BusinessMagazin

Tag: criza

  • Politica unui dezastru demografic: China declanşat o criză fără precedent, care lasă în urmă o populaţie mult prea bătrână să mai conteze pentru sistemul economic şi prea puţini tineri care să ţină în viaţa economia

    În China, scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei s-au dovedit mai grave decât se anticipase, iar temerile de un colaps demografic se înmulţesc rapid. Gestionarea consecinţelor economice va fi şi mai greu de realizat, pentru că sistemul se bazează pe o serie de calcule şi concepţii, care nu se mai pliează pe realităţile demografice şi economice actuale, şi care au stat la baza politicii demografice chineze pentru ultimii 40 de ani, scrie The Wall Street Journal.

    Problema demografică cu care se confruntă în prezent a doua economie a lumii, nu a fost prevăzută de arhitecţii politicii chineze a unui singur copil- unul dintre cele mai mari experimente sociale din istorie, care a luat startul în 1980. La acea vreme, guvernele din întreaga lume se temeau că suprapopularea va opri creşterea economică.

    Un cercetător în domeniul rachetelor, care a studiat la Moscova, a fost cel care promovat instituirea unei politici demografice care să încurajeze familiile să se rezume la mai puţini urmaşi.

    Cu toate acestea, politica avea o problemă fundamentală: Era bazată pe o serie de calcule care aplicau modele matematice folosite pentru calcularea traiectoriilor rachetelor la creşterea populaţiei.

    Patru decenii mai târziu, China îmbătrâneşte mult mai devreme decât se anticipase şi începe să se confrunte cu probleme economice. Trecerea la mai puţine naşteri şi o populaţie care îmbătrâneşte rapid ameninţă să frâneze creşterea economică. Într-o generaţie care a crescut fără fraţi şi surori, femeile tinere sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii – şi sunt tot mai puţine în fiecare an, iar Beijingul nu reuşeşte să schimbe mentalitatea adusă de această politică.

    Naşterile în China au scăzut cu peste 500.000 anul trecut, potrivit unor date guvernamentale recente, accelerând declinul a populaţiei care a început în 2022. Oficialii au citat o scădere rapidă a numărului de femei de vârstă fertilă – cu peste trei milioane mai puţine decât cu un an mai devreme – şi au recunoscut că au loc „schimbări în mentalitatea oamenilor cu privire la familie, amânarea căsătoriei şi a copiilor”

    Unii cercetători susţin că guvernul subestimează problema, iar populaţia a început să se micşoreze chiar mai devreme.

    În urma publicării datelor, cercetătorii de la Universitatea Victoria din Australia şi de la Academia de Ştiinţe Sociale din Shanghai au prezis că China va avea doar 525 de milioane de oameni până la sfârşitul secolului. Această cifră este în scădere faţă de previziunile lor anterioare de 597 de milioane şi marchează o scădere abruptă faţă de 1,4 miliarde în prezent.

    Pe măsură ce au trecut deceniile, un număr tot mai mare de specialişti în demografie şi economişti au calificat această politică drept depăşită şi eronată. Potrivit acestora, rata de fertilitate din China ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce speranţa de viaţă a crescut şi condiţiile economice s-au îmbunătăţit.

    Un factor care a lipsit din calculele demografice ale lui  Partidului era comportamentul uman. Aplicarea uneori brutală a politicii unicului copil de către guvern, care presupunea inclusiv avorturi şi sterilizări forţate, precum şi propaganda răspândită timp de zeci de ani despre beneficiile unei familii mici, au transformat opţiunea de a avea cât mai puţini urmaşi în singura realitate a chinezilor.

    Chiar şi atunci când Beijingul a renunţat la politica copilului unic în 2015, liderii nu au abolit cu totul restricţiile privind naşterea. În schimb, au trecut doar la o politica celor doi copii. Acum, Beijingul îi îndeamnă pe oameni să aibă trei, trâmbiţând necesitatea de a reveni la o „cultură favorabilă familiei”.

    Antreprenori, economişti şi demografi au încercat să tragă un semnal de alarmă cu privire la cât de importantă este rederesarea situaţiei demografice pentru eocnomie.

    Specialiştii în demografie au estimat că ţara trebuie să aloce 5% din produsul său intern brut – aproximativ echivalentul cheltuielilor pentru educaţie – pentru subvenţii directe în vederea promovării naşterilor şi a reducerii costurilor de creştere a copiilor pentru ca rata de fertilitate să revină la 1,4, rata medie a economiilor avansate.

  • De la podea la podium şi înapoi: Povestea lui Rene Benko, unul dintre cele mai grele nume din lumea imobiliarelor. S-a lăsat de şcoală, a devenit un criminal cu acte în regulă, iar apoi a fondat un imperiu de miliarde de dolari care s-a prăbuşit în ceea ce avea să devină cel mai grav caz de faliment imobiliar de la criza din 2008 încoace

    Rene Benko este omul care a stat în spatele Signal Holding, una dintre cele mai mari companii private din Austria care a activat în domeniul imobiliar şi care a fost cap de afiş în ceea ce avea să devină cel mai grav caz de faliment al unei companii imobiliare de la criza din 2008 şi până în prezent.

    Drumul lui Benko către vârf n-a fost unul uşor. Magnatul cu o avere cândva estimată la aproape şase miliarde de dolari, a abandonat liceul la doar 17 ani şi a fost condamnat pentru dare de mită în 2012.

    Atunci, Benko a cooperat cu Ivo Sander, fost prim-ministru croat pentru a-l convinge pe controversatul politician italian Silvio Berlusconi să scape Signal Holding de taxele pe care compania trebuia să le plătească pentru proiectele sale din Milano, scrie Wall Street Journal.

    Benko, în vârstă de 46 de ani, a fost crescut într-o familie modestă din Innsbruck, un oraş austriac pitoresc situat în Alpi. După abandonarea liceului fostul magnat imobiliar s-a ocupat de transformarea mansardelor unor clădiri rezidenţiale în apartamente de lux, convingându-i pe rezidenţii reticenţi de la etajele inferioare să accepte planurile sale, oferindu-se să instaleze lifturi pe cheltuiala sa. În final, businessul său a devenit avantajos pentru tot cei implicaţi.

    Pentru face pasul către imobiliare şi a deschide un business în toată regula austriacul a avut nevoie de bani serioşi. El a rezolvat problema finanţării după ce a convins un moştenitor al unei benzinării să vină cu cash pentru ideile sale de business. Odată ce problema banilor a fost rezolvată, Benko a dat undă verde proiectelor sale, iar imperiul său de business începea să capete contur la începutul anilor 2000. Două decenii mai târziu, mai exact în 2019, Signa Holding,se putea lăuda că deţine clădirea Chrysler din New York, una dintre cele mai emblematice asseturi imobiliare din lume.

    Valoarea proprietăţilor raportate de principalele sale două companii imobiliare – Signa Prime şi Signa Holding – a crescut la 3,6 miliarde de euro în 2014, a depăşit 10 miliarde de euro în 2017 şi a sărit de 18 miliarde de euro până în 2020 – o creştere extraordinară într-un sector cu evoluţie lentă precum cel imobiliar.

    Cu toate acestea, în ciuda succesului şi a rezultatelor raportate, Benko s-a lovit de o problemă care în doar doi ani a ajuns să-i scufunde imperiul: profitabilitatea companiei arăta fantastic, însă doar pe hârtie. În realitate, compania încasa pierdere după pierdere, creditorii şi investitorii băteau la uşa lui Benko după banii împrumutaţi, iar Signal Holding începea să se prăbuşească încet.

    Între 2017 şi 2021, companiile lui Rene Banko raportau un profit de 3,4 miliarde de euro. Signa Holding a majorat din pix cifrele privind profitul, pentru că în caz contrar ar fi fost forţată să recunoască că se confruntă cu pierderi semnificative.

    Tot în aceeaşi perioadă, Signa a făcut autorităţile austriece să ridice din sprâncene după ce a plătit dividende de 1,9 miliarde de euro, în ciuda faptului că încasase doar 1,6 miliarde de euro venituri din chiriile generate de clădirile sale, o situaţie cel puţin neobişnuită pentru un jucător imobiliar de mare anvergură.

    Până în 2023, compania a fost forţată să renunţe la mai mult proiecte imobiliare, să lichideze o serie de business-uri mai mici şi să facă paşi în spate în timp ce continua să se confrunte cu scandaluri pe bandă rulantă şi să „sângereze” cash.

    Lovitura finală pentru Signa Holding şi Rene Benko a venit în noiembrie 2023 când compania n-a reuşit să plătească o obligaţiune de 200 de milioane de dolari. Eşecul a declanşat o serie de falimente în lanţ care au culminat cu prăbuşirea totală a imperiului imobiliar construit de omul de afaceri austriac pe parcursul ultimilor 20 de ani.

    După faliment, austriacul a ieşit din rândurile miliardarilor şi a dispărut în anonimitate. De numele lui  Benko, care cândva făcea parte din clasamentul Forbes ai celor mai bogaţi oameni de pe planetă, nu se mai leagă decât un grafic al averii realizat de celebra publicaţie şi un faliment ale cărui repercusiuni asupra lumii imobiliarelor nu sunt cunoscute nici astăzi în totalitate.


     

     

  • Criza apei: locuitorilor din Catalonia li se interzice să-şi spele maşinile şi să-şi umple piscinele

    Pachetul de măsuri va afecta aproximativ şase milioane de oameni din 200 de comunităţi, atât urbane cât şi rurale, potrivit Reuters. Măsurile se vor aplica şi în al doilea oraş ca mărime din Spania, Barcelona.

    Decizia a fost luată după ce specialiştii au avertizat că rezervoarele cu apă au pierdut aproape 16% din cantitatea totală.

    Copacii vor fi irigaţi doar cu ape reziduale, în timp ce umplerea piscinelor va fi interzisă, inclusiv la unităţile turistice. Piscinele vor fi alimentate doar parţial la cluburile sportive, dar administratorii vor fi nevoiţi să închidă duşurile.

    Încălcarea noilor prevederi va fi pedepsită cu amenzi de până la 3.000 de euro.

  • Ce se întâmplă cu compania responsabilă de cea mai gravă criză imobiliară cu care s-a confruntat vreodată China

    China Evergrande Group a primit ordin de lichidare din partea unui tribunal din Hong Kong, declanşând un proces dificil de divizare a unuia dintre cei mai importanţi jucători din industria imobiliară chineză şi declanşatori ai crizei imobiliare cu care se confrună a douăa economie a lumii, scrie Bloomberg.

    Decizia de luni a judecătoarei Linda Chan din Hong Kong este cea mai recentă întorsătură într-o saga în care Evergrande a acumulat datorii de peste 300 de miliarde de dolari în timpul boom-ului imobiliar alimentat de datorii din China, înainte de a se transforma în emblema unei crize a pieţei care dă puţine semne că se va termina. Constructorul a fost evaluat la doar 275 de milioane de dolari luni, înainte ca tranzacţionarea acţiunilor sale să fie oprită, în scădere cu peste 99% faţă de vârf.

    Prăbuşirea Evergrande este de departe cel mai mare factor care a tras în jos creşterea economică a Chinei şi a dus la un număr record de falimente din partea dezvoltatorilor. Lichidarea va fi un test pentru a verifica puterea juridică a instanţelor din Hong Kong în China, unde se află majoritatea activelor Evergrande. De asemenea, orice nouă conducere va trebui să se descurce cu vânzările de active într-o industrie lipsită de lichidităţi şi de încredere.

    Lichidarea va fi urmărită îndeaproape de investitorii globali, care au retras miliarde de dolari din China continentală, în parte din cauza îngrijorărilor legate de condiţiile inegale de concurenţă pentru capitalul străin, în timp ce preşedintele Xi Jinping înăspreşte controlul Partidului Comunist asupra economiei.

    Este posibil ca factorii de decizie politică să fie nevoiţi să echilibreze priorităţi concurente în timp ce încearcă să consolideze încrederea investitorilor, asigurându-se în acelaşi timp că locuinţele neterminate sunt construite şi că sistemul financiar rămâne rezistent la problemele industriei imobiliare.

    În timp ce instanţele din Hong Kong au emis cel puţin trei ordine de lichidare pentru alţi dezvoltatori chinezi de la începutul crizei în 2021, niciunul nu se apropie de Evergrande în ceea ce priveşte complexitatea, mărimea activelor şi numărul de părţi interesate. Există, de asemenea, puţine semne că lichidarea colegilor mai mici Jiayuan International Group şi Yango Justice International Ltd., o unitate a Yango Group Co., avansează semnificativ.

    Procedurile de insolvenţă din Hong Kong au o recunoaştere limitată în China, ale cărei instanţe pot, de asemenea, să numească administratori în propriile jurisdicţii. Acest lucru lasă deschisă problema creanţelor disponibile pentru deţinătorii de obligaţiuni în dolari în valoare de 17 miliarde de dolari ale Evergrande acoperite în planul de restructurare propus de acesta.

    Majoritatea obligaţiunilor denominate în dolari ale Evergrande s-au tranzacţionat la aproximativ 1,5 cenţi pe dolar începând de vineri, un indiciu că investitorii au aşteptări scăzute privind rambursarea şi şansele dezvoltatorului imobiliar.

  • Apar tot mai multe semne de criză. Cea mai mare maşinărie de bani din lume începe să dea rateuri şi pentru prima dată după mulţi ani îşi ratează obictivele

    Fondul suveran de investiţii al Norvegiei, în valoare de 1.600 de miliarde de dolari, nu a reuşit să îşi atingă indicatorul de referinţă pentru prima dată în ultimii cinci ani, pe fondul pierderilor din sectorul imobiliar necotat, chiar dacă pieţele bursiere şi-au revenit.

    Fondul a revenit pe profit anul trecut, câştigând 16,1%, echivalentul a aproximativ 213 miliarde de dolari, potrivit unui comunicat de marţi. Acesta a fost sub indicele său de referinţă cu 18 puncte de bază, o primă ratare de acest fel din 2018, scrie Bloomberg.

    Creat în anii 1990 pentru a gestiona veniturile din petrol şi gaze ale Norvegiei în străinătate, fondul este cel mai mare deţinător de acţiuni din lume, iar randamentele sale depind în mare măsură de mişcările pieţei.

    Fondul – cunoscut sub numele de Norges Bank Investment Management – investeşte în conformitate cu un mandat strict definit de Ministerul de Finanţe şi încearcă să profite la maximum de marja sa de manevră limitată. Deţine, de asemenea, active în domeniul veniturilor fixe, al proprietăţilor imobiliare şi al infrastructurilor regenerabile, dar nu are voie să se ocupe de anumite clase de active, cum ar fi fondurile de capital privat.

    Luând cuvântul la Forumul Economic Mondial de la Davos la începutul acestei luni, directorul general Nicolai Tangen a reiterat că se pregăteşte pentru performanţe mai slabe ale pieţelor în anii următori, deoarece este probabil ca presiunile inflaţioniste să se menţină.

    NBIM a câştigat aproximativ 21% la acţiuni – care au reprezentat peste 70% din activele sale – şi a crescut uşor cu 6,1% la investiţiile sale cu venit fix. Deţinerile sale imobiliare necotate au scăzut cu peste 12%, în timp ce randamentul pentru infrastructura de energie regenerabilă necotată a fost de 3,7%.

    Guvernul norvegian a depus 711 miliarde de coroane (68 de miliarde de dolari) în fond în 2023. Valoarea de piaţă a fondului a urcat acum la 1.600 de miliarde de dolari.

  • Semne de criză la orizont: Cel mai mare fond suveran din lume şi-a ratat pentru prima oară în cinci ani ţintele de creştere

    Fondul suveran de investiţii al Norvegiei, în valoare de 1.600 de miliarde de dolari, nu a reuşit să îşi atingă indicatorul de referinţă pentru prima dată în ultimii cinci ani, pe fondul pierderilor din sectorul imobiliar necotat, chiar dacă pieţele bursiere şi-au revenit.

    Fondul a revenit pe profit anul trecut, câştigând 16,1%, echivalentul a aproximativ 213 miliarde de dolari, potrivit unui comunicat de marţi. Acesta a fost sub indicele său de referinţă cu 18 puncte de bază, o primă ratare de acest fel din 2018, scrie Bloomberg.

    Creat în anii 1990 pentru a gestiona veniturile din petrol şi gaze ale Norvegiei în străinătate, fondul este cel mai mare deţinător de acţiuni din lume, iar randamentele sale depind în mare măsură de mişcările pieţei.

    Fondul – cunoscut sub numele de Norges Bank Investment Management – investeşte în conformitate cu un mandat strict definit de Ministerul de Finanţe şi încearcă să profite la maximum de marja sa de manevră limitată. Deţine, de asemenea, active în domeniul veniturilor fixe, al proprietăţilor imobiliare şi al infrastructurilor regenerabile, dar nu are voie să se ocupe de anumite clase de active, cum ar fi fondurile de capital privat.

    Luând cuvântul la Forumul Economic Mondial de la Davos la începutul acestei luni, directorul general Nicolai Tangen a reiterat că se pregăteşte pentru performanţe mai slabe ale pieţelor în anii următori, deoarece este probabil ca presiunile inflaţioniste să se menţină.

    NBIM a câştigat aproximativ 21% la acţiuni – care au reprezentat peste 70% din activele sale – şi a crescut uşor cu 6,1% la investiţiile sale cu venit fix. Deţinerile sale imobiliare necotate au scăzut cu peste 12%, în timp ce randamentul pentru infrastructura de energie regenerabilă necotată a fost de 3,7%.

    Guvernul norvegian a depus 711 miliarde de coroane (68 de miliarde de dolari) în fond în 2023. Valoarea de piaţă a fondului a urcat acum la 1.600 de miliarde de dolari.

  • Compania responsabilă de cea mai gravă criză imobiliară cu care se confrună China este trasă la răspundere: Un tribunal din Hong Kong a emis o cerere de lichidare pentru gigantul Evergrande, cel mai îndatorat jucător din imobiliare la nivel global

    China Evergrande Group a primit ordin de lichidare din partea unui tribunal din Hong Kong, declanşând un proces dificil de divizare a unuia dintre cei mai importanţi jucători din industria imobiliară chineză şi declanşatori ai crizei imobiliare cu care se confrună a douăa economie a lumii, scrie Bloomberg.

    Decizia de luni a judecătoarei Linda Chan din Hong Kong este cea mai recentă întorsătură într-o saga în care Evergrande a acumulat datorii de peste 300 de miliarde de dolari în timpul boom-ului imobiliar alimentat de datorii din China, înainte de a se transforma în emblema unei crize a pieţei care dă puţine semne că se va termina. Constructorul a fost evaluat la doar 275 de milioane de dolari luni, înainte ca tranzacţionarea acţiunilor sale să fie oprită, în scădere cu peste 99% faţă de vârf.

    Prăbuşirea Evergrande este de departe cel mai mare factor care a tras în jos creşterea economică a Chinei şi a dus la un număr record de falimente din partea dezvoltatorilor. Lichidarea va fi un test pentru a verifica puterea juridică a instanţelor din Hong Kong în China, unde se află majoritatea activelor Evergrande. De asemenea, orice nouă conducere va trebui să se descurce cu vânzările de active într-o industrie lipsită de lichidităţi şi de încredere.

    Lichidarea va fi urmărită îndeaproape de investitorii globali, care au retras miliarde de dolari din China continentală, în parte din cauza îngrijorărilor legate de condiţiile inegale de concurenţă pentru capitalul străin, în timp ce preşedintele Xi Jinping înăspreşte controlul Partidului Comunist asupra economiei.

    Este posibil ca factorii de decizie politică să fie nevoiţi să echilibreze priorităţi concurente în timp ce încearcă să consolideze încrederea investitorilor, asigurându-se în acelaşi timp că locuinţele neterminate sunt construite şi că sistemul financiar rămâne rezistent la problemele industriei imobiliare.

    În timp ce instanţele din Hong Kong au emis cel puţin trei ordine de lichidare pentru alţi dezvoltatori chinezi de la începutul crizei în 2021, niciunul nu se apropie de Evergrande în ceea ce priveşte complexitatea, mărimea activelor şi numărul de părţi interesate. Există, de asemenea, puţine semne că lichidarea colegilor mai mici Jiayuan International Group şi Yango Justice International Ltd., o unitate a Yango Group Co., avansează semnificativ.

    Procedurile de insolvenţă din Hong Kong au o recunoaştere limitată în China, ale cărei instanţe pot, de asemenea, să numească administratori în propriile jurisdicţii. Acest lucru lasă deschisă problema creanţelor disponibile pentru deţinătorii de obligaţiuni în dolari în valoare de 17 miliarde de dolari ale Evergrande acoperite în planul de restructurare propus de acesta.

    Majoritatea obligaţiunilor denominate în dolari ale Evergrande s-au tranzacţionat la aproximativ 1,5 cenţi pe dolar începând de vineri, un indiciu că investitorii au aşteptări scăzute privind rambursarea şi şansele dezvoltatorului imobiliar.

  • Una dintre cele mai puternice ţări din lume rămâne fără forţă de muncă, iar experţii spun că va avea un deficit de forţă de muncă de 11 milioane de persoane până în 2040. Ce soluţie au găsit

    Cu 500 de zile înainte de deschiderea expoziţiei universale de la Osaka din primăvara anului 2025, secretarul general al acesteia, Hiroyuki Ishige, a asigurat publicul că evenimentul de miliarde de dolari va fi gata la timp, potrivit Financial Times.

    Încrederea lui Ishige poate fi autentică, dar faptul că a fost nevoit să adreseze această problemă este rezultatul unei crize care depăşeşte cu mult controlul său. Expo – un sit prăfuit, sterp, cu puţine lucruri construite până acum – este cea mai mediatizată victimă a unui deficit naţional de muncitori în construcţii.

    Un deficit de muncitori în economia cu cea mai rapidă îmbătrânire din lume afectează profund modul în care guvernul, companiile şi oamenii operează în prezent, perspectivele ţării fiind puternic umbrite de situaţia actuală.

    „Lipsa forţei de muncă din Japonia se manifestă indiferent dacă economia merge bine sau nu”, a declarat Shoto Furuya, cercetător şef la Recruit Works Institute. „Începem să nu mai avem suficiente servicii esenţiale pe care ne bazăm pentru a menţine stilul de viaţă al oamenilor şi infrastructura socială.”

    RWI estimează că ţara va avea un deficit de forţă de muncă de 11 milioane de persoane până în 2040, iar numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani – care reprezintă deja aproape 30% din populaţie – ar urma să atingă vârful în 2042.

    În ultimul deceniu, Japonia a apelat la lucrători de sex feminin şi la lucrători în vârstă în faţa restricţiilor stricte privind angajarea de lucrători din străinătate. Dar Naruhisa Nakagawa, fondatorul fondului de investiţii Caygan Capital, a declarat că începând din 2024 acest lucru nu va mai fi suficient şi că forţa de muncă a ţării va începe să se diminueze.

    Modul în care cea mai mare economie avansată din Asia va răspunde la această criză a forţei de muncă va fi urmărit îndeaproape, nu în ultimul rând de vecinul său, China, a cărei populaţie a început, de asemenea, să se reducă.

    Una dintre modalităţile prin care Japonia abordează provocarea demografică este introducerea avatarurilor, a roboţilor şi a inteligenţei artificiale în rândul forţei de muncă din sectoarele cheie. Spre exemplu, construcţiile.

    Industria japoneză a construcţiilor se luptă de mult timp să angajeze muncitori, în ciuda eforturilor de a atrage mai multe femei şi muncitori tineri, încercând orice, de la creşterea salariilor şi oferirea de uniforme de lucru ceva mai la modă şi până la instalarea de toalete portabile pentru femei pe şantierele de construcţii.

    Cu toate acestea, numărul de persoane angajate în acest sector a scăzut cu 30%, ajungând la 4,8 milioane de lucrători faţă de vârful înregistrat în 1997, potrivit Ministerului Teritoriului, Infrastructurii, Transporturilor şi Turismului.

    Datele ministerului arată, de asemenea, că doar 12% dintre lucrătorii din construcţii au vârsta sub 29 de ani, în timp ce aproximativ 36% au peste 55 de ani. Problemele de personal ale sectorului sunt atât de grave încât i s-au acordat cinci ani pentru a se pregăti pentru noile norme de muncă care vor intra în vigoare în aprilie şi care vor reduce orele suplimentare pentru muncitorii din construcţii şi şoferii de camioane.

    Pentru Daniel Blank, directorul executiv al start-up-ului Toggle, criza reprezintă o oportunitate de afaceri.

    Anul trecut, Blank a călătorit de la New York în Japonia pentru a promova utilizarea roboţilor industriali în vederea automatizării celui mai intensiv proces care necesită multă forţă de muncă pentru companiile de construcţii: asamblarea barelor de armare. Anul trecut, Toggle a obţinut o investiţie combinată de 1,5 milioane de dolari de la Tokyu Construction şi Takemura, un alt grup de construcţii japonez.

    „Companiile japoneze sunt în căutare de noi tehnologii în întreaga lume”, a declarat Blank. „Totul este într-adevăr determinat de problema lipsei de materiale. Având în vedere că forţa de muncă este din ce în ce mai scumpă şi mai greu de găsit, trebuie să găsim noi modalităţi de a asigura desfăşurarea proiectelor de construcţii.”

    Un alt domeniu în care tehnologia de ultimă oră caută să salveze criza prezentă este cel al retailului. 

    Într-un mic magazin din centrul oraşului Tokyo, care vinde o gamă largă de produse, un membru zâmbitor al personalului întâmpină clienţii la uşă. Amabil şi animat, acesta oferă salutări şi sfaturi de pe un ecran de 1,5 metri.

    Avatarul nou instalat este controlat de la distanţă de către un angajat al lanţului de magazine Lawsons, făcând parte dintr-un test realizat împreună cu Avita, compania din spatele acestei tehnologii.

    „Am început să ne gândim la acest lucru în timpul pandemiei Covid-19 ca o modalitate de a proteja lucrătorii, iar acum este o modalitate de a permite oamenilor să lucreze care altfel ar avea dificultăţi în a fi prezenţi fizic în magazine”, a declarat Kazuki Tsukiuda, un director executiv al Lawson.

    Pe viitor, planul este ca fiecare operator – fie că este vorba de un părinte care lucrează, o persoană în vârstă care se întoarce pe piaţa forţei de muncă sau o persoană cu dizabilităţi care preferă să lucreze de acasă – să controleze trei sau patru avatare, permiţând lanţului de magazine să opereze mult mai eficient.

    De asemenea, din pricina lipsei de personal, inteligenţa artificială îşi face loc inclusiv în domeniul şofatului. O serie de companii din Japonia, printre care se numără şi producătorul auto Toyota şi grupul de comerţ electronic Rakuten, adoptă noile tehnologii în modul lor de operare, cu dezvoltarea de roboţi şi vehicule cu conducere autonomă.

  • Medicina de familie, în criză. Numărul de medici de familie a scăzut cu 10% într-un deceniu. Medic: „Eu sunt la pensie deja. Înainte aveam şi rezidenţi, văd că în ultimul timp nu au mai apărut“

    ♦ Medicii de familie au responsabilitatea de a tria afecţiunile minore, astfel încât spitalele să nu fie aglomerate ♦ În ultimul deceniu însă, interesul pentru această specializare a scăzut ♦ Sunt cu 1.300 de medici mai puţin în 2022 faţă de 2012 ♦ Sunt localităţi întregi la sate fără cabinete, iar mulţi medici sunt la vârsta pensionării sau continuă să lucreze chiar şi după această vârstă.

    Începutul de an i-a adus pe mai mulţi medici de familie din ţară în stradă să protesteze împotriva proiectului prin care Casa Naţională de Asigurări voia să scadă tarifele decontate cabinetelor. După ce medicii au ameninţat că vor consulta doar în privat, CNAS a promis că nu va scădea tarifele până la jumătatea lui 2024. Care este situaţia medicinei de familie din România?

    La nivel naţional sunt puţin peste 12.400 de medici de familie, din datele Statisticii pentru anul 2022. Comparativ cu acum zece ani, acest domeniu a pierdut peste 1.300 de medici, în contextul în care o parte fie a ieşit natural din sistem, ajungând la vârsta pensionării, fie a plecat din ţară. Iar lipsa de medici continuă să fie una acută, în contextul în care specializarea nu este una căutată în rândul tinerilor. În acest context, mulţi medici ajung la vârsta pensionării şi fie continuă să lucreze, fie ies din sistemul medical.

    Este şi cazul medicului Mihaela Popescu, doctor de familie din Bucureşti, care deşi a ieşit la pensie de trei ani, continuă să consulte şi să menţină cabinetul. „Eu sunt la pensie deja, fac trei ani anul acesta. Lucrez în continuare pentru că pensia este foarte mică. Cred că sunt tineri care preferă să plece în afară. Eu aveam şi rezidenţi, văd că în ultimul timp nu au mai apărut la uşa mea, deci probabil că interesul lor a scăzut destul de mult. Este multă muncă, multă birocraţie şi preferă alte specialităţi“, a spus medicul Mihaela Popescu pentru ZF.

    Ea are în jur de 1.100 de pacienţi, iar în urma incertitudinii din piaţă, spune că oamenii au început să aglomereze cabinetul, de teamă că nu vor mai primi servicii decontate.

    „Mi-e greu să spun că voi închide activitatea pentru că mă gândesc că pacienţii nu au ce să facă. Oricum au intrat în vrie şi vin la cabinet pentru că se tem că din februarie nu mai bene­ficiază de compensare. Este o stare de anxietate care nu face bine nimănui. Sper ca lucrurile să se rezolve“, a mai spus Mihaela Popescu.

    La nivel de judeţe, cei mai mulţi me­dici de familie sunt în Bucureşti şi în ma­rile centre universitare – Timiş, Iaşi, Dolj, Cluj. Aproape 17% din tota­lul me­dicilor de familie sunt în Capitală. La polul opus, sunt şase ju­deţe cu cica 100 de medici de familie – Sălaj, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu, Covasna, Tulcea.

    „Medicina de familie este ultima şi cea mai importantă linie de apărare înaintea prăbuşirii sistemului sanitar, care funcţionează tot mai greu, atât din cauza lipsei de finanţare, cât şi din cauza managementului care lasă de dorit. Degeaba s-au dublat cheltuielile cu sănătatea în ultimii cinci ani şi degeaba vor mai creşte investiţiile în sănătate dacă linia de apărare formată din medicina de familie este lăsată să moară“, susţine Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj, unul dintre cei mai mari producători de medica­mente cu fabrică locală.

  • Cum a reuşit unul dintre cei mai excentrici presedinţi ai lumii să convingă FMI să îi dea 5 mld. împrumut, deşi ţara sa este într-o situaţie îngrozitoare şi nu îşi poate plăti nici împrumuturile pe care le are deja

    Argentina, una dintre ţările cu cele mai problematice situaţii economice din lume, este pe cale să primească din partea FMI 4,7 miliarde de dolari. Decizia FMI este cel puţin surprinzătoare, ţinând cont de faptul că ţara condusă de Javier Milei n-a reuşit în trecut să ramburseze împrumuturile anterioare, scrie Financial Times.

    Banii includ o tranşă de 3,3 miliarde de dolari din împrumut care trebuia să fie plătită în noiembrie, dar care a fost întârziată de învestirea lui Milei în decembrie, şi 1,4 miliarde de dolari pe care FMI a fost de acord să îi plătească înainte de termen. Împrumutul poate reprezenta un colac de salvare pentru ambiţioasele tranşe de reforme pe care Milei le pregăteşte în speranţa că aduce Argentina către zona de stabilitate economică.

    Rezervele de valută forte ale Argentinei s-au evaporat pe fondul celei mai grave crize economice din ultimele două decenii. Guvernul se bazează pe plăţile efectuate de FMI pentru a rambursa fondul pentru banii împrumutaţi anterior în cadrul programului – care a fost lansat pentru prima dată în 2018 şi refinanţat în 2022 – cu rambursări în valoare de peste 2,7 miliarde de dolari care vor trebui efectuate până la 1 februarie.

    Dacă Argentina se va confrunta din nou cu imposibilitatea de ramburs a acestora, situaţia ar putea transmite o undă de şoc pe pieţe şi ar diminua încrederea şi aşa scăzută în capacitatea de redresare a ţării.

    Milei a promis de mult timp că măsurile sale de austeritate vor fi mai drastice decât cele cerute de FMI. El a încercat să creeze un contrast cu guvernul peronist anterior, de stânga, care a fost departe de a atinge obiectivele fondului privind echilibrul fiscal, acumularea de rezerve şi limitarea tipăririi de bani.

    Planul economic de care incluide o „terapie de şoc” pe care Milei a început să îl implementeze luna trecută include reduceri de cheltuieli şi creşteri de taxe cu scopul de a ajunge la un excedent bugetar primar în acest an, ceea ce ar depăşi ţinta de deficit fiscal pentru 2024 de 0,9% din produsul intern brut aprobată de fond anul trecut.

    Oficialii Fondului, care au vizitat Argentina în această săptămână, au declarat miercuri că echipalui Milei „s-a mişcat rapid şi decisiv pentru a dezvolta şi a începe să implementeze un pachet puternic de politici pentru a restabili stabilitatea macroeconomică şi sunt pe deplin determinaţi să readucă programul actual pe calea cea bună”.

    Întârzierea plăţii din noiembrie a forţat noul guvern al lui Milei să contracteze un împrumut punte de la CAF, cu sediul la Caracas, pentru a face o altă rambursare de 900 de milioane de dolari în decembrie. Potrivit presei locale, o linie de credit de mai multe miliarde de dolari din China, la care a apelat guvernul anterior, nu a fost reînnoită de la alegerea lui Milei.

    FMI nu a reuşit să negocieze o refinanţare mai amplă a programului, care ar fi putut oferi lichidităţi suplimentare pentru a sprijini Argentina în timpul reformelor sale – o perspectivă pe care unii membri ai echipei preşedintelui o avansaseră în timpul campaniei. Purtătorul de cuvânt al lui Milei a declarat luni că acesta nu a căutat noi fonduri de la FMI, care este profund urât în Argentina.

    „Fondul va dori să vadă în primul rând dacă planul agresiv de austeritate al lui Milei este sustenabil din punct de vedere social şi politic, ceea ce până acum nu este clar. Nu cred că niciuna dintre părţi nu are un stimulent pentru a căuta un nou acord acum. Situaţia este: să stabilizăm mai întâi economia şi în 2025 vom discuta din nou.” a declarat Sebastian Menescaldi, director asociat la firma de consultanţă economică EcoGo.