BusinessMagazin

Tag: creante

  • Fiscul şterge din oficiu anumite datorii. Vezi dacă te afli printre norocoşi

    Creanţele fiscale restante, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului trecut, mai mici de 40 de lei, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor în primele şapte zile ale lui 2017, potrivit prevederilor legislative în vigoare.

    Reglementările legale în vigoare stabilesc că, în situaţia în care un debitor nu îşi achită obligaţiile fiscale principale la termenul de scadenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) calculează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite prin decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.

    Potrivit art. 266 din Codul de procedură fiscală şi a Ordinului ANAF nr. 3497/2015, creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului precedent, mai mici de 40 de lei, se scad din evidenţele fiscale în primele şapte zile ale anului în curs.

    Cu alte cuvinte, datoriile de până în 40 de lei, datorate la finele lui 2016 organului fiscal central, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor până la 7 ianuarie 2017. 

    De altfel, plafonul de 40 de lei a fost introdus, potrivit Codului de procedură fiscală, cu scopul de a a evita situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, să fie mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite.

    Deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii, emise trimestrial de Fisc

    Pe lângă procedura anulării creanţelor bugetare de sub 40 de lei, Ordinul ANAF nr. 3497/2015 stabileşte şi procedura comunicării actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin urmare, Fiscul notifică periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel instituţiei dobânzi şi penalităţi de întârziere.

    Mai precis, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii sunt comunicate debitorilor trimestrial, cu câteva excepţii. Concret, excepţile de la emiterea trimestrială a deciziilor sunt următoarele:   

    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerţului;
    • debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, pentru care nu se calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele născute anterior procedurii;
    • debitorii declaraţi insolvabili care nu au venituri şi bunuri urmăribile.

    Cititi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Fiscul şterge din oficiu anumite datorii. Vezi dacă te afli printre norocoşi

    Creanţele fiscale restante, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului trecut, mai mici de 40 de lei, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor în primele şapte zile ale lui 2017, potrivit prevederilor legislative în vigoare.

    Reglementările legale în vigoare stabilesc că, în situaţia în care un debitor nu îşi achită obligaţiile fiscale principale la termenul de scadenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) calculează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite prin decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.

    Potrivit art. 266 din Codul de procedură fiscală şi a Ordinului ANAF nr. 3497/2015, creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului precedent, mai mici de 40 de lei, se scad din evidenţele fiscale în primele şapte zile ale anului în curs.

    Cu alte cuvinte, datoriile de până în 40 de lei, datorate la finele lui 2016 organului fiscal central, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor până la 7 ianuarie 2017. 

    De altfel, plafonul de 40 de lei a fost introdus, potrivit Codului de procedură fiscală, cu scopul de a a evita situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, să fie mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite.

    Deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii, emise trimestrial de Fisc

    Pe lângă procedura anulării creanţelor bugetare de sub 40 de lei, Ordinul ANAF nr. 3497/2015 stabileşte şi procedura comunicării actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin urmare, Fiscul notifică periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel instituţiei dobânzi şi penalităţi de întârziere.

    Mai precis, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii sunt comunicate debitorilor trimestrial, cu câteva excepţii. Concret, excepţile de la emiterea trimestrială a deciziilor sunt următoarele:   

    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerţului;
    • debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, pentru care nu se calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele născute anterior procedurii;
    • debitorii declaraţi insolvabili care nu au venituri şi bunuri urmăribile.

    Cititi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Mai puţine pedepse pentru creditaţi

    Dobânzile penalizatoare pe care au voie băncile să le încaseze de la clienţi au fost recent reglementate prin lege. Care sunt plusurile şi minusurile aduse de noua ordonanţă?

    „2016 a fost un an de cotitură pentru anumite acte legislative“, afirmă Dana Demetrian, vicepreşedintele diviziei de retail a BCR. Şi explică faptul că măsura de eliminare a comisioanelor de anticipare rambursată, propusă în cadrul Directivei 17, nu este una prea bună, pentru că acel comision echilibra practic riscul asumat de bancă. „Penalităţile ce se pot acumula pentru neplata la timp a ratelor sunt împovărătoare pentru consumator, fiind mare riscul pierderii locuinţei în cadrul derulării procedurilor de executare silită şi al rămânerii cu datorii faţă de creditor, deşi garanţia a fost executată. Prin urmare, se impun măsuri imediate pentru a asigura protecţia necesară consumatorilor în cazul în care există dificultăţi la rambursarea ratelor, în situaţia executării silite, precum şi a cesionării creanţei către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe“, se mai arată în proiectul ordonanţei adoptat la finalul lunii trecute. Noua lege modifică prevederile referitoare la dobânzile penalizatoare pe care au voie să le încaseze băncile de la clienţi. Actul presupune şi implementarea unor măsuri în timpul creditului, precum obligaţia de a informa clientul referitor la anumite fluctuaţii ce pot apărea – iar aceste măsuri sunt apreciate de Dana Demetrian ca fiind corecte.

    Un alt punct important este limitarea dobânzilor penalizatoare pe sistemul 3-2-0: astfel, banca este obligată să limiteze la 3% dobânda în cazul restanţelor, la 2% în perioada preexecutare şi să o elimine atunci când se începe executarea silită.

    Pe 30 septembrie, Banca Comercială Română (BCR) a implementat ordonanţa de adoptare în legislaţia românească a Directivei 17 privind creditele ipotecare. „Ordonanţa nu are caracter retroactiv, băncile rămân responsabile în identificarea unor soluţii sustenabile pentru clienţi“, spune Demetrian.

    Prima variantă a acestui act normativ a apărut în urmă cu mai mult de un an, în februarie 2015, dar scandalurile succesive pentru conversia creditelor în franci elveţieni iar ulterior darea în plată au întârziat demersurile de adoptare a legii. Potrivit ANPC, „sunt necesare prevederi speciale urgente“, din pricina „dezvoltării continue pe care activitatea de recuperare creanţe o cunoaşte şi faptul că tot mai mulţi creditori cesionează creanţe către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, precum şi lipsa unui cadru legislativ care să stabilească un echilibru în relaţia contractuală dintre consumatori şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe“. Ordonanţa prevede că în cazul creditelor ipotecare evaluatorii trebuie să fie membri ai ANEVAR, dar nu mai este obligatoriu să fie doar cei agreaţi de bancă. Calitatea evaluării, crede Demetrian, este un factor important pentru acordare şi pentru monitorizarea ulterioară a riscului.

    Una dintre cerinţele precontractuale este standardizarea ofertelor: astfel, clinţii pot afla încă de la început condiţiile de la toate instituţiile, pentru a lua cea mai bună decizie. Noutatea se regăseşte în faptul că în documentul nou intră mai multe detalii cu privire la riscuri. Fiind vorba şi de acelaşi format la toate băncile, comparaţia devine mult mai uşoară pentru client. „Clientul va avea un teanc mult mai mare de documente cu care va pleca de la noi, dar acest lucru este în beneficiul său“, spune reprezentanta BCR.

    Având în vedere că au trecut zece ani de când s-a schimbat modul de calcul al graficului de îndatorare, Demetrian afirmă că acesta ar trebui refăcut astfel încât să ia în calcul şi eventualele taxe pe care oamenii trebuie să le plătească. Astfel, atunci când clientul ia un credit, va avea toate informaţiile în ce priveşte perioada de rambursare.

    Un subiect important de discuţie a fost legat şi de efectele legii dării în plată, care a generat reacţii puternice şi contradictorii la nivelul întregii societăţi, pornind de la pledoarii privind caracterul social şi până la atenţionări privind o posibilă înăsprire a condiţiilor de creditare şi chiar efecte nefavorabile asupra creşterii economice.

  • Recuperatorii, „reduşi la tăcere” de Guvern! S-a adoptat Ordonanţa care le interzice hărţuirea restanţierilor

    Guvernul a adoptat ieri o ordonanţă de urgenţă privind contractele de credit, noile reglementări urmând să intre în vigoare în zece zile. Acestea transpun în legislaţia internă o directivă a UE, numărul  2014/17 şi interzic, între altele, perceperea de comisioane de rambursare anticipată a creditului, majorarea comisioanelor pe timpul derulării contractului de credit, hărţuirea debitorului de către recuperatori sau contactarea consumatorului, la locul de muncă al acestuia, în cadrul procesului de recuperare creanţe.

    De asemenea, consumatorul va avea dreptul să-şi convertească contractul, oricând pe parcursul derulării acestuia, în altă monedă (cea în care este retribuit sau cea din ţara de reşedinţă) decât cea în care a contractat creditul, la valoarea cursului de schimb al BNR din ziua solicitării.

    Potrivit actului normativ citat, începând cu 1 ianuarie 2017 dezvoltatorii imobiliari care pot acorda credite doar dacă sunt înregistraţi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Totodată, şi activitatea de recuperare de creanţe va putea fi desfăşurată doar de entităţile înregistrate de ANPC.

    Ordonanţa se aplică tuturor contractelor de credit ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ori ce sunt garantate cu bunuri imobile, respectiv contractelor de credit legate în vreun fel de bunuri imobile destinate consumatorilor (persoanele fizice).

    Ordonanţa cuprinde prevederi referitoare la informarea corectă şi completă a consumatorilor care solicită credite imobiliare sau garantate cu ipotecă. Informarea se referă atât la publicitatea produselor bancare, cât şi la informarea precontractuală a consumatorilor.

    Citiţi mai multe pe site-ul ZF

  • Recuperatorii, „reduşi la tăcere” de Guvern! S-a adoptat Ordonanţa care le interzice hărţuirea restanţierilor

    Guvernul a adoptat ieri o ordonanţă de urgenţă privind contractele de credit, noile reglementări urmând să intre în vigoare în zece zile. Acestea transpun în legislaţia internă o directivă a UE, numărul  2014/17 şi interzic, între altele, perceperea de comisioane de rambursare anticipată a creditului, majorarea comisioanelor pe timpul derulării contractului de credit, hărţuirea debitorului de către recuperatori sau contactarea consumatorului, la locul de muncă al acestuia, în cadrul procesului de recuperare creanţe.

    De asemenea, consumatorul va avea dreptul să-şi convertească contractul, oricând pe parcursul derulării acestuia, în altă monedă (cea în care este retribuit sau cea din ţara de reşedinţă) decât cea în care a contractat creditul, la valoarea cursului de schimb al BNR din ziua solicitării.

    Potrivit actului normativ citat, începând cu 1 ianuarie 2017 dezvoltatorii imobiliari care pot acorda credite doar dacă sunt înregistraţi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Totodată, şi activitatea de recuperare de creanţe va putea fi desfăşurată doar de entităţile înregistrate de ANPC.

    Ordonanţa se aplică tuturor contractelor de credit ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ori ce sunt garantate cu bunuri imobile, respectiv contractelor de credit legate în vreun fel de bunuri imobile destinate consumatorilor (persoanele fizice).

    Ordonanţa cuprinde prevederi referitoare la informarea corectă şi completă a consumatorilor care solicită credite imobiliare sau garantate cu ipotecă. Informarea se referă atât la publicitatea produselor bancare, cât şi la informarea precontractuală a consumatorilor.

    Citiţi mai multe pe site-ul ZF

  • Depozitele care depăşesc 100.000 euro au tratament preferenţial în caz de insolvenţă a băncii

    Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare garantează integral depozitele de până în 100.000 euro, clienţii urmând să îşi primească banii înapoi în cazul în care o bancă este declarată insolventă, iar sumele care depăşesc acest nivel beneficiază de tratament preferenţial, a explicat miercuri FGD

    Astfel, pentru sumele din depozit care depăşesc 100.000 euro, deponenţii beneficiază de un tratament preferenţial, creanţele acestora având un rang superior. Astfel, în cazul unui depozit de 150.000 de euro, diferenţa de 50.000 euro peste plafonul de acoperire poate intra sub incidenţa recapitalizării interne numai în condiţiile în care toate celelalte creanţe nu au fost suficiente pentru a absorbi pierderile şi a asigura capitalizarea adecvată a instituţiei de credit. Dacă în ultimă instanţă se ajunge, totuşi, la conversia sumei neacoperite de 50.000 euro, titularul depozitului respectiv primeşte în schimb titluri de capital (de exemplu, acţiuni) la banca în cauză.c

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Piaţa externalizării de creanţe a scăzut cu 28% în 2014, la 1,25 miliarde euro. Colectarea a urcat cu 24%

    “Externalizarea de creanţe a înregistrat o scădere anuală de 12% în perioada 2011-2014, pentru că tot mai puţine credite sunt date de bănci în ultima vreme. Dacă vorbim de creditele negarantate, trendul externalizării de creanţe este de scădere sau stabilizare în continuare”, a declarat miercuri Georg Kovacs, preşedintele Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale (AMCC), într-o conferinţă de presă.

    Segmentul persoanelor fizice a cumulat creanţe externalizate anul trecut de 1,08 miliarde euro, iar cel al companiilor a atras 169,25 milioane euro.

    Deşi numărul creanţelor externalizate pentru persoanele fizice a crescut cu 7,4%, la aproape 5,24 milioane cazuri, valoarea acestora s-a redus de la circa 1,65 miliarde euro, întrucât au fost înregistrate mai multe debite date spre colectare de către companiile de utilităţi (telefonie, electricitate, gaz) decât cele ale băncilor, însă acestea au o valoare mai mică decât în cazul creditelor bancare. Valoarea medie a unei creanţe s-a redus astfel de la 338 euro la 207 euro.

    “Cu toate că piaţa de externalizare a scăzut cu 28%, veniturile colectate din creanţe s-au mărit pentru că încă mai colectăm din portofoliile achiziţionate anii trecuţi. Însă simţim o presiune pe preţurile de colectare, oricât am plăti pentru un portofoliu de creanţe, reuşim să colectăm circa 100-110 euro pe caz”, a explicat Kovacs.

    Colectarea pe segmentul persoanelor fizice a consemnat un avans de 25% anul trecut, la 432,25 milioane euro, odată cu o creştere a numărului de debite colectate cu 28%, la 4,18 milioane cazuri.

    Veniturile realizate de companiile de colectare a creanţelor au înregistrat anul trecut o creştere cu 24%, la aproape 33,04 milioane euro, de la 26,72 milioane euro în 2013, în special datorită volumului de achiziţii de portofolii de creanţe, care s-a majorat cu 39% şi colectării de creanţe pe segmentul companiilor cu 22%, în timp ce veniturile obţinute pe zona persoanelor fizice au fost mai mari doar cu 3%.

    “Companiile de colectare a creanţelor din România rămân concentrate pe etapa de colectare a creanţelor pe cale amiabilă, iar corespondenţa scrisă rămâne cea mai utilizată metodă pentru colectarea creanţelor în România”, a mai spus Kovacs.

    Cele 15 companii membre AMCC reprezintă aproximativ 80% din totalul pieţei de colectare a creanţelor (servicii de colectare a creanţelor şi achiziţii de portofolii de creanţe) şi 90% din piaţa de servicii de colectare a creanţelor. În prezent au un număr estimat de 3000 de angajaţi.

  • Ai probleme cu rambursarea creditelor? Legea insolvenţei personale poate rezolva situaţia. Pricipalele prevederi ale proiectului şi când va intra în vigoare

    Undeva la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor legea insolvenţei persoanelor fizice ar putea intra în vigoare şi ar putea rezolva multe dintre situaţiile cu care românii care s-au creditat în franci elveţieni sau au rămas fără slujbă se confruntă. Deputaţii au aprobat miercuri proiectul de lege, după ce acesta a fost adoptat şi de Senat şi a fost avizat de Guvern anul trecut. Pentru ca legea să intre în vigoare, proiectul trebuie promulgat de preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare la şase luni de la publicare.

    Procedura de insolvenţă a persoanelor fizice poate suspenda executările silite începute, opreşte acumularea de dobânzi şi penalităţi pentru întârzierea la plată şi protejează persoanele fizice de bună credinţă. Toate creanţele devin lichide şi exigibile şi toate actele unilaterale ale debitorului nu mai produc efecte. Legea asigură un echilibru între interesele debitorilor, persoane fizice, şi cele ale creditorilor. Legea reglementează trei tipuri de insolvenţă: cea pe plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active şi procedura simplificată de insolvenţă.

    Insolvenţa se aplică debitorului persoană fizică care are domiciliul în România, este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de cel mult 12 luni, capabil să-şi execute obligaţiile aşa cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate, faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiza ale debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta; cuantumul total al obligaţiilor scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag (valoare-prag este cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; este de 15 salarii minime pe economie).

    Debitorul aflat în insolvenţă va putea depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii pe baza de plan de rambursare a datoriilor. Dacă el consideră că situaţia sa este compromisă iremediabil, va putea solicita instanţei judecătoreşti deschiderea procedurii de insolvenţă prin lichidare de active.

    Cererea trebuie să cuprindă motivele care au condus la insolvenţă; numele sau denumirea creditorilor, datele acestora, precum şi valoarea şi tipul creanţei; acţiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute sau măsurile asigurătorii aplicate; demersurile de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii angajate anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;    statutul civil; statutul profesional; cuantumul veniturilor din muncă şi a celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite pensii în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi a oricăror alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de trei ani anterior depunerii cererii, precum şi schimbările previzionate ale veniturilor în următorii trei ani; bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-parţi sau în devalmăşie, cu precizarea altor drepturi reale decăt dreptul de proprietate pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; conturile deschise la instituţiile de credit sau la societăţile de investiţii financiare de către debitor, precum şi conturile curente, alături de disponibilul din aceste conturi; creanţe al căror titular este debitorul, precum şi orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; actele cu titlu gratuit, precum şi tranzacţiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii trei ani anteriori formulării cererii; litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia.

  • “Nu m-aş mai întoarce să lucrez la stat niciodată. Sunt mulţi oameni pe care nu-i poţi da deoparte”


    ADRIAN VOLINTIRU  ESTE BINE DISPUS CA ÎNTOTDEAUNA. FAPTUL CĂ A PETRECUT MAI BINE DE UN AN ŞI JUMĂTATE ANGAJAT LA STAT NU I-A SCHIMBAT NICI TONUSUL, NICI CHEFUL DE LUCRU. De fapt, Adrian Volintiru este unul dintre puţinii manageri din privat care au trecut prin administraţia centrală şi apoi au revenit în privat fără resentimente. „Mie mi-a plăcut la stat“, admite acum Adrian Volintiru, care a condus AVAS în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013, iar ulterior a fost, timp de cinci luni, secretar de stat în Ministerul Economiei. Volintiru este unul dintre managerii formaţi în cadrul Rompetrol, lucrând în companie timp de opt ani. După Rompetrol, managerul a schimbat mai multe joburi, fiind pe rând CFO la Relad, COO la Marexin, CEO la Vulcan, pentru a intra ulterior în structurile de administraţie centrale.

    „Desigur, este greu la stat, lucrurile nu se mişcă la fel de repede ca într-o companie privată. În schimb, sentimentul că poţi schimba ceva fundamental în economie este minunat; la stat poţi face chestii care să schimbe economia, dacă sunt aprobate“, povesteşte Volintiru. Managerul, care subliniază că nu este membru de partid, a fost numit la şefia AVAS de către PNL, care căuta pentru conducerea instituţiei un specialist în restructurare.

    RESTRUCTURĂRILE SUNT VIAŢA MEA”, SPUNE MAI ÎN GLUMĂ, MAI ÎN SERIOS ADRIAN VOLINTIRU. De la începutul anilor 2000, de când s-a angajat la Rompetrol, a făcut numai restructurare: întâi la Petromidia, apoi la IFN-ul din cadrul Rompetrol, apoi la Rompetrol Downstream, iar după plecarea din grupul deţinut anterior de Dinu Patriciu a restructurat şi optimizat businessul Relad, după care a crescut de trei ori în şase luni din 2011 cifra de afaceri a Vulcan, companie deţinută de Ovidiu Tender (compania intrând însă ulterior în insolvenţă). La data deschiderii procedurii insolvenţei, în 2013,Vulcan avea datorii de 193 milioane de lei faţă de 230 de creditori. Cel mai mare creditor era BCR, cu 78 mil. lei, urmat de ANAF, cu 46 mil. lei, şi Grupul Energetic Tender (acţionarul majoritar), cu 9,7 mil. lei, potrivit administratorului judiciar.

    „Când am ajuns la AVAS, eu am luat în serios nevoia de restructurare a companiilor din portofoliu. Mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat de treabă, principalele ţinte de restructurare fiind Fortus Iaşi, Remin Baia Mare, Aversa şi UCM Reşiţa. Eu vedeam AVAS ca pe un holding care are nevoie de restructurare şi l-am tratat ca atare“, povesteşte Adrian Volintiru. O parte dintre companiile din AVAS erau venite recent în portofoliu prin mutarea creanţelor de la ANAF la AVAS –  „prin venirea lor la AVAS, eu am considerat că guvernul nu este interesat doar de recuperarea banilor, ci de o restructurare care să permită ulterior plata datoriilor“.

    Nu a fost chiar aşa.  „Este încă greoi să pătrunzi sistemul, sunt mulţi oameni integraţi profund în acesta şi e greu să îi dai deoparte; una peste alta însă, cu tenacitate, lucrurile se pot întâmpla“, precizează Volintiru, care povesteşte despre două iniţiative pe care le-a avut în sensul schimbării dinamicii companiilor de stat: o ordonanţă de urgenţă prin care să fie luate la pachet creanţele companiilor de stat şi o modificare a legii insolvenţei (mai precis a literei k, articolul 95 – care spune că o creanţă bugetară nu poate fi transformată în acţiuni): „Ar fi fost minunat să putem scăpa de aceste creanţe prin transformarea lor în acţiuni, dar din nefericire nu am reuşit să schimbăm articolul respectiv“. Părţile bune au fost mai multe, precizează însă Volintiru: vânzarea Aversa, chiar dacă tranzacţia nu a fost lipsită de controverse (Blue Diamond Estate, firmă controlată de omul de afaceri canadian Michael Topolinski, şi Autoplast Engineering au câştigat la începutul lunii septembrie 2013 licitaţia pentru preluarea activelor producătorului de pompe Aversa din Bucureşti pentru 17,3 milioane de euro, tranzacţie în care este inclus terenul de 10 hectare din zona Pieţei Obor), listarea Romgaz, procesul de restructurare a AVAS şi reducerea personalului cu 25%, dar şi câştigarea „tuturor proceselor care s-au judecat în perioada cât am condus eu instituţia“ (AVAS are pe rol 11.700 de dosare în care sunt date în judecată companiile statului şi AVAS, 37.000 de creanţe şi 2.800 de dosare postprivatizare). Sau, cum concluzionează Volintiru,  „un holding cu multe probleme“.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

  • STUDIU: Doi din trei români sunt îndatoraţi. Jumătate dintre ei cu peste 5.000 de lei

     “Două treimi dintre debitori au împrumutat bani de la bănci, iar 20% de la rude”, a declarat luni într-o conferinţă de presă antropologul Vintilă Mihăilescu, coordonatorul studiului.

    Peste 40% dintre români consideră că banii contează cât să aibă un trai decent, iar 21% spun că e bine să ai cât mai mulţi bani, iar cine nu recunoaşte acest lucru minte sau este ipocrit.

    Mai mult de o treime dintre respondenţi spun că îşi doresc să aibă mai mulţi bani decât au în prezent.

    “Când vine vorba de datorii, românii trăiesc mai multe emoţii decât polonezii, aceştia având o atitudine mai pragmatică”, a afirmat Iwona Slomska, membru al Consiliului de Administraţie al Grupului Kruk din Polonia, responsabilă de comunicare şi marketing.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro