BusinessMagazin

Tag: echipament

  • Omul de afaceri Ioan Simion – 11,5 milioane de lei investiţi în agricultură, o „industrie din care aproape că se poate trăi”

    „În septembrie 2013 am înfiinţat societatea Agroserv Confind odată cu achiziţionarea terenului comasat 100% din zona Balş. Am avut dorinţa de a investi în agricultură pentru că, pe lângă petrol şi alte câteva domenii de activitate de interes autohton, consider că aceasta reprezintă o zonă de identitate naţională. Pe de altă parte, eram curios dacă din agricultură, în cazul respectării tuturor regulilor, se poate trăi. Am aflat că aproape se poate!”, a declarat Ioan Simion.

    Investiţia iniţială în cele 250 de ha de teren comasat 100%, a fost de aproximativ 5 milioane de lei. Au urmat alte 6,5 milioane de lei, investite în silozuri, rampe cu dispozitive de cântărire şi alte utilaje agricole. Intenţia este ca în jurul Agroserv Confind să se constituie un întreg lanţ de producţie.

    „Am investit în silozuri, care au o capacitate de stocare de 8000 de tone, pentru că nu am vrut să vindem întreaga producţie direct după recoltare. Producţia păstrată am introdus-o pe piaţă treptat, în funcţie de evoluţia preţurilor la bursă. Capacitatea de stocare şi cea de prelucrare de care dispunem este mult superioară suprafeţei pe care o exploatăm în prezent” spune Ioan Simion.

    În 2017, cea mai mare suprafaţă de teren cultivată de Agroserv Confind este ocupă de grâu şi floarea soarelui. În prezent, exploatarea agricolă nu dispune de un sistem de irigaţii funcţional, însă pe una dintre laturile terenului există un canal de irigaţii cu o lungime de 800 de metri. „Cu siguranţă vom face investiţii şi în această direcţie”, declară Ioan Simion.Pentru acest an, Agroserv Confind estimează producţii la grâu de 4500 de kg la hectar, iar la floarea soarelui de 3000 kg la hectar.

    Omul de afaceri câmpinean Ioan Simion a intrat în lumea antreprenoriatului în anul 1991, deschizând un service auto şi trecând apoi la construcţia de şuruburi şi alte elemente adiacente. Mai târziu a început producţia de echipament pentru industria petrolieră în cadrul Confind Câmpina, iar începând cu 2013 a extins zona activităţilor sale de business în domeniile agriculturii şi sănătăţii. Confind este în prezent proprietarul celui mai mare spital privat din Judeţul Prahova, SANCONFIND.

  • Gadget Review: DSLR-ul începătorilor – VIDEOREVIEW

    Canon 1300D este un DSLR (aparat foto cu lentile interschimbabile) entry-level ce se adresează celor care doresc să înceapă fotografia cu un DSLR şi celor care vor să treacă de la smartphone la ceva mai serios. Aparatul de fotografiat este construit în jurul unui senzor APS-C de 18 MP, are posibilitatea filmării Full HD şi dispune de Wi-Fi şi NFC (near field communication) pentru distribuirea uşoară a fotografiilor.

    Noul aparat în acest segment păstrează liniile trasate de modelele vechi (a şasea generaţie în prezent), fiind aproape asemănător cu camera de fotografiat personală, 550D (generaţia a doua), cu câteva mici deosebiri. Construcţia este una solidă, dar să nu te aştepţi la prea multe la acest departament, plasticul fiind cel mai întâlnit element. Ergonomia aparatului este una bună: uşor şi plăcut de ţinut în mână, intuitiv de utilizat.

    1300D are un vizor optic (viewfinder), care este destul de bun, luminos şi clar, însă cu acesta poţi vedea doar 95% din cadru, de aceea trebuie să ţii cont de acest lucru atunci când încadrezi o imagine. Acest neajuns este destul de întâlnit la DSLR-urile entry-level.

    Faţă de modelul precedent, 1200D, noua cameră Canon nu este cu mult diferită: acelaşi senzor, acelaşi obiectiv standard, dar rezoluţie mai bună ecranului, procesor mai bun şi beneficiază de Wi-Fi şi NFC. Camera are un senzor de 18 MP APS-C şi un procesor Digic 4+, un sistem de focus bazat pe nouă puncte, cu un ISO (sensibilitatea imaginii) capabil să urce până la 6.400 şi poate fotografia în rafală cu doar trei cadre pe secundă.

    Wi-Fi şi NFC reprezintă o îmbunătăţire importantă a DSLR-ului entry-level al Canon deoarece face distribuirea fotografiilor un proces mai simplu. Pentru a utiliza această funcţie, tot ceea ce trebuie să faci este să descarci aplicaţia Canon (iOS sau Android), apoi procesul de conectare e foarte simplu; cu câteva gesturi poţi trimite fotografia făcută.

    După cum spuneam, camera are nouă puncte de focus care acţionează destul de repede atunci când afară este lumină bună, însă în interior sau seara camera poate întâmpina dificultăţi în a găsi punctul de focus pe care-l vrei.
    Imaginea produsă de camera foto este una de calitate, JPG-urile au culori frumoase, naturale, dar la interior aparatul de fotografiat tinde să încălzească imaginea atunci când balansul de alb este lăsat în modul automat. Obiectivul cu care vine camera are stabilizator optic, ceea ce face ca imaginile să fie clare în majoritatea timpului şi în general am fost destul de mulţumit de imaginile produse de aparat.

    Odată cu apusul soarelui lucrurile devin mai dificile fără un trepied, imaginile fiind bune până la o sensibilitate de 1.600 ISO. La ISO 3.200 sau 6.400 pot fi în continuare bune, dar să nu vă aşteptaţi la miracole.

    Pe partea de video, camera scoate imagini plăcute la o calitate de 1.080 p la 30 de cadre pe secundă, dar fără focalizare continuă şi fără control manual asupra setărilor video. Aşadar filmarea este complementară fotografiei, 1300D nefiind recomandat celor interesaţi în principal de video, mai ales din cauza faptului că nu-i poţi ataşa un microfon extern (posibil pe alte DSLR-uri similare ca preţ şi performanţă).

    Poate tehnologia nu este chiar cea mai bună, dar când stai să te gândeşti că la un preţ rezonabil primeşti un aparat capabil să filmeze HD, cu o autonomie sănătoasă a bateriei (peste 500 de fotografii) şi cu Wi-Fi, atunci ai de-a face cu un DSLR entry- level numai bun pentru amatorii de fotografie.

    CASETA TEHNICĂ
    SENZOR: 18 MP APS-C
    FORMAT FIŞIERE: RAW, JPEG
    REZOLUŢII ÎNREGISTRATE: 5.184 X 3.456 / 3.456 X 2.304 / 2.592 X 1.728
    |NREGISTRARE VIDEO: 1920 X 1080 (30, 25, 24 FPS), 1.280 X 720 (60, 50 FPS)
    TIP FOCALIZARE: AF CU 9 PUNCTE
    SENSIBILITATE IMAGINE: 100-6.400 (12.800-EXPANDAT)
    MODURI EXPUNERE: AUTO, PORTRAIT, LANDSCAPE, CLOSE-UP, SPORTS, NIGHT PORTRAIT, NO FLASH, MOVIE, PROGRAM AE , SHUTTER PRIORITY AE, APERTURE PRIORITY AE, MANUAL, A-DEP
    CAPACITATE RAFALĂ: 3 FPS
    DIMENSIUNI: 130 X 100 X 78 MM
    GREUTATE: 434 G
    CARDURI MEMORIE COMPATIBILE: SD, SDHC, SDXC, EYEFI
    ALIMENTARE: ACUMULATOR LI-ION LP-E10
    CONECTIVITATE: WI-FI CU NFC

  • Economiseşte sute de lei în fiecare an pe reperaţii banale pe care le poţi face singur

    Schimbatul placutelor e deja o problema care cere indemanare, echipamente si stiinta. Sunt insa unele lucruri minore pe care doar sa nu vrei sa le faci, nu stii sa le faci. Altfel, poti sa le faci cu minimum de echipament si, cum am zis, vointa. Sunt cel putin 5 lucruri pe care le poti schimba in parcare sau in garaj, fara asistenta specializata.

    IATĂ AICI CELE 5 REPARAŢII PE CARE I LE POŢI FACE CHIAR TU MAŞINII TALE FĂRĂ SĂ MAI DAI SUTE DE LEI ÎN SERVICE

  • Artă pe fundul mării

    Cei care vor să admire ultima expoziţie semnată de artistul Doug Aitken au nevoie de echipament adecvat pentru scufundare, Underwater Pavilions aflându-se sub apă în apropiere de insula Catalina, în largul coastei californiene, scrie Financial Times.

    Sculpturile subacvatice din expoziţie sunt uşor accesibile publicului care nu trebuie să fie expert în scufundări şi se prezintă sub forma a trei dodecaedre construite din panouri pentagonale prevăzute, la exterior sau interior, cu oglinzi în care se reflectă cei care ajung până la ele, determinându-i să se gândească la impactul pe care îl au oamenii asupra mărilor şi oceanelor, aşa cum şi-a dorit artistul.

  • Cum m-am îndrăgostit de o pereche de căşti – VIDEO REVIEW

    Agitaţia din redacţie şi toate vocile s-au topit. De „vină” era tehnologia noise-canceling a căştilor Sony MDR-1000x. Îmi place muzica (cui nu-i place?) şi sunt dependent de căşti pentru naveta zilnică, dar niciodată nu am căutat să investesc prea mult în echipament pentru muzică, însă MDR-1000x m-a făcut să-mi urăsc căştile actuale.

    Sony MDR-1000x este un produs premium cu care japonezii vor să atace segmentul de căşti high-end wireless şi implicit produsele Bose, concurentul numărul unu. Căştile wireless nu mai sunt doar un moft, având în vedere faptul că Apple, unul dintre cei mai mari producători de produse tech, renunţă la portul audio de 3,5 mm în favoarea unor căşti wireless. Pe casca din stânga se află trei butoane şi jackul pentru cablu, iar în dreapta un port pentru încărcare. Glisarea degetelor pe casca din dreapta, în sus sau în jos, este suficientă pentru controlul volumului, iar pentru a pune melodia pe pauză trebuie apăsat de două ori. Controlul este intuitiv, dar necesită puţin exerciţiu.

    MDR-1000x oferă posibilitatea de a controla muzica sau volumul melodiei prin intermediul unor atingeri pe casca din dreapta. Faptul că nu este nevoie de fir şi, în plus, că poţi controla melodiile fără să scoţi din buzunar smartphone-ul îţi dă un sentiment de libertate extraordinar. Sentiment de care te poţi bucura o perioadă îndelungată (producătorul susţine peste 20 de ore de funcţionare). Eu le-am putut folosi o săptămână fără încărcare.

    Nici după ce bateria „moare”, căştile nu devin inutile deoarece pot fi utilizate prin conectarea cablului (dacă nu cumva ai iPhone 7).
    Marele atu al MDR-1000x este tehnologia de anulare a zgomotului ambiental. Chiar şi fără muzică, căştile „îneacă” zgomotele destul de bine, iar odată ce ai şi pornit melodia, sunetele din jur dispar şi mai poţi auzi doar muzica aleasă. Totuşi, dacă nu doreşti o asemenea izolare, există alternative ce permit pătrunderea sunetelor ambientale.

    Pe oriunde am purtat căştile, nu am avut probleme cu zgomotul din jur şi în nicio situaţie nu mi-a fost întreruptă imersiunea în lumea muzicii (indiferent că a fost la metrou, în Piaţa Unirii sau la Universitate). Trebuie menţionat că atunci când MDR-1000X sunt legate prin cablu, anularea zgomotului de fundal nu este la fel de bună.

    O altă caracteristică impresionantă este Personal NC Optimizer, adică un mod prin care căştile calibrează sunetul în funcţie de purtător şi, potrivit Sony, ar lua în considerare forma capului, dacă porţi ochelari (se măreşte spaţiu dintre ureche şi cască) sau dacă ai părul mare. Apeşi pe buton, apoi se aud nişte sunete prin care căştile analizează datele şi ajustează sunetul în mod corespunzător.

    După cum spuneam, controlul prin intermediul gesturilor este binevenit, mai ales faptul că poţi atinge casca cu două degete, apoi muzica este estompată şi poţi vorbi cu cel de lângă tine fără să fii nevoit să-ţi dai jos căştile. Desprinzi mâna de pe cască şi muzica revine. Tot cu ajutorul gesturilor poţi răspunde la telefon, deoarece MDR-1000x are microfoane încorporate atât la interiror, cât şi la exterior. Conversaţiile sunt clare, iar microfonul detectează cu uşurinţă vocea. În general, experienţa utilizării căştilor prin intermediul gesturilor este una satisfăcătoare, având în vedere că uneori produsul interpretează greşit mişcările.

    După cum era de aşteptat, Sony a lucrat din greu la redarea sunetului şi a făcut o treabă excelentă: basul este destul de puternic, dar nu înăbuşă linia melodică. Calitatea sunetului este superbă, sunetul fiind precis, agil şi foarte detaliat, iar atunci când am ascultat melodia „Fantasy” de la The XX cu aceste căşti pe urechi am avut impresia că basul a pătruns în tot corpul, de la degetele de la picioare până-n creştetul capului.

    Designul este premium şi cupele sunt învelite cu o piele sintetică fină ce învăluie urechile. Le-am purtat ore în şir, atât în interior, cât şi afară, şi nu am simţit niciun disconfort. Deşi în construcţia produsului se află în principal plasticul, căştile nu se simt ieftine.

    Acest produs este perfect pentru cei care fac naveta des sau poate călătoresc mult cu avionul şi nu vor să fie deranjaţi. Ce-i drept, căştile nu sunt ieftine, însă dacă aş găsi 400 de dolari uitaţi în buzunarul unor pantaloni mai vechi, m-aş gândi serios la Sony MDR-1000x.

    +noise-canceling excelent
    +calitate foarte bună a sunetului
    +autonomie îndelungată a bateriei
    +design premium; confortabile la purtat

    – controlul prin intermediul gesturilor nu este foarte precis

    CARACTERISTICI:

    Wireless
    Autonomie 20 de ore (NC activat) şi 22 de ore (NC dezactivat)
    Contact cu urechea – over ear
    Impedanţă nominală – 46 ohmi (1kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea pornită), 16 ohmi (1 kHz) (c`nd se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea oprită)
    Lungime cablu – 1,5 m
    Răspuns În frecvenţă – 4 şi 40.000 Hz
    Sensibilitate – 103 dB/mW  (1 kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea pornită), 98 dB/mW (1 kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea oprită)
    Greutate – 275 g (fără cablu)

  • Inovaţie prin simplificare

    Wetterbest, companie producătoare de sisteme pentru acoperişuri, a creat un proces tehnologic simplificat pentru producţia cârligelor de jgheab, inovaţie care a dus la creşterea ponderii cifrei de afaceri a produsului în cadrul veniturilor totale, dar şi la plusuri în vânzări.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Derularea procesului tehnologic este similară prelucrării pe o matriţă în paşi, dar acesta este reprodus într-un echivalent deschis al acesteia şi cu acţionari autonomi, constituindu-se într-un echipament special, de sine stătător. Procesul constă în operaţii succesive de alimentare cu material (platbandă oţel zincat), toate în regim automat.

    Echipamentul care derulează procesul tehnologic este o linie automată cu alimentare din rulou de platbandă, care realizează fazele succesive de perforare şi îndoire, precum şi de evacuare a produsului finit într-un mod caracterizat de simplitate, fiabilitate şi chiar spectaculozitate, fiind efectuat la vedere. Folosit pentru prima dată în România, acest sistem reprezintă o inovaţie inclusiv plan global.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Acest sistem inovator presupune reducerea treptată a costului de producţie pentru cârligele de jgheab, de la 7,59 lei pe bucată în 2012 (fiind importat) la 1,43 lei pe bucată în 2015. Ponderea cifrei de afaceri aferente cârligelor în cifra de afaceri totală a evoluat de la 0,29% în 2012, pe vremea când era importat, la 2,96% în 2015, fiind produs în cadrul companiei.

    DESCRIEREA INOVAŢIEI:

    Ideea a pornit de la necesitatea de a produce cârlige de jgheab cu costuri de investiţie mici, evitând soluţiile tehnologice practicate în lume, cu prese mari (160 tf), matriţe mari şi cu înalt grad de complexitate (în consecinţă, mai puţin fiabile) şi cu preţuri foarte mari. Procesul de punere în practică a început în mai 2011, iar în noiembrie 2012 a fost pusă în funcţiune prima linie automată. Odată cu realizarea celei a de-a doua linii automate, procesul a fost îmbunătăţit.

    Valoarea investiţiei a ajuns la 70.000 de euro, pentru o linie automată, cu echipare pentru patru tipuri de cârlige de jgheab. Spre comparaţie, o linie automată clasică de producţie, importată din Finlanda ar fi costat de peste cinci ori mai mult (384.500 euro), în acelaşi context de echipare, conform reprezentanţilor companiei.

  • Peste 20 de răniţi, după ce tavanul unui club de noapte din Ucraina a luat foc

    Tavanul unui club de noapte din Ucraina a luat foc după numărul unui artist care scotea flăcări pe gură, iar în urma incidentului 22 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale din cauza arsurilor sau intoxicării cu fum, relatează Russia Today.

    Incendiul a avut loc sâmbătă noapte în clubul din oraşul urainean Liov, elementele de decor ale acestuia şi echipamentul fiind complet distruse.

    În momentul în care a avut loc incendiul, în club se aflau 250 de persoane. Dintre cele 22 de persoane care au primit îngrijiri medicale, 14 au fost transportate la spital, două fiind în stare critică.

    Animatorul a scos flăcări pe gură care au ajuns la căptuşeala tavanului. Flăcările s-au extins rapid după ce bucăţi de material care ardeau au căzut pe scenă.

    Momentul a fost filmat de tineri aflaţi în club. În timp ce majoritatea se grăbeau spre ieşire, unii au ptofitat de ocazie pentru a face fotografii.

  • De ce nu mai vrea această femeie să folosească maşina şi preferă să meargă 11 km pe jos zilnic

    „Nici un echipament special necesar, doar picioarele mele”, spune Jenny Rough, care povesteşte prin intermediul publicaţiei Washington Post experienţa sa de a merge pe jos 11,2 km, din când în când, atunci când lucrează în oraş.

    „Pentru că nu sunt o persoană matinală, m-am decis la un moment dat, din cauza traficului super aglomerat din Washington, să merg cu metroul spre locul de muncă. Iar pentru că sunt o persoană sedentară, m-am hotărât ca la întoarcerea spre casă să merg pe jos. Casa mea nu este aproape de serviciu, dar nici extraordinar de departe, ci la aproximativ 11,2 km.

    Traseul este bine luminat în oraş şi am mereu o lanternă pentru porţiunile întunecate ale traseului.  În general, lucrez de acasă, dar când merg la serviciu îmi iau pantalonii de yoga, mai multe topuri suprapuse, un sutien şi încălţări pentru sport şi după program, la sfârşitul zilei, îmi schimb ţinuta la baie.

    Ce diferenţe a adus în viaţa mea noua schimbare? În primul rând, deşi ajung acasă cu aproximativ două ore mai târziu, simt că am mai mult timp, nu mai puţin. Mă simt plină de energie şi mai fericită. În serile în care merg pe jos, nu sunt la fel de tentată să lenevesc în faţa televizorului şi să mănânc fast food, ca atunci când mă deplasez cu maşina. Gambele mele sunt mai ferme, dorm mult mai bine şi nu mai cheltuiesc bani pe parcare.

    Această navetă pe jos mi-a îmbunătăţit chiar şi căsnicia. Întotdeauna mi-am dorit să fim un cuplu care se plimbă după cină, dar soţul meu nu a fost niciodată prea încântat de idee. În ultima vreme, însă, reacţionând la entuziasmul meu continuu, m-a invitat la o plimbare de seară; iar repetând experienţa am început să ne discutăm problemele altfel, într-un mod mai liniştit, ce ne-a oferit un sentiment de înţelegere profundă. 

    În timp ce mă bucur de aceste avantaje, cea mai mare plăcere este plimbarea în sine. Profit de acel timp să stau cu gândurile mele în aer liber. Mersul pe jos a devenit atât de plăcut, încât acum este un obicei de zi cu zi, chiar şi pentru a merge până la supermarket

  • Cât costă un echipament complet pentru jocurile PC de realitate virtuală

    Pasionaţii de jocuri video pentru PC-uri care vor să experimenteze cea mai nouă tehnologie disponibilă pentru gaming – realitatea virtuală (virtual reality – VR), trebuie să investească circa 1.700 euro în echipamentul corespunzător – PC complet şi căştile VR (Oculus Rift sau HTC Vive), potrivit reprezentanţilor Nvidia, cel mai mare producător de plăci grafice la nivel mondial.

    „Tehnologia de realitate virtuală este în prezent unul dintre motoarele de creştere ale pieţii de PC-uri. Practic, ne ajută să vindem PC-uri în continuare. Pentru o avea însă o experienţă completă de gaming virtual este nevoie şi de echipamente în plus (ochelarii VR – n. red.) care nu pot funcţiona fără un PC care are o putere de procesare foare mare şi o placă video de gaming corespunzătoare”, a spus Cristi Stroe, directorul de vânzări al companiei americane Nvidia pe segmentul consumer din zona Balcani. 

    Cititi mai multe pe www.zfcorporate.ro

  • Un fost programator a deschis primul magazin din România destinat produselor de triatlon

    “Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor este cel mai greu pas. Mie nu mi-a fost foarte greu deoarece am lucrat şi ca freelancer câţiva ani buni înainte de a fi angajat. Una dintre cele mai mari provocări la această trecere este faptul că volumul de muncă se dublează, câteodată chiar se triplează, nu mai există timp liber, iar salariul este de cele mai multe ori aproape inexistent, el acoperind doar nevoile de bază“, povesteşte Sorin Anghel. Povestea sa ca antreprenor a început în urmă cu trei ani, plecând de la ideea unui prieten de a participa la o ştafetă în cadrul unui triatlon: „Evident că în scurt timp a intervenit competivitatea şi am hotărât să participăm individual la probe. În pregătiri am avut surpriza să aflu că nu există un magazin specializat de unde să îţi poţi procura toate echipamentele de care ai nevoie, aşa a pornit ideea“, spune Sorin Anghel.

    Investiţia financiară iniţială nu a fost foarte mare, fiind vorba de un magazin online, în vreme ce magazinul fizic Trisport a fost deschis în luna iunie 2013. „M-am ocupat de tot ce înseamnă online timp de 1-2 ani până am lansat site-ul. Dacă ar trebui să fac o estimare a investiţiei pentru magazinul online şi cel fizic, suma s-ar ridica la aproximativ 50.000 euro“, spune antreprenorul. Cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 120.000 de euro, marja de profit de 5-6%, iar pentru 2016 aşteptările antreprenorului vizează vânzări mai mari cu 10-20% faţă de cele de anul trecut.

    Companiile cu activităţi în comercializarea de echipament sportiv outdoor ocupă un segment de circa 100 de milioane  de euro, fiind parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 500 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports, dar sunt şi afaceri specializate, de pildă Himalaya. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de magazine de articole sportive deţinute reţelele străine se află în malluri sau parcuri comerciale. Companiile Decimas din Spania, Sportvision din Serbia şi Sportisimo din Cehia sunt cele mai recente intrări pe piaţa de retail specializat în articole sportive, făcând primii paşi pe piaţa românească de profil abia anul trecut.

    Piaţa de profil, crede Sorin Anghel, este destul de mică în România, dar există o tendinţă de creştere. Deşi costurile pot fi foarte mari pentru echipamente, pentru început cei interesaţi nu au nevoie decât de un echipament de bază: „Am făcut un calcul şi am reuşit să ne încadrăm într-un buget de 1.000 lei pentru antrenamente, echipament minim, transport şi concurs“.

    Triatlonul este un sport ce combină trei probe: înot, biciclism şi alergare. „Conceptul Ironman, cel mai mare eveniment de acest gen, a luat naştere în anul 1977 la Kona şi este un triatlon pe distanţe lungi, mai exact 3,86 km înot, 180,25 km bicicletă şi 42,4 km (maraton) alergare“, explică Sorin Anghel. În România sunt 15 competiţii organizate în două campionate, RTS (şosea) şi CTS (offroad), în vreme ce distanţele pornesc de la supersprint (500 metri înot, 10 kilometri bicicletă şi 2,5 kilometri alergare) până la distanţe Ironman. „Suntem încă foarte departe de cei din vest, unde sportul este o cultură cultivată de la cea mai mică vârstă, dar ne bucură foarte mult să vedem că participă şi din ce în ce mai mulţi copii la aceste evenimente, semn că suntem pe drumul cel bun“, spune Sorin Anghel. El se aşteaptă ca viitorul să aducă creşteri constante atât în ce priveşte apetitul pentru sport, dar şi în ce priveşte nişa pe care şi-a poziţionat afacerea. „Planurile noastre au două părţi importante: să aducem în România echipamente noi care nu există pe piaţă, dar ne bazăm şi pe dezvoltarea triatlonului în România“, spune antreprenorul, care se declară încredinţat că se va înmulţi sensibil şi numărul celor care vor practica nataţie, ciclism şi alergare şi individual, nu doar în cadrul pregătirilor pentru competiţii de triatlon. Adaugă că preferă alergarea şi bicicleta înotului, iar la capitolul hobby-uri mai enumeră „drumeţiile rapide pe munte, fotografia şi tot ce înseamnă tehnologie“.

    Tinerilor antreprenori le dă următorul sfat: „Să nu mai stea pe gânduri şi să încerce, primul pas este cel mai important. Să se înarmeze cu foarte multă răbdare, pentru că vor avea foarte multe momente în care vor fi gata să renunţe la tot, dar trebuie să persevereze. Şi încă un punct foarte important: să aibă pe cineva alături care să îi susţină“.