BusinessMagazin

Tag: diplome

  • EXCLUSIV: Victor Ponta a plagiat, este punctul de vedere al Comisiei Tehnice din CNATDCU

    Fostul premier Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat, a stabilit Comisia Tehnică din cadrul Consiliului Naţionale de Atestare a Diplomelor (CNATDCU), urmând ca raportul final să fie supus votului în Consiliul General de joi, au declarat surse din Ministerul Educaţiei pentru MEDIAFAX.

    Potrivit unor surse din Ministerul Educaţiei, Comisia Tehnică din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a finalizat raportul privind lucrarea de doctorat a fostului premier Victor Ponta.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bitdefender lansează un program de învăţare prin care să îşi pregătească viitorii angajaţi

    Producătorul de soluţii de securitate IT Bitdefender organizează un proiect de învăţare mixtă pentru limbajul C++ pentru tinerii interesaţi de acest limbaj de programare.  Potrivit reprezentanţilor companiei, pe lângă diplome şi premii din partea companiei, tinerii participanţi la proiect vor avea oportunitatea de a-şi construi o carieră.

    În cadrul proiectului Bitdefender TechChallenge tinerii vor interacţiona  timp de cinci săptămâni cu experţi din cadrul companiei. Cele 10 sesiuni de învăţare din cadrul proiectelor constau într-un amestec de acumulare de cunoştinte prin interacţiune, prin online media şi prin exerciţii pe platforma digitală, pentru aprofundarea progrămării în limbajul C++.

    Sesiunile vor fi susţinute de dezvoltatori şi arhitecţi de software din Bitdefender.Potrivit reprezentanţilro companiei, pe lângă diplome şi premii din partea companiei, tinerii participanţi la proiect vor avea oportunitatea de a-şi construi o carieră.

    Bitdefender a obţinut anul trecut o creştere de circa 40% a afacerilor, acestea ajungând pentru Bitdefender SRL, parte a holdingului Bitdefender, la 276,89 mil. lei (circa 62 mil. euro).

     

  • Unde merg miliardarii să îşi ia diplome?

    Studiul, realizat de o bancă din Elveţia şi un grup de cercetare din Singapore, analizează un număr de peste 2.000 de miliardari din întreaga lume.

    Concluzia este că imaginea miliardarilor autodidacţi şi care nu au nevoie de studii este una complet falsă. Chiar dacă generaţia nouă, în frunte cu Mark Zuckerberg, prezintă multe exemple de miliardari care au renunţat la studii pentru a-şi urma pasiunea, ea nu reflectă imaginea de ansamblu.

    Mai mult de 40% din miliardarii europeni trăiesc în doar 10 oraşe, cei mai mulţi fiind stabiliţi la Londra şi Moscova. La nivel global, oraşul cu cei mai mulţi miliardari este New York.

    Iată topul universităţilor care au produs cei mai mulţi miliardari:

    1. University of Pennsylvania

    2. Harvard University

    3. Yale University

    4. University of Southern California

    5. Princeton University

    6. Cornell University

    7. Stanford University

    8. University of California, Berkeley

    9. University of Mumbai

    10. London School of Economics

    11. Lomonosov Moscow State University

    12. University of Texas

    13. Dartmouth College

    14. University of Michigan

    15. New York University

    16. Duke University

    17. Columbia University

    18. Brown University

    19. Massachusetts Institute of Technology

    20. ETH Zurich

  • Austeritatea intelectuală

    Scriam, la sfârşitul lunii mai, de cât de repetitiv este şeful Băncii Centrale Europene în discursuri. Reamintesc: Mario Draghi despre evoluţia preţurilor, în octombrie 2013: „… and are ready to consider all available instruments“; noiembrie 2013: „… but there are a whole range of instruments that we can activate, if needed“; decembrie 2013: „… and are ready to consider all available instruments“; ianuarie 2014: „ … and to take further decisive action if required“; februarie 2014: „… and to take further decisive action if required“; martie 2014: „… and to take further decisive action if required“; aprilie 2014: „… and act swiftly if required“; mai 2014: „… and act swiftly, if required“.

    Săptămâna trecută, pe fondul crizei politice din Franţa şi al revoltei miniştrilor francezi împotriva programenolor de austeritate, Draghi a făcut din nou pieţele să vuiască anunţând că oficialii BCE vor folosi „toate instrumentele pe care le au la dispoziţie şi de care este nevoie pentru a asigura stabilitatea preţurilor pe termen mediu“. Poate că de această dată bancherii europeni vor purcede la programe de relaxare cantitativă şi la măsuri de relansare a economiei continentului. Mai sigur nu, pentru că avem de-a face cu un act de procrastinare: vin datele, sărim ameninţători, nu facem nimic pentru că nu sunt suficiente date, apar date suficiente care confirmă dar în loc de acţiune începe o nouă perioadă de aşteptare a următorului rând de date. Şi aşa trece austeritatea din economie în intelect.

    Aş sări acum de la îndepărtaţii europeni la neaoşi. Există domenii în care până la 70% din personalul calificat a plecat. 10% din populaţia activă a României lucrează peste hotare. Cei mai mari zece angajatori şi-au redus efectivele cu 55.000 de oameni faţă de 2008; s-au pierdut slujbe în energie, în servicii, în siderurgie, telecomunicaţii, transporturi, industria auto. Cresc doar retailul şi recrutarea şi închirierea de forţă de muncă temporară, oricum nu la nivelul plecărilor – adică slujbe lipsite de competenţe tehnice şi de creativitate.

    Bănuim cu toţii că urmează o perioadă dominată de campania electorală, ceea ce s-ar traduce, eufemistic vorbind, printr-o „toamnă interesantă“. Mi-ar plăcea să regăsesc temele dezindustrializării şi deprofesionalizării în programele şi cuvântările şi promisiunile candidaţilor şi partidelor, dar cum austeritatea intelectuală se manifestă de o bună bucată de vreme, mă tem că vor fi de ajuns atacurile tembele, acuzaţiile absurde şi micile chiţibuşării din zona „ba pe-a mă-tii“. Pentru că austeritatea intelectuală deja s-a instalat.

    România suferă în mod cronic de reducerea competenţelor, iar clasa de mijloc înregistrează, indiferent de rezultatele economice, o pierdere importantă de substanţă. Trăim nu numai efectele crizei economice internaţionale, ci şi pe cele ale limitării competenţelor pe bază de criterii politice, în care insul este judecat pe baza carnetului de partid şi nu a rezultatelor sau ideilor. Există studii clare, documentate, cu formule, explicaţii şi grafice, care leagă ştiinţa de carte a unei naţii de creşterea PIB, de calitatea vieţii, de investiţii, economii şi spor economic. România are nevoie şi de investiţii străine şi de credite şi de reducerea deficitelor şi de producţie industrială, dar în egală măsură are nevoie de creativitate, de idei, de un mediu social stabil, de şcoală decentă, cu absolvenţi întregi la cap.

    Un tablou delicat pentru un subiect sumbru: Dantelăreasa, de Caspar Netscher.

  • Pricopie: Diplomele, gestionate sută la sută de Ministerul Educaţiei. Avem mandat oficial să trecem la tipărirea lor

     “Miercuri a trecut, în şedinţa de guvern, o hotărâre prin care diplomele sunt gestionate de Ministerul Educaţiei Naţionale sută la sută şi vor fi tipărite de Imprimeria Naţională. Avem mandat legal, oficial, să procedăm la tipărirea diplomelor”, a spus ministrul Educaţiei.

    Pricopie nu a estimat o dată de la care va începe tipărirea diplomelor, dar a precizat că demersurile au început.

    Candidaţii care au promovat bacalaureatul anul acesta vor primi adeverinţe, în locul diplomelor, după ce DNA a demarat o anchetă privind monopolul unei companii private pe această activitate.

    Problema eliberării de adeverinţe în loc de diplome a apărut în contextul anchetei procurorilor anticorupţie care cercetează modul în care compania Romdidac, ce funcţiona până în 1989 ca direcţie în Ministerul Învăţământului, a primit dreptul exclusiv de a furniza diplomele şcolare şi universitare, girat succesiv, după 1990, de şefii acestei instituţii.

    Ancheta Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a determinat Ministerul Educaţiei să renunţe la colaborarea cu Romdidac şi să facă demersurile necesare pentru care realizarea diplomelor să se facă de către stat, prin Imprimeria Naţională.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tinerii care pleacă să studieze în străinătate nu ştiu de ce să se întoarcă în România

    “IN SUTE DE INTERVIURI TELEFONICE SAU FAŢĂ ÎN FAŢĂ, AM OBSERVAT EXTREMELE: 10% nici nu îşi mai pun problema de a se întoarce în România, 10% sunt patrioţi şi îşi doresc să se întoarcă, iar restul spun m-aş întoarce, dar nu ştiu la ce”, explică Adriana Comăneci, managing partner al companiei de recrutare Reviro, parte a grupului Educativa, cum se împart absolvenţii români din străinătate.

    Faptul că mulţi tineri pleacă la studii în afara ţării şi astfel se rup complet de realitatea mediului de afaceri din România a inspirat-o pe ea şi pe Alexandru Ghiţă, preşedintele grupului Educativa, să creeze un model de recrutare atipic. Pentru Ghiţă, ideea a venit natural: de zece ani organizează Târgul Universităţilor Străine în România, RIUF, şi oferă consiliere celor care vor să plece la studii în străinătate. Aşadar, de ce să nu îi ajute tot el să se şi întoarcă?

    Experienţa în resurse umane a Adrianei Comăneci, care la 26 de ani era director de resurse umane al Grupului Rompetrol şi care, ulterior, s-a ocupat de resursele umane ale lanţului mic.ro, a condus la fondarea afacerii Reviro. Ghiţă şi Comăneci au intrat cu Reviro în zona antreprenoriatului social, zonă care motivează prin satisfacţii mai degrabă spirituale decât materiale.

    DEEA S-A CONCRETIZAT ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIŢII TOTALE DE CIRCA 10-15.000 DE EURO ŞI A UNEI ECHIPE FORMATE DIN ŞAPTE OAMENI. Procesul de recrutare începe prin căutările în online, prin toate reţelele de socializare, dar şi printr-o reţea formată din circa 40 de tineri ambasadori. Cei care află despre program au posibilitatea de a trimite un CV şi sunt apoi contactaţi pentru consiliere sau interviuri. Companiile care activează pe piaţa autohtonă îşi prezintă ofertele de joburi pe site contra unei taxe care variază în funcţie de serviciile oferite: un serviciu de promovare sau un serviciu complet de recrutare şi selecţie.

    În prezent, pe site şi-au înscris joburile circa 25 de companii din FMCG, management consulting, imobiliare, telecom, printre ei numărându-se Colliers, Vodafone România, Coca-Cola sau Wrigley’s. “Ne adresăm în special companiilor cu o anumită cultură organizaţională, unde oamenii sunt deschişi, apreciază efortul studiului în străinătate şi apreciază oamenii valoroşi care îşi doresc să se dezvolte foarte rapid. Din păcate, nu orice companie este deschisă către acest lucru şi doreşte să acomodeze, să aibă grijă de astfel de oameni”, descrie Comăneci percepţia companiilor româneşti. Acestea nu oferă joburi speciale tinerilor cu studii în străinătate, iar ei intră în competiţie directă cu absolvenţii din universităţile autohtone.

    STATISTICA ARATĂ ÎNSĂ, POTRIVIT LUI COMĂNECI, CĂ EXISTĂ MAI MULTE PERSOANE CU COMPETENŢE TRANSFERABILE căutate de majoritatea companiilor mari şi medii în masa tinerilor cu studii în străinătate, spre deosebire de absolvenţii facultăţilor din ţară. “Plusurile sunt abilităţile de a se dezvolta singuri, de a-şi găsi noi prieteni, de a se adapta la noi culturi, pe de o parte, iar pe de altă parte, metodologia de studiu de acolo: cât de multe cunoştinţe acumulează ei şi cât de multă practică fac în perioada facultăţii astfel încât pregătirea lor pentru a munci este mult mai mare, echivalând cu cea a unei persoane care a studiat aici, dar a fost implicată în foarte multe abilităţi extracuriculare”, observă Comăneci.

    PÂNĂ ACUM, AU PRIMIT APROXIMATIV 2.000 DE CV-URI ŞI SUTE DE OAMENI AU VENIT LA INTERVIURI, dar doar 20 de tineri au fost plasaţi cu succes în companii. Pentru un loc de muncă în FMCG de pildă, doar unul din cei 56 de aplicanţi a fost ales pentru una din cele cinci poziţii oferite de companie. Una dintre explicaţii ar fi faptul că mulţi dintre tinerii şcoliţi în afara ţării au o problemă de calibrare: “Unii dintre ei au pretenţia de a fi trataţi diferit doar pentru că au studiat în străinătate, şi nu prin modul în care au ales să valorifice această experienţă”. Contrar percepţiei unora, studiile în străinătate nu reprezintă un argument pentru un salariu mai mare, iar argumentul principal al celor care se întorc este, de cele mai multe ori, familia. Avantajele unui job în România vin din oportunităţile industriilor în dezvoltare. “Dacă în vest ca să ajungi din punctul A în punctul C trebuie să treci prin B, în România poţi uneori să ajungi direct în C.”

    SIMONA IERNILĂ, ÎN VÂRSTĂ DE 26 DE ANI, ESTE UNUL DINTRE STUDENŢII CARE AU OBSERVAT CĂ LUCRURILE NU SUNT CHIAR ATÂT DE ROZ într-o ţară mai dezvoltată şi lucrează în prezent la Vodafone, ca discover management trainee. După ce a obţinut licenţa în administrarea afacerilor la ASE, a plecat în 2009 la Rotterdam (Olanda), unde a studiat la RSM Erasmus University şi şi-a obţinut masteratul în administrarea afacerilor cu o dublă specializare – management strategic şi managementul inovaţiei. A făcut practică timp de şase luni în cadrul Philips, dar faptul că organizaţia era în proces de restructurare nu i-a permis să îşi dezvolte cariera în echipa de IT Innovation a companiei. Chiar dacă oportunităţi de angajare existau în continuare, s-a lovit apoi de lipsa unui permis de muncă.

    S-a întors în ţară pentru a petrece timp alături de familie şi, după ce s-a ocupat o perioadă de dezvoltarea afacerilor familiei din Arad, a început să aplice pentru noi locuri de muncă. “M-am orientat funcţional, nu după locaţie. Am aplicat în Olanda, Germania, Belgia, România, Indonezia şi Singapore. Cred că un tânăr cu potenţial va găsi o modalitate să şi-l valorifice oriunde ar fi, într-o multinaţională, o firmă locală sau un start-up, într-o piaţă dezvoltată sau una emergentă”, explică ea.

  • Dana Gruia Dufaut, la BM Storytellers: Când a fost vorba să-mi aleg profesia, am zis foarte hotărât “eu vreau să fiu avocat!”

    Iată discursul Danei Gruia Dufaut la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    2006 a fost pentru mine un an foarte important, deoarece am primit din mâinile domnului ambasador al Franţei o medalie – Ordinul Naţional al Meritului în grad de cavaler. De ce am primit eu această medalie? Sunt născută în România, însă crescută în Franţa. Am făcut în Franţa liceul şi Facultatea de drept şi am intrat în baroul din Paris în 1987. Dat fiind că părinţii mei au plecat din România când eram copil, România era pentru mine o ţară interzisă.

    După decembrie 1989, tatăl meu a vrut neapărat să ne întoarcem, aşa că mi-am luat o săptămână de concediu şi am străbătut Europa, în februarie 1990, cu maşina. Am trecut atunci prin Iugoslavia (încă se putea şi drumul era foarte bun) şi am ajuns în Bucureşti la sfârşitul lunii, când se vindeau în piaţă mărţişoare cu Petre Roman. Imaginile au fost un pic şocante pentru mine; când eşti copil totul este plăcut, aveam amintiri foarte frumoase din România. La 30 de ani am găsit o ţară tristă, dar în acelaşi timp am simţit că este o ţară cu potenţial.

    Tatăl meu a fost în anii ’70 un avocat de renume în România, iar bunicul meu, Andrei Rădulescu, a fost ultimul preşedinte al Curţii de Casaţie din România înainte de sosirea comuniştilor. Dreptul era ceva bine ancorat în familie mea. Când a trebuit să aleg, la 18 ani, o facultate, ştiam că una dintre opţiunile părinţilor mei ar fi fost să fiu medic, deoarece în România medicii aveau mai multe şanse să treacă frontiera decât un avocat ale cărui diplome nu erau recunoscute în afara ţării.

    Când a fost vorba să-mi aleg profesia eu, care nu înţelesesem de ce părinţii mei ţineau neapărat să fiu medic, am zis foarte hotărât “eu vreau să fiu avocat!”. Amândoi s-au uitat la mine şi au zis “care-i problema?”. “Păi nu spuneaţi voi că trebuie să fiu medic?”. “Da, dar asta era într-o altă viaţă, când trăiam în România, când era vorba ca eventual să poţi într-o zi să duci meseria în alte părţi şi diplomele să fie recunoscute”.

    În 1991 am deschis în România prima firmă, după care am lucrat un număr de ani buni pe legea societăţilor comerciale, care abia era implementată, cel puţin 100 de dosare pe privatizări. Ulterior a venit vremea să mă înscriu în Baroul Bucureşti, pentru că lucram cu societăţi franceze, dar pe teritoriul României. În 2002 am făcut făcut o teză de doctorat, mi s-au echivalat diplomele franceze, după care am putut să mă înscriu în Baroul Bucureşti ca avocat cu drepturi depline şi să deschid în 2002 cabinetul de avocatură care astăzi are 35 de persoane şi 15 avocaţi. Aventura României a continuat, pentru că m-a tras aţa înapoi.

    La sfârştul anilor ’90 eram fericită să mă întorc, deşi părinţii meu au făcut nişte eforturi când au plecat, la o vârstă înaintată, dar după aceea m-au înţeles că veneam într-o ţară plină de oportunităţi. Îmi amintesc că în 1990 erau 470 de avocaţi în Baroul Bucureşti, care erau nişte supravieţuitori. La vremea respectivă avocatul nu avea poziţia pe care o are astăzi, nu era o persoană respectată, era un auxiliar al justiţiei care lucra foarte mult drept civil, drept penal, iar dreptul comercial era monopol de stat. A fost o epocă interesantă, în care am adus în România mai multe companii franceze, iar în 1996 Ambasada Franţei m-a rugat să devin consilierul lor pe probleme economice. Aşa se face că zece ani mai târziu, în 2006, am avut onoarea să primesc această medalie.

  • Facultăţile din România care îţi oferă la absolvire diplomă de angajare

    A ABSOLVIT O FACULTATE DE PRESTIGIU DE LA STAT, s-a implicat în proiecte extraşcolare sau a făcut voluntariat, şi-a redactat corect CV-ul şi se descurcă rezonabil la primul interviu de angajare – acesta este, în linii mari, portretul candidatului ideal pentru o companie care caută tineri pentru poziţii de entry-level.

    Anual, 170.000 de tineri termină o facultate, iar alţi 10.000-20.000 absolvă cursurile unui masterat sau doctorat, însă ritmul cu care aceştia îşi găsesc loc pe piaţa muncii este din ce în ce mai lent. Există totuşi câteva universităţi ai căror absolvenţi se descurcă mai uşor din acest punct de vedere. Universitatea Politehnică din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Medicină „Carol Davila„ sunt instituţiile de învăţământ de la care angajatorii recrutează cei mai buni candidaţi, potrivit informaţiilor centralizate de BUSINESS Magazin în urma chestionării recruiterilor şi directorilor de resurse umane din România.

    De ce sunt cele patru universităţi în vizorul angajatorilor? Există câteva criterii după care se poate previziona calitatea procesului de învăţare a unui student: nivelul de pregătire a profesorilor, adaptarea programei şcolare la cerinţele angajatorilor şi tehnicile de predare, precum şi deschiderea către parteneriate cu companiile, crede Eugenia Dabu, Acting Recruitment Manager în cadrul grupului de companii cu activităţi în domeniul recrutării şi muncii temporare Lugera-The People Republic.

    „Foarte mulţi candidaţi valoroşi provin din Academia de Studii Economice. ASE-ul este pe primul loc cu facultăţi din domenii precum contabilitate, marketing, economie sau relaţii internaţionale. Din punct de vedere umanist, Universitatea din Bucureşti este o sursă importantă de candidaţi pe piaţa muncii, în domenii precum psihologie, limbi străine, sociologie, drept.

    Domeniul ingineriei aparţine însă Universităţii Politehnica din Bucureşti„, a explicat ea. De altfel, absolvenţii facultăţilor de Automatică şi Calculatoare şi Electronică (Politehnică), Cibernetică (ASE) şi Matematică-Informatică (Universitatea din Bucureşti), dar şi cei de Medicină (Universitatea „Carol Davila„ din Bucureşti şi „Iuliu Haţieganu„ din Cluj) îşi găsesc cel mai uşor un loc de muncă în prezent, potrivit lui Ion Ciucă, directorul direcţiei de finanţare pentru învăţământul superior din cadrul Ministerului Educaţiei.

    De asemenea, din cadrul universităţii „Alexandru Ioan Cuza„ din Iaşi, Facultatea de Electronică livrează cei mai angajabili absolvenţi, după ce în trecut studenţii facultăţilor de construcţii şi instalaţii din Iaşi erau vânaţi de companii încă de dinainte de a-şi finaliza studiile.

    „Cohortele de studenţi sunt în descreştere, iar acest lucru se întâmplă şi pentru că exigenţele de la bacalaureat au crescut. Să nu uităm totuşi că, din punctul de vedere al rezultatelor la testele internaţionale, noi comparăm Dacia cu Mercedes. Nu poţi ajunge la nivelul celorlalţi câtă vreme nu investeşti, când bugetul unei universităţi aflate pe poziţia 500 în top este similar cu bugetul total pentru educaţie în România„, a spus Ion Ciucă, care este şi profesor la Universitatea Politehnică.

  • Aproape 300 de diplome de Bacalaureat, greşite: “E o anomalie de sistem”

     Hacman a declarat că software-ul de tipărire a diplomelor a generat o eroare, astfel încât notele disiciplinelor la probele scrise de bacalaureat au fost înscrise eronat, neavând înregistrate zecimalele în cifre, ci doar în litere.

    “Mediile finale apar corect şi în litere, şi în cifre”, a spus purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava.

    Laura Hacman a precizat că toate cele 282 de diplome sunt în curs de retragere şi vor fi retipărite.

    “Absolvenţii se pot înscrie la facultate folosind adeverinţa emisă de unitatea şcolară până la obţinerea noii diplome”, a spus Hacman.

    Situaţia a fost sesizată de cadrele didactice ale Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava la înscrierea unor absolvenţi ai acestui colegiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro