BusinessMagazin

Tag: design

  • Gravor la domiciliu

    Acesta a conceput o presă de gravură de dimensiuni mici care poate fi tipărită de oricine are o imprimantă 3D, făcând disponibilă schema pentru aceasta pe site-ul său, openpressproject.com. A urmat apoi o campanie pe site-ul de crowdfunding Kickstarter pentru a finanţa producţia minipresei de gravură pentru cei care vor una gata de utilizare fără să-şi mai bată capul cu tipăritul şi asamblatul ei.

  • Avertisment într-o clepsidră

    Pentru a atrage atenţia asupra ei, scrie Dezeen, designerul tasmanian Brodie Neill a prezentat la recent încheiata Săptămână a Designului de la Milano o clepsidră umplută nu cu nisip, aşa cum se obişnuieşte, ci cu microplastic, acele mici fragmente de plastic care ajung în ocean şi fac rău vieţuitoarelor care le înghit.

    Microplasticul din clepsidra numită Capsule a fost adunat de pe plajele din Tasmania, dar pe viitor colecţionarii care vor dori un exemplar vor putea specifica de unde să le fie adus acesta, locul de provenienţă fiind apoi marcat pe o hartă de pe capetele clepsidrei.

  • Povestea unui cuplu care se afla într-un moment tragic al vieţii lor si care a decis să intre în afaceri investind doar 46 de euro. Ce a urmat nu îşi puteau imagina niciodată

    Layla Chapman, 35 ani, este un exemplu pentru antreprenorii care au plecat de la zero şi care nu mai aveau nimic de pierdut când au pus prima cărămidă din business.

    Potrivit DailyMail, ea a pornit de la un site de mobilă în care a investit puţin peste 46 de euro, iar acum ea a ajuns să conducă un imperiu de circa 12,3 milioane de euro în lumea designului interior.

    Astfel, Layla Chapman, 35 ani, şi Dan Chapman, 33 ani, din Sonning, Berkshire, au lansat brandul de mobilier de lux HOS Home în 2016 – un brand care a atras celebrităţi precum Amanda Holden, Denise Van Outen şi Mark Wright.

    Site-ul lansat în februarie 2016 era doar o platformă simplă care a costat foarte puţin, însă succesul parteneriatului dintre cei doi soţi nu a venit uşor, încât ei erau într-un moment tragic în viaţa lor, după patru fertilizări în vitro nereuşite şi două sarcini pierdute.

    Acum, în 2019, ei se bucură de prima fetiţă pe care o au, Yasmin, în vârstă de 12 săptămâni, iar imperiu lor se îndreaptă spre venituri de 12,35 milioane euro până la finalul anului.

    „Faptul că am vândut mobilă de peste 1,3 milioane de euro în primul an este incredibil”, spune Layla. „Am început acest proiect din pasiune şi este incredibil să transformăm atâtea locuinţe. Am livrat peste 100.000 de piese de mobilier în ultimii trei ani iar cererea creşte în fiecare lună”.

     

     

     

  • Antreprenoriat la feminin: Regulile după care se ghidează în business Cristina Căpitanu, cofondator Lemon Interior Design

    •   Cristina Căpitanu a intrat, împreună cu sora ei, Elena Oancea, în businessul decoraţiunilor şi mobilierului de interior, iniţial în retail, iar ulterior evoluând într-un butic de design; afacerea lor, Lemon Interior Design, se adresează mai ales persoanelor fizice; au lucrat însă la cerere şi pentru amenajarea unor spitale, spaţii de birouri şi restaurante.
    •   Cristina Căpitanu spune că principala regulă după care s-a ghidat în carieră este corectitudinea; de asemenea, de-a lungul timpului a învăţat că flexibilitatea este un atu.
    •   De flexibilitate consideră că este nevoie de altfel pentru a reuşi în mediul de business din România pentru adaptarea deopotrivă la nevoile pieţei şi ale clienţilor.
    •   Consideră că un business sănătos şi de succes, mai ales în domeniul furnizării de servicii, se bazează pe oferirea unui serviciu impecabil, iar aceasta trebuie să fie o constantă; la aceasta mai adaugă perseverenţa, dorinţa de a face lucrurile în fiecare zi mai bine decât ieri, multă muncă şi viziune.
    •   Pe tinerii antreprenori îi sfătuieşte să fie dedicaţi scopului lor, să se perfecţioneze şi să se reinventeze tot timpul. 

    Profilul Cristinei Căpitanu a apărut în catalogul „100 Cele mai puternice femei din business”.

  • Colecţie selenară

    Ce se poate face însă este achiziţia unor obiecte care par a fi confecţionate din materiale care ar putea fi suveniruri dintr-o asemenea călătorie. Din această categorie face parte colecţia Moon Rock a firmei de design Studio Furthermore din Londra, care cuprinde mese, taburete şi corpuri de iluminat ce arată ca şi cum ar fi fost lucrate din roci selenare, dar de fapt sunt confecţionate din aluminiu, scrie Dezeen. Creatorii acestei colecţii o privesc ca pe un exerciţiu de imaginaţie, explicând că au încercat să-şi închipuie cum ar arăta nişte obiecte lucrate din materiale aduse din spaţiu peste nişte ani, când acestea vor deveni uşor de procurat. 

  • Cum să-ţi transformi pasiunile în business – VIDEO

    Pasiunea pentru design a urmărit-o mereu, la fel şi cea pentru călătorii şi gătit.
    Anul trecut, şi-a unit pasiunile în afacerea Turmeric et Cardamom.
    Aceasta este formată dintr-o bucătărie cu influenţe oriental-asiatice şi un magazin cu design nordic.
    Turmeric et Cardamom se bazează pe un concept culinar prin care creează reţete în funcţie de anotimpuri.
    Preţurile produselor variază: biscuiţii cu parmezan, chili şi susan negru costă 4 lei, torturile costă între 140 şi 180 lei/kg, pateul de creveţi cu thai curry şi unt de arahide costă 60 lei/200 g.
    Pentru amenajarea spaţiului şi pentru cumpărarea echipamentelor, valoarea investiţiei a fost de 100.000 de euro.
    În 2019, Rudy Teianu aşteaptă afaceri de 200.000 de euro.

  • Un actor şi un arhitect au readus la viaţă un brand românesc iubit de mulţi, după o pauză de peste trei decenii

    Pentru generaţiile mai vechi, Optimef este un brand de ceasuri din anii ’70 – ’80, unul dintre primele nume româneşti din domeniu. Pentru generaţiile tinere, acelaşi nume Optimef este asociat cu un ceas cool, tot românesc, plămădit de două minţi creative – un actor şi un arhitect – acum un an. Care este legătura dintre cele două?

    ”Optimef s-a lansat în anul 1979. Era un ceas electronic, «modern, precis, fiabil», după cum spunea o reclamă de la acea vreme“, îşi aminteşte Andrei Morariu, unul dintre cei doi tineri antreprenori care în urmă cu circa un an au readus la viaţă acest brand, însă în straie noi.

    Conceptul ceasului iniţial a fost o colaborare a întreprinderilor Mecanică Fină şi Optică Română din Bucureşti, de unde şi denumirea acestuia, Opti  – Optica Română şi Mef – Mecanică Fină.

    ”Au fost realizate şase variante de carcase: trei pentru ceasuri de damă şi trei pentru ceasuri bărbăteşti.“ Optimef a avut însă o istorie scurtă pentru că în cursul anului 1985 Mecanică Fină Bucureşti a lansat un model de ceas cu cuarţ cu motor ”pas cu pas“ sub denumirea Cromef. Modelele Cromef au reprezentat o etapă intermediară prin care s-a făcut trecerea de la varianta cu cuarţ digitală – Optimef – către modelele mecanice Orex, ce au fost produse începând cu noiembrie-decembrie 1985, povesteşte Andrei Morariu. Orex a fost de altfel cel mai cunoscut brand românesc de ceasuri.

    Şi totuşi, Andrei Morariu şi partenerul său de business Bogdan Costea au readus la viaţă Optimef.

    ”Totul a pornit în 2014 de la întrebarea: ce s-a întâmplat cu industria orologieră din România?. Din acel moment şi până când am ţinut primul Optimef în mână au trecut trei ani.“ |n tot acest timp, cei doi antreprenori au înregistrat marca, au umplut carneţele cu desene, au făcut multe simulări 3D, au căutat producători, au vizitat producători, au trimis şi au primit zeci de colete, totul culminând cu sosirea prototipului şi apoi producţia de serie.

    ”Am lansat Optimef în decembrie 2016 cu modelele Fărăzece Black şi Gold cu brăţara din silicon, urmate în august 2017 de modelele Copper şi Silver şi curele din piele. Relansarea Optimef este modul în care dorim să aducem un tribut industriei orologiere din România, capabilă cândva să producă ceasuri cu un design relevant chiar şi pentru zilele noastre.“

    Noile ceasuri Optimef au mecanism japonez şi sunt asamblate în Hong Kong. Tot în Hong Kong sunt produse şi ramele ochelarilor sub acelaşi brand, o nouă direcţie de dezvoltare a celor doi antreprenori. Ansamblarea acestora din urmă se face în România, iar lentilele sunt produse la Timişoara de Interoptik. ”Avem însă în plan, odată cu creşterea brandului şi a resurselor financiare, să mutăm cât mai mult din partea de producţie în România, atât timp cât raportul calitate/preţ rămâne unul foarte bun.“ Pe site-ul Optimef un ceas costă 650 de lei.
    Dar planurile celor doi antreprenori nu se opresc aici. Ei vor să dezvolte atât portofoliul de ceasuri, cât şi alte zone de business sub umbrela aceluiaşi brand.

    ”Curiozitatea ne defineşte şi ne motivează să ducem lucrurile până în acel punct în care excepţionalul este posibil. Dorinţa de a crea mereu lucruri noi, originale, ne poartă în direcţii neaşteptate, însă miza rămâne mereu aceeaşi: să extindem şi să perfecţionăm modul în care realizăm designul de obiect.“

    Fondatorii brandului Optimef sunt amândoi creiere creative: Andrei Morariu este actor, iar Bogdan Costea este arhitect. Andrei Morariu a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, iar Bogdan Costea a terminat Facultatea de Arhitectură şi Construcţii Oradea. ”Ne-am cunoscut în Bucureşti, unde am iniţiat mai multe proiecte culturale (Festivalul de Film Victoria) şi de design (studioul de creaţie Overlay).“ Pasionaţi de orologerie şi design de obiect, cei doi au hotărât să relanseze Optimef din dorinţa de a aminti că în România s-au produs ”lucruri cool înainte să ştim ce înseamnă cool“. De aici şi sloganul brandului: Nişte cool românesc. Din nou.
    ”Bineînţeles, există o responsabilitate sporită atunci când decizi să te atingi de ceva vechi în comparaţie cu a lansa un brand nou, însă am acceptat cu entuziasm această provocare.“ Au tratat încă de la început relansarea Optimef ca pe o renaştere, nu ca pe o continuare a vechiului brand.

    Optimef s-a lansat iniţial cu modelul de ceasuri Fărăzece. ”Designul modelului este dictat de felul în care citim de fapt ora: «e fără cinci / e fără zece / e fără un sfert…» – e felul firesc în care ne raportăm la trecerea timpului“, spune Andrei Morariu. Acesta a fost detaliul care a permis abaterea de la afişajul clasic printr-o distribuire originală a indecşilor pe cadran. Ora 12 este marcată cu un 0, iar minutarul măsoară timpul descrescător spre următoarea oră după ce trece de jumătate (30).

    ”Fărăzece este un ceas unisex cu un design clasic tradus în limbaj contemporan prin linii simple şi detaliile şi materialele de ultimă generaţie folosite. Rezultatul este un produs premium, robust, lipsit de artificii inutile de design, dar care spune o poveste“, cred fondatorii.
    Cu o carcasă din oţel inoxidabil 316L, mecanism japonez quartz Miyota şi geam din cristal mineral întărit, Optimef Fărăzece este un ceas fără vârstă, conceput şi construit să treacă testul timpului, adaugă ei. |n prezent, acest model este disponibil în patru variante de culori de carcasă şi patru variante de curele din piele.

    Începutul lui 2018 a adus şi lansarea unui nou produs. ”|ncă de la început ne-am propus să explorăm diverse domenii ale designului de obiect.“ Aşa a apărut Unibrow, prima pereche de ochelari de soare Optimef. De inspiraţie retro, Unibrow este un produs realizat din acetat, ochelarii fiind echipaţi cu lentile oftalmice Interoptik, fabricate în România după tehnologia nemţească Rodentock.

    ”Folosindu-ne de puritatea formelor geometrice, cărora le adăugăm de fiecare dată detalii mai puţin obişnuite, ne dorim să creăm obiecte de un lux discret în care frumuseţea se îmbină armonios cu funcţionalitatea.“ Cei doi antreprenori lucrează în prezent la alte două modele de ceas şi la o colecţie capsulă de genţi din piele, iar în paralel se concentrează pe promovarea brandului în ţară şi în afara ei.
    Acum produsele Optimef sunt disponibile în magazinul online propriu al antreprenorilor, dar şi în concept-store-uri precum Molecule F sau cel din cadrul Beans & Dots care cuprinde o cafenea şi un magazin multibrand.

    Anual cei doi antreprenori vând cam 200 de ceasuri, cu fluctuaţii importante de la lună la lună. Planul este însă ca aceste cifre să crească odată cu dezvoltarea brandului pe pieţe externe, unde doresc să intre tot în magazine de tip concept store. Până în momentul când businessul va funcţiona la turaţie maximă, cei doi fondatori îşi păstrează însă joburile curente.

    Tinerii antreprenori dau o a doua şansă la viaţă unor branduri româneşti care au scris istorie în comunism. Pegas este poate cel mai cunoscut brand românesc ce a fost readus la viaţă în ultimii ani la iniţiativa unor antreprenori locali. După doar şase ani de activitate, brandul produce anual 25.000 de biciclete şi are afaceri ce se măsoară în milioane. De euro.

    Pe urmele Pegas însă vin acum alte branduri româneşti cu istorie; motocicletele Mobra, ceasurile Optimef şi schiurile Reghin sunt câteva dintre exemple.

  • Românii care au dus designul românesc la târgul internaţional de la Madrid

    „Designul se găseşte peste tot în jurul nostru, chiar şi în cele mai simple lucruri”, spune Álvaro Matías, directorul Madrid Design Festival, făcând astfel intrarea spectatorilor din Centrul Cultural Fernán Gómez într-o expoziţie cu diferite tipuri de ambalaje, aranjate pe rafturi exact ca într-un supermarket. În definitiv, tot o formă de design sunt şi recipientele de care ne agăţăm în fiecare zi. Sunt peste 200 de locuri din Madrid cooptate în festivalul care se organizează pe parcursul întregii luni februarie, de la muzee, la ateliere, meşteşugari, magazine sau producători de textile cu forme şi culori variate. Lor li se adaugă alte 74 de baruri, cafenele, studiouri şi restaurante care organizează diferite activităţi legate de profilul festivalului sau pur şi simplu recomandă clienţilor să treacă măcar printr-unul din locurile emblematice pentru acest eveniment care a pus stăpânire pe capitala spaniolă, la cea de-a doua ediţie a sa.

    „Madrid Design Festival a devenit parte din atmosfera oraşului. Până anul trecut, în Madrid nu exista un festival dedicat designului în general, sub toate formele sale, fiind doar câteva evenimente extrem de nişate. Noi includem însă toate aspectele acestei arte, deoarece am considerat că în Madrid s-au dezvoltat mai multe generaţii de designeri”, explică Álvaro Matías. Scopul demersului organizatorilor este să-i încurajeze pe artiştii locali, născuţi, crescuţi şi şcoliţi în Madrid, după ce mulţi dintre ei au plecat în străinătate. Aşa se face că, de exemplu, printre expozanţi se numără şi artişti spanioli get beget care acum au pentru prima dată o expoziţie în ţara lor natală.

    Dar cine stă în spatele unui eveniment de asemenea calibru, încât aduce, la doar a doua ediţie, turişti de peste graniţe? „Festivalul este organizat de La Fábrica, o organizaţie nonguvernamentală cu profil cultural, fondată în urmă cu 25 de ani. Acum trei ani, ne-am gândit să lansăm un proiect specializat pe design, pentru că am considerat că acesta face parte din noi, proprietarii La Fábrica, fiind o artă la care ţinem foarte mult. Am început să vorbim cu artişti din diferite zone, cu potenţiali sponsori, să vedem cum privesc ei această iniţiativă”, povesteşte Álvaro Matías, directorul evenimentului.

    Madrid Design Festival nu este singurul eveniment de care se face „responsabilă” La Fábrica, aceeaşi organizaţie punându-şi semnătura şi pe Photo España, un eveniment de referinţă în lumea fotografică spaniolă, care se desfăşoară de-a lungul verii, dar şi pe diferite evenimente dedicate lecturii, teatrului şi industriilor culturale în general. De la ideea unui festival de design la punerea ei în practică nu a fost nevoie decât de un an, în care toate planurile au devenit, uşor-uşor, realitate. Anul trecut a fost prima ediţie a evenimentului, care a strâns 173.000 de vizitatori, din care circa 10% au venit de peste graniţe. „Anul acesta aşteptăm mai mulţi vizitatori, deoarece am adăugat noi locuri de desfăşurare a festivalului. Spre exemplu, într-o singură zi am avut 900 de participanţi”, spunea Álvaro Matías la mijlocul lunii februarie. Această perioadă a anului a fost aleasă pentru a nu se suprapune cu alte evenimente, Madridul fiind totuşi o metropolă care nu prea intră în amorţire. În plus, cele 15 grade în medie care dezmiardă oraşul în această perioadă sunt perfecte pentru plimbări lungi (şi dese) între punctele de interes ale festivalului.

    „Am avut un juriu care a ales artiştii incluşi în această ediţie a festivalului. Nu avem doar expozanţi spanioli, ci şi străini. Dacă anul trecut Helsinki a fost oraş invitat, anul acesta am ales Bucureştiul, de unde avem expoziţia Cartierului Creativ. Au venit de asemenea artişti din Danemarca, Italia, Franţa, Portugalia. Vrem să fim un megafon, care să redea şi să ducă mai departe vocea acestui festival.” Bugetul pentru Madrid Design Festival a ajuns anul acesta la circa 600.000 de euro, cu 50% mai mult faţă de anul trecut. Din această sumă, 20% vin de la primăria locală a Madridului, alte 2-3 procente sunt acordate de alte instituţii de stat care oferă granturi pentru evenimente de acest tip, iar restul investiţiei a venit de la sponsori, de la companii spaniole din domeniul modei, până la giganţi mondiali din domeniul tehnologiei sau din industria auto. Semn că designul chiar se găseşte oriunde. Pentru unele spaţii expoziţionale se percepe o taxă de 95 de euro, care presupune accesul, timp de trei zile, în locurile cu plată. Sistemul de taxare a funcţionat până acum, deşi, spune Álvaro Matías, spaniolii nu prea sunt obişnuiţi să plătească pentru a vedea expoziţii.

    Formule cu un numitor comun: designul
    În Festivalul de Design de la Madrid, şi-au făcut loc anul acesta oameni şi companii din cele mai variate domenii. Gancedo, de pildă, este numele unuia dintre cei mai vechi producători de textile din Spania încă activi pe piaţă, fondat în anii ’40. Compania produce textile pentru casă, dar şi pentru restaurante, hoteluri sau chiar palate, fiind implicată în recondiţionarea unor clădiri monumente istorice. „Acum suntem doi fraţi care ne ocupăm de acest business, însă povestea a început de la bunicii noştri. Frâiele au fost ulterior preluate de tatăl nostru, iar afacerea s-a extins treptat. Noi reprezentăm astfel a treia generaţie a businessului Gancedo, iar nepotul meu se pregăteşte să ne calce pe urme. Avem furnizori din toată lumea şi lansăm noi colecţii în fiecare an”, spune Manuel Gancedo, directorul general al companiei.
    Atelierul din Madrid este înţesat de materiale de toate culorile şi cu toate modelele, de la feţe de perne moi şi îmbietoare, la pături fine, draperii diafane şi modele infinite de tapet.

    Nu departe de Gancedo se află Centrul Cultural Fernán Gómez, gazda expoziţiei dedicate biroului de design Darro, fondat în 1959, despre care se spune că a schimbat modul în care spaniolii percepeau designul de mobilă. Ideea expoziţiei este să reconstituie mobila produsă de arhitecţii de la Darro, adică peste o sută de piese recuperate, unele dintre ele găsite în stare intensă de degradare. „Există însă unele elemente care au ajutat aceste piese să reziste timpului, astfel că acum putem vedea cum designerii de la Darro au asociat tradiţia cu modernitatea acelor timpuri, fiind una dintre primele firme care a realizat mobilier în serie”, explică Pedro Feduchi, curatorul expoziţiei.

    Într-un atelier de pe o străduţă tipic spaniolă, cu clădiri colorate şi uşi inedite, se ascunde Plutarco, un showroom de încălţăminte, unde, în contextul Madrid Design Festival, câţiva meşteri pantofari au ţinut o lecţie de tipul „Cum se face”. Astfel, le-au arătat doritorilor care sunt paşii pe care îi urmează până când schiţa de pe hârtie se transformă în pantof numai bun de pus în picioare. „Durează circa 15-16 ore să faci o pereche de încălţăminte”, spune Catuxa, reprezentanta brandului de încălţăminte de lux Aldanondoyfdez, de profesie arhitect. Una dintre piesele de rezistenţă ale Madrid Design Festival este însă casa mobilă concepută de Beatriz şi Carmina, două arhitecte ale biroului MYCC. Ele au conceput o casă în care materialul de bază este lemnul, foarte practică din punctul de vedere al utilizării spaţiului şi simplu de transportat, denumită „Home, Urban Home”. „Este, practic, un refugiu în mijlocul unei case mai mari. Aici vor locui, pentru scurte perioade de timp, artişti, care vor fi încurajaţi să creeze în timp ce îşi vor petrece câteva zile aici, vor dormi, vor mânca, se vor relaxa în această casă ca din poveşti”, spune Beatriz. Imobilul în miniatură – cu o suprafaţă totală de 18 metri pătraţi – este amplasat momentan în curtea clădirii-monument Conde-Duque, urmând să fie mutat în interiorul aceluiaşi edificiu. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele proiecte de design care şi-au deschis porţile în februarie la Madrid.

    Creativii români,
    la Madrid
    Prezenţa românului Andrei Borţun, creierul creativ din spatele fundaţiei The Institute, la Madrid Design Festival este rezultatul unei poveşti mai întortocheate. Andrei Borţun, prin The Institute, este organizatorul Romanian Design Week – o expoziţie anuală amplă dedicată designerilor români, astfel că, în condiţiile în care Bucureştiul a fost oraş invitat la evenimentul de la Madrid, a fost o decizie firească propunerea ca Romanian Design Week să fie inclus în circuitul din Spania. Mai nou însă, de numele lui Andrei Borţun se leagă un alt proiect – Cartierul Creativ, care ar putea duce, în viitor, la coagularea unei zone centrale efervescente a Bucureştiului. Astfel, antreprenorul s-a gândit că promovarea acestuia la Madrid ar fi o idee mult mai utilă şi eficientă pentru încurajarea businessurilor locale să se dezvolte, mai ales că, în reţeaua cartierului, intră şi locuri destinate designului.

    Astfel că, în loc de Romanian Design Week, a fost ales Cartierul Creativ pentru expoziţia de la Madrid. Concret, Cartierul Creativ cuprinde mai multe tipuri de locuri din jurul parcului Cişmigiu – galerii, spaţii expoziţionale, studiouri, ateliere şi agenţii, teatre, cinematografe şi muzee, universităţi de profil (Conservatorul şi Universitatea de Artă), magazine, restaurante şi baruri – care se recomandă între ele clienţilor şi colaborează pentru a da naştere unor proiecte comune.

    Antreprenorii şi creativii din această reţea se întâlnesc cam o dată la două luni pentru a discuta despre cum pot dezvolta cartierul. Eficienţa programului se măsoară prin numărul de organizaţii noi care se alătură, multe dintre ele din proprie iniţiativă, dar şi prin creşterea afacerilor şi a proiectelor creative deja existente, numărul finanţatorilor şi valoarea sumelor investite. Până la sfârşitul anului trecut, 113 entităţi se înscriseseră în Cartierul Creativ, a cărui arie de desfăşurare este cuprinsă între bulevardul Regina Elisabeta (la sud), Calea Griviţei şi bulevardul Dacia (la nord), Calea Victoriei (la est) şi Strada Berzei (la vest). Ideea a prins în rândul organizatorilor Madrid Design Festival, astfel că Andrei Borţun a avut o expoziţie dedicată în cadrul evenimentului, amplasată în noul sediu din capitala Spaniei al Institutului Cultural Român – filiala spaniolă. ICR are în total circa 20 de astfel de reprezentanţe în străinătate. „Vrem să reţinem şi să atragem talentele în România, să creştem consumul cultural şi să sprijinim brandul de ţară. De asemenea, intenţionăm să facem din Cartierul Creativ o alternativă la timpul petrecut în malluri sau în faţa televizorului ori a computerului”, a spus Andrei Borţun la evenimentul de inaugurare a expoziţiei „Made in Bucharest – Creative Quarter”.

    „Atunci când ni s-a propus ca Bucureştiul să fie oraş invitat la această ediţie (a Madrid Design Festival – n. red.), ne-am gândit imediat la ce poate fi mai reprezentativ pentru Bucureşti din perspectiva industriilor creative. Aşa că am ajuns să discutăm cu The Institute despre proiectul Cartierul Creativ, o platformă creată special pentru a coagula energiile creative şi potenţialul antreprenorial şi de dezvoltare urbană dintr-un spaţiu delimitat geografic în jurul parcului Cişmigiu, în inima Bucureştiului”, spune Liliana Ţuroiu, preşedintele Institutului Cultural Român, instituţia care a finanţat cheltuielile logistice ale expoziţiei de la Madrid. Pe lângă proiectele derulate în Spania, reprezentanţa de la Madrid a ICR organizează evenimente culturale şi în Mexic şi Argentina.

    Arta şi tehnologia, la pachet
    Andrei Borţun nu a fost singurul expozant român din februarie de la Madrid. Marilena Oprescu Singer, o tânără artistă al cărei pseudonim este Saint Machine, a ajuns şi ea, susţinută de Institutul Cultural Român, cu două expoziţii, de această dată în cadrul festivalului MADATAC, un eveniment aflat la cea de-a zecea ediţie, care îmbină arta cu tehnologia. „Am început încă din 2016 construcţia celor două instalaţii pe care le-am expus aici şi le-am îmbunătăţit de la un festival la altul la care am participat, în Austria, Franţa, Grecia, dar şi România”, spune Marilena Oprescu Singer. MADATAC a avut loc în perioada 13-24 februarie şi a reunit peste 100 de lucrări semnate de artişti din zona artelor multimedia. „Artista (româncă – n. red.) contribuie la festival cu două instalaţii: «Hybrid Sensorium», un proiect cu conţinut 3D interactiv, şi «I, Human (body installation)», o instalaţie interactivă prin care utilizatorii pot controla o sculptură din lumină laser printr-un efort colectiv”, descrie Liliana Ţuroiu, preşedintele Institutului Cultural Român, cele două proiecte din cadrul MADATAC.

  • Cum arată casele care se construiesc în 10 minute singure şi pe care le poţi lua cu tine oriunde în lume – FOTO SI VIDEO

    Un design poate fi atât de inteligent încât să permită unei clădiri să se construiască singură – după cum reiese din proiectul firmei axate pe inginerie şi design „Ten Fold Engineering”.

    Clădirile dezvoltate de această companie arată ca nişte containere ce se pot desfăşura singure – transformându-se într-o clădire de opt sau chiar 10 ori mai mare decât dimensiunea iniţială. O astfel de clădire poate fi mai uşor transportată – iar utilizatorul acesteia şi-ar putea practic schimba domiciliul sau chiar sediul firmei după bunul plac şi propriile nevoi cu uşurinţă.

    Formatul închis este destinat transportului, cel deschis locuirii. Clădirea se construieşte singură, la atingerea unui buton – în doar 10 minute, potrivit proiectului postat de iniţiatorii acestuia.
     

     

  • Parfum de arhitect

    Soluţia găsită, scrie Dezeen, a fost o gamă de lumânări parfumate, Architect Candle Collection, pentru care cei doi au ales trei dintre arhitecţii lor preferaţi: Frank Lloyd Wright, Carlo Scarpa şi John Entenza.

    Lumânările grupate în seturi de trei dimensiuni au un parfum diferit în funcţie de arhitect, ales de creatorii lor astfel încât să evoce atmosfera unui proiect sau un loc care are legătură cu acesta.