BusinessMagazin

Tag: decenţă

  • 7 cele mai ieftine oraşe în care să trăieşti

    Barcelona, Lisabona şi Atena se numără printre oraşele ieftine care pot garanta un trai decent. Dar un oraş, poate, mai puţin cunoscut al Europei ocupă primul loc în acest top.

    Dacă vrei să ai mai multe oportunităţi de angajare sau pur şi simplu vrei să schimbi peisajul, viaţa ta poate lua o turnură interesantă dacă alegi să trăieşti în alt oraş. Iar o serie de mari oraşe ale Europei oferă un nivel de trai decent.

    7.Barcelona (Spania). Unul dintre cele mai apreciate oraşe ale Europei atrage profesionişti şi turişti din întreaga lume, însă costurile de trai nu se ridică pe măsura salariilor.

    6.Lisabona (Portugalia). Salariul mediu în Portugalia este de 15.500 de euro, însă costurile scăzute locate de viaţă arată că cel care alege Lisabona nu va rămâne fără bani.

    5.Atena (Grecia). Poate că Atena e zguduită de şomaj şi de criza refugiaţilor, dar dacă găseşti un loc de muncă, oraşul este unul dintre cele mai bune în care poţi trăi.
     

    4.Tallin (Estonia). Costurile de trai sunt incredibil de ieftine aici. Având în vedere că Tallin este capitala politică şi economică a ţării, salariile sunt în continuă creştere.

    Cititi continuarea pe www.one.ro

  • 7 cele mai ieftine oraşe în care să trăieşti

    Barcelona, Lisabona şi Atena se numără printre oraşele ieftine care pot garanta un trai decent. Dar un oraş, poate, mai puţin cunoscut al Europei ocupă primul loc în acest top.

    Dacă vrei să ai mai multe oportunităţi de angajare sau pur şi simplu vrei să schimbi peisajul, viaţa ta poate lua o turnură interesantă dacă alegi să trăieşti în alt oraş. Iar o serie de mari oraşe ale Europei oferă un nivel de trai decent.

    7.Barcelona (Spania). Unul dintre cele mai apreciate oraşe ale Europei atrage profesionişti şi turişti din întreaga lume, însă costurile de trai nu se ridică pe măsura salariilor.

    6.Lisabona (Portugalia). Salariul mediu în Portugalia este de 15.500 de euro, însă costurile scăzute locate de viaţă arată că cel care alege Lisabona nu va rămâne fără bani.

    5.Atena (Grecia). Poate că Atena e zguduită de şomaj şi de criza refugiaţilor, dar dacă găseşti un loc de muncă, oraşul este unul dintre cele mai bune în care poţi trăi.
     

    4.Tallin (Estonia). Costurile de trai sunt incredibil de ieftine aici. Având în vedere că Tallin este capitala politică şi economică a ţării, salariile sunt în continuă creştere.

    Cititi continuarea pe www.one.ro

  • Şase oraşe din România unde te poţi relaxa cu un buget decent

    Nu trebuie să plecăm din ţară ca să avem parte de o evadare liniştită de câteva zile. Românii au devenit tot mai interesaţi de un city break pe melaguri autohtone, iar toamna este sezonul perfect pentru o astfel de minivacanţă, graţie preţurilor mai mici practicate de hotelieri şi a numeroaselor festivaluri organizate în această perioadă.

    Iată şase oraşe din România unde te poţi relaxa cu un buget decent:

    1. Sighişoara. O destinaţie city break tentantă nu numai pentru străini, ci şi pentru români este frumoasa cetate medievală Sighişoara, care a şi fost inclusă recent într-un top al destinaţiilor europene care merită vizitate, întocmit de publicaţia americană „Business Insider“. Bineînţeles, Turnul cu Ceas, Casa Veneţiană şi Scara Acoperită se numără printre obiectivele turistice care reuşesc de fiecare dată să încânte călătorul, indiferent de câte ori le-ar revedea.

    2. Timişoara. Catedrala Catolică, Monumentul Sfintei Treimi, Castelul Huniazilor sau Bastionul care adăposteşte Muzeul de Artă Populară sunt locuri de referinţă din Timişoara. Toamna se numără şi evenimentele care merită atenţia vizitatorilor, cum ar fi Festivalul Internaţional de Dans, organizat între 14 şi 18 octombrie, Festivalul berii (24 septembrie – 4 octombrie) sau Timishort Film Festival (15-18 octombrie).

    3. Alba Iulia. Oraşul în care s-a semnat actul de Unire al Principatelor Române se numără printre oraşele îndrăgite de români, graţie vizitelor de neuitat pe care le pot face la Cetatea Alba Carolina, Castrul Roman, Muzeul Unirii sau în Cetatea Medievală. Merită amintită ceremonia de schimbare a gărzii, care are loc zilnic, la orele prânzului, la Cetatea Alba Carolina.

    4. Cluj. Câteva zile petrecute la Cluj ar trebui să includă vizitarea Bisericii Franciscane, a Grădinii Botanice, a Bastionului Croitorilor şi, de ce nu, a Universităţii Babeş Bolyai. Pentru iubitorii dansului, la Cluj se organizează Transilvania Salsa Festival, între 20 şi 22 noiembrie, la care sunt aşteptaţi pasionaţi de dans din întrega ţară, dar şi din străinătate.

    Cititi continuarea pe www.one.ro

  • Cronică de film: Independence Day – Resurgence

    Cam asta e şi povestea din Independence Day: Resurgence, doar că aici vă veţi trezi cu fiul lui Will Smith, interpretat într-o manieră decentă de Jessie Usher, pe care îl cunoaşteţi probabil din The Game Stands Tall. De mai multe personaje vă veţi aminti, desigur, din prima parte a filmului, cea de acum 20 de ani: preşedintele Statelor Unite (acum fost preşedinte cu diverse probleme psihice, interpretat de Bill Pullman), doctorul cu păr lung care urla prin subsolurile Ariei 51 (Brent Spinner), omul de ştiinţă alcoolic care a salvat lumea trimiţând un virus pe nava-mamă – să nu mai punem întrebări inutile (Jeff Goldblum), fosta stripperiţă care a devenit între timp doctor (Vivica Fox) şi aşa mai departe.

    Roland Emmerich nu se dezminte şi face ce ştie mai bine: aruncă totul în aer; efectele sunt bune, aici nimic de comentat. Regizorul pare că nu a vrut să rişte şi a apelat la vechea zicală „bigger is better” – surprinzător, Casa Albă a scăpat de data asta de mânia lui.

    Dar să revin la poveste: au trecut 20 de ani, iar în lume există un sentiment unitar de pace: toată lumea se înţelege, nimeni nu are ambiţii de expansiune – pe scurt, totul este bine. Tehnologia lăsată în urmă de extratereştri acum 20 de ani a fost totuşi folosită de diviziile ultrasecrete ale americanilor pentru a dezvolta nişte arme nemaivăzute. De ce? – ne întrebăm. „Pentru orice eventualitate”, pare să fie răspunsul agreat de scenarist şi regizor. Şi bine au făcut, pentru că personajele pe care le enumeram mai sus încep să primească nişte mesaje bizare care îi anunţă că o nouă invazie e iminentă. De aici începe bineînţeles distracţia pe care nu vreau să v-o stric, aşa că vă las să descoperiţi restul acţiunii în cinematografe. OK, aţi ghicit, oamenii câştigă din nou.

    Independence Day: Resurgence livrează exact ceea ce a promis: acţiune şi distrugere totală într-un scenariu care nu te pune să gândeşti prea mult. Este reţeta ideală a unui blockbuster de vară, iar cei care au criticat acest nou film al lui Emmerich ar trebui să înţeleagă că regizorul nu a vrut să facă o operă de artă, ci pur şi simplu să aducă cât mai mulţi bani producătorilor – nu uitaţi, cinema Elvira Popescu e deschis şi duminica.

    Nota: 6/10

  • Gadget Review: Macbook, varianta de lux a laptopului de zi cu zi – FOTO, VIDEO

    PRO

    • Designul/calitatea materialelor
    • Uşor
    • Ecranul/touchpad‑ul sunt ireproşabile
    • Timpul scurt de încărcare

    CONTRA

    • Preţul ridicat
    • Lipsa porturilor
    • Procesorul, memoria RAM sau hard-diskul nu pot fi upgradate (îmbunătăţite), ceea ce limitează durata de viaţă a laptopului

    In altă ordine de idei, Macbook este primul laptop produs de compania din California care foloseşte cipurile Intel Core M (M3, M5 sau M7 în funcţie de specificaţii), procesor care nu necesită cooler, ceea ce-l face mult mai silenţios.

    Problema portului ar putea enerva mai multă lume şi este nevoie ca utilizatorul să care tot timpul după el un adaptor (fie pentru a-şi încărca telefonul, fie pentru a transfera fişiere) şi nici nu este posibil transferul fişierelor în timpul încărcării. Partea bună este faptul că se încarcă incredibil de repede şi în cam două ore e gata pentru o nouă zi. Producătorul promite o utilizare a laptopului de 9-10 ore, ceea ce nu este chiar adevărat în scenarii reale de folosinţă.

    Totuşi bateria a fost suficientă pentru o zi de muncă (s-a întâmplat de câteva ori să mă lase cu două ore înainte de terminarea serviciului, dar acest lucru poate fi rezolvat printr-o încărcare rapidă la prânz, de exemplu). Iar atunci când zic o zi de lucru mă refer la scris, browsing, ascultat muzică, puţin streaming video/audio şi din când în când o sesiune mică de jocuri. Când i-am dat mai mult de lucru, şi bateria s-a scurs mai repede şi, spre surprinderea mea, s-a încălzit destul de tare, dar nu îndeajuns să devină un disconfort.

    Laptopul este la fel de mare ca o revistă Business Magazin şi aproape la fel de subţire; abia dacă-i simţi greutatea de 900 de grame în geantă. Însă mărimea acestuia are şi impedimente: tastatura este mică, iar oamenii cu mâini mai mari vor întâmpina dificultăţi în a tasta şi a se obişnui cu dimensiunea. Eu aici am mai avut şi un „handicap“, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc şi cu trecerea la sistemul de lucru al Apple (sunt utilizator de Windows de peste 20 de ani).

    Deşi este plăcută la atingere şi foarte subţire, tastatura este tare şi destul de zgomotoasă (am simţit asta cel mai bine în timpul unei conferinţe de presă, când băteam de zor la laptopul aflat pe genunchi şi câţiva oameni mi-au aruncat priviri pline de reproş). Dacă la acest aspect se mai poate lucra, la touchpad nu văd ce îmbunătăţiri s-ar mai putea aduce. Este perfect, degetele curg lin pe suprafaţă (urăsc când buricele degetelor se lipesc de touchpad), este foarte precis, fiind o plăcere să-l foloseşti; pentru prima dată nu am simţit nevoia de a folosi un mouse la laptop.

    Ecranul de 12 inchi Retina are o rezoluţie de 2.304 x 1.440 cu o densitate mare de pixeli (226 ppi) şi este absolut superb. Culorile sunt vii, texturile foarte clare şi are unghiuri de vizibilitate foarte bune.

    Cum era de aşteptat, programele celor de la Apple funcţionează perfect, se trece fără lag între Safari, App Store sau aplicaţia de text şi am fost absolut uimit să văd că nu are nicio problemă în a procesa şi edita clipuri video cu rezoluţie 4K. Editarea acelui clip mi-a dat mari bătăi de cap pe un Alienware 13, laptop de gaming, şi a trebuit să renunţ într-un final.


    Totuşi, atunci când sunt deschise foarte multe programe şi lucrezi cu fişiere mai mari (tif sau clipuri video) se simte o încetinire a sistemului, dar asta am făcut în mod intenţionat pentru a vedea cât poate duce. Pentru uz real, cred că este este suficient de performant. La capitolul jocuri video s-a mişcat decent (aici se simte nevoia unei plăci video mai performante), dar mă îndoiesc că ar cumpăra cineva acest produs pentru gaming.

    Boxele fac o treabă bună în a reda sunetul. Nu este deranjat cu volumul la maximum, dar nu va putea fi folosit pentru întreţinerea unei petreceri, ci mai degrabă pentru clipuri şi filme. Webcamul nu a fost îmbunătăţit pe acest model şi a rămas la o rezoluţie mică, de 480 p.

    Este un laptop care îşi va găsi fani, dar şi „inamici“. Cei de la Apple au un talent de a face produse ce pot deveni mai mult decât nişte simple obiecte: prin modul în care arată, cum se simt şi prin performanţa pe care o oferă. Chiar în ciuda unor lipsuri „este un obiect de care te-ai putea îndrăgosti“, după cum mi-a zis o prietenă după ce a utilizat laptopul câteva ore.

    În concluzie, cred că este un laptop bun pentru cei care caută mobilitate şi nu lucrează intensiv (paginare, editare video etc.), ci mai degrabă îl vor folosi pentru sarcinile obişnuite (scris, office, browsing, vizionare filme etc.), dar care nu vor să facă rabat la calitate şi design şi vor o încărcare foarte rapidă. Altfel, pentru sarcinile enumerate mai sus există alternative mai ieftine, dar care vin cu minusuri (fie touchpadul este de o calitate slabă, fie sunetul nu este bun, este mai greu sau calitatea materialelor nu este ideală ş.a.m.d.).

    CARACTERISTICI

    Procesor: 1,2 GHz Intel Core M
    Placă video integrată:  Intel HD Graphics 5.300 1536MB
    Memorie: 8 GB RAM DDR3
    Hard disk: 512 GB memorie flash
    Display: 12 inchi Retina (rezoluţie 2.304 x 1.440, 226 ppi)
    Baterie: 9-10 ore

    Produsul a fost dat pentru testare de către eMAG.

  • Cronică de film: Zeii Egiptului

    Am să încep, de această dată, cu un sfat: dacă aveţi două ore libere, nu le pierdeţi cu Gods of Egypt. Este un film prost de la început până la sfârşit, singurele elemente decente fiind, pe alocuri, efectele speciale. Dar şi acolo lucrurile sunt discutabile.

    În mod surprinzător pentru mine, unii producători de la Hollywood au uitat deja dezastrele numite Clash of the Titans, Wrath of the Titans sau Immortals şi insistă asupra poveştilor ce se vor inspirate din mitologie. Sigur, filmele enumerate mai sus s-au bucurat de un oarece succes de box-office, dar nu suficient încât să acopere reacţiile primite din partea criticilor. Pentru motive greu de explicat, cei de la Hollywood finanţează în continuare nişte poveşti stupide, lipsite de logică şi care doar folosesc nume ale unor personaje mitice, neavând nicio legătură cu evenimentele relatate în istorii. Ar putea, la fel de bine, să mai scoată la iveală ceva supereroi din benzile desenate; este probabil mai ieftin să te inspiri din istoria unui imperiu decât să plăteşti drepturi de autor, aşa cum fac cei de la Marvel.

    Revenind la Gods of Egypt: viitorul umanităţii stă în balanţă, iar un erou neaşteptat pe nume Bek pleacă într-o călătorie plină de pericole pentru a salva lumea şi, în acelaşi timp, pe cea care îi este suflet-pereche. Sună cunoscut? Pentru a reuşi, el trebuie să îl aducă alături de el pe puternicul zeu Horus, încercând astfel să îl învingă pe zeul întunericului, Set, care are unicul scop de a arunca Egiptul în haos. Da, sună cunoscut.

    Gods of Egypt este regizat de Alex Proyas, care a mai semnat filme cu un succes moderat, precum I, Robot sau Dark City. Este primul lungmetraj al lui Proyas din 2009 încoace, când a regizat Knowing. Scenariul (dacă îl putem numi aşa) a fost realizat de Burk Sharpless şi Matt Sazama, oamenii din spatele unor filme precum Dracula Untold sau The Last Witch Hunter.

    În distribuţie îi regăsim pe Gerard Butler (300, Olympus has fallen, Rock’n’Rolla), care dezamăgeşte tot mai mult în ultima vreme, şi pe mai puţin cunoscuţii Brenton Thwaites (Maleficent, Oculus, The Signal) şi Nikolaj Coster-Waldau (Game of Thrones, Mama, Oblivion).
    În concluzie, dacă nu reuşiţi să găsiţi nimic altceva mai bun de făcut, cum ar fi să vă plimbaţi câinele timp de două ore, pregătiţi-vă pentru un film în care logica nu este o condiţie obligatorie, iar efectele speciale pe care se bazează campania de marketing nu aduc nimic nou sub soare.
     

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.

     

  • Câti bani fac Apple, Google sau Facebook în fiecare secundă

    Giganţii secolului XXI produc într-o secundă mai mulţi bani decât ar putea cineva să consume într-o lună, indiferent unde s-ar afla în lume, scrie Mediafax, potrivit Daily Mail.

    Apple, Alphabet, Microsoft şi Facebook generează mai mult de 2.000 de dolari la profituri combinate în fiecare secundă, şi 140.000 de dolari în fiecare minut. Prin urmare, este nevoie de doar o secundă pentru aceste companii ca să îţi garanteze lunar un trai decent.

    De departe câştigătorul este Apple, care deţine 50 la sută din acest profit.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Singurul mod prin care angajaţii din România pot avea un salariu decent la 30-40 de ani

    Un studiu publicat recent de economiştii Martin Gervais, Nir Jaimovich, Henry Siu şi Yaniv Yedid-Levi demonstrează că ideea conform căreia tinerii ar trebui să păstreze un loc de muncă pentru o perioadă îndelungată este falsă.

    Astfel, studiul arată că cei care schimbă mai des job-urile între 20 şi 30 de ani au şanse mari de a avea ulterior un salariu mai bun decât cei care lucrează pentru o singură companie.

    “Oamenii care schimbă mai des angajatorii vor avea salarii mai mari încă din primii ani de muncă”, remarcă Henry Siu, profesor la Facultatea de economie din Vancouver. “Schimbarea locurilor de muncă este asociată, statistic, salariilor mai mari şi care aduc satisfacţie mai mare în anii cu cea mai mare putere de muncă, între 35 şi 45 de ani”.

    Cât despre şomajul în rândul tinerilor, care este de obicei mai mare decât în cadrul altor categorii de vârstă, studiul arată că nu găsirea locurilor de muncă este problema, ci păstrarea lor. “Cei din categoria 18-25 de ani găsesc mai uşor de muncă decât cei trecuţi de 35 de ani. Problema însă este că aceştia nu au răbdare să lucreze pentru acelaşi angajator, de aici impresia că şomajul este mai ridicat”.

    Ca şi concluzie, Henry Siu încearcă de demonteze ideea că păstrarea unui loc de muncă pentru foarte mult timp va aduce, în cele din urmă, satisfacţie. “Dacă te angajezi la o companie când ai 25 de ani şi speri că vei ajunge să fii mulţumit la 50, trebuie să înţelegi că aceasta este o gândire incorectă. Alţii vor schimba zece joburi în acest interval şi ţi-o vor lua cu mult înainte.”

  • Mihai Răzvan Ungureanu a mers la sediul PNL, unde a discutat cu Antonescu: Suntem într-o fază incipientă, discutăm despre fuziuni

     “Suntem într-o fază incipientă, apelul meu către colegii noştri din partidele de opoziţie este de a nu pronunţa nume, de a nu mai livra atacuri dintr-o parte în alta, de a fi decenţi, respectând votul de duminică. Ceea ce ne trebuie în acest moment este un proiect pentru România, nu facem propuneri, nu ne autopropunem, nu vorbim despre nume de persoane, interesul nostru este în primul rând interesul naţional”, a spus Ungureanu.

    El a fost întrebat dacă se discută despre o fuziune a FC cu PNL.

    “Nu, nu discutăm despre fuziuni”, a răspuns Ungureanu.

    De asemenea, liderul FC şi-a exprimat speranţa că partidele din zona de dreapta sunt responsabile şi şi-au “învăţat lecţia din votul de duminică”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro