BusinessMagazin

Tag: costum

  • Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO

    Fotograful britanic Adrian Storey a publicat o serie de fotografii uluitoare, care surprind oameni tineri, îmbrăcaţi la costum, adormind pe străzile din Tokyo.

    Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.

    În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
     

    Vedeţi imaginile impresionante aici

    Sursa: Bigpicture.ru

     

  • Vrei să fii miliardar pentru o zi? Te costă în jur de 1.000 de dolari în Bucureşti şi cel puţin 5.000 de dolari în New York

    Toată lumea visează să fie miliardar cel puţin o zi din viaţă, pentru a „gusta” măcar puţin din ce înseamnă să nu ai nicio grijă când vine vorba de bani. Şi cum nu reuşesc atât de mulţi să ajungă bogaţi peste noapte, mulţi se întreabă oare cât îi costă cu adevărat pe Warren Buffet sau Donald Trump să fie ei pentru o zi.

    „Aparenţele înşală” –  chiar dacă Michael Bloomberg are doar două perechi de pantofi, el nu poartă mereu acelaşi costum. Un costum croit la comandă de la Kiton, la fel ca cele pe care le poartă miliardarii zilnic, costă în medie 60.000 de dolari, iar Rolexul de pe mână pleacă şi el de la 10.000 de dolari – asta dacă este un model simplu, de bază, altfel ajunge şi la 20.000 de dolari. Adăugând şi pantofii de 3.000 de dolari, ţinuta se apropie de 100.000 de dolari.

    Citeşte mai mult pe www.zf.ro

  • Vrei să fii miliardar pentru o zi? Te costă în jur de 1.000 de dolari în Bucureşti şi cel puţin 5.000 de dolari în New York

    Toată lumea visează să fie miliardar cel puţin o zi din viaţă, pentru a „gusta” măcar puţin din ce înseamnă să nu ai nicio grijă când vine vorba de bani. Şi cum nu reuşesc atât de mulţi să ajungă bogaţi peste noapte, mulţi se întreabă oare cât îi costă cu adevărat pe Warren Buffet sau Donald Trump să fie ei pentru o zi.

    „Aparenţele înşală” –  chiar dacă Michael Bloomberg are doar două perechi de pantofi, el nu poartă mereu acelaşi costum. Un costum croit la comandă de la Kiton, la fel ca cele pe care le poartă miliardarii zilnic, costă în medie 60.000 de dolari, iar Rolexul de pe mână pleacă şi el de la 10.000 de dolari – asta dacă este un model simplu, de bază, altfel ajunge şi la 20.000 de dolari. Adăugând şi pantofii de 3.000 de dolari, ţinuta se apropie de 100.000 de dolari.

    Citeşte mai mult pe www.zf.ro

  • Poliţiştii francezi obligă femeile să renunţe la costumul burkini pe plajele din Nisa

    Autorităţile franceze au interzis purtarea costumelor de baie de tip burkini în 15 oraşe, evocând îngrijorările ulterioare atacurilor teroriste care au avut loc în ţară.

    Potrivit The Guardian, autorităţile din mai multe oraşe franceze au implementat legea conform căreia este interzisă purtarea acestui tip de îmbrăcăminte, care acoperă trupul şi capul, evocând preocupările în legătură cu hainele religioase în urma asasinatelor teroriste care au avut loc în Franţa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Treningul, din nou în prim-plan

    Cândva uniformă pentru sportivi şi pentru cei mai puţin atenţi la imaginea lor, umilul trening a ajuns un element care nu trebuie să lipsească din garderoba omului bine îmbrăcat, după ce casele de modă au început să-i acorde atenţie, scrie Financial Times.

    Case precum Gucci, Bottega Veneta, Vetements, Chloé, dar nu numai, au decis să ”înnobileze„ treningul, aşa cum o arată colecţiile lor, acesta, precum şi alte articole vestimentare sportive, devenind din ce în ce mai populare ca ţinute de zi. Casa Kilgour a mers chiar până într-acolo încât să lanseze un aşa-numit costum polivalent (”multipurpose suit„) pentru bărbaţi, gândit să fie comod ca un trening şi totuşi purtabil şi la lucru, răspunzând dorinţei clienţilor de a se simţi relaxaţi la serviciu, după cum au afirmat oficialii săi.

  • Cum s-a transformat un blog într-un business de peste 1 milion de euro

    Am văzut cum şi-au schimbat oamenii atitudinea faţă de mine şi am realizat că acesta este un avantaj ce poate fi folosit“, descria Alex Drăgan prima experienţă care i-a arătat importanţa vestimentaţiei, în perioada în care era încă în liceu şi şi-a cumpărat primul sacou. „Am plătit pentru acesta 50 de lei şi am cerut şi un discount, pentru că nu avea un nasture“, îşi aminteşte Drăgan amuzat evenimentul. Pasiunea sa pentru vestimentaţie a evoluat în afacerea Sarto made to measure, pe care antreprenorul o conduce în prezent împreună cu Matei Ladea şi care cuprinde activităţi precum vestimentaţia made to measure, consilierea vestimentară şi distribuţia de pantofi. Potrivit celor doi, cele mai recente realizări au fost preluarea distribuţiei pentru producătorul de pantofi Loake, furnizor al Casei Regale a Marii Britanii, crearea unui showroom dedicat pentru această marcă, dar şi dezvoltarea unui nou showroom Sarto made to measure în zona pieţei Charles de Gaulle din Capitală. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri la nivel de grup de aproximativ 1,1 milioane de euro.

    Alex Drăgan este absolvent de Jurnalism şi îi place în continuare să testeze reacţiile oamenilor referitoare la îmbrăcăminte – se îmbracă „bine“ într‑un hotel, pentru ca alteori să poarte un hanorac, spre exemplu, observând schimbarea evidentă de percepţie a celor ce îl înconjoară. „La noi în ţară se pune foarte mult accent pe aspectul exterior. În momentul în care poartă un costum, bărbaţii români se schimbă, nu mai sunt aşa dezinvolţi, spre exemplu italienii se poartă în costum ca românii în tricou“, explică el.

    În acest context, Drăgan a ales să îşi transforme pasiunea pentru vestimentaţie într-un business în 2006. A început să ofere sfaturi de vestimentaţie pe un blog, după care a fondat Academia de Stil, ce consta în servicii de audit de garderobă şi consiliere vestimentară pentru bărbaţii atenţi la propria imagine sau pentru companiile care doreau să implementeze un anumit dress code în organizaţie. Ulterior, a urmat cursuri în domeniu în Italia, unde a văzut pentru prima oară o „sartorie“ şi de unde a învăţat atât procedeul made to measure, cât şi modelul unui astfel de business. „Made to measure-ul se află la graniţa dintre retail şi bespoke, croitoria de la zero. Alegem ţesătura, căptuşeala, etc. dar lucrăm pe baza unui etalon, pe care îl ajustăm în funcţie de măsurile clientului.“ Această variantă oferă posibilităţi nenumărate de individualizare şi un preţ accesibil. Articolele vestimentare pot fi executate astfel într-un timp relativ scurt şi cu costuri scăzute, prin comparaţie cu procedeul bespoke. Alex Drăgan a lansat Sarto made to measure în 2012, axându-se pe realizarea de cămăşi şi costume made to measure, dar continuând cu activitatea de consiliere. Dacă la început afacerea l-a costat 35.000 de euro, ulterior investiţia s-a prelungit pe termen lung cu până la 60.000 de euro şi a fost amortizată până la sfârşitul anului 2013. Matei Ladea, de formaţie politolog şi jurist, care se ocupă în prezent de relaţia cu furnizorii, marketing şi aspectele juridice ale firmei, s-a alăturat ulterior afacerii. Anterior, a lucrat atât în administraţia publică în Bundestag (Parlamentul Germaniei – n.r.) pentru partidul CDU condus de Angela Merkel, cât şi în cel privat, în marketing şi management în achiziţii la unul dintre marii retaileri din FMCG.

    Plajele de preţuri în cadrul Sarto made to measure se situează între 39 de lei – în cazul produselor de îngrijire a pantofilor – şi pot ajunge până la 5.000 de lei, în cazul costumelor din ţesături cu fir de aur de 24 de carate. Preţurile diferă în funcţie de fineţea materialului din care sunt confecţionate sau de procedeul de fabricare. Spre exemplu, o pereche de butoni costă în medie 250-300 de lei, însă o pereche de butoni din argint costă 600 de lei. Antreprenorii spun că în ultimul trimestru au ajuns la o medie de vânzare de 30 de costume, 30 de cămăşi şi aproximativ 35 de perechi de pantofi lunar. Ca urmare a deschiderii showroomului din zona pieţei Charles de Gaulle, ce se întinde pe o suprafaţă de 320 de metri pătraţi, anul acesta se concentrează pe mărirea echipei, formată în prezent din 10 persoane, ca urmare a dezvoltării capacităţii de producţie pentru a face faţă unui flux constant de circa 100 de comenzi pe lună.

    Ladea şi Drăgan spun că, în comparaţie cu alte pieţe din vestul Europei, cu care au contact prin prisma furnizorilor şi a distribuţiei de pantofi, piaţa locală de made to measure este în expansiune, dar rămâne imatură. „În urmă cu cinci ani eram aproximativ trei jucători, astăzi răsare câte un nou serviciu de made to measure la câteva săptămâni. Observăm o consecinţă pozitivă – dovada creşterii cererii, dar şi repercusiuni negative – noile mărci fac dumping nesustenabil pentru pretenţiile de calitate pe care le etalează“, explică antreprenorii. Totodată, dacă în urmă cu cinci ani investeau mult timp pentru a explica clienţilor beneficiile unei ţinute pe măsură şi opţiunile de personalizare a acesteia, acum majoritatea celor care le calcă pragul au noţiuni generale în domeniu. „Au apărut mai mulţi clienţi recurenţi, iar concurenţa ne-a ajutat mult în acest sens, mulţi dintre clienţi fiind oameni care s-au informat din mai multe surse şi au ales să vină la noi. Se observă cu precădere creşterea cererii de costume pe măsură şi nu numai de costume, cât şi cămăşi, pantaloni şi accesorii personalizate. Potrivit lui Alex Drăgan, clienţii din mediul de business schimbă cel puţin trei – patru costume pe an, însă există şi unii care îşi fac patru costume în fiecare sezon. Toţi au posibilitatea de a alege dintr-o piaţă a hainelor bespoke şi made to measure care câştigă din ce în ce mai mult teren – alături de Sarto made to measure se află şi Casa Frumoasă, Alexandru Ciucu, Tata şi Fiul, Tudor Tailors, Marsay şi mai mulţi jucători de talie mică.

  • Spune-mi cum te îmbraci ca să îţi spun cine eşti

    Discuţia a avut loc între Daniel Craig (James Bond) şi Eva Green (Vesper Lynd) în filmul Casino Royale, unul dintre cele mai reuşite din seria Bond, şi evidenţiază, încă o dată (dacă mai era nevoie), importanţa costumului masculin croit pe comandă, despre care se spune că are asupra unei femei acelaşi efect pe care îl are lenjeria intimă asupra bărbaţilor. Pe asta se bazează de altfel şi James Bond, agentul secret britanic care a ridicat costumul la rang de artă, dar şi antreprenorii din spatele businessului Zenonni.

    În toate filmele lui Daniel Craig din seria Bond costumele par turnate pe actorul britanic.

    În România costumul pe comandă a revenit la modă în anii 2000, urmând modelul din Occident, unde croitorul personal este mai degrabă o moştenire de familie, la fel ca şi ceasul sau bijuteriile. Un model de business similar încearcă să construiască şi o familie de tineri antreprenori români care sunt în business din 2004 şi au ajuns deja la a doua generaţie de clienţi ai aceleiaşi familii.

    „Am 37 de ani, am studii economice şi un MBA în administrarea afacerilor. Înainte să lansez proiectul Zenonni am lucrat în alte patru companii din domenii variate, de la industrie la comerţ şi de la distribuţie la retail de modă.“ Aşa îşi prezintă pe scurt CV-ul Ciprian Vlad, unul dintre fondatorii Zenonni, un business de costume pe comandă ce are deja o istorie de peste un deceniu.

    Proiectul a fost lansat pe piaţă în 2004 de către tânărul antreprenor şi de către soţia sa, despre care el spune că este creierul artistic al businessului.

    „Businessul Zenonni este unul de familie, soţia mea, Simona Hulber, fiind cea care coordonează zona creativă a businessului, customer service-ul, consilierea vestimentară şi partea de design de produs. Este o fire mai artistică, cu studii în domeniu. De peste 15 ani consiliază şi educă bun gustul la nivel vestimentar.“ Ea a fost anterior designerul mai multor branduri locale de modă precum Bigotti, Cavaliere sau Artigiani. A lucrat anterior şi cu Doina Levinţa şi a avut şi prezentările propriilor colecţii, potrivit lui Ciprian Vlad. Businessul Zenonni a pornit ca unul de familie şi aşa a rămas până astăzi.„Înainte să lansez acest proiect am avut o perioadă (anii 2003-2004) în care am lucrat în fashion şi am fost consultant de business pentru brandul Bigotti. Acolo mi-am format o idee despre acest tip de business.“

    I-a plăcut însă mai mult partea de producţie şi, având ocazia să călătorească mult, a descoperit un nou model de business, acela sartorial. A mers de mai multe ori în Italia, unde a studiat croitorii locali şi a încercat să aplice modelul lor de business şi în România.
    „La momentul acela, ce voiam eu să fac era ceva nou, de viitor. Era anul 2004 şi economia României se afla pe un trend ascendent, se dezvolta comerţul, se investea în servicii, companiile străine veneau pe piaţa locală şi multe dintre ele aduceau şi executivi din afară.“ Această piaţă, a costumelor pe comandă, s-a dezvoltat puternic şi în România după 2008, când mai mulţi tineri antreprenori au început să se dedice artei croitoriei, fie singuri, fie sub îndrumarea unui artist mai experimentat.

    „Afară exista deja această modă a croitorului personal, era un stil de viaţă să îţi faci costumul la comandă. La noi comunismul a distrus aceste cutume, a distrus eleganţa şi creativitatea modei masculine.“
    Prin proiectul Zenonni, Ciprian Vlad şi soţia sa au vrut să reînvie acest stil. Începuturile au fost dificile însă, după cum spun chiar ei, pentru că nu aveau cu ce să se compare, nu exista cultura unui astfel de business. „Mi‑amintesc că lumea se aştepta la un model de tip retail, să vină, să probeze şi să cumpere. Ce mi-am dorit eu era însă un business nişat, personalizat, bazat pe fidelizare şi consiliere directă a clientului. Vorbim de o afacere de nişă, nu una de masă.“

    Astăzi Zenonni are trei puncte de vânzare, în Bucureşti, Chişinău şi Moscova. Cel din Bucureşti a fost deschis în 2004, a urmat cel din Republica Moldova în 2012, iar la finalul anului trecut cel din Rusia. Astăzi totalul businessului Zenonni este de circa 700.000 de euro, contribuţia cea mai importantă fiind a Bucureştiului în acest moment. Antreprenorii îşi doresc ca în maximum doi ani cifra de afaceri a Zenonni din afara României să se majoreze considerabil. „Avem în vedere să deschidem alte două puncte de vânzare internaţionale. Monitorizăm mai multe pieţe, şi ne uităm către Berlin şi Paris.“ Businessul este pregătit în acest moment să poată fi dezvoltat internaţional, susţine Ciprian Vlad. „Am lucrat foarte mult la construirea unui model de business care poate fi exportat şi integrat foarte uşor, atât din punct de vedere operaţional, cât şi din punctul de vedere al transferului de know-how.“

     

  • Revoluţie în taximetria din Bucureşti: maşini negre şi şoferi care vorbesc engleza şi poartă cravată şi costum

    La finalul anului Black Cab avea 50 de maşini. Lansată pe 29 octombrie, compania de taximetre funcţionează diferit faţă de concurenţii săi: clienţii nu pot solicita o cursă decât prin comandă online. Toţi şoferii recrutaţi de companie trebuie să vorbească limba engleză şi să poarte costum şi cravată în timpul serviciului.

    Tarifele practicate sunt de 1,49 de lei / km sau minim 14 lei, în cazul unei curse mai scurte. ”Operăm cu tarif fix, pe care îl comunicăm clientului la momentul comenzii, când sunt indicate locul de plecare şi destinaţia. Indiferent de condiţiile de trafic sau de traseu, tariful rămâne acelaşi”, declară Ashley Parry, general manager al Black Cab România, care are 25 de ani şi a preluat funcţia de câteva luni. Anterior, el a lucrat în cadrul aceleiaşi companii, la Londra. Black Cab are activităţi în 500 de oraşe din aproximativ 80 de ţări.

    Un alt aspect prin care compania de taximetre Black Cab se difrerenţiază de competiţie este că acceptă ca variante de plată nu numai banii cash ci şi prin card sau invoice la finalul lunii. ”Ne gândim să începem activitatea şi în alte oraşe din ţară”, dpune Ashley Parry, care însă nu oferă niciun fel de detaliu despre nivelul investiţiei, cifra de afaceri sau nivelul salarial al şoferilor recrutaţi. El precizează că a fost comandat un nou lot de 20 de maşini care ar urma să crească din februarie parcul auto al companiei.

     

  • Cartea anului? “101 moduri de a folosi rochia de mireasă a fostei soţii”

    La despărţire, Kevin şi-a întrebat deja fosta parteneră ce să facă cu rochia de mireasă. “Whatever the f**k you want”, a replicat ea, iar Kevin aşa a şi făcut.

    Adică a folosit-o drept costum de vânător, drept sperietoare de păsări, costum de sumo, pânză de corabie, capă de erou, pictură, şervet de masă, prelată de maşină, paraşută pentru a frâna maşina, umbrelă, cort sau hamac. Şi astea sunt doar câteva moduri. Iar din asta a ieşit un blog şi pe urmă o carte.

  • Unul dintre cele mai aşteptate filme din 2014 – FOTO SI VIDEO

    „Nu va exista prea multă acţiune în  zona feţei. Încă se lucrează la costum şi la felul în care va arăta acesta, însă vizorul va fi unul transparent. Îi veţi putea vedea ochii”, a declarat într-un interviu Joel Kinnaman actorul, ales să-l joace pe Alex Murphy, cu câteva luni înainte de lansarea trailerului.

    Noul Robocop va fi unul mai conservator: cu un costum în întregime negru şi o cască ce îi acoperă aproape în întregime. Trecând de la argintiu la un negru mat, personajul pare a fi o combinaţie între Batman şi Ironman.

    Acţiunea filmului se petrece  în anul 2029, când multinaţionala OmniCorp este centrul roboticii, cu drone care câştigă războaiele americane pe tot globul. Alex Murphy este poliţistul care încearcă să stăvilească valul de infracţiuni şi corupţie din Detroit. După ce este rănit mortal la datorie, OmniCorp îi salvează viaţa lui folosindu-se de tehnologie.

    Regizat de Jose Padilha şi programat spre lansare în România la data de 7 februarie 2014, filmul îi are în distribuţie pe Michael Keaton (în rolul personajului negativ), Samuel L. Jackson, Gary Oldman, Jennifer Ehle, Abbie Cornish, Jackie Earle Haley şi Michael K. Williams.

    RoboCop este o producţie de referinţă din istoria SF-ului, care, după succesul filmului din 1987 din regia lui Paul Verhoeven, a fost transformat într-o trilogie. Filmul lui Verhoeven este considerat cel mai reuşit din serie, de aceea scepticile legate de noua producţie s-au manifestat în rândul cinefililor după lansarea noului trailer. Costurile de producţie ale primului RoboCop au fost  estimate la 13 milioane de dolari.