Tag: disputa

  • LUPTA pentru graniţă. Două ţări din Europa îşi dispută una dintre cele mai cunoscute MĂRI ale continentului

    Prim-miniştrii sloveni şi croaţi, Miro Cerar şi Andrej Plenkovic, s-au întâlnit pentru prima dată, după ce Curtea de Arbitraj International de la Haga a acordat Sloveniei, în iunie, acces neîngrădit la Marea Adriatică şi a decis în privinţa altor litigii de frontieră care datau din 1991, după destrămarea Iugoslaviei.

    Andrej Plenkovic a reiterat faptul că Croaţia nu va pune în aplicare decizia instanţei de arbitraj şi a insistat că problemele teritoriale ar trebui să fie rezolvate între cele două state.

    “Pentru Slovenia, hotărârea Curţii de Arbitraj este definitivă şi obligatorie. Este important ca ambele părţi să respecte linia de graniţă stabilită de Curtea de Arbitraj”, a declarat Miro Cerar.

    Premierul sloven a precizat că “este probabil” ca ţara sa să se adreseze Comisiei Europene, structură executivă a Uniunii Europene, pentru punerea în aplicare a hotărârii.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Halep, la un meci de PRIMUL LOC mondial. La ce oră se joacă partida care o poate duce pe Simona pe locul 1 în lume

    Organizatorii turneului de la Wimbledon au dat publicităţii programul meciurilor din sferturile de finală ale tabloului feminin, iar Simona Halep şi Johanna Konta vor intra în scenă în a treia partidă a zilei, după cea dintre Venus Williams (SUA, favorită 10) şi Jelena Ostapenko (Letonia, favorită 13).

     

  • Halep joacă joi, în jurul orei 18:00, cu Karolina Pliskova în semifinale la Roland Garros

    Cap de serie numărul trei, Halep îşi va disputa în meciul cu Pliskova nu doar un loc în ultimul act al turneului parizian, ci şi o posibilă urcare a sa pe prima poziţie a clasamentului mondial. Dacă va reuşi să ajungă numărul 1, Halep va deveni prima româncă din istorie care atinge această performanţă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dorin Oancea, editorialist Mediafax: Bătaia lungă a disputei dintre taximetrişti şi Uber

    Li s-a spus luddiţi, după numele insului care i-a condus, şi ecourile acelei mişcări pot fi regăsite chiar şi astăzi, în comunităţi care nu agreează tehnologia sau globalizarea sau traiul modern. Aceeaşi mentalitate o regăsesc şi în mişcarea şoferilor de taxi faţă de serviciul Uber, mişcare care a fost capul de afiş al săptămânii care se încheie şi care mi-a umplut wall-ul paginii de Facebook de opinii. Opinii, trebuie să spun, nu prea favorabile şoferilor de taxi bucureşteni, din varii motive, binecunoscute – lipsă de politeţe sau de bani mărunţi, muzica de un anume gen, fumat, mod de adresare lipsit de politeţe.

    Ce nu înţeleg nici şoferii de taxi nici domnii care conduc organizaţiile care îi reprezintă este că schimbarea este mult mai profundă şi ţine de conceptul de economie colaborativă, de care ar trebui să se preocupe nu numai ei, ci şi autorităţile statului sau cele europene. Economia colaborativă a fost inventată în urmă cu câţiva ani şi este intens folosită de specialişti de cel puţin trei, dar nu este un concept tocmai comun – de pildă, doi americani din trei nu au auzit de aşa ceva. Este modelul de afaceri care permite oamenilor să folosească bunuri în comun, de unde obţinerea de finanţări – vezi platformele de crowdfunding de genul Kickstarter şi care constituie o alternativă la serviciile de creditare, de unde posibilităţi noi de a călători – vezi Uber sau Zipcar, alternative la companiile da taxi sau de transport, de unde cazare – vezi cazul serviciului Airbnb, alternativă la lanţurile actuale de hoteluri. Modelul poate fi adoptat chiar şi de administraţii, vezi proiectul “Open Budget: Oakland”, un model de claritate în ceea ce priveşte administrarea bugetului local, care permite oricărui cetăţean să înţeleagă ce se întâmplă cu banii proveniţi din taxele locale şi să participe la distribuirea acestora.

    Economia colaborativă va afecta nu numai companiile de taximetre din România, ci, în curând, şi băncile, hotelurile, educaţia, modul de a munci sau sistemul administrativ. Iar disputa dintre taximetrişti şi Uber este falsă, adevărata competiţie este între un model de a trăi şi munci după preceptele secolului XIX sau cele ale secolului XXI. Este adevărat că demersul taximetriştilor români este susţinut de mişcări asemănătoare în multe alte ţări, cum la fel de adevărat este că serviciul a fost interzis în alte părţi ale lumii.

    Îngrijorarea taximetriştilor în privinţa fiscalizării serviciilor Uber este falsă şi Uber în sine este o companie care are destule probleme. Mai importante decât această dispută sunt schimbările pe care le anunţă, la care ar trebui să ne gândim cu toţii, nu numai taximetrişti sau uberişti; iar autorităţile ar trebui să se gândească nu la modul în care pot amenda pe unii şi pe alţii, ci la modul în care sistemul se schimbă. Şoferii Uber îşi folosesc maşinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină şi piese de schimb, şi plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajaţi. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, defineşte astfel de abordări drept o întoarcere la mentalităţile secolulului XIX. Lumea a înţeles greu şi a trecut şi mai greu de la exploatare la decenţă şi la o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii simpli au rămas undeva în urmă. Fie ei taximetrişti sau uberişti.

  • Dorin Oancea, editorialist Mediafax: Bătaia lungă a disputei dintre taximetrişti şi Uber

    Li s-a spus luddiţi, după numele insului care i-a condus, şi ecourile acelei mişcări pot fi regăsite chiar şi astăzi, în comunităţi care nu agreează tehnologia sau globalizarea sau traiul modern. Aceeaşi mentalitate o regăsesc şi în mişcarea şoferilor de taxi faţă de serviciul Uber, mişcare care a fost capul de afiş al săptămânii care se încheie şi care mi-a umplut wall-ul paginii de Facebook de opinii. Opinii, trebuie să spun, nu prea favorabile şoferilor de taxi bucureşteni, din varii motive, binecunoscute – lipsă de politeţe sau de bani mărunţi, muzica de un anume gen, fumat, mod de adresare lipsit de politeţe.

    Ce nu înţeleg nici şoferii de taxi nici domnii care conduc organizaţiile care îi reprezintă este că schimbarea este mult mai profundă şi ţine de conceptul de economie colaborativă, de care ar trebui să se preocupe nu numai ei, ci şi autorităţile statului sau cele europene. Economia colaborativă a fost inventată în urmă cu câţiva ani şi este intens folosită de specialişti de cel puţin trei, dar nu este un concept tocmai comun – de pildă, doi americani din trei nu au auzit de aşa ceva. Este modelul de afaceri care permite oamenilor să folosească bunuri în comun, de unde obţinerea de finanţări – vezi platformele de crowdfunding de genul Kickstarter şi care constituie o alternativă la serviciile de creditare, de unde posibilităţi noi de a călători – vezi Uber sau Zipcar, alternative la companiile da taxi sau de transport, de unde cazare – vezi cazul serviciului Airbnb, alternativă la lanţurile actuale de hoteluri. Modelul poate fi adoptat chiar şi de administraţii, vezi proiectul “Open Budget: Oakland”, un model de claritate în ceea ce priveşte administrarea bugetului local, care permite oricărui cetăţean să înţeleagă ce se întâmplă cu banii proveniţi din taxele locale şi să participe la distribuirea acestora.

    Economia colaborativă va afecta nu numai companiile de taximetre din România, ci, în curând, şi băncile, hotelurile, educaţia, modul de a munci sau sistemul administrativ. Iar disputa dintre taximetrişti şi Uber este falsă, adevărata competiţie este între un model de a trăi şi munci după preceptele secolului XIX sau cele ale secolului XXI. Este adevărat că demersul taximetriştilor români este susţinut de mişcări asemănătoare în multe alte ţări, cum la fel de adevărat este că serviciul a fost interzis în alte părţi ale lumii.

    Îngrijorarea taximetriştilor în privinţa fiscalizării serviciilor Uber este falsă şi Uber în sine este o companie care are destule probleme. Mai importante decât această dispută sunt schimbările pe care le anunţă, la care ar trebui să ne gândim cu toţii, nu numai taximetrişti sau uberişti; iar autorităţile ar trebui să se gândească nu la modul în care pot amenda pe unii şi pe alţii, ci la modul în care sistemul se schimbă. Şoferii Uber îşi folosesc maşinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină şi piese de schimb, şi plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajaţi. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, defineşte astfel de abordări drept o întoarcere la mentalităţile secolulului XIX. Lumea a înţeles greu şi a trecut şi mai greu de la exploatare la decenţă şi la o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii simpli au rămas undeva în urmă. Fie ei taximetrişti sau uberişti.

  • Guvernul spaniol A LUAT FOC. Dispută aprinsă la MAXIM după ce Marea Britanie a avertizat că merge până la război pentru suveranitatea Gibraltar

    Suvernaitatea Gibraltarului este ameninţată. Micuţul stat a devenit subiect de ceartă între două din cele mai puternice naţiuni din Europa. 

    Boris Johnson, ministrul britanic de Externe, a făcut o serie de declaraţii cu consecinţe serioase pentru întreaga Europă. Răspunsul Spaniei nu s-a lăsat aşteptat. 

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ŞI VEZI FOTO PE MEDIAFAX

     

  • Un nou protest a izbucnit la Paris, după ce un chinez a fost împuşcat mortal de Poliţie duminică

    Aproximativ 200 de protestatari, majoriatatea asiatici, au smuls baricadele instalate de Poliţie pe strada Rivoli din Paris, strigând “Poliţia, asasini” şi aruncând cu obiecte în agenţi. Nimeni nu a fost arestat sau rănit grav.

    Duminică seara, în cadrul unei intervenţii pentru o “dispută de familie” în nord-estul Parisului, “încă de când a fost deschisă uşa”, un bărbat a agresat un funcţionar, rănindu-l cu o armă albă, a explicat o sursă din cadrul Poliţiei franceze. Unul dintre colegi a deschis apoi focul, împuşcându-l mortal pe agresor, a adăugat sursa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Bogdan Enoiu, director general şi fondator McCANN

    Enoiu a terminat Facultatea de Metalurgie în 1984, iar primul loc de muncă a fost la uzina Dacia de la Colibaşi, lângă Piteşti, unde a lucrat doar nouă luni, după care a venit la Bucureşti, unde a lucrat tot ca inginer, la IMGB.

    A intrat în publicitate înfiinţând agenţia Clip, care, după ce obţinuse câteva contracte importante, a atras atenţia agenţiei McCann Erickson. Compania internaţională a preluat în 1996 firma fondată de Bogdan Enoiu.

    Publicitarul a organizat meciul de retragere al lui Gică Hagi (2001) şi vizita preşedintelui american George Bush Jr. în România (2002), iar firma pe care o conduce este organizatorul turneului de tenis BCR Open de la Bucureşti.

  • Viorel Ştefan, ministrul Finanţelor: Diferendul trebuie soluţionat la Curtea Constituţională şi nu în stradă/ Este penal să angajezi o cheltuială fără sursă bugetară

    Viorel Ştefan, ministrul Finanţelor a declarat vineri, la şedinţa de avizare a bugetului Ministerului Finanţelor că diferendul legat de modificările legislative, care a scos în stradă zeci de mii de români, trebuie soluţionat la Curtea Constituţională şi nu în stradă.

    Acesta a răspuns astfel la o întrebare legată de existenţa unei supape în buget, în situaţia în care lucrurile s-ar complica pe fondul incetitudinii actuale, iar veniturile bugetare ar urma să scădă.

    Viorel Ştefan, ministrul Finanţelor, a infirmat informaţia potrivit căreia administraţiile Centrale şi Locale se pot împrumuta fără limită. Acesta a precizat că există un plafon de 1,2 miliarde de lei, în limita căruia se avizează cererile de împrumut.

    “Administraţiile Locale, ca să se împrumute, există un plafon de 1,2 miliarde, în limita căruia există o comisie la Ministerul de Finanţe care avizează cererile de împrumut. Nu e la liber, e plafonat, la 1,2 miliarde şi acest plafon se regăseşte inclusiv în legea care s-a votat astăzi în plenul Camerei Deputaţilor privind aprobarea plafoanelor de cheltuieli pentru 2017”, a declarat vineri, Viorel Ştefan, ministrul Finanţelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro