BusinessMagazin

Tag: cumparaturi

  • Cine sunt antreprenorii români care vor să cucerească Vestul cu afacerile lor. Care sunt primele ţări unde vor să îşi deschidă fabrici

    Sándor Csányi din Ungaria, Branko Roglic din Croaţia, Krzysztof Pawinski din Polonia sunt nume care la prima vedere nu spun nimic. Dacă adăugăm faptul că primul este preşedintele grupului financiar-bancar OTP şi proprietarul grupului din industria alimentară Bonafarm (Sole Mizo), al doilea este proprietarul distribuitorului de bunuri de larg consum Orbico şi al treilea este fondatorul gigantului din industria alimentară Maspex Wadowice (Tymbark), atunci vedem că discutăm despre trei dintre cei mai importanţi antreprenori din sectorul alimentar din regiune. De la masa giganţilor lipsesc deocamdată românii.

    Cu toate acestea, încet-încet, pe harta europeană a businessurilor din industria alimentară încep să-şi facă loc şi afacerile româneşti, însă nu doar prin exporturi, ci şi prin achiziţii după modelul omologilor din Ungaria, Polonia sau Croaţia care au cucerit pieţe importante din regiune prin cumpărarea de fabrici sau prin ridicarea lor de la zero.

    Industria alimentară românească, o piaţă de aproape 10 miliarde de euro, a rămas încă terenul pe care cei mai importanţi jucători sunt antreprenori, în ciuda faptului că multinaţionalele s-au extins puternic în marea majoritate a sectoarelor economice, de la industria auto la domeniul bancar. A venit însă vremea ca antreprenorii români să-şi încerce norocul şi pe alte pieţe, după exemplul oamenilor de afaceri din ţări cu care România este veşnic comparată – Ungaria, Croaţia, Cehia sau Polonia.

    Cine sunt antreprenorii români care s-au decis să-şi pună numele pe businessuri din străinătate?

    Cel mai recent nume care s-a decis să-şi dezvolte businesssul în străinătate este Radu Timiş, antreprenorul care a dus grupul din industria mezelurilor şi a lactatelor Cris-Tim la aproape 150 de milioane de euro.

    Radu şi Cristina Timiş au pus bazele businessului Cris-Tim în urmă cu mai bine de două decenii, iar acum pregătesc noua generaţie pentru a prelua conducerea businessului. Deja trei dintre cei patru băieţi ai soţilor Timiş sunt implicaţi în business şi vor lua parte alături de părinţii lor la un nou capitol: extinderea europeană. Grupul Cris-Tim, cu 2.600 de angajaţi, vrea să cumpere sau să închirieze o fabrică de mezeluri în Spania şi Marea Britanie. Motivul? Grupul Cris-Tim exportă deja 15% din producţie pe 18 pieţe europene, însă mare parte din materia primă o cumpără din străinătate.

    „E mai simplu să deschidem o fabrică acolo decât să aducem carne din străinătate, să o procesăm aici şi să trimitem mezeluri la export”, explica Radu Timiş.

    De unde vine pofta pentru extindere la nivel european? Rezultatul sondajului „Viitorul afacerilor”, realizat de OCDE, Banca Mondială şi Facebook, arată că doar 17% dintre antreprenorii români cred că există bariere în internaţionalizarea afacerii.

    Temerile ţin însă de mediul în care funcţionează: 56% cred că riscurile sunt legate de fiscalitate şi reglementări, 51% de situaţia economiei în ansamblu şi 39% de recrutare.

    „Dincolo de temeri şi riscuri, există oportunităţi, iar antreprenorii români par să le conştientizeze. Interesul pentru pieţele internaţionale este o prioritate la nivel global datorită instrumentelor online. Tehnologia schimbă modelele de business tradiţionale, este un factor perturbator (disruptiv) şi reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi un risc”, explică reprezentanţii companiei de consultanţă şi audit Deloitte România. Un studiu al companiei – „Deloitte Private“ –  arată că, din acest motiv, mai mult de jumătate dintre respondenţi cred că poziţia lor va fi ameninţată în următorii 2-3 ani de un competitor.

    De altfel, numărul mare de tranzacţii din ultimii ani în sectorul alimentar, unde cumpărători sunt în general multinaţionale, iar vânzătorii antreprenori locali, dar şi dorinţa oamenilor de afaceri locali de a se extinde pe pieţe pe care le consideră mai prielnice pentru dezvoltarea businessului sunt printre motivele pentru care vedem în ultima vreme tot mai mulţi antreprenori români care cumpără sau deschid fabrici în străinătate.

    Spania a devenit ţintă pentru investiţii şi pentru Scandia Sibiu, cel mai mare producător de conserve din România, care a achiziţionat Thenaisie Provote, o companie din regiunea Galicia (Spania), specializată în producţia şi distribuţia de produse din peşte şi fructe de mare. Thenaisie Provote are vânzări anuale de aproape 30 de milioane de euro şi circa 200 de angajaţi, conform datelor de pe site-ul alimarket.es.

    Aceasta este prima achiziţie făcută de producătorul român în afara ţării şi face parte din strategia companiei de a deveni cea mai mare companie românească de produse alimentare la nivel naţional. Achiziţia Thenaisie Provote va ajuta compania să îşi consolideze poziţia pe piaţa conservelor din peşte din România, dar şi să fie prezentă pe alte pieţe, activarea de clienţi noi fiind unul dintre pilonii de creştere ai grupului.

    Scandia Food a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri a grupului de peste 59 milioane de euro, în creştere cu 13% faţă de 2016, şi estimează pentru 2018 o cifră de afaceri de aproximativ 100 milioane euro (inclusiv businessul din Spania), conform informaţiilor furnizate de companie.

    Însă unul dintre primii antreprenori care au cumpărat businessuri din industria alimentară este Levente Bara, antreprenorul care a pus bazele producătorului de ingrediente pentru industria alimentară Supremia Group (în prezent Solina România) din judeţul Alba în urmă cu peste 15 ani. El a vândut însă ulterior businessul grupului francez Solina, într-o tranzacţie ce trece de 30 milioane de euro, conform datelor ZF. În urmă cu circa trei ani Supremia a cumpărat două companii din Danemarca, Tamaco Trading şi Tamaco Pak, cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor.

    Dincolo de pariul românilor pe alte pieţe, industria alimentară rămâne unul dintre puţinele sectoare ale economiei unde antreprenorii mai aduc cea mai mare parte din cifra de afaceri. Astfel, din cifra de afaceri de 10 mld. euro realizată de companiile din acest sector, peste 60% sunt aduse de companiile cu acţionariat românesc.

    Andrei Ursulescu
    este managerul care conduce businessul Scandia Sibiu, controlat de familiie Gaşpar şi Creştin. El este unul dintre oamenii-cheie ai companiei sub ochii căruia s-a parafat achiziţia fabricii Thenaisie Provote din Spania

    Radu Timiş
    Fondatorul şi preşedinte al producătorului de mezeluri Cris-Tim vrea să deschidă o fabrică în Marea Britanie sau în Spania, acolo unde exportă deja produse realizate în fabricile din România

    Levente Bara
    Fondatorul Supremia Group a cumpărat două businessuri cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor din Danemarca înainte să vândă compania din Alba francezilor de la Solina

  • Jandarmeria iese la cumpărături de GRENADE şi CARTUŞE. Câţi BANI va costa noua ÎNZESTRARE

    Astfel, potrivit anunţului postat pe SEAP, Jandarmeria vrea să cumpere 300 de grenade de mână cu efecte speciale, acustice şi luminoase, 1.556 de grenade fumigene, dintre care 356 de culoare albă, 300 de culoare albastră, 300 de culoare galbenă şi 300 de culoare verde.

    De asemenea, pe lista Jandarmeriei se află achiziţionarea a 2.000 de petarde unice, dar şi a 20.000 de cartuşe de calibru 9X19mm pentru antrenament cu efect de marcare, dintre care 8.000 bucăţi de culoare roşie, 8.000 de culoare albastră şi 4.000 de culoare verde.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum ar fi să intri în birou sau să îţi plăteşti cumpărăturile doar cu ajutorul mâinii? Peste 3.000 de suedezi şi-au implantat microcipuri pentru a renunţa la cardurile de acces şi la buletine

    Mii de suedezi aleg să îşi înlocuiască cardurile de acces, cărţile de identitate şi chiar biletele de tren cu microcipuri implantate în corp, pentru a-şi uşura viaţa, potrivit platformei oficiale World Economic Forum.

    Aproximativ 3.000 de suedezi şi-au implantat microcipuri – de mărimea unui bob de orez – sub piele în ultimii trei ani. Tehnologia a fost utilizată pentru prima dată în 2015 în Suedia.

    Implanturile au simplificat deja o serie de activităţi şi necestiăţi cotidiene. Ulrika Celsing, una dintre persoanele care au ales tehnologia, şi-a introdus un microcip care înlocuieşte cardul de la sala de fitness şi cardul de acces la birou.

    Când intră la muncă, Celsing, 28 ani, trece cu mâna prin faţa cititorului şi scrie un cod înainte ca uşa să se deschidă.

    Anul trecut, operatorul de cale ferată SJ a început să scaneze mâinile pasagerilor care au cipuri biometrice implantate, aceştia plătindu-şi astfel călătoria.

    Nu există niciun motiv tehnic pentru care cipurile nu ar putea fi folosite la achiziţii, în locul cardurilor contactless.

    Procedura este similară cu cea utilizată în cadrul piercing-urilor şi implică o seringă cu ajutorul căreia cipul este introdus în mână. Celsing a relatat pentru WEF că tot ce a simţit a fost o înţepătură uşoară.

    Cu toate acestea, implanturile pot duce la infecţii sau reacţii diverse din partea sistemului imunitar, spune Ben Libberton, microbiolog în cadrul laboratorului MAX IV din sudul Suediei.  

     

  • Retailerul IKEA lansează un card de credit cu care poţi plăti aproape orice, de la cumpărături, la facturi şi abonamente de Netflix sau Spotify

    Retailerul de mobilă IKEA lansează un card de credit denumit Ikea Visa care le dă posibilitatea clienţilor de a beneficia de o serie de avantaje, potrivit CNN.

    Proiectat pentru a transforma cumpărăturile la IKEA într-o activitate mai accesibilă, clienţii care deţin carduri pot câştiga recompense la cumpărăturile cu cardul de credit din magazinele IKEA, dar şi la cheltuielile de zi cu zi precum plata facturilor şi a alimentelor, pe care le pot folosi pentru a achiziţiona produse IKEA la reducere.

    Cardul oferă 5% înapoi la fiecare plată în magazinele IKEA, inclusiv în cadrul serviciului de construcţii şi instalaţii Task Rabbit, 3% înapoi la fiecare plată pentru cină, alimente, utilităţi, achiziţie de electrocasnice sau plăţi pentru abonamente pe bază de subscripţie precum Netflix, Hulu şi Spotify, şi 1% înapoi pe toate celelalte plăţi.

    Cardul de credit vine cu o singură dobândă pentru toată lumea – 21,99%.

     

     

  • Retailerul IKEA lansează un card de credit cu care poţi plăti aproape orice, de la cumpărături, la facturi şi abonamente de Netflix sau Spotify

    Retailerul de mobilă IKEA lansează un card de credit denumit Ikea Visa care le dă posibilitatea clienţilor de a beneficia de o serie de avantaje, potrivit CNN.

    Proiectat pentru a transforma cumpărăturile la IKEA într-o activitate mai accesibilă, clienţii care deţin carduri pot câştiga recompense la cumpărăturile cu cardul de credit din magazinele IKEA, dar şi la cheltuielile de zi cu zi precum plata facturilor şi a alimentelor, pe care le pot folosi pentru a achiziţiona produse IKEA la reducere.

    Cardul oferă 5% înapoi la fiecare plată în magazinele IKEA, inclusiv în cadrul serviciului de construcţii şi instalaţii Task Rabbit, 3% înapoi la fiecare plată pentru cină, alimente, utilităţi, achiziţie de electrocasnice sau plăţi pentru abonamente pe bază de subscripţie precum Netflix, Hulu şi Spotify, şi 1% înapoi pe toate celelalte plăţi.

    Cardul de credit vine cu o singură dobândă pentru toată lumea – 21,99%.

     

     

  • RATB, maşina timpului: În timp ce în străinătate se vorbeşte despre autobuze dotate cu cele mai noi tehnologii, RATB-ul din Bucureşti parcurge două staţii în 20 de minute

    În nicio altă ţară în care am mers cu transportul în comun nu mi s-a întâmplat să văd afişaje stricate în autobuze sau tramvaie. RATB-urile din Bucureşti sunt însă nişte maşini ale timpului, care te proiectează în trecut la fiecare călătorie. E o excepţie să mă uit pe ecranele din 133 şi să văd că afişează data şi ora corecte, cele mai multe rămânând încă blocate chiar şi cu 5 ani în urmă. E drept, sunt în acord cu ritmul în care merg autobuzele şi la fel şi cu felul în care arată.

    În fabrica de tramvaie şi trenuri Pesa din Polonia, la vreo trei ore distanţă de mers cu maşina de Varşovia, se vorbeşte despre vehicule de transport în comun în care, atunci când trec pe lângă un restaurant, pe un ecran în interiorul tramvaiului să se afişeze imagini din restaurant, pentru călătorii care ar fi interesaţi să intre.
    În Bucureşti, la câteva sute de ani distanţă în trecut, în 133 – şi nu e singurul, vă asigur – vocea din difuzor anunţă staţiile cu un delay de cel puţin trei opriri. Când autobuzul ajungea astăzi la Calea Victoriei, în difuzor se anunţa că urmează Piaţa Gemeni, adică cinci staţii în urmă.

    Ce repere îşi pot lua turiştii – fie ei străini sau veniţi din provincie – când ar vrea să se orienteze într-un oraş pe care nu îl cunosc? Ce fel de capitală europeană care vrea să aducă turişti să-i vadă parcurile, clădirile (şi acelea cu bulină, 171 fiind pericole publice în caz de cutremur) sau străzile cândva numite ale Micului Paris, nu le pune la dispoziţie minimul necesar pentru a se orienta în oraş, adică un sistem de afişaj şi de indicaţii corecte în mijloacele de transport în comun?

    „O să se facă 10 până trecem de Foişor, aşa a fost şi ieri, aşa e în fiecare zi”, spunea azi-dimineaţă la ora 9.30, un cetăţean din 133, când până la Foişor mai era o singură staţie de mers. Şi-a luat oricum marjă de timp şi a plecat mai devreme de acasă, căci catastrofa de trafic bucureştean nici măcar nu e o surpriză, ci o formă tristă de resemnare, căreia ne-am supus cu toţii, în lipsă de alternative.

    Cine are ghinionul să vrea să ajungă în 133 şi la Piaţa Romană, mai stă zece minute în trafic pentru încă o staţie pe care ar parcurge-o pe jos în mai puţin de cinci minute.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce înseamnă luxul în motounelte

    ”E ste cel mai bun an al companiei de până acum, un record istoric“, declară Ioan Mezei, director general al Stihl România. Înfiinţată în 1997, ca subsidiară a companiei germane fondate în 1926 de Andreas Stihl, compania a avut în 2017 o cifră de afaceri de aproximativ 167 de milioane de lei, din care 6% s-a datorat gamei de produse Viking; partea leului a revenit, în continuare, mărcii Stihl.

    Creşterea s-a reflectat în special pe segmentul de motoferăstraie şi motocoase, nişă în care compania este lider de piaţă, clientul principal fiind cel casnic. Ioan Mezei spune că România este a doua piaţă din Europa de Est, după Polonia, iar aşteptările sale pentru anul în curs se referă la rulaje cu cel puţin 10% mai mari faţă de anul trecut. Rulaje mai mari ar putea veni, crede reprezentantul Stihl, şi din gama de grădină.

    Mezei afirmă că mulţi investitori nu se mai dezvoltă deoarece nu mai găsesc oameni, întrucât ”aproape toţi angajatorii din România ar prefera să angajeze oameni tineri, sub 30 de ani“. |n comparaţie, spune că în Germania sunt foarte mulţi angajaţi în jur de 60 de ani. Mezei crede că pentru micii antreprenori va fi o problemă să concureze cu alţi angajatori, cu multinaţionale, iar şansa acestora este să atragă oameni peste o anumită vârstă, care sunt mai stabili. ”O persoană care are 45 de ani nu va fugi cu la fel de multă uşurinţă cum pleacă un tânăr angajat spre un alt job. |n România, la 50 de ani nu mai găseşti aşa de uşor de lucru, în condiţiile în care mai ai de muncit încă 15 ani.“

    Stihl România are 30 de angajaţi şi este prezentă la nivel naţional prin intermediul distribuitorilor locali în toate judeţele din ţară, în 360 de spaţii de vânzare, cu o medie de nouă magazine în fiecare judeţ. Spaţiile din vestul ţării au, potrivit lui Ioan Mezei, cele mai mari vânzări. Anul trecut, trei dintre dealerii companiei au avut, pentru prima dată, vânzări de peste un milion de euro, iar anul acesta reprezentantul Stihl se aşteaptă la rezultate la niveluri similare de la cel puţin încă cinci parteneri. ”Aceştia se află în zone total diferite ale ţării, deci nu putem afirma că dezvoltarea economică a unei anumite zone a favorizat decisiv această creştere“, afirmă Ioan Mezei.

    Anual, investiţiile companiei sunt cuprine între 500.000 şi un milion de euro (2,3 – 4,6 milioane de lei), în ultimii ani fiind vizate, la nivelul întregii reţele de parteneri, remodelarea spaţiilor în funcţie de un nou standard comercial şi componenta de service. Până în 2019, compania germană intenţionează să investească un miliard de euro în dezvoltare, din care 6 milioane de euro (aproximativ 27,6 milioane de lei) vor fi direcţionaţi spre România, pentru lucrările de extindere pe partea de logistică şi de organizare. Astfel, la sfârşitul lunii martie au fost demarate lucrările pentru extinderea depozitului din Otopeni, Bucureşti. Suprafaţa alocată birourilor şi spaţiilor de training va fi extinsă cu 50%, iar cea de depozitare cu 200%, proiectul urmând să fie definitivat până la sfârşitul anului 2018.

    Despre tendinţele pieţei, Mezei spune că a observat un fenomen de uptrade, respectiv clienţii se îndreaptă spre segmente superioare de preţ; acest fenomen, adaugă el, nu i se pare surprinzător, ba chiar îl anticipase de câţiva ani. Reprezentantul Stihl consideră că schimbarea se datorează în primul rând creşterii salariilor, argumentând că, pe măsură ce consumatorul are venituri mai ridicate, preferă produsele de marcă. ”Bunăstarea unei naţiuni se măsoară în primul rând după consum. Datorită politicilor guvernamentale din ultimii trei ani, începând cu reducerea TVA-ului la alimente şi creşterile salariale, oamenii au avut mai mulţi bani, încrederea lor în viitorul economiei a crescut până la un moment dat şi, pe această bază, şi vânzările companiilor au crescut.“ El adaugă că ”salariile sunt încă mici, dar mă aştept la o creştere. Cred că există potenţial să se dubleze în cinci ani. Dacă salariile s-ar dubla, businessul nostru s-ar tripla“.

    Ioan Mezei consideră că migrarea spre produse premium a fost impulsionată şi de faptul că, în ultimii zece ani, piaţa motouneltelor a fost invadată de produse de proastă calitate, care au înregistrat defecţiuni la scurt timp după achiziţie. Pe lângă faptul că multe dintre ele nu mai puteau fi reparate, principala problemă era legată de siguranţa în utilizare, deoarece multe dintre astfel de utilaje reprezentau un adevărat pericol pentru clienţi. ”|n această situaţie, utilizatorii simt direct ce înseamnă o motounealtă de proastă calitate şi încep să opteze pentru produse premium, care oferă în plus siguranţă şi un cost corect în utilizare“, explică Ioan Mezei.

    Totuşi, directorul general al Stihl consideră că principalul factor care încetineşte evoluţia pieţei este, în continuare, reprezentat de produsele manufacturate în China, care ocupă în jur de 40% din piaţă şi care nu sunt înregistrate sub niciun brand. Cu toate că sunt, adesea, de două ori mai ieftine, Ioan Mezei spune că majoritatea nu respectă normele de emisie impuse de UE, aşa că, pe lângă siguranţa îndoielnică, acestea afectează prin emisia de noxe nu doar natura, ci mai ales utilizatorul.

    În schimb, potrivit reprezentantului companiei, pe piaţa mondială se remarcă o tendinţă îndreptată spre produsele cu acumulatori, despre care el crede că vor deveni majoritare peste zece ani, gamele oferite de producători fiind deja din ce în ce mai variate. Mezei consideră că produsele cu motoare electrice alimentate cu acumulatori folosesc o tehnologie mult mai convenabilă pentru consumatori, principalul motiv pentru care acestea sunt alese de clienţi fiind uşurinţa în utilizare, deoarece pornesc mai uşor.

    De asemenea, ele abordează şi noi tipuri de utilizatori, fiind o tehnologie accesibilă şi femeilor sau clienţilor în vârstă, a căror pondere este în creştere. ”O tendinţă similară este cea a roboţilor de tuns iarba“, mai spune Mezei, argumentând că acestea sunt cu până la 30% mai scumpe faţă de produsele care funcţionează pe benzină şi cu 200% mai scumpe faţă de produsele electrice cu fir. 

    O altă schimbare majoră la nivelul companiei vizează gama de produse destinate zonei de grădinărit şi amenajare a spaţiilor verzi, comercializată sub brandul Viking. Anul acesta, toate gamele de produse vândute sub numele Viking vor fi transferate sub brandul Stihl, toate categoriile de produse urmând să fie comercializate de acum încolo sub o singură marcă.
     

  • Noi tendinţe: jumătatea desperecheată

    Articolele vestimentare care arată ca făcute din două jumătăţi disparate au apărut, scrie Financial Times, în iunie anul trecut, atunci când creatorul rus de modă Goşa Rubcinski a lansat în colaborare cu Burberry un trenci pe jumătate kaki, pe jumătate negru. Ideea le-a venit şi altor creatori, cum ar fi Donatella Versace, care a prezentat cămăşi bărbăteşti cu imprimeuri diferite pe fiecare jumătate pentru sezonul de primăvară/vară 2018 sau Demna Gvasalia (Balenciaga), care a introdus cămaşa-pulover, o cămaşă de spatele căreia e prins un pulover care se poate purta cu mânecile legate în faţă sau lăsate să atârne.

    Tendinţa se păstrează şi în colecţiile de toamnă/iarnă 2018, casa Marni propunând cămăşi, fuste, rochii şi chiar pardesiuri şi paltoane confecţionate în stilul jumi-juma, atât la culori, imprimeuri, cât şi la materiale. Şi Gucci a inclus în colecţia sa pentru acelaşi sezon paltoane bărbăteşti pe jumătate uni, pe jumătate ecosez, spre exemplu, iar casa Sacai a lansat şi ea articole vestimentare jumi-juma prin materialele din care sunt confecţionate, culori sau modele.

    De la articole vestimentare, afirmă experţii din domeniul retailului de modă, tendinţa se va extinde şi la încălţăminte, existând deja pantofi sport care arată ca şi cum ar fi fost confecţionaţi din două încălţări diferite ori încălţări desperecheate în privinţa culorii, printre deschizătorii de drumuri în materie numărându-se casa Celine.

     

  • Un schelet de dinozaur, două castele şi o caracatiţă de companie: cum a reuşit Nicholas Cage să-şi bată joc de 100 de milioane de dolari

    Actorul de 54 de ani şi-a câştigat această reputaţie în timp, colecţionând obiecte stranii care l-au costat mai mult decât banii câştigaţi la Hollywood.

    Filme de succes precum National Treasure sau Ghost Rider l-au ajutat pe Cage să strângă impresionanta suma de 150 de milioane de dolari, dar dragostea sa pentru cumpărături l-a lăsat cu doar 25 de milioane de dolari.

    O parte din bani au fost investiţi în proprietăţi scumpe; la un moment dat, Cage deţinea 15 case, printre care o vilă de 25 de milioane de dolari pe malul mării în California, o fermă de 17 milioane de dolari în Rhode Island sau un apartament de 8 milioane de dolari în Las Vegas.

    Lista era completată de două castele în Europa, unul în Germania şi unul în Marea Britanie.

    Dincolo de investiţiile imobiliare, Nicholas Cage a cheltuit sume incredibile pe obiecte lipsite de rost. Spre exemplu, actorul a plătit 276.000 de dolari pe un schelet de dinozaur vechi de 70 de milioane de ani. Printre achiziţiile lui Cage se mai numără un mormânt de trei metri înălţime şi câteva capete de pigmei. El a mai dat 150.000 de dolari pe o caracatiţă, spunând că aceasta îl va ajuta să devină un actor mai bun.

    Actorul are şi o impresionantă colecţie de benzi desenate, evaluată la 1,6 milioane de dolari, ce include prima ediţie din Superman.

    Cariera lui Nicholas Cage nu se află într-un moment prea bun, dar casele sale şi colecţia de lucruri inutile ar trebui să îl ferească de zilele negre, scriu cei de la Daily Mail.

  • Farmec a ajuns anul trecut la afaceri de 45,8 milioane de euro

    Pentru 2018, a fost stabilit un program investiţional de peste 11 milioane lei (2.4 milioane de euro), mare parte din aceasta fiind alocată proceselor de retehnologizare şi modernizare a producţiei, dar şi dezvoltării reţelei magazinelor de brand, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, potrivit reprezentanţilor companiei.

    „Businessul Farmec a crescut constat, pe fondul expansiunii susţinute şi dezvoltării portofoliului propriu, în conformitate cu ultimele tendinţe din domeniul cosmetic, dar adaptate pieţei locale. An de an, am atins noi ţinte de dezvoltare, care ne-au reconfirmat statutul de lider local al acestui sector. Suntem primul şi singurul producător român de cosmetice care dispune de o reţea proprie de magazine de brand şi, după dublarea numărului de spaţii în 2017 (de la 11 la 21 de centre naţionale), ne propunem să deschidem alte 10 magazine în 2018, în toată ţara. Bazându-ne pe un plan sănătos de investiţii şi pe un model propriu de business, anul 2017 a fost unul curajos din punct de vedere strategic, fiind anul în care am lansat primele game pe 2 segmente de piaţă noi pentru Farmec – cosmeticele de lux şi cosmetica decorativă”, a declarat Mircea Turdean, Director General Farmec.

    Creşterea cu  peste 9% a Farmec din 2017 s-a datorat mai multor factori: modernizarea şi extinderea portofoliului, pătrunderea pe noi segmente de piaţă, dar şi evoluţia semnificativă atât a reţelei magazinelor de brand Farmec şi Gerovital, cât şi a platformei online.

    Vânzările din magazinul online s-au ridicat la peste 7.1 milioane lei (1.5 milioane Euro), în creştere cu circa 23% faţă de anul 2016. Dezvoltarea zonei de e-commerce a fost asigurată de strategia de marketing digital, care a vizat o serie de modificări comerciale şi de funcţionalitate, dar şi extinderea ofertei produselor disponibile.

    Traficul de clienţi din centrele comerciale fizice şi magazinul online s-a aflat, de asemenea, pe un trend ascendent. Cu un total de peste 120.000 de vizitatori ai magazinelor de brand în 2017, valoarea medie a bonului de cumpărături a fost dublată anul trecut. În ceea ce priveşte platforma online, a fost înregistrată o medie de 5.000-6.500 de clienţi lunari, iar valoarea medie a coşului de cumpărături a fost de 150 de lei (32 Euro).

    Farmec S.A. Cluj-Napoca este cel mai mare producător de cosmetice cu capital 100% românesc. Compania comercializează produsele din portofoliu în aproximativ 30 ţări.

    În martie 2018, reţeaua de magazine de brand deţinute de Farmec cuprindea 8 magazine Farmec, amplasate în Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara şi 13 magazine Gerovital care se găsesc în Cluj-Napoca, Bucureşti (3 magazine), Constanţa, Timişoara, Craiova, Ploieşti, Suceava, Iaşi, Piatra Neamţ, Galaţi şi Râmnicu Vâlcea.