a impus o nouă taxă de 5% pe acestea.

    Printre paşii către liberalizarea ideologică se numără şi faptul că cinematografele se întorc şi sunt deschise pentru public. După 35 de ani de interdicţie, guvernul a început să elibereze licenţe pentru cinematografele comerciale. Adam Aron, CEO al AMC (unul dintre cele mai mari lanţuri americane de cinematografe – n.red.), consideră că industria de profil din regat poate genera peste 1 miliard de dolari.

    Una dintre reformele sociale care reflectă impactul tendinţelor ideologice mondiale în regiune este aceea prin care femeile au dreptul să conducă autoturisme. Anunţul a venit după un decret regal semnat în luna septembrie a anului trecut. Mai multe femei au făcut campanie şi demonstraţii pentru a avea dreptul de a conduce, iar majoritatea au fost arestate pentru că au sfidat interdicţia. Mutarea încearcă să ofere femeilor un rol mult mai mare în economia ţării, în condiţiile în care doar 22% dintre femei sunt active în economie. Planul prinţului saudit, denumit Vision 2030, îşi propune să ridice acest procent până la 30%.

    În plus, femeile vor avea voie pe stadioane pentru evenimente sportive. Accesul va fi permis în trei stadioane din marile oraşe ale ţării. Autoritatea Generală pentru Sport, corpul guvernant în ceea ce priveşte sporturile, a anunţat în luna octombrie a anului trecut această schimbare. De obicei, bărbaţii şi femeile saudite sunt separaţi în locurile publice, însă restricţia păleşte, încât acestora li s-a permis să stea împreună la o serie de concerte pe parcursul anului 2017. „Cele mai notabile reforme vor fi legate de drepturile femeilor”, spune Salman Al-Ansari, preşdinte al Comitetului de Relaţii Publice Saudit-American. „De fapt, nu aş fi surprins deloc dacă am vedea o femeie numită într-o poziţie de ministru.”

    Atât din punct de vedere social, cât şi economic, faptul că turiştii vor primi vize pentru prima dată în istoria ţării poate reprezenta un avantaj. Prinţul Sultan bin Salman, care conduce Comisia de Turism din Arabia Saudită, a anunţat pentru CNN că regatul va emite primele vize de turişti anul acesta. Până acum, vizele erau acordate doar celor care ajungeau acolo în interes de serviciu sau în interes religios. Regatul dovedeşte că mizează pe turism, propunându-şi atât prin megaoraşele şi resorturile pe care le construieşte, cât şi prin legislaţie să ajungă la 30 de milioane de vizitatori anual până în 2030, de la 18 milioane de vizitatori în 2016.

    Nu în ultimul rând, oficialii saudiţi au declarat în mod repetat că îşi doresc să vândă participaţie în Aramco până la finalul lui 2018. Dacă se întâmplă, vânzarea va reprezenta cea mai amplă listare bursieră din istorie. Oficialii au anunţat că îşi doresc să listeze Aramco la aproximativ 2 trilioane de dolari, dacă pieţele sunt de acord, şi să vândă 5% din companie, ceea ce ar însemna 100 de miliarde de dolari.
    În luna februarie, Ritz-Carlton a revenit la stadiul de hotel. Cea mai luxoasă închisoare din lume nu mai există, iar cei 160 de saudiţi care au stat închişi aici au fost ori transferaţi înspre închisori normale, ori au încheiat înţelegeri în urma cărora urmează să plătească către stat sute de milioane sau chiar miliarde de dolari, în special cei care au fost acuzaţi de fraude fiscale. Scopul economic al eliminării corupţiei a fost acela de a recupera 100 de miliarde de dolari care au ajuns la milionarii ţării prin fraude fiscale şi spălări de bani. Potrivit CNBC, cel mai nou proiect anunţat de saudiţi în colaborare cu SoftBank este reprezentat de un parc solar de 200 de miliarde de dolari, care îşi propune o capacitate de 200 de gigawaţi. Astfel, unul dintre cei mai mari producători de petrol şi gaz din lume îşi propune să devină cel mai mare producător de energie regenerabilă din lume.

  • Saudiţii şi petrolul – un capitol încheiat?

    Arabia Saudită, în frunte cu Prinţul moştenitor, Mohammed bin Salman, îşi propune să treacă de la al doilea cel mai mare producător de petrol din lume la cel mai mare producător de energie regenerabilă din lume. Economia bazată pe combustibili fosili se îndreaptă înspre tehnologie şi servicii, într-o ţară care începe să ofere mai multe drepturi femeilor şi să permită, dacă nu chiar să dorească, accesul turiştilor în număr cât mai mare.

    Uşile sunt închise, liniile de telefon sunt ocupate şi toate camerele sunt rezervate pentru următoarele trei luni. Hotelul Riyadh Ritz-Carlton a devenit brusc cea mai exclusivă şi luxoasă închisoare din lume.

    La începutul lunii noiembrie a anului 2017, Arabia Saudită a început procesul de epurare a corupţiei, ţintind unii dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni din ţară. Toate rezervările făcute la hotelul Ritz au fost anulate, iar agenţiilor de turism li s-a spus că respectiva clădire a fost preluată pentru uz guvernamental.

    Printre „oaspeţii” hotelului se numără miliardarul prinţ Alwaleed bin Talal, alţi 10 prinţi, patru miniştri şi câteva zeci de oficiali şi oameni de afaceri. Subiectul zilei în Arabia Saudită era „cine va fi următorul care va intra pe lista VIP-urilor de la hotelul Ritz”, scriu cei de la Bloomberg.
    Într-o zi normală, holul hotelului ţine locul unui salon de conferinţe, unde oficialii guvernamentali, consultanţii şi oamenii de afaceri mai importanţi se delectează cu ceai lângă statuetele de bronz aşezate pe podelele proiectate în stilul secolului XIV.

    În noiembrie însă, Ritz-Carlton a devenit închisoarea utilizată de noul lider saudit, prinţul moştenitor Mohammed bin Salman, care a preluat coroana de la tatăl său, regele Salman bin Abdulaziz al Saud.

    Noul lider, care a ocupat în trecut funcţia de ministru al apărării încă de la 29 de ani, conduce Arabia Saudită de la vârsta de 31 de ani, iar ambiţiile sale pot fi întrecute doar de dependenţa economiei saudite de „aurul negru”, fiind un stat cu rădăcini economice puternic înfipte în industria petrolieră. Fiind cea mai dezvoltată economie din lumea arabă, care are a doua cea mai mare rezervă petrolieră din lume şi este pe primul loc la nivel de export de combustibil fosil, Arabia Saudită şi-a câştigat titlul de superputere energetică.

    Cu toate acestea, Fondul Public de Investiţii al Arabiei Saudite a pus la bătaie 45 de miliarde de dolari în formarea fondului de investiţii Vision Fund, iniţiat de SoftBank. Vision Fund, care a strâns peste 100 de miliarde de dolari, şi-a propus să investească în principal în start-up-uri şi în proiecte de amploare din sectorul energiei regenerabile.

    Practic, cel mai mare exportator de petrol din lume a decis să parieze masiv pe energii regenerabile şi pe noi tehnologii din domeniul energetic. De ce?

    În primul rând, modelul economic bazat pe petrol se arată neatractiv şi mai puţin sustenabil în viitor, în contextul în care toate statele dezvoltate, împreună cu cei mai mari producători auto, fac diferite promisiuni şi declaraţii de a se îndrepta spre energii regenerabile pentru a proteja mediul înconjurător.

    În al doilea rând, acest model economic începea să nu mai promită o creştere economică la fel de ispititoare. Dacă în 2011 Arabia Saudită înregistra o creştere economică de 10%, la un PIB de 671,2 miliarde de dolari, această creştere a devenit din ce în ce mai mică de la an la an, ajungând în 2016 la o creştere de doar 1,7%, respectiv la un PIB de 644,9 miliarde dolari. În 2017, PIB-ul a ajuns la 683,8 miliarde de dolari, iar economiştii Fondului Monetar Internaţional văd o creştere masivă în 2018, până la 748 miliarde de dolari.

    După pariul de 45 de miliarde de dolari, Prinţul moştenitor a luat şi alte iniţiative de amploare. În primul rând, saudiţii vor să pună accent pe turism. Arabia Saudită intenţionează să transforme sute de kilometri din coasta virgină a Mării Roşii într-o destinaţie turistică globală, care să ţintească spre standarde internaţionale în cadrul proiectului denumit Red Sea. Noul resort turistic va fi construit începând cu anul 2019 şi ar urma să fie o regiune semiautonomă, guvernată de legi independente şi de un cadru de reglementare sofisticat, gestionat de un comitet privat, potrivit Bloomberg. Proiectul de 34.000 de kilometri pătraţi (mai mare decât suprafaţa Belgiei – n.red.) va fi situat între oraşele Umluj şi Al Wajh şi îşi propune să cuprindă cel puţin 50 de insule, plaje şi o serie de vulcani latenţi. Ca impact econonomic, acesta va genera 35.000 de locuri de muncă.

    Un alt proiect major care trebuie să alimenteze era postpetrolieră este NEOM – un proiect ce va fi susţinut cu peste 500 de miliarde de dolari, bani proveniţi de la guvernul saudit, din fondul suveran, dar şi de la investitori locali şi internaţionali, potrivit Bloomberg. „Oraşul NEOM va fi construit de la zero, pe terenuri verzi şi va avea o oportunitate unică de a fi distins de toate celelalte locuri care au fost construite şi dezvoltate de-a lungul a sute de ani”, spune Mohammed bin Salman. Susţinătorii proiectului spun că acesta reprezintă o iniţiativă îndrăzneaţă de transformare a ţării, în timp ce alţii arată spre încercările anterioare eşuate de a revizui economia saudită, care au inclus de asemenea ridicarea unor oraşe industriale în deşert. Printre cele mai puternice iniţiative din actualul proiect se remarcă ambiţia ca acesta să funcţioneze 100% pe baza energiilor regenerabile. Potrivit celor de la Yahoo Finance, NEOM va fi de 33 de ori mai mare decât New Yorkul şi îşi propune să fie prima zonă independentă din lume care se va întinde pe trei ţări: va ocupa 25.900 de kilometri pătraţi şi se va întinde şi pe teritoriul Iordaniei şi pe cel al Egiptului. Oraşul va fi concentrat spre industria energetică şi biotehnologie. „Toate serviciile în oraş vor fi complet automatizate, scopul fiind acela de a transforma NEOM în cea mai eficientă destinaţie din lume”, a anunţat Fondul Public de Investiţii al Arabiei Saudite.

    Un alt megaoraş pe care saudiţii îşi bazează noul model economic este KAEC (King Abdullah Economic City – Oraşul Economic al Regelui Abdullah – n.red.), acesta fiind primul oraş listat la bursă din lume. „Acum suntem în businessul de a construi oraşe”, spunea Fahd al Rasheed, managing director şi executiv al KAEC, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos de anul acesta. „Vorbim despre mutarea înspre o economie bazată pe servicii, postpetrolieră, şi cred că următorul punct fierbinte al economiei saudite va fi reprezentat de aceste megaoraşe.”

    KAEC face parte din planul de a reforma relaţiile comerciale externe ale Arabiei Saudite, fiind unul dintre proiectele care nu au fost iniţiate de noul lider al ţării, ci de tatăl său; regele Abdullah bin Abdulaziz Al Saud a fondat acest oraş în 2006. CNBC scrie că se estimează ca populaţia Arabiei Saudite să se dubleze până în 2050 şi economia să ajungă la 1,5 miliarde de dolari. Astfel, oficialii consideră că regiunea Mării Roşii va deveni una dintre cele mai importante regiuni din lume pentru economia globală.

    Ministrul energiei, Khalid al Falih, a declarat pentru CNBC că regatul a fost „transformat” din punct de vedere economic, referindu-se la ambiţiile Prinţului moştenitor de a se îndepărta de petrol. „Mesajul nostru pentru investitori este acela că regatul este transformat şi suntem serioşi cu privire la schimbare”, spune el. „Trebuie nu doar să fim pregătiţi pentru viitor, ci să construim viitorul prin iniţiative care nu sunt construite doar în jurul punctelor noastre forte tradiţionale – petrol şi gaz – şi de asemenea prin construirea de noi industrii, prin fabrici cu procese de producţie avansate, prin turism şi în acelaşi timp prin reforme sociale. Toate acestea sunt coordonate.”

    Referitor la reformele sociale, Arabia Saudită promite că va liberaliza societatea conservatoare din regiune, pe lângă diversificarea economiei. Astfel, potrivit CNN, până la sfârşitul anului 2018 viaţa în Arabia Saudită va fi foarte diferită. În primul rând, preţul gazului va creşte. Compania de stat Aramco, cel mai mare producător de petrol din lume, a crescut preţurile la pompă cu 127% în data de 1 ianuarie. Preţurile ajung până la 2 dolari per galon. „Deşi această iniţiativă va scădea consumul, asta era de aşteptat şi reafirmă rezolvarea guvernului pentru trecerea spre o economie nonpetrolieră”, menţionează fondul de investiţii Al Rajhi Capital în cadrul unui raport. Mai mult, saudiţii plătesc mai mult pentru bunurile de consum şi pentru servicii, după ce guvernul a impus o nouă taxă de 5% pe acestea.

    Printre paşii către liberalizarea ideologică se numără şi faptul că cinematografele se întorc şi sunt deschise pentru public. După 35 de ani de interdicţie, guvernul a început să elibereze licenţe pentru cinematografele comerciale. Adam Aron, CEO al AMC (unul dintre cele mai mari lanţuri americane de cinematografe – n.red.), consideră că industria de profil din regat poate genera peste 1 miliard de dolari.

    Una dintre reformele sociale care reflectă impactul tendinţelor ideologice mondiale în regiune este aceea prin care femeile au dreptul să conducă autoturisme. Anunţul a venit după un decret regal semnat în luna septembrie a anului trecut. Mai multe femei au făcut campanie şi demonstraţii pentru a avea dreptul de a conduce, iar majoritatea au fost arestate pentru că au sfidat interdicţia. Mutarea încearcă să ofere femeilor un rol mult mai mare în economia ţării, în condiţiile în care doar 22% dintre femei sunt active în economie. Planul prinţului saudit, denumit Vision 2030, îşi propune să ridice acest procent până la 30%.

    În plus, femeile vor avea voie pe stadioane pentru evenimente sportive. Accesul va fi permis în trei stadioane din marile oraşe ale ţării. Autoritatea Generală pentru Sport, corpul guvernant în ceea ce priveşte sporturile, a anunţat în luna octombrie a anului trecut această schimbare. De obicei, bărbaţii şi femeile saudite sunt separaţi în locurile publice, însă restricţia păleşte, încât acestora li s-a permis să stea împreună la o serie de concerte pe parcursul anului 2017. „Cele mai notabile reforme vor fi legate de drepturile femeilor”, spune Salman Al-Ansari, preşdinte al Comitetului de Relaţii Publice Saudit-American. „De fapt, nu aş fi surprins deloc dacă am vedea o femeie numită într-o poziţie de ministru.”

    Atât din punct de vedere social, cât şi economic, faptul că turiştii vor primi vize pentru prima dată în istoria ţării poate reprezenta un avantaj. Prinţul Sultan bin Salman, care conduce Comisia de Turism din Arabia Saudită, a anunţat pentru CNN că regatul va emite primele vize de turişti anul acesta. Până acum, vizele erau acordate doar celor care ajungeau acolo în interes de serviciu sau în interes religios. Regatul dovedeşte că mizează pe turism, propunându-şi atât prin megaoraşele şi resorturile pe care le construieşte, cât şi prin legislaţie să ajungă la 30 de milioane de vizitatori anual până în 2030, de la 18 milioane de vizitatori în 2016.

    Nu în ultimul rând, oficialii saudiţi au declarat în mod repetat că îşi doresc să vândă participaţie în Aramco până la finalul lui 2018. Dacă se întâmplă, vânzarea va reprezenta cea mai amplă listare bursieră din istorie. Oficialii au anunţat că îşi doresc să listeze Aramco la aproximativ 2 trilioane de dolari, dacă pieţele sunt de acord, şi să vândă 5% din companie, ceea ce ar însemna 100 de miliarde de dolari.
    În luna februarie, Ritz-Carlton a revenit la stadiul de hotel. Cea mai luxoasă închisoare din lume nu mai există, iar cei 160 de saudiţi care au stat închişi aici au fost ori transferaţi înspre închisori normale, ori au încheiat înţelegeri în urma cărora urmează să plătească către stat sute de milioane sau chiar miliarde de dolari, în special cei care au fost acuzaţi de fraude fiscale. Scopul economic al eliminării corupţiei a fost acela de a recupera 100 de miliarde de dolari care au ajuns la milionarii ţării prin fraude fiscale şi spălări de bani. Potrivit CNBC, cel mai nou proiect anunţat de saudiţi în colaborare cu SoftBank este reprezentat de un parc solar de 200 de miliarde de dolari, care îşi propune o capacitate de 200 de gigawaţi. Astfel, unul dintre cei mai mari producători de petrol şi gaz din lume îşi propune să devină cel mai mare producător de energie regenerabilă din lume.

  • Centrul Londrei dă tonul schimbării în sustenabilitate: Va funcţiona complet pe energie regenerabilă din luna octombrie

    Londra setează un exemplu de urmat cu privire la trecerea la sustenabilitate până la sfârşitul anului. Începând din octombrie, centrul istoric şi districtul de business al Londrei va funcţiona 100% cu energie regenerabilă, potrivit platformei World Economic Forum.

    Mai multe corporaţii sunt de acord să îşi instaleze panouri solare pe clădirile de birouri, iar altele investesc în aceste surse alternative de energie.

    City of London a anunţat săptămâna trecută noile planuri de a-şi furniza total energie necesară prin metode sustenabile, anunţul referindu-se doar la zona de centru a Londrei. Acesta măsoară 3 kilometri pătraţi.

    Mai multe instituţii bancare îşi au sediul central în această zonă, precum Aviva, BT Group şi Prudential. De asemenea găzduieşte Bank of England, Lloyd s of London şi Bursa din Londra. Cel mai mare zgârie-nori din zonă este clădirea LeadenHall, care găzudieşte mai multe businessuri.

    „Furnizând 100% energie regenerabilă ne va face mai curaţi şi mai verzi, reducându-ne dependenţa de reţea. Unele clădire vor funcţiona pe energie cu zero carbon”, spune Catherine McGuinness, preşedinte al politicilor şi comitetului de resurse în cadrul corporaţiei City of London.

    „Generându-ne singuri electricitatea şi investind în regenerabile, facem partea noastră în susţinerea ţintelor naţionale şi internaţionale cu privire la energie. Este un pas mare pentru noi şi demonstrează devotamentul nostru faţă de a deveni un business responsabil social”.

     

     

     

  • Sectorul energiei regenerabile ia avânt: India inaugurează prima gară care funcţionează pe bază de energie regenerabilă. Cu cât se reduc costurile. FOTO

    După ce a încercat să introducă trenuri care funcţionează pe bază de energie regenerabilă anul trecut, India a inaugurat prima gară care funcţionează în totalitate pe bază de energie „verde”, potrivit Quartz.

    Gara Guwahati din oraşul Assam este prima din ţară care funcţionează pe energie solară. Gara este de dimensiuni mari, cu un trafic de 20.000 de pasageri pe zi.

    Clădirea gării are un acoperiş format din panouri solare cu o capacitate totală de 700 kW, care distribuie energie către întreaga clădire, către depou şi către peroane, potrit unui anunţ al Indian Railways.

    Astfel, reţeaua de cale ferată va economisi aproximativ 100.000 de dolari pe an din facturile la energie.

    Proiectul a costat 1 milion de dolari şi a fost realizat de compania de inginerie de stat, Central Electronics. Proiectul a fost finanţat de Container Corporation of India, o subsidiară a Indian Railways.

    Compania Indian Railways este cel mai mare consumator de electricitate şi diesel din ţară şi cheltuie aproximativ 18% din costurile operaţionale pe combustibil. Pentru a scădea această factură, compania încearcă să facă o tranziţie totală către energii regenerabile.

    Proiectul face parte dintr-o iniţiativă mai amplă, conform căreia capacitatea de producţie a Indiei trebuie să ajungă la 5.000 MW până în 2025 – adică 25% din necesarul de consum al ţării.

     

     

     

  • Acesta este SINGURUL ORAŞ DIN ROMÂNIA aflat pe lista celor 100 de oraşe verzi ale lumii

    Alba Iulia foloseşte energie regenerabilă în proporţie de 99%, din care 96% reprezintă energie provenită din hidrocentrale, 1% eoliană, 2% energie solară şi 1% energie produsă din gaze naturale.

    La nivel european, oraşe precum Ljubljana (Slovenia), Fave (Portugalia), Bolzano (Italia) Reykjavik (Islanda), Akureyri (Islanda), Basel (Elveţia) Ærøskøbing (Danemarca), folosesc surse regenerabile în proporţie de 100%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro