BusinessMagazin

Tag: documentare

  • Kim Jong-Un contraatacă: Coreea de Nord şi-a lansat propriul Netflix

    Un dispozitiv de tip video-on-demand a fost lansat recent de către KCTV, televiziunea de stat din Coreea de Nord.

    Cutia numită “Manbang” a fost numită versiunea coreeană a Netflix de către presa locală.

    Dispozitivul se va putea conecta la reţeaua internă (controlată şi ea de stat) şi va permite urmărirea în reluare a mai multor documentare de pe 5 posturi TV.

    “Dacă un spectator vrea să urmărească, spre exemplu, un film cu animale, el va trimite o cerere către echipament iar aceasta îi va prezenta conţinutul relevant”, a explicat Kim Jong Min, şeful Centrului pentru Informaţii şi Tehnologie.

    Citeşte: 10 lucruri fascinante pe care nu le ştiai despre Coreea de Nord

    Chiar şi după lansarea acestui serviciu, conectivitatea din statul comunist rămâne extrem de redusă, iar accesul la internet este considerat un lux de care doar ce privilegiaţi pot beneficia.

    În 2012, un fost inginer Google a vizitat Coreea de Nord la invitaţia Universităţii din Phenian. Înainte de a pleca din ţară, Will Scott a cumpărat o copie a sistemului de operare pentru computere Red Star 3, dezvoltat în statul comunist.

    Scott a publicat o serie de capturi de ecran cu platforma. După cum se vede din imaginile de mai jos, Red Star 3 este un sistem de operare destul de simplu, mai ales dacă îl comparăm cu platforme precum Windows 8.1 sau Mac OS X „Yosemite”.

    Interfaţa de utilizare din Red Star 3 seamănă foarte mult cu cea din Mac OS X, dezvoltat de Apple. Cum nu există o piaţă a aplicaţiilor în statul asiatic, programele disponibile pentru sistemul de operare sunt foarte puţine, majoritatea fiind incluse în Red Star 3.

    Utilizatorul dispune de un editor de texte, un player video, un browser de internet, aplicaţie de e-mail, calendar şi calculator.

  • Kim Jong-Un contraatacă: Coreea de Nord şi-a lansat propriul Netflix

    Un dispozitiv de tip video-on-demand a fost lansat recent de către KCTV, televiziunea de stat din Coreea de Nord.

    Cutia numită “Manbang” a fost numită versiunea coreeană a Netflix de către presa locală.

    Dispozitivul se va putea conecta la reţeaua internă (controlată şi ea de stat) şi va permite urmărirea în reluare a mai multor documentare de pe 5 posturi TV.

    “Dacă un spectator vrea să urmărească, spre exemplu, un film cu animale, el va trimite o cerere către echipament iar aceasta îi va prezenta conţinutul relevant”, a explicat Kim Jong Min, şeful Centrului pentru Informaţii şi Tehnologie.

    Citeşte: 10 lucruri fascinante pe care nu le ştiai despre Coreea de Nord

    Chiar şi după lansarea acestui serviciu, conectivitatea din statul comunist rămâne extrem de redusă, iar accesul la internet este considerat un lux de care doar ce privilegiaţi pot beneficia.

    În 2012, un fost inginer Google a vizitat Coreea de Nord la invitaţia Universităţii din Phenian. Înainte de a pleca din ţară, Will Scott a cumpărat o copie a sistemului de operare pentru computere Red Star 3, dezvoltat în statul comunist.

    Scott a publicat o serie de capturi de ecran cu platforma. După cum se vede din imaginile de mai jos, Red Star 3 este un sistem de operare destul de simplu, mai ales dacă îl comparăm cu platforme precum Windows 8.1 sau Mac OS X „Yosemite”.

    Interfaţa de utilizare din Red Star 3 seamănă foarte mult cu cea din Mac OS X, dezvoltat de Apple. Cum nu există o piaţă a aplicaţiilor în statul asiatic, programele disponibile pentru sistemul de operare sunt foarte puţine, majoritatea fiind incluse în Red Star 3.

    Utilizatorul dispune de un editor de texte, un player video, un browser de internet, aplicaţie de e-mail, calendar şi calculator.

  • Noua televiziune de documentare româneşti, Cinethronix, va începe să emită. CNA a autorizat studioul

     Conform proiectului editorial depus la CNA pentru obţinerea licenţei, Cinethronix va difuza producţii proprii, preponderent filme documentare şi, secundar, eseuri cinematografice şi reportaje.

    Televiziunea a obţinut licenţa anul acesta, în şedinţa publică din 8 martie.

    În respectiva şedinţă, Consiliul a fost de acord, în unanimitate, cu acordarea unei licenţe societăţii Cinethronix Television Production SRL din Constanţa pentru televiziunea Cinethronix care va avea un format tematic, urmând să difuzeze filme documentare româneşti. Televiziunea va începe să emită în maximum două luni, au declarat atunci reprezentanţii TV.

    Grila va cuprinde, în afara filmelor difuzate de sine stătător sau în serial (26 de minute per episod), documentare tematice care vor fi inserate în cadrul unor emisiuni generice, precum: “Cadre de memorie” (cu specific memorialistic şi turistic), “Dacica” (etnogeneza poporului român), “Călătorie în timp” (despre evenimentele istorice naţionale cu importanţă socială şi culturală), “Scurt Metraj” (eseuri cinematografice pe teme ştiinţifice, istorice, culturale), “Retronom” (o trecere în revistă a unor conflagraţii autpohtone sau europene, cu impact major în evoluţia istorică naţională şi continentală), “Vintage” (monografii ale unor localităţi, teatre, cinematografe celebre), “Selfie PTV” (o serie de scurtmetraje cu oameni care la prima vedere par simpli, dar au pasiuni extraordinare sau perfomanţe în domenii inedite), “Edificii”, “Artefacte”, “Portret în pixeli” (biografii ale unor personalităţi autohtone), “Lecţie deschisă” şi “After school” (programe dedicate elevilor şi liceenilor elaborate pe baza programei şcolare şi care vine ca o completare în imagini a informaţiilor predate la cursuri), “Premiera de sâmbătă/ duminică” (filme documentare din diverse domenii, difuzate în premieră).
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Snowden, Tea Party, internet şi gorile: 15 documentare rămase în cursă pentru Oscar 2015 – VIDEO

    Aceste 15 filme au fost reţinute dintr-un total de 134 de propuneri, iar dintre ele vor fi alese cele cinci finaliste din care se va alege documentarul câştigător.

    Printre titlurile selecţionate, “Virunga”, un film despre parcul naţional omonim din Republica Democrată Congo, unde trăiesc ultimele gorile de munte din lume, este coprodus de Leonardo DiCaprio şi difuzat pe platforma Netflix.

    Se află de asemenea în cursă “The Case against 8”, un film despre lupta dintre partizanii şi opozanţii căsătoriilor gay din California, “Citizen Koach”, un film despre fraţii Koch, miliardari americani de extrema dreaptă, şi influenţa miliardarilor în finanţarea campaniilor politice din Statele Unite şi mişcarea Tea Party.

    Două filme analizează teme precum libertatea şi internetul: “CitizenFour”, de Laura Poitras, despre dezvăluirile făcute de Edward Snowden privind programul de supraveghere online implementat de guvernul american, şi “The Internet’s Own Boy”, despre activistul online Aaron Swartz, care s-a sinucis în 2013, la vârsta de 26 de ani.

    “The Kill Team” prezintă un soldat din Afganistan care a încercat să îşi avertizeze superiorii în legătură cu atrocităţile comise de anumiţi soldaţi, înainte de a fi prins el însuşi într-un cerc vicios de violenţe.

    Cele 15 filme rămase în cursă pentru câştigarea Oscarului pentru cel mai bun documentar sunt: “Art and Craft” (Purple Parrot Films), “The Case against 8” (Day in Court), “Citizen Koch” (Elsewhere Films), “CitizenFour” (Praxis Films), “Finding Vivian Maier” (Ravine Pictures), “The Internet’s Own Boy” (Luminant Media), “Jodorowsky’s Dune” (City Film), “Keep On Keepin’ On” (Absolute Clay Productions), “The Kill Team” (f/8 filmworks), “Last Days in Vietnam” (Moxie Firecracker Films), “Life Itself” (Kartemquin Films and Film Rites), “The Overnighters” (Mile End Films West), “The Salt of the Earth” (Decia Films), “Tales of the Grim Sleeper” (Lafayette Film) şi “Virunga” (Grain Media).

    În 2014, Oscarul pentru cel mai bun documentar a fost atribuit peliculei “Twenty feet from stardom”, un documentar despre soliştii din corurile de backing vocals aflaţi în spatele unor cântăreţi celebri.

    Nominalizările pentru premiile Oscar vor fi anunţate pe 15 ianuarie 2015. Cea de-a 87-a gală de decernare a premiilor Oscar va avea loc pe 22 februarie la Los Angeles.

  • Urăşte capitalismul, dar are nouă case, dintre care una de 2.000.000 de dolari

    Regizorul şi realizatorul de filme documentare Michael Moore, un anticapitalist declarat, cel puţin prin opera cinematografică, este proprietarul a nu mai puţin de nouă case. Conform Detroit News, o cabană de 2 milioane de dolari şi circa 1.000 de metri pătraţi, pe malul lacului Torch din Michigan, dar şi un apartament în Manhattan obţinut de fapt din trei apartamente se numără printre proprietăţile regizorului. 

    Detaliile au apărut în documentele divorţului lui Moore; cineastul s-a despărţit de soţia sa Kathy Glynn, după 22 de ani. De la “Roger and Me”, documentarul din 1989 care analiza impactul închiderii de către General Motors al unor uzine în localitatea Flint din Michigan, regizorul a strâns 50 de milioane de dolari.

  • Ce este şi ce nu este taxa de interchange

    Taxa de interchange – unul dintre mijloacele de compensare interbancare care intervin în tranzacţiile cu carduri, de la banca acceptatoare către banca emitentă – a dat naştere multor asemenea zvonuri şi confuzii. Ce este şi ce nu este taxa de interchange?

    Nu este un comision de utilizare a cardului şi nu este suportată de posesorul de card. Dacă ar fi aşa, la toate magazinele, preţurile pentru cei care plătesc cu cardul ar fi diferite decât cele pentru plata cu cash. Or, nu sunt. De fapt, prin lege, în România, comisionul la plata cu cardul – care în terminologia noastră se numeşte surcharge – este interzis. Adică trebuie să fie 0%. Orice caz în care această regulă nu se respectă poate şi trebuie să fie raportat autorităţilor.

    Unii ar argumenta că toate costurile pe care le suportă comercianţii (inclusiv aşa-numitele comisioane de acceptare a plăţii cu cardul pe care ei şi nu consumatorii le plătesc) se regăsesc în preţul final al produsului. Dar cum plăţile cu cardul pentru cumpărături în România sunt cam 6% din totalitatea tranzacţiilor, argumentul nu e solid.

    Nu este nicio sursă de venit excepţională pentru organizaţiile de plată sau pentru bănci. În cazul MasterCard, interchange fee-ul nu este colectat de organizaţia de plată şi nu generează venituri pentru aceasta, ci este tranzacţionat direct între bănci şi este o taxă menită să compenseze banca emitentă pentru costurile ce intervin atunci când autorizează o plată a posesorului de card către comerciantul acceptator. Un exemplu de astfel de costuri sunt riscurile financiare pe care băncile emitente şi le asumă. Un magazin va avea întotdeauna garanţia că-şi va primi banii dacă tranzacţia cu cardul este autorizată – chiar dacă posesorul de card nu are suficienţi bani. În acest caz, banca emitentă suportă aceste costuri.

    Surplusul de venituri provenit din taxă se întoarce în dezvoltarea sistemului de plăţi cu cardul, dezvoltare de care România are nevoie, dat fiind că istoria noastră cu cardul abia a depăşit 15 ani, iar acceptarea este încă limitată, eufemistic vorbind. Ca în toate cazurile în care vorbim despre taxe şi comisioane, şi în acest caz se dezbate ipoteza că eliminarea taxei va sprijini comercianţii şi va duce la reducerea preţurilor către consumator. În medie, taxa interchange reprezintă aproximativ 1,2% din valoarea tranzacţiei – în acele magazine în care, dacă priviţi acum reclamele, reducerile acordate consumatorilor sunt de 30%, 40%, 50%, 70% şi în care structura preţurilor se bazează în aceeaşi măsură pe considerente economice, cât şi psihologice…

    Cosmin Vladimirescu (country manager România şi Moldova, MasterCard Europe)

  • Drumuri fascinante din lumea largă – GALERIE FOTO

    Nu ne-am stabilit ca obiectiv să realizăm o ierarhie ci invităm cititorii să o completeze cu propunerile lor, astfel încât menţinem aceste liste deschise.Cititorii sunt bineveniţi să împărtăşească din propriile lor experienţe – de vacanţă sau poate chiar din călătoriile de afaceri.

  • Vor plati utilizatorii de internet pentru continutul online?

    Potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare de piata
    Nielsen Company, in 54 de tari, consumatorii sunt mai interesati in
    a plati pentru informatiile din zona old media, pe muzica, filme,
    si continut video profesional decat pentru bloguri sau continut
    video generat de catre alti consumatori, poate si pentru ca acestia
    sunt dispusi sa plateasca pentru ceva ce au platit si inainte,
    decat pentru ceva ce au primit dintotdeauna gratis.

    Pe de alta parte, utilizatorii apreciaza mai mult materialul
    produs de profesionisti decat cel realizat de alti consumatori,
    conform studiului realizat de compania de cercetare.

    Un alt studiu de piata, realizat de GFK, in 17 tari (16 tari
    europene si Statele Unite), la finalul anului trecut spune ca doar
    13% dintre utilizatorii de Internet vor sa plateasca pentru
    informatiile online, majoritatea preferand sa foloseasca in
    continuare gratuit Internetul.

    In ce priveste situatia pe tari, peste 50% dintre greci,
    belgieni, suedezi si americani sunt de acord sa plateasca pentru
    continutul online, in timp ce romanii arata cea mai mica deschidere
    catre aceasta situatie – doar 22% dintre ei fiind dispusi sa
    plateasca. Diferentele apar insa atunci cand vine vorba de
    preferintele in utilizare: in Suedia, un nivel usor ridicat de
    acceptare pentru continut platit se remarca printre cei care
    folosesc web-ul pentru blogging si e-finance, iar in Marea
    Britanie, bloggeri sunt cei mai deschisi catre continutul
    platit.

    Prin contrast, surferii din Statele Unite care folosesc
    Internetul pentru jocuri, pentru a descarca muzica sau pentru
    servicii electronice, cum sunt cumpararea de bilete la concerte sau
    de calatorii, sunt mult mai toleranti cu comisioanele de acces, in
    timp ce, in Europa, in general, cei care prefera sa faca plati pe
    Internet sau sa acceseze site-uri erotice sunt si ei mai dispusi sa
    plateasca decat ceilalti.

    Procentul de consumatori la nivel mondial care au platit sau vor sa
    plateasca pentru continutul online

    Continut Procent
    Muzica 57%
    Filme 57%
    Jocuri 51%
    Continut video professional 50%
    Reviste 49%
    Ziare 42%
    Stiri online 36%
    Radio(muzica) 32%
    Retele sociale 28%
    Radio(stiri) 26%
    Continut video generat de consumatori 24%
    Bloguri 20%

    Sursa : Nielsen Company

  • Topul principalelor activitati desfasurate de romani pe internet

    In ceea ce priveste aceste activitati, varsata este un factor
    important de diferentiere
    Astfel, pentru tinerii sub 25 de ani muzica este o activitate la
    fel de importanta ca si citirea stirilor: 49% au declarat ca
    ascultarea sau descarcarea de muzica reprezinta una dintre cele
    trei activitati desfasurate, fata de 42% care urmaresc stirile pe
    Internet.

    In plus, lecturarea stirilor pe Internet este practicata mai ales
    de persoanele cu varsta intre 35 si 55 de ani, 72% considera
    aceasta activitate printre cele trei importante, fata de 54% dintre
    persoanele intre 25 si 35 de ani si 42% tinerii sub 25 de ani. In
    acelasi timp, vizionarea de filme sau urmarirea unor programe TV pe
    Internet este o activitate proprie mai ales persoanelor sub 34 de
    ani: 27% dintre tinerii sub 24 de ani si 21% dintre persoanele
    intre 25 si 34 de ani plaseaza aceasta activitate intre primele 3,
    fata de doar 9% persoane intre 35 si 54 de ani.

    De asemenea, activitatile web 2.0 sunt in continuare in zona de
    nisa in Romania: 13% aseaza blog-urile intre cele mai importante
    trei activitati pe Internet, 10% jocurile on-line si numai 6%
    accesarea retelelor sociale.